SACCSIV – blog ortodox

Maine, SINODUL din CRETA (hotărârile sale și cei de acord cu ele) va fi dat ANATEMA, în Duminica ORTODOXIEI

Posted in Uncategorized by saccsiv on martie 4, 2017

duminica-ortodoxiei

Duminica Ortodoxiei, prima din Postul Sfintelor Pasti, a fost instituita de catre Sinodul de la Constantinopol (843) ca sarbatoare ce subliniaza biruinta dreptei credinte asupra iconoclasmului si, in general, asupra tuturor ereziilor. Pentru aceasta s-a rânduit ca în slujbă să fie introdus:

SINODICON-ul Ortodoxiei – Rânduiala din Duminica Biruinței Ortodoxiei (prima duminică din Postul Mare)

Iata si ANATEMELE care vor fi citit mâine în Mitropolia Pireului de către IPS Serafim, conform articolului PSEUDO-SINODUL din CRETA (hotărârile sale și cei de acord cu ele) va fi dat ANATEMA mâine, în Duminica ORTODOXIEI de pe OrtodoxInfo:

ips-serafim-de-pireu

  1. Neopăgânilor şi idolatrilor închinători la zeităţile grecilor sau dacilor, lui Zalmoxe sau Wika-nilor sau gnosticilor care amestecă învăţătura creştină cu învăţături idolatre şi orientale, învăţăturilor teosofice şi antroposofice ale lui Rudolf Steiner, Blavatski, pseudo stiintifice – aşa zisa ortodoxie cuantică, yoga creştină, Rei-Ki, bioenergie, radiestezie creştină şi spiritiştilor, Zen, bahai-lor, Moun, scientologilor, rosicrucienilor, mormonilor:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  2. Masonilor, sioniştilor:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  3. Lui Arie, primul luptător împotriva lui Dumnezeu.:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  4. Lui Wulfila semiarianul, lui Nestorie, lui Macedonie care spun că Sfânta Treime a suferit şi Ualentin.:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  5. Lui Petru Gnafens, cel ce spunea : «Sfinte fără de moarte cel ce te-ai răstignit pentru noi»:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  6. Lui Pavel al Samosatei şi Teodotion:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  7. Lui Petros Dileos numit şi Liko Petru, lui Eutihie şi lui Sabelie:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  8. Lui Iacob Armeanul, lui Dioscor al Alexandriei şi lui Sever, lui Serghie, Pavel şi Pir, împreună cu Serghie, ucenicul lui Liko Petru:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  9. Origeniştilor şi celor dimpreună cu ei:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  10. Căzuţilor şi anticanonicilor patriarhi ce neagă Sinodul al IV-lea Ecumenic, Karekin al II-lea al Armeniei, Theodoros al II-lea al Egiptului, patriarhul Copţilor, Pavel al Etiopiei, Ignatius Efrem al II-lea al siroiacobitilor, Baselios Toma al malabarienilor – indieni, care în mod greşit se numesc pe sine «ortodocşi» şi celor ce sunt în comuniune cu ei:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  11. Celor ce neagă Sfintele Sinoade Ecumenice, al IV-lea, al V-lea şi al VI-lea, monofiziţilor, monoteliţilor şi monoenergiștilor:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  12. Eutihianiștilor, Iacobiţilor şi Argivuriții:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  13. Adunării înfricoşătoare împotriva cinstitelor icoane:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  14. Celor ce neagă Sfântul al VII-lea Sinod Ecumenic, celor ce nu se închină Domnului nostru Iisus Hristos, în icoana descrisă după firea omenească:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  15. Lui Varlaam de Kalabria, Grigorie Achindin, Prohor al Kidoniei, Nikifor Grigoras, Gherghios Lapithis şi urmaşilor lor:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  16. Cei ce învaţă erezia neo-varlaamistă:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  17. Hulitorului de Hristos, Francisc de Assisi și celor care îl pictează în Biserica Ortodoxă în ceata sfinților, împreună cu toţi minciuno-sfinţii papistaşi:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  18. Cel după Canoane căzut şi fără temelie ereziarh Papa al Romei celei Vechi, Francisc I şi celor ce sunt în comuniune cu el:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  19. Celor ce învaţa că Biserica Ortodoxă ar fi «Biserica Soră» cu adunarea romano-catholică şi cu alte erezii:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  20. Lui Martin Luther, Jean Calvin, Urlich Zwigli, Henric al VIII-lea, lipsitului de evlavie împărat, şi celor adunaţi împreună cu ei şi tuturor ramurilor protestante:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  21. Ereziarhului adunării religioase a Anglicanismului, Justin Welby, şi celor ce sunt în comuniune cu el:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  22. Celor care neagă şi defăimează pe Maica Domnului, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, rabini ai iudaismului, islamişti şi membrii societăţii ”Turnul de Veghere” a Martorilor lui Yehova:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  23. Celor care defăimează Sfintele Taine ale Bisericii, baptişti, adventişti şi penticostali şi tuturor ramurilor neoprotestante:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  24. Celor care predică şi învaţă panerezia ecumenistă intercrestină şi interreligioasă:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  25. Celor care predică şi învaţă erezia postpatristică şi post-canonică, cum că învăţăturile Sfinţilor Părinţi ar fi perimate:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  26. Celor care neagă Sinoadele al VIII-lea şi al IX-lea Ecumenice, de pe timpul Sfântului Fotie cel Mare şi Sfântului Grigorie Palama, papo-Filioqviștilor:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  27. Aşa zisului „Consiliu Mondial al Bisericilor” (al ereziilor) ce învaţă că fiecare ramură protestantă este o parte din Biserica lui Hristos şi celor ce participă la rugăciuni în comun la blasfemica şi călcătoarea de canoane, aşa-zisa „Săptămână de Rugăciune Ecumenică” considerându-i pe eretici „fraţi în Hristos”:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  28. Declaraţiei de la Toronto (1950), Acordurilor de la Balamand (1993) şi Chambesy (1994) în care anticalcedonienii în mod mincinos sunt recunoscuţi ca ortodocşi, textelor de la PortoAlegre (1997) şi Pusan (2013):ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  29. Celor ce învaţă că Biserica ar cuprinde toate confesiunile despărţite de Ea numindu-le „biserici nedepline” şi celor care spun că există Sfinte Taine, Har mântuitor şi sfinţenie în afara Bisericii Ortodoxe, celei Una, Sfinte, Soborniceşti şi Apostoleşti:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  30. Celor care învaţă că patriarhul ecumenic este «primus sine baribus» adică primul fără de egal:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  31. Textelor celor eretice ale ecumenistuluipseudo-sinod din Cretadin iunie 2016, numit «Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe» şi celor ce le primesc şi le pun în practică, texte care:
  • consfinţesc – aşa zisa «restaurare a unităţii creştinilor» şi denumirea istorică de biserici pentru eretici;
  • consfinţesc Constituţia aşa zisului«Consiliu Mondial al Bisericilor» ca bază a dialogului cu ereticii – minimalismul dogmatic;
  • consfinţescDeclaraţia de la Toronto care afirmă că există membri ai Biseircii în afara zidurilor Bisericii Ortodoxe şi că Biserica lui Hristos este mai mult decât confesiunea fiecărui membru al aşa zisului «Consiliu Mondial al Bisericilor» în parte;
  • consfinţesc căsătoriile mixte printr-o falsă iconomie;
  • consfintesc conceptul lui Ziziulas despre «persoana umană»: ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
  1. Tuturor ereticilor:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!

    Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

ANATEMA data ECUMENISMULUI de catre canonicul SINOD al BISERICII ORTODOXE RUSE din afara Rusiei

Video si transcriptul: PARINTI ATHONITI RUSI dau ANATEMA ECUMENISMUL si Sinodul din Creta

 

34 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Cristiana said, on martie 4, 2017 at 9:25 pm

    Staretul Sebastian Mihalcea de la Lacul Frumos a scos usile si geamurile de la chiliile parintilor marturisitori. Preluati articolul de pe Ortodoxia Neschimbata.

    Apreciază

  2. dante said, on martie 4, 2017 at 9:57 pm

    Axios!

    Apreciază

    • vasilica said, on martie 5, 2017 at 3:51 pm

      Aghiotantii lui Varsanufie…Stati ca chem Politia, sun acum politia ca-ati venit aici sa faceti scandal .Asa striga la noi ieri la grupul nostru de frati si surori intru Hristos….

      Apreciază

  3. nela said, on martie 4, 2017 at 10:10 pm

    ….,, dragoste,, ecumenista la Mrea. Lacul Sarat .http://ortodoxos.ro/2017/03/04/manastirea-lacul-frumos-staretul-sebastian-mihalcea-sparge-usile-si-ferestrele/

    Apreciază

  4. nela said, on martie 4, 2017 at 10:11 pm

    Pardon – Lacul Frumos .

    Apreciază

  5. VioletaB said, on martie 4, 2017 at 10:17 pm

    Cred ca e prima data cand citesc despre aceste anateme infricosatoare. Cat de multe erezii, multe de care nici nu stiam. Doamne ajuta sa se ridice cat mai multi preoti, monahi si mireni, romani si din toate poporoarele, si sa marturiseasca impotriva pseudo-sinodului cretan!

