Drag queens la … Super Bowl

© YouTube / Sabra Hummus

RT: Drag queens ‘make history’ in Super Bowl advert as Corporate America toes the line on virtue-signaling

Drag queens (travestiţii) ‘fac istorie’ în reclama de la Super Bowl arătând că America corporatistă bate monedă pe semnalarea viruţilor

De Robert Bridge

Săptămâna aceasta, SUA a bifat încă o ‘piatră de hotar culturală’ cu bărbaţi îmbrăcaţi în femei prezentaţi într-o reclamă de la Super Bowl LIV. De ce acceptă companiile agende liberale radicale care riscă să le îndepărteze clienţii de bază?

Săptămâna aceasta am dat peste unul dintre titlurile discordante din The Washington Post, care era imposibil de ignorat: ‘Drag queens vor face istorie într-o reclamă la humus de la Super Bowl commercial.’ Este tipul de poveste care mă face să-mi amintesc cât timp am lipsit de acasă.

În  articol, ne sunt prezentaţi(te) Sang-Young Shin — cunoscut(ă) mai bine ca Kim Chi în lumea travestiţilor “drag” — şi Maxwell Heller, alias Miz Cracker, două prezenţe comune din spectacolul TV al lui  RuPaul- Drag Race. Acum, cele două regine sunt pe cale să fie propulsate la statutul de celebrităţi All-Star ca purtătoare de cuvânt pentru o marcă de humus pe care n-o voi promova aici.

“Frontiera reginelor [reclama de la Super Bowl] este încă un semn despre cum a transformat spectacolul “arta” reginelor drag de la deliciul cluburilor de noapte la o intreprindere profitabilă la vedere,” a scris The Washington Post.

Articolul a vorbit clar totuşi despre întreaga poveste, şi asta-i despre posibilitatea ca prezentarea drag queens-urilor în timpul celui mai celebru eveniment sportiv din SUA ar putea deranja unii dintre fanii mai conservatori. Nici n-au încercat autorii să afle dacă ăsta-i chiar cel mai bun mesaj de transmis către copii şi adolescenţi, care cu siguranţă vor fi în public. The Washington Post, la fel ca şi majoritatea izbitoare a mass mediei nu are decât cuvinte de laudă pentru această recentă mutilare a educaţiei culturale.

Pentru neiniţiaţi, Super Bowl-ul este cel mai urmărit eveniment televizat din SUA, cu până la 100 de milioane de oameni ce privesc meciul de fotbal american în fiecare an. În 2015, s-a atins un nou record când 114 milioane de americani l-au vizionat. Prin urmare, n-ar trebui să fie o surpriză că Super Bowl-ul este de asemeni şi principalul eveniment corporatist al anului. Anul acesta, companiile vor cheltui în jur de 5 milioane de dolari pentru un spot de 30 de secunde în speranţa că spectatorii se vor holba la televizoare şi nu la frigidere devreme ce reclamele clipesc în sufrageriile din toată ţara. Totuşi, devreme ce aceste reclame ajung la zeci de milioane de oameni, conţinutul acestor mesaje ar trebui să fie preocuparea majoră a fiecăruia. În trecut, nu era nevoie să te gândeşti la astfel de lucruri devreme ce corporaţiile erau ezitante în a pune la încercare tradiţiile societăţii, morala şi sensibilităţile, aşa cum o fac acum cu mare delectare.

Drag-urile ajung la televiziunile principale, fără dezbatere publică

Trebuie să amintim că America nu a inventat “drag queens”-urile. ‘Deghizaţii în femei’ au fost aici de secole, dacă nu milenii, şi cu siguranţă cu mult înainte ca America să fie un loc pe hartă. În SUA, ca în orice loc, spectacolele deochiate erau amplasate mai ferit, unde orice adult — iar ‘adult’ este cuvântul important aici — putea plăti intrarea pentru una dintre aceste reprezentaţii de vodevil. Spectacolele cu drag queen au trecut prin vremuri grele în timpul Erei Progresive a anilor 1890 şi 1920, apropo, când aceste spectacole erau conectate cu homosexualitatea, iar apoi considerate infracţiuni în multe state.

Acum, deodată, în spiritul toxic a acestor vremuri de ‘trezie’ –care chiar este un termen nepotrivit devreme ce atât de mulţi oameni dorm la volan – drag queens-urile, la fel ca şi ideologia transsexuală au pătruns pe nesimţite în presa centrală fără ca cineva să apese frâna în acest puseu de viteză critic- obicei cunoscut ca ‘dezbatere publică.’ De fapt, chiar şi a te aventura să întrebi dacă astfel de exhibiţii sexuale sunt acceptabile dpdv social înseamnă a risca să fii etichetat ca ‘bigot’ sau ‘hater (care urăşte),’ ceea ce e bineînţeles o cale greşită de a câştiga vreo argumentaţie.

