Saccsiv – Weblog

REZISTENTA ORTODOXA DE LA RADENI: Schitul Radeni, Neamt, duce mai departe mostenirea Parintelui Justin Parvu

Posted in Uncategorized by saccsiv on Decembrie 5, 2016

   Iata ce putem citi la Vietuitorii si credinciosii Schitului “Sfanta Cuvioasa Parascheva”, din Radeni Neamt, resping erezia cretana de pe Aparam Ortodox:

Lista cu semnături a fost completata de către credincioși, după ce textul a fost citit integral în biserică, după terminarea slujbei, în așa fel încât fiecare a putut să îl asculte și să îl ințeleagă. Semnatarii au fost rugați să-și scrie singuri numele și, dacă doresc și profesia, și să semneze, fiind sfătuiți să nu semneze cu nume fictive, să nu semneze în numele altor persoane, care nu le-au acordat permisiunea de a semna, să nu semneze de mai multe ori.

De asemenea, semnatarii au fost informați că semnăturile vor fi publicate pe acest site, fiind sfătuiți să nu semneze, dacă nu doresc ca numele lor să fie dat publicității.

Iata si textul:

Prea Cuvioase Părinte Exarh,

Prea Cuvioase Părinte Stareţ,

În ultimele săptămâni Schitul “Sfânta Cuvioasa Parascheva” de la Rădeni, Neamţ, a fost ţinta unor presiuni exercitate de la nivelul Centrului eparhial, cu scopul de a determina reluarea pomenirii ierarhului sau, în caz contrar, părăsirea schitului de către preoţii slujitori şi înlocuirea lor cu alţii. Vă adresăm acest memoriu cu speranţa că va reuşi să explice poziţia noastră, în aşa fel încât aceste presiuni să înceteze, iar vieţuitorii schitului Rădeni şi credincioşii care îşi găsesc refugiu spiritual aici să poată participa în linişte la slujbe şi la viaţa duhovnicească a aşezământului.

În vara acestui an, în localitatea Kolimbari, în insula Creta, s-a desfăşurat ceea ce s-a numit “Marele şi Sfântul Sinod”, o întâlnire care s-a dorit a fi panortodoxă şi şi-a propus cu emfază “să manifeste unitatea sinodală a Ortodoxiei”, dar a produs, prin deciziile sale, o dezbinare fără precedent în rândul Sfintelor Biserici Ortodoxe. Adunarea din Creta a adoptat hotărârea eretică de introducere în Ortodoxie, ca mod de gândire eclesiologică şi acţiune misionară, a ecumenismului, ideologie condamnată ca erezie şi panerezie de sfinţi ai Bisericii, precum sfântul Ignatie Brancianinov, sfântul Ioan Iacob Hozevitul, sfântul Iustin Popovici, sfântul Nicolae Velimirovici, sfântul Paisie Aghioritul, de teologi renumiţi, precum părintele academician preot profesor Dumitru Stăniloae, părintele Serafim Rose, de duhovnici recunoscuţi precum părintele Iustin Pârvu, părintele Ilie Cleopa, părintele Arsenie Papacioc, de sinoade locale, precum sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din Exil, sinodul Bisericii Ortodoxe Georgiene, sinodul Bisericii Ortodoxe Bulgare. Întreg documentul “Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine” este o recunoaştere şi o parafare a ecumenismului ca nou mod de gândire eclesiologică în Ortodoxie, prin acceptarea celorlalte comunităţi creştine ca “biserici”, prin ratificarea premiselor eclesiologice ecumeniste ale Declaraţiei de la Toronto, considerate “de importanţă capitală pentru participarea Bisericii Ortodoxe la Consiliul Mondial al Bisericilor”, în ciuda faptului că aceste premise eclesiologice sunt cu totul eretice, vorbind despre “adevărata Biserică”, “Sfânta Biserică Catolică pe care o mărturisesc Crezurile”, expresii care se referă la o entitate religioasă inspirată de ideologia protestantă, pe care CMB încearcă să o realizeze sub sloganul “unităţii Bisericii”, cu participarea şi a unor ierarhi şi clerici ortodocşi. Documentul sinodal mai sus menţionat acceptă dreptul membrilor CMB de a nu recunoaşte Biserica Ortodoxă ca fiind Biserica mântuitoare şi chiar de a nu o recunoaşte nici măcar ca “Biserică deplină şi în adevăratul sens al cuvântului[1]. Acelaşi ecumenism l-au propus sinodalii din Creta şi în relaţiile familiale, prin acceptarea căsătoriilor mixte, şi chiar în maniera de înţelegere a postului, prin lăsarea la latitudinea Bisericilor locale a modului de aplicare a pogorămintelor referitoare la acesta[2], afectând astfel practica unitară de până acum a Ortodoxiei. În privinţa raporturilor cu lumea, în loc să prezinte Biserica Ortodoxă ca pe o ancoră morală şi spirituală într-o lume debusolată şi complet tulburată, documentul referitor la relaţiile cu lumea prezintă Biserica Ortodoxă ca pe o instituţie internaţională oarecare, angrenată în procesul globalizării şi al realizării distopiei paradisului terestru pe care îl propovăduieşte societatea materialist-ateistă din zilele noastre. Nu în ultimul rând, în Creta s-a încercat schimbarea conceptului de sinodalitate, de la modelul propus de primele nouă sinoade ecumenice (cele şapte sfinte sinoade “clasice” şi sinodul Sfântului Fotie şi cel al Sfântului Grigore Palama) şi de 2000 de ani de vieţuire sinodală a Bisericii, la un model papalist, în care egalitatea harică a episcopilor nu mai este respectată (prin modul în care a fost conceput procesul de adoptare a deciziilor sinodale), iar poporul nu mai are niciun rol în receptarea hotărârilor din Creta şi ale celor ale sinoadelor ce vor veni. Vocea pliromei a fost amuţită de prevederile art. 22 al documentului despre relaţiile cu ansamblul lumii creştine, în care se dă de înţeles că cine se opune “sinodului” din Creta şi ecumenismului în general este un “fanatic”, un “taliban” şi chiar un “pretins ortodox”. În felul acesta, aşa cum s-au asigurat că disidenţa episcopală faţă de deciziile sinodului nu va influenţa decizia finală a Bisericii Autocefale căreia aparţine episcopul disident[3], “sinodul” s-a asigurat şi că procesul de receptare de către pliroma merge fără dificultăţi, prin etichetarea apriori a celor ce ar putea contesta hotărârile sale sau ar aplica prevederile canonice de întrerupere a pomenirii ierarhului în astfel de situaţii ca “schismatici” şi „duşmani ai unităţii Bisericii”.