    Apreciat de 2 persoane

  6. ayeaye20 said, on martie 4, 2017 at 10:50 pm

    Apreciat de 1 persoană

  7. Ana Maria said, on martie 4, 2017 at 11:04 pm

    Off topic! Contul de facebook al parintelui Claudiu Buza a fost blocat de ,, prieteni ” dupa cum s-a exprimat chiar el.

    Apreciază

  8. Iones said, on martie 4, 2017 at 11:26 pm

    Un cinematograf din Alabama, Statele Unite, a anunţat deja că NU va proiecta lungmetrajul „Frumoasa şi bestia/ The Beauty and the Beast”, produs de Disney, în care apare primul personaj homosexual din istoria companiei, LeFou, interpretat de actorul Josh Gad.

    http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/personajul-homosexual-din-filmul-frumoasa-si-bestia-interzis-intr-un-cinematograf-din-sua-681371

    Apreciat de 1 persoană

  9. Lev said, on martie 4, 2017 at 11:58 pm

    Vrednic este! Cu adevărat, Leul lui Hristos! Ce regretabil că nu am fost binecuvântați și noi românii cu așa un Ierarh demn de toată cinstea. AXIOS!

    Apreciat de 1 persoană

  10. cristi said, on martie 5, 2017 at 1:35 am

    ANATEMA Geneza 6:7 „Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.”

    Apreciază

  11. Sluga netrebnica said, on martie 5, 2017 at 3:00 pm

    S-a anuntat pe feisbuc, ca zi, in Duminica Ortodoxiei, Pr Teodor Zisis a oprit pomenirea patriarhului cazut in erezie.

    Apreciază

    • vasilica said, on martie 5, 2017 at 3:54 pm

      Slava lui Dumnezeu pentru toate!
      VREDNIC ESTE!!!

      Apreciază

    • el said, on martie 5, 2017 at 6:17 pm

      Sluga

      a oprit pomenirea episcopului lui Antim de la Tesalonic. ( si evident si a TUTUROR episcopilor ecumenisti).
      VREDNIC ESTE !
      Par Theodors Zisis a asteat INDELUNG si le-a dat de stire inca din start ca daca NU se dezic de semnaturile in Creta si de ecumenism NU ii mai pomeneste, si A IMPLINIT.
      Alti preoti din Ro care STIU dar se prefac ca nu e asa grav POMENESC ERETICI gasindu-le „SCUZE” cum ca NU ar fi eretici, ca sa-si dea constiinta buna de „marturisitori”. ( de pilda scriitorul astradromist mitra si nu cred ca e cazul sa dau si alte exemple… ) .
      Situatia lor e FUNDAMENTAL DIFERITA de cea a Par Zisis, care desi a asteptat ( macar ca puticeva mai mult) pana la urma A INCETAT POMENIREA ERETICULUI NEPOCAIT!!

      MA BUCUR ca facand asa in afara ca a dat SLAVA Lui Dumnezeu URAMND exemplul Sf Parinti si INTARIND Ortodoxia cu Marturisirea lui, a INCHIS si boturile cartitorilor care-l aratau cu degetul ca exemlu/ „justificare” la pomenirea lor de eretici !

      Apreciază

  12. ayeaye20 said, on martie 5, 2017 at 6:23 pm

    -ANATEMA GLOBALIZĂRII- Suntem în epoca (Noua Eră) a Antihristului. Antihrist lucrează. Cu ajutorul Domnului Iisus Hristos care il va ucide pe Antihrist,cu suflarea Gurii Sale cînd va venii pe norii Cerului să judece vii şi morţii, dăm şi noi Anatema „lucrarea Antihristului”(adică Globalizarea) din trecut, prezent şi viitor.: ANATEMA, ANATEMA, ANATEMA! Şi îi susţinem pe părinţii pustnici din diferite Ţări care împreună cu părintele ieroschimonah Rafail Berestov au dat Anatema Ecumenismul, sinodul din Creta şi Globalizarea. ( fratele Valerică Buşă împreună cu un grup de pustnici şi pustnice Anti Globalişti şi Anti Ecumenişti).

    Apreciază

  13. mihailavl said, on martie 5, 2017 at 6:44 pm

    După cum sa anunțat că pe 4 aprilie se ține sinaxa panortodoxa ar fi bine să mergem cât mai mulți acolo unde se ține. Haideți să facem un efort pentru scumpa noastră ortodoxie, nu este foarte costisitor drumul dacă se completează un autocar. Cu cât suntem mai mulți cu atât mai bine. Frate Vasile, poate poți să pui în discuție problema. Doamne ajuta!

    Apreciază

  14. el said, on martie 5, 2017 at 7:19 pm

    St Ignatie Briancianinov despre ANATEMA si IMPORTANTA/ NECESITATEA ei ca DOCTORIE duhovniceasca!