Totuşi problema trece dincolo de aceea a reclamelor de la Super Bowl ce prezintă drag queens, cu toate implicaţiile aferente. Astăzi, multe şcoli publice şi biblioteci ţin sesiuni de lectură găzduite de travestiţi. În cazul în care te-ai întreba de ce e nevoie de aşa ceva, Brooklyn Public Library are un răspuns: “ora de poveşti cu drag queen captivează imaginaţia şi dezvoltă fluiditatea de gen în copilărie şi dă copiilor modele- roluri queer strălucitoare, pozitive, lipsite de ruşine.”

Dar s-a deranjat cineva să întrebe câţi copii din şcoala elementară, dintre care unii sunt prea mici ca să-şi poată lega şireturile, aşteaptă nerăbdători să afle despre ‘identitatea de gen’? Iar noi ca societate permitem acestor drag queens, înarmate cu ciudatele lor materiale de lectură să planteze întrebări extrem de complexe în minţile imature şi uşor impresionabile ale acestor tineri.

Adevărata problemă nu e cu drag queen-urile prin ele însele. Problema rezidă în faptul că nu a avut loc nicio dezbatere naţională adevărată în privinţa acestei ‘hiper-sexualizări’ care apare acum în fiecare colţ al societăţii. De fapt este impus de către media ca un lucru perfect normal. Puţine autorităţi se întreabă dacă copiii ar trebui expuşi la astfel de idei. În schimb, aceste concepte le sunt băgate oamenilor pe gât de undeva de sus, nu de la nivelul ierbii.

Companiile ar trebui să vândă produse, nu agende

Super Bowl-ul de anul acesta marchează o aniversare în publicitate, deşi media nu prea vorbeşte despre asta. În 1980, a fost transmisă o reclamă în timpul  Super Bowl XIV care a câştigat premiul naţional acclaim ca una dintre cele mai bune reclame de Super Bowl din toate timpurile. Spotul îl prezintă pe jucătorul de la Pittsburgh Steeler- ‘Mean’ Joe Greene şchiopătând către vestiar în mijlocul unui joc. Un băiat îl urmează pe Greene, şi după câteva încercări, reuşeşte să-i ofere jucătorului o sticlă de Coca-Cola. După ce bea hulpav din apa dulce carbonatată,  Greene se întoarce şi exclamă “Hey kid, catch!”(Hei băiete, prinde) în timp ce-i aruncă exaltatului băiat tricoul său de fotbal. Fără semnalizarea viruţilor, fără aluzii la ideologii politice, nicio agendă alta decât vânzarea unui produs, exact aşa cum ar trebui să fie.

Din nefericire, acele zile ale vorbelor directe, fără non-sensuri capitaliste, se apropie de un sfârşit zgomotos. Astăzi, corporaţiile sunt mult mai preocupate să promoveze o agendă controversată — chiar dacă asta înseamnă să-şi îndepărteze un mare segment din audienţa ţintă. De fapt, în multe cazuri produsul deabia apare în reclame, cum a fost cazul recentei reclame a celor de la Gillette care a făcut decisivul pas ieftin al ‘masculinităţii toxice.’ Judecând după copleşitorul răspuns negativ pe care l-a atras reclama pe YouTube (1.3 milioane de degete în jos), te-ai gândi că firma se va folosi de pont şi se va ţine de ceea ce fac ei cel mai bine, adică să vândă un produs.

De-a lungul a doar câteva luni, totuşi, am mers de la dojana administrată de Gillette păroşilor lor consumatori despre pericolele iminente ale ’masculinităţii toxice,’ la o companie de humus care angajează drag queens să le vândă produsul în timpul a ceea ce poate fi considerat unul dintre cele mai ‘toxice şi masculine’ sporturi din lume —  fotbalul american.

Din câte îmi dau eu seama, astfel de mesaje ţintite către consumatorul american n-au absolut niciun sens. Sfatul meu prietenesc către America corporatistă este să se îndepărteze de la ridicolele semnalizări ale virtuţii şi căutări de agendă, care au devenit dureros de clare pentru cei mai mulţi oameni ca fiind nimic mai mult decât oportunism pur.

Traducerea: Costin Ştirbu

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

HALLOWEEN … (video): Drag queen simuleaza o autocezariana, dupa care bea sange si rupe capul copilului

Whole Foods sponsorizează “Ora Poveștii Reginei Drag” pentru a îndoctrina copiii cu perversiuni, pedofilie și transgenderism

Reclama Gillette despre “masculinitatea toxică”: cum se combină marketingul cu ingineria socială