Hotărârile “sinodului” din Creta au fost contestate şi considerate ca problematice, adică eretice, de teologi de renume, precum profesorul Dimitrios Tselenghidis, protopresbiter prof. Theodoros Zisis, de peste 30 de episcopi participanţi în Creta, de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare, de Sfântul Sinod al Bisericii Antiohiene, chiar şi de o parte a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Greceşti, de duhovnici de marcă şi de o parte a pliromei, care a fost stupefiată de acceptarea ecumenismului ca mod de a gândi în Ortodoxie. Chiar şi sinoade favorabile “sinodului” din Creta, precum sinodul Bisericii Ortodoxe Române, au recunoscut că mai e loc de “explicitări, nuanţări şi dezvoltări”[4] ale textelor, iar mitropolitul Ierotheos Vlachos, care a peregrinat prin Moldova, încercând să-i convingă pe moldoveni de ortodoxia mărturisirii arhiereului local, în ciuda faptului că acesta a semnat toate documente în Creta şi le-a mai aprobat odată prin “luare de act” şi în sinodul BOR din 29 octombrie 2016, a fost citat, şi aprobat astfel, de agenţia de ştiri patriarhală Basilica ca spunând că textele “trebuie explicitate, diortosite şi schimbate şi alte aspecte, lucru pe care îl va face alt sinod”[5] (s.n.). Acelaşi mitropolit Ierotheos Vlachos a scris un întreg studiu referitor la caracterul eretic al “sinodului” din Creta, ceea ce face greu de înţeles afirmaţia făcută în Moldova că participanţii la acest sinod sunt ortodocşi şi vrednici de a fi urmaţi cu statornicie, deşi sinodul în sine este eretic[6].

 Discuţiile contradictorii sterile, manipulative, şi argumentările prosinod arată cât de puternic este pătruns spiritul relativist şi reducţionist al ecumenismului în Biserica Ortodoxă şi cum acesta face ravagii încă înainte ca sinodul să fi aprobat oficial ecumenismul. În încercarea de a măslui adevărul cu privire la erezia adoptată în Creta, s-au folosit tot felul de argumentări: argumentul “teologic”, în care sfinţi precum Vasile cel Mare, sinoade, precum cel de la 1484, sau enciclice patriarhale, precum cea din 1848, au fost luaţi drept “complici” la recunoaşterea denumirii de „biserici” acordate ereticilor; argumentul că “nu s-a schimbat nimic”, de ca şi când faptul că eclesiologia Bisericii a fost infestată cu sincretismul religios ecumenist ar fi “nimic”; argumentul că “sinodul nu produce niciun efect”, ignorând evidenţa consemnată în art. 13 al Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Sfântului şi Marelui Sinod, care prevede că “aceste texte au autoritate panortodoxă”; argumentul serghianist că “atât s-a putut”, de ca şi când ar exista vreo scuză pentru trădarea Ortodoxiei; argumentul ridicol că “dacă nu se semna, se pierdea unitatea teritorială a ţării”; argumentul ilogic că “s-a recunoscut denumirea de biserici, dar nu statutul eclesiologic de biserici”, de ca şi când poţi numi ceva “biserică” fără ca cel denumit aşa să fie perceput ca atare; argumentul “aşteptării potirului comun”, care exonerează cauza (erezia), dar condamnă doar efectul (comuniunea liturgică) şi goleşte de sens conceptul de “erezie”, înţeleasă de către teologie îndeobşte ca învăţătură greşită propovăduită public, faţă de care canonul 15 I-II statuează dreptul Bisericii de a se apăra din faza de învăţătură greşită, pentru a nu se ajunge la faza de potir comun, când de fapt Biserica este cu totul cuprinsă de erezie.

În faţa realităţii irefutabile că arhiereii români prezenţi la “sinodul” din Creta s-au făcut părtaşi la ereziile adoptate acolo, iar acum încearcă să le relativizeze şi să le facă acceptabile poporului ortodox prin diferite mijloace, vieţuitorii schitului Rădeni din Neamţ au luat măsura, prevăzută de canonul 31 apostolic şi de canonul 15 I-II Constantinopol, a întreruperii pomenirii ierarhului locului, până în momentul în care acesta va reveni la ortodoxia mărturisirii. Cele două canoane ne permit să ne îngrădim prin nepomenire de ierarhul care “propovăduieşte cu capul descoperit”, adică în mod public, o erezie, ceea ce s-a întâmplat în cel mai public mod, în faţa întregii planete, prin semnarea actelor “sinodului” din Creta şi prin reconfirmarea lor în sinodul românesc, la sfârşitul lunii octombrie. Tâlcuirea din Pidalion a canonului 31 apostolic explică: “Iar câţi se despart de episcopul lor mai înainte de Sinodiceasca cercetare, pentru că el propovăduieşte în