Creștinofobia este în creștere în Europa iar mass-media tace…

MEDIAS-PRESSE.INFO: Christianophobie en hausse en Europe : l’attaque silencieuse aux symboles chrétiens

Creștinofobia este în creștere în Europa: atacul tăcut la simbolurile creștine

Nu sunt nici moschei, nici sinagogi, care sunt vandalizate, ci simple biserici, dar chiar dacă nu fac parte din titlurile principale ale ziarelor, creștinofobia în Europa este foarte reală și este în creștere.

Un studiu realizat de Think Think Gatestone Institute, care a analizat articole din ziare, rapoarte ale poliției, anchete parlamentare și diverse publicații pe rețelele de socializare pentru întregul an 2019, relevă această creștere a actelor anticreștine din Europa:

 

Ostilitatea anticreștină pătrunde în Europa de Vest, în 2019 bisericile și simbolurile creștine au fost atacate în mod deliberat zilnic.

Institutul Gatestone a studiat mii de articole din ziare, rapoarte ale poliției, anchete parlamentare, publicații pe rețelele sociale și bloguri specializate din Marea Britanie, Franța, Germania, Irlanda, Italia precum și din Spania. Cercetările arată că în Europa anului 2019, în jur de 3 000 de biserici, școli, cimitire și monumente creștine au fost vandalizate, delapidate sau degradate – un an record pentru fapte anticreștine pe continentul european.

Violența împotriva locașurilor creștine este cea mai răspândită în Franța, unde bisericile, școlile, cimitirele și monumentele sunt vandalizate, profanate și arse în medie de trei pe zi, conform statisticilor guvernamentale. În Germania, atacurile asupra bisericilor creștine au loc într-un ritm mediu de două pe zi, potrivit rapoartelor poliției.

Atacurile asupra bisericilor și simbolurilor creștine sunt de asemenea frecvente în Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Irlanda, Italia și Spania. Atacurile vizează în principal locașuri și simboluri romano-catolice, dar în Germania sunt vizate și bisericile protestante.

Autorii unor atacuri anticreștine – care includ incendiere, profanare, jafuri, batjocură, satanism, defecație, urinare și vandalism – sunt rareori arestați. Când sunt arestați, poliția și mass-media cenzurează adesea informații despre identitatea și etnia lor. Se spune că mulți suspecți ar fi bolnavi psihic, drept urmare, multe atacuri anticreștine nefiind clasificate ca infracțiuni motivate de ură.

În Franța și Germania, apogeul atacurilor anticreștine coincide cu imigrația masivă, recentă, din lumea musulmană. Lipsa statisticilor oficiale despre făptuitori și motivații face imposibil de știut cu exactitate câte atacuri pot fi atribuite anticreștinismului musulman sau cauzei jihadiste.

În Spania, pe de altă parte, atacurile asupra bisericilor și a crucilor sunt desfășurate în mod copleșitor de către anarhiști, feminiști radicali sau alți activiști de extremă stânga, care par să dorească înlăturarea definitivă a creștinismului din arena publică.

Motivațiile atacurilor anticreștine, care adesea se confruntă cu indiferența publică, par să se încadreze în patru categorii principale:

Vandalism: Majoritatea atacurilor asupra locașurilor creștine din Europa constau în acte de vandalism. Acestea au adesea lipsa unei intenții explicit anticreștine, dar se transformă în profanare și sacrilegiu atunci când vizează obiecte și simboluri sacre pentru creștini. Din punct de vedere strict legal, astfel de crime sunt greu de judecat ca infracțiuni motivate de ură: conform legilor din majoritatea țărilor europene, procurorii trebuie să demonstreze că vandalismul a fost motivat în mod special de animozitatea față de creștini sau creștinism.

Furt: multe atacuri au motive financiare. În Franța, Germania și în alte părți, hoții au furat clopotele bisericilor, diverse obiecte din metal, din care fac parte chiar și țevi de scurgere, aparent în scopul vânzării acestora ca fier vechi. În Marea Britanie, aproape jumătate din toate bisericile de pe Lista Națională Istorică a Angliei au fost prădate. Multe dintre infracțiuni sunt atribuite unor bande extrem de bine organizate care folosesc drone, hărți online și GPS pentru a-și identifica țintele și traseele de evacuare. Jafurile de metal fiind atracția principală, acoperișuri întregi au fost scoase din lăcașuri de cult istorice, conform agenției de patrimoniu ‘Anglia istorică’ (Anglia istorică este un ONG sponsorizat de Departamentul pentru Cultură, Media și Sport din UK n.r.).