    Iubiţi fraţi! Cuvîntul nostru din Duminica Ortodoxiei trebuie să înceapă, în chip firesc, cu întrebarea: Ce este Ortodoxia?

    Ortodoxia este adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu şi cinstire a lui Dumnezeu; Ortodoxia este închinarea la Dumnezeu în Duh şi Adevăr; Ortodoxia este proslăvirea lui Dumnezeu prin adevărata Lui cunoaştere şi închinare la El; Ortodoxia este proslăvirea de către Dumnezeu, prin dăruirea harului Atotsfântului Duh, a omului care slujeşte Lui cu adevărat. Duhul este slava creştinilor (Ioan 7, 39). Unde nu este Duhul, acolo nu este Ortodoxie.

    Nu este Ortodoxie în învăţăturile şi filosofările omeneşti: în ele domneşte ştiinţa cu nume mincinos, care e roadă a căderii. Ortodoxia este învăţătura Sfîntului Duh, dată de Dumnezeu oamenilor spre mîntuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este mîntuire. “Cine voieşte să se mîntuiască, mai înainte de toate se cade lui să ţină credinţa sobornicească, pe care dacă nu o va păzi omul întreagă şi fără de prihană, fără nici o îndoială, va pieri pe veci”.

    Comoară de mult preţ este învăţătura Sfîntului Duh! Ea e predanisită în Sfînta Scriptură şi în sfînta Predanie a Bisericii Ortodoxe. Comoară de mult preţ este învăţătura Sfîntului Duh! În ea e chezăşia mîntuirii noastre. De mult preţ, cu neputinţă de înlocuit, neasemuită pentru fiecare dintre noi e fericirea sorţii noastre veşnice: tot atît de preţioasă, mai presus de orice preţ, este şi chezăşia fericirii noastre veşnice – învăţătura Sfîntului Duh.

    Spre a păstra în noi această chezăşie, Sfînta Biserică înşiră astăzi, în auzul tuturor, învăţăturile născute şi răspîndite de satana, prin care se vădeşte vrăjmăşia faţă de Dumnezeu, care se împotrivesc mîntuirii noastre şi caută să ne-o răpească. Ca pe nişte lupi răpitori, ca pe nişte şerpi aducători de moarte, ca pe nişte hoţi şi ucigaşi, Biserica înfierează aceste învăţături; păzindu-ne de ele şi chemîndu-i să iasă din tărîmul pierzaniei pe cei amăgiţi de ele, ea dă anatemei aceste învăţături şi pe cei ce se ţin de ele cu îndărătnicie.

    Cuvîntul anatema înseamnă îndepărtare, lepădare. Cînd Biserica dă anatemei o învăţătură, asta înseamnă că învăţătura cu pricina cuprinde hulă asupra Sfîntului Duh, şi pentru mîntuire este de trebuinţă ca ea să fie lepădată şi îndepărtată cum este îndepărtată otravă de mîncare.

    Cînd este dat anatemei un om asta înseamnă că omul cu pricina şi-a însuşit cu hotărîre învăţătura hulitoare, lipsindu-se prin ea de mîntuire pe sine şi pe semenii săi, cărora le împărtăşeşte felul său de a gîndi.

    Cînd cineva se hotărăşte să părăsească învăţătura hulitoare şi să primească învăţătura pe care o ţine Biserica Ortodoxă, el e îndatorat, după rînduielile Bisericii Ortodoxe, să dea anatemei învăţătura mincinoasă pe care o ţinea pînă atunci şi care îl ţinea în pierzare, înstrăinîndu-l de Dumnezeu, făcîndu-l să rămînă vrăjmaş lui Dumnezeu, hulitor al Sfîntului Duh, părtaş al satanei.

    Însemnătatea anatemei este de doctorie duhovnicească a Bisericii împotriva unei boli a duhului omenesc, boală care pricinuieşte moarte veşnică.

    Pricinuiesc moarte veşnică toate învăţăturile omeneşti care vira în credinţă filosofarea proprie, scoasă din ştiinţa cu nume mincinos, din cugetarea trupească – această moştenire de obşte a duhurilor căzute şi a oamenilor, în învăţătura de Dumnezeu descoperită despre Dumnezeu. Filosofarea omenească amestecată în învăţătura credinţei creştineşti se numeşte erezie, iar urmarea acestei învăţături – rea credinţă.

    Apostolul înşiră între faptele trupeşti şi ereziile (Gălăteni 5, 20). Ele ţin de faptele trupeşti prin obîrşia lor, cugetarea trupească, care este moarte, care este vrăjmăşie faţă de Dumnezeu, care legii lui Dumnezeu nu se supune, că nici nu poate (Romani 8, 6-7). Ele ţin de faptele trupeşti prin urmările lor. Înstrăinînd duhul omenesc de Dumnezeu, unindu-l cu duhul satanei în păcatul de căpetenie al acestuia – hulă împotriva lui Dumnezeu, ele îl supun robiei patimilor, ca pe un părăsit de Dumnezeu, ca pe un lăsat în voia propriei lui firi căzute, întunecatu-s-a inima lor cea neînţelegătoare, spune Apostolul despre înţelepţii care s-au abătut de la adevărata cunoaştere de Dumnezeu: zicîndu-se pe sine a fi înţelepţi, au înnebunit… au mutat adevărul lui Dumnezeu întru minciună… pentru aceea i-a şi dat pe ei Dumnezeu întru patimi de ocară (Romani l, 21-22, 25-26).

    “Patimi de ocară” sînt numite feluritele patimi curveşti. Purtarea ereziarhilor era dezmăţată: Apolinarie era preacurvar, Eutihie era cu osebire robit patimii iubirii de bani, Arie era cumplit de desfrînat.

    Cînd cartea lui de cîntece, “Thalia”, a fost citită la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, Părinţii Sinodului şi-au astupat urechile, nevoind să audă cuvintele murdare din ea, ce nu puteau nicicînd să îi treacă prin minte unui om evlavios. “Thalia” a fost arsă. Spre fericirea omenirii, toate exemplarele ei au fost nimicite: ne-a rămas numai mărturia istorică despre faptul că această lucrare era plină de un dezmăţ crunt. Asemenea “Thaliei” sînt multe lucrări ale ereziarhilor din vremurile noi: în ele cumplita hulă împotriva lui Dumnezeu este unită şi amestecată cu un dezmăţ crunt, neomenesc.

    Fericiţi cei care niciodată n-au auzit şi n-au citit aceste roade ale iadului! La citirea lor, unirea duhului ereziarhilor cu duhul satanei devine limpede.

    Ereziile, fiind fapte trupeşti, roade ale cugetării trupeşti, sînt născocite de către duhurile căzute. “Fugiţi de ereziile cele fără de Dumnezeu”, spune Sfîntul Ignatie Teoforul, “căci sînt născocire a diavolului, a şarpelui, începătorului răutăţii”. Nu trebuie să ne mirăm de asta: duhurile căzute s-au coborît din înălţimea vredniciei duhovniceşti şi au căzut în cugetarea trupească mai mult decît oamenii. Oamenii au putinţa să treacă de la cugetarea trupească la cea duhovnicească; duhurile căzute sînt lipsite de această putinţă. Oamenii nu sunt supuşi unei atît de puternice înrîuriri a cugetării trupeşti, fiindcă în ei binele cel firesc nu a fost nimicit, precum în duhuri, de cădere.

    În oameni, binele este amestecat cu răul, şi ca atare este netrebnic; în duhurile căzute domneşte şi lucrează numai răul. Cugetarea trupească a dobîndit în privinţa duhurilor dezvoltarea cea mai cuprinzătoare şi deplină pe care o putea atinge.

    Păcatul lor de căpetenie este ura înverşunată faţă de Dumnezeu, ce se vădeşte printr-o înfricoşătoare şi necontenită hulă împotriva Lui. Ele s-au trufit înaintea lui Dumnezeu Însuşi; au prefăcut supunerea faţă de Dumnezeu, care este firească pentru zidire, într-o neîncetată lucrare împotriva Lui, într-o neîncetată vrăjmăşie. Din această pricină, căderea lor este adîncă şi rana morţii veşnice cu care sunt ele rănite este cu neputinţă de tămăduit.

    Patima lor de căpetenie este trufia; ele au o monstruoasă şi prostească slavă deşartă; află plăcere în toate felurile păcatului, petrec necontenit în acestea, trecînd de la un păcat la altul. Ele se tîrăsc şi în iubirea de argint, şi în îmbuibarea pîntecelui, şi în preacurvie. Neavînd putinţa de a săvîrşi păcatele trupeşti cu trupul, duhurile căzute le săvîrşesc cu închipuirea şi cu simţirea; ele au împropriat firii netrupeşti păcatele proprii trupului; ele au dezvoltat în sine păcatele ce nu sunt proprii firii lor neasemuit mai mult decît pot fi acestea dezvoltate între oameni.

    A căzut din cer, spune Prorocul despre heruvimul căzut, luceafărul cel ce răsărea dimineaţa, zdrobitu-s-a pe pămînt. Tu ai zis întru cugetul tău: în cer mă voi sui, deasupra stelelor cerului voi pune scaunul meu… fi-voi asemenea Celui preaînalt. Iar acum în iad te vei pogorî, şi în temeliile pămîntului… fi-vei lepădat în munţi ca un mort (Îs. 14, 12-15, 19).