Politică: unele atacuri, în special cele împotriva simbolurilor romano-catolicismului, sunt de natură politică. Aceste atacuri includ degradarea bisericilor și a simbolurilor religioase prin graffiti politice, în mare parte anarhiste sau feministe. La Geneva, Elveția, de exemplu, monumentul emblematic al Reformei Protestante Internaționale, cunoscut și sub numele de Zidul Reformei, a fost vandalizat cu vopsea multicoloră formând un curcubeu, simbol al grupurilor LGBT.

Religie: multe atacuri, care par a fi de natură religioasă sau spirituală, reflectă o ostilitate adânc înrădăcinată față de creștinism. Reprezentări ale lui Hristos sau statui ale Mariei, mama lui Iisus, sunt unse cu fecale. Alte atacuri implică spurcarea sau furtul hostiilor (hostia este azima pe care catolicii o folosesc la împărtășanie n.r.). Unele dintre aceste atacuri pot fi opera sataniștilor, care folosesc hostia ca parte a unui ritual numit Masa Neagră.

Astfel de atacuri, în special împotriva esenței credințelor romano-catolice, par a avea drept scop intimidarea, hărțuirea catolicilor sau împiedicarea lor în a-și exersa credința. Aceste atacuri, care îndeplinesc definiția crimei de ură, amenință direct libertatea religioasă în Europa, dar acțiunile penale sunt rare.

[…]

Mass-media europeană, care adesea exagerează atacurile asupra musulmanilor, a avut tendința de a cenzura actele malițioase îndreptate împotriva creștinilor. Problema vandalismului anticreștin a fost semnalată rar de mass-media europeană până în februarie 2019, când au fost atacate nouă biserici în cel puțin două săptămâni. Apoi în aprilie 2019, când un incendiu suspect a devastat emblematica ‘Catedrala Notre Dame’ din Paris. De atunci însă, mass-media europeană a tăcut din nou în privința faptelor anticreștine.

Ziarul francez Le Monde a contestat folosirea de către guvern a termenului „acte anti-creștine” și i-a avertizat pe politicieni să nu „instrumentalizeze” întrebarea: „Peste o mie de acte pe an, în medie trei pe zi: numărul este mare, dar ce acoperă el? Putem vorbi într-adevăr despre „profanare” – un termen puternic – care implică un atac la caracterul sfint a unui lăcaș de cult? „Motivațiile ideologice sunt în minoritate: este în principal furt și vandalism. Autorii sunt adesea minori. ”

Într-un interviu acordat revistei italiene Il Timone, episcopul de Fréjus-Toulon, Dominique Rey, a declarat că atacurile asupra bisericilor din Europa au loc în contextul unei societăți europene marcate de secularism, nihilism, hedonism, relativism cultural și moral, consumism și pierderea generală a sensului sacrului. El a menționat:

‘În trecut, chiar și cei care s-au numit non-creștini au trăit într-un context cultural marcat de creștinism … rădăcini care au fost abandonate de cultura noastră și de societățile noastre. Odată ce rădăcinile creștine, care erau numitorul comun, au fost eliminate, oamenii au apelat la comunitarism, ceea ce a dus la o fragmentare socială care a dus la o defalcare. Pentru a găsi o bază comună de valori și repere, Europa trebuie să restabilească centralitatea rădăcinilor sale creștine…

Există o evoluție a actelor de profanare împotriva monumentelor, dar și a credinței catolice în sine. În trecut, chiar dacă nu erai creștin, expresia sacrului era respectată. […]

‘Asistăm la convergența secularismului – concepută ca laicism, care îi eliberează pe credincioși doar în sfera privată și unde fiecare denumire religioasă este banală sau stigmatizată – cu apariția copleșitoare a islamului, care atacă infidelii precum și pe cei care resping Coranul. Pe de o parte, mass-media ne distrează … iar pe de altă parte, există întărirea fundamentalismului islamic. Acestea sunt două realități comune.‘

[…]

Analistul politic francez Jérôme Fourquet, în cartea sa – Arhipelagul francez: nașterea unei națiuni multiple și divizate – arată cum are loc descreștinarea Franței în contextul migrațiilor masive ale lumii musulmane. Oferă date statistice detaliate – de exemplu, mai puțin de 5% dintre francezi participă în mod regulat la Liturghii duminică – asta arată că detașarea Franței de creștinism este atât de mare încât putem vorbi că țara este acum ‘post-creștină’ în mod eficient. El scrie:

‘Există o descreștinare în creștere care duce la o ‘fază terminală’ a religiei catolice… De sute de ani, religia catolică a structurat profund conștiința colectivă a societății franceze. Astăzi, această societate este umbră a ceea ce a fost cândva. O mare schimbare a civilizației este în curs de desfășurare.’

 

Autor: Francesca de Villasmundo