    Duhurile căzute, purtînd în sine temeiul tuturor păcatelor, se străduiesc să-i atragă în toate păcatele pe oameni, cu scopul şi cu setea de a-i da pierzării. Ele ne atrag în felurita desfătare a trupului, în iubirea de cîştig, în iubirea de slavă, zugrăvindu-ne în culorile cele mai vii şi mai atrăgătoare obiectele acestor patimi. Ele se străduiesc să ne atragă mai ales în trufie, din care odrăslesc precum verdeţurile din seminţe vrăjmăşia faţă de Dumnezeu şi hulă împotriva Lui.

    Păcatul hulei împotriva lui Dumnezeu, care alcătuieşte miezul tuturor ereziilor, este păcatul cel mai greu, care este propriu duhurilor căzute şi alcătuieşte însuşirea lor cea mai aparte.

    Duhurile căzute se străduiesc să acopere toate păcatele cu o mască plăcută, numită în scrierile ascetice ale Părinţilor îndreptăţiri. Ele fac asta cu scopul ca oamenii să fie amăgiţi mai lesne, să se învoiască mai uşor la primirea păcatului.
    Citeşte şi: Sf. Ioan Gură de Aur – Cuvânt la Duminica Cincizecimii

    La fel fac ele şi cu hulă împotriva lui Dumnezeu: se străduiesc să o acopere cu nume măreţe, cu o retorică pompoasă, cu o filozofie elevată. Cumplită armă sunt în mîinile duhurilor ereziile! Ele au pierdut popoare întregi răpindu-le fără ca acelea să bage de seamă creştinismul, înlocuind creştinismul cu o învăţătură hulitoare, împodobind această învăţătură ucigaşă cu numele de creştinism purificat, adevărat, restaurat.

    Erezia este un păcat săvîrşit, în primul rînd, cu mintea. Acest păcat, fiind primit de minte, se împărtăşeşte duhului, se revarsă asupra trupului, spurcă chiar trupul nostru, ce are putinţa de a primi sfinţire din împărtăşirea cu harul dumnezeiesc şi de a se spurca şi molipsi prin împărtăşirea cu duhurile căzute. Acest păcat este cu greu băgat de seamă şi anevoie priceput pentru cei care nu cunosc bine creştinismul, şi ca atare prinde lesne în cursele sale simplitatea, neştiinţa, mărturisirea nepăsătoare şi superficială a creştinismului.

    Au fost prinşi de erezie pentru o vreme Preacuvioşii Ioanichie cel Mare, Gherasim de la Iordan şi alţi cîţiva bineplăcuţi lui Dumnezeu. Dacă sfinţii bărbaţi care şi-au dus viaţa numai şi numai cu grijă mîntuirii nu au putut pricepe dintr-o dată hula ascunsă sub o mască frumoasă, ce să mai spunem de cei care-şi duc viaţa în griji lumeşti, avînd despre credinţă o concepţie neîndestulătoare, cu totul neîndestulătoare?

    Cum să recunoască aceştia erezia aducătoare de moarte, dacă ea li se înfăţişează sub masca înţelepciunii, dreptăţii şi sfinţeniei? Iată pricina pentru care obşti creştine întregi şi popoare întregi s-au plecat lesne sub jugul ereziei!

    Din aceeaşi pricină este foarte anevoioasă întoarcerea din erezie la Ortodoxie, cu mult mai grea decît întoarcerea din necredinţă şi idolatrie. Ereziile care sunt mai aproape de ateism sunt mai lesne recunoscute şi oprite decît cele mai puţin îndepărtate de credinţa ortodoxă şi, ca atare, mai ascunse.

    Împăratul roman cel întocmai cu Apostolii, Marele Constantin, i-a scris o epistolă Sfîntului Alexandru, patriarhul Alexandriei, cel care l-a dat în vileag pe ereziarhul Arie, îndemnîndu-l să înceteze ceartă ce strică pacea din pricina unor cuvinte deşarte. Prin aceste cuvinte pe care Constantin le-a numit deşarte era tăgăduită Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos, era nimicit creştinismul. Astfel, şi într-un bărbat sfînt, rîvnitor al dreptei credinţe, neştiinţa a fost amăgită printr-o cursă a ereziei pe care el nu a putut să o priceapă.

    Erezia, fiind păcat greu, păcat de moarte, se vindecă uşor şi hotărîtor – că păcat al minţii -prin darea ei nefăţarnică, din toată inima, anatemei. Sfîntul Ioan Scărarul a zis: “Sfînta Biserică sobornicească îi primeşte pe eretici cînd ei dau anatemei fără făţărnicie erezia lor, şi îndată îi învredniceşte de Sfintele Taine; iar pe cei căzuţi în curvie, chiar dacă îşi mărturisesc şi părăsesc păcatul, porunceşte, urmînd apostoleştilor rînduieli, să fi despărţiţi de Sfintele Taine pentru mulţi ani”.

    Urma lăsată de păcatul trupesc rămîne în om şi după mărturisirea păcatului, şi după părăsirea lui; urma lăsată de erezie e nimicită îndată după lepădarea ei. Fără această doctorie, otrava hulei împotriva lui Dumnezeu rămîne în duhul omenesc şi nu încetează a-l clătina cu nedumeriri şi îndoieli pricinuite de împreună-simţirea netăiată din rădăcină faţă de erezie; rămîn gînduri ce se ridică împotriva înţelegerii lui Hristos (II Cor. 9, 5), ce fac anevoioasă mîntuirea pentru cel ţinut în legăturile lor, ţinut în legăturile nesupunerii şi împotrivirii faţă de Hristos, pentru cel ce rămîne în împărtăşire cu satana.

    Doctoria anatemei a fost întotdeauna socotită ca neapărat trebuincioasă de către Sfînta Biserică în privinţa cumplitei boli a ereziei. Cînd Fericitul Teodorit, episcopul Cirului, dorind să se îndreptăţească în privinţa învinuirilor aruncate asupra lui, Părinţii i-au cerut ca mai întîi de toate să-l dea anatemei pe ereziarhul Nestorie. Teodorit, care se lepădase de Nestorie, dar nu aşa de hotărît cum se lepădase de el Biserica, a vrut să dea lămuriri. Părinţii i-au cerut iarăşi să dea anatemei cu hotărîre, fără alte explicaţii, pe Nestorie şi învăţătura acestuia. Teodorit a vrut din nou să dea lămuriri, însă Părinţii au cerut iarăşi ca el să dea anatemei pe Nestorie, ameninţînd că altminteri îl vor socoti eretic pe însuşi Teodorit. Teodorit a rostit anatema asupra lui Nestorie şi a tuturor învăţăturilor eretice ale acelei vremi. Părinţii au dat slavă lui Dumnezeu, l-au proclamat pe Teodorit păstor ortodox, iar Teodorit nu a mai cerut să dea lămuriri, căci lepădase din sufletul său pricinile care îl făceau să simtă nevoia de a da lămuriri.

    Aşa stau lucrurile între duhul omenesc şi înfricoşătoarea boală a ereziei.

    Auzind astăzi ameninţătoarea vestire a doctoriei duhovniceşti, să o primim cu înţelegere adevărată şi, dînd-o sufletelor noastre, să lepădăm fără făţărnicie şi în chip hotărîtor acele pierzătoare învăţături pe care Biserica le va lovi cu anatema spre mîntuirea noastră. Chiar dacă le-am lepădat întotdeauna, să întărim glasul prin care le leapădă Biserica.

    Libertatea, uşurimea, puterea duhovnicească pe care le vom simţi negreşit în noi ne mărturisesc dreptatea acestei lucrări bisericeşti şi adevărul învăţăturii vestite în ea.

    Biserica vesteşte: “Pe cei care robesc înţelegerea lor spre ascultarea de dumnezeiasca Descoperire şi se nevoiesc pentru ea îi fericim şi îi lăudăm; pe cei care se împotrivesc adevărului, dacă nu s-au pocăit înaintea Domnului, noi, aşteptînd întoarcerea şi pocăinţa lor, dacă nu au voit să urmeze Sfintei Scripturi şi Predanii a Bisericii, îi îndepărtăm şi îi dăm anatemei”.

    “Celor care tăgăduiesc fiinţarea lui Dumnezeu şi spun că această lume este de sine fiitoare, că totul se săvîrşeşte în ea fără purtarea de grijă a lui Dumnezeu: anatema”.

    “Celor care spun că Dumnezeu nu este duh, ci materie, care nu-L recunosc că Drept, Milostiv, Preaînţelept, Atoateştiutor şi rostesc hule de acest fel: anatema”.

    “Celor care cutează a spune că Fiul lui Dumnezeu nu este de o fiinţă şi de o cinste cu Tatăl, şi nici Duhul Sfînt; care nu mărturisesc că Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh sunt un singur Dumnezeu: anatema”.

    “Celor care îşi îngăduie a spune că pentru mîntuirea şi curăţirea noastră de păcate nu sunt de trebuinţă venirea în lume după trup a Fiului lui Dumnezeu, patimile Lui cele de voie, moartea şi învierea: anatema”.

    “Celor care nu recunosc răscumpărarea prin har, cea propovăduită de Evanghelie, ca singurul mijloc de îndreptăţire a noastră înaintea lui Dumnezeu: anatema”.

    “Celor care cutează a spune că Prea Curată Fecioară Măria nu a fost mai înainte de naştere, întru naştere şi după naştere Fecioară: anatema”.

    “Celor care nu cred că Sfîntul Duh i-a înţelepţit pe Proroci şi pe Apostoli, că prin ei ne-a vestit nouă adevărata cale spre mîntuire, dînd mărturie despre ea prin minuni, că El şi acum sălăşluieşte în inimile creştinilor credincioşi şi adevăraţi, povăţuindu-i la tot adevărul: anatema”.

    “Celor care tăgăduiesc nemurirea sufletului, sfîrşitul veacului, judecată ce va să fie şi răsplătirea veşnică în ceruri pentru faptele bune, precum şi osîndirea pentru păcate: anatema”.

    “Celor care tăgăduiesc Tainele Sfintei Biserici a lui Hristos: anatema”.

    “Celor care tăgăduiesc soboarele Sfinţilor Părinţi şi cele predanisite de către dînşii, ce împreună-glăsuiesc cu dumnezeiasca Descoperire, fiind păzite cu evlavie de Biserica drept slăvitoare şi sobornicească: anatema”.

    Adevărul dumnezeiesc S-a înomenit spre a ne mîntui prin Sine pe noi, cei pierduţi în urma primirii şi însuşirii minciunii aducătoare de moarte. De veţi rămîne în cuvîntul Meu, vesteşte El, de veţi primi învăţătura Mea şi veţi rămîne credincioşi ei, cu adevărat ucenici ai Mei sunteţi; şi veţi cunoaşte Adevărul, şi Adevărul vă va slobozi pe voi (Ioan 8, 31-32).

    A rămîne credincios învăţăturii lui Hristos poate numai acela care leapădă şi va lepăda cu hotărîre toate învăţăturile care au fost, sunt şi vor fi născocite de duhurile lepădate şi de oamenii lepădaţi, învăţături vrăjmaşe învăţăturii lui Hristos, învăţăturii lui Dumnezeu, care pun în primejdie întregimea şi curăţia ei. “În neştirbită întregime este păstrată învăţătura de Dumnezeu descoperită numai şi numai în sînul Bisericii Ortodoxe de Răsărit. Amin.

    Apreciază

    • el said, on martie 5, 2017 at 7:21 pm

      asadar la fiecare Anatemele rostite mai sus de episcopul ORTODOX sa raspundem si noi HOTARAT ca niste FII ai Bisericii:

      ANATEMA ! ANATEMA ! ANATEMA !!

      Apreciază

    • el said, on martie 5, 2017 at 7:24 pm

      „Erezia, fiind păcat greu, păcat de moarte, se vindecă uşor şi hotărîtor – că păcat al minţii -prin darea ei nefăţarnică, din toată inima, anatemei. Sfîntul Ioan Scărarul a zis: “Sfînta Biserică sobornicească îi primeşte pe eretici cînd ei dau anatemei fără făţărnicie erezia lor, şi îndată îi învredniceşte de Sfintele Taine; iar pe cei căzuţi în curvie, chiar dacă îşi mărturisesc şi părăsesc păcatul, porunceşte, urmînd apostoleştilor rînduieli, să fi despărţiţi de Sfintele Taine pentru mulţi ani”.

      Urma lăsată de păcatul trupesc rămîne în om şi după mărturisirea păcatului, şi după părăsirea lui; urma lăsată de erezie e nimicită îndată după lepădarea ei. Fără această doctorie, otrava hulei împotriva lui Dumnezeu rămîne în duhul omenesc şi nu încetează a-l clătina cu nedumeriri şi îndoieli pricinuite de împreună-simţirea netăiată din rădăcină faţă de erezie; rămîn gînduri ce se ridică împotriva înţelegerii lui Hristos (II Cor. 9, 5), ce fac anevoioasă mîntuirea pentru cel ţinut în legăturile lor, ţinut în legăturile nesupunerii şi împotrivirii faţă de Hristos, pentru cel ce rămîne în împărtăşire cu satana.

      Doctoria anatemei a fost întotdeauna socotită ca neapărat trebuincioasă de către Sfînta Biserică în privinţa cumplitei boli a ereziei. „____ Sf Ignatie Briancinanov

      Apreciază

  15. georgegr said, on martie 6, 2017 at 1:09 pm

    DE RETINUT:

    17. Hulitorului de Hristos, Francisc de Assisi și celor care îl pictează în Biserica Ortodoxă în ceata sfinților, împreună cu toţi minciuno-sfinţii papistaşi:ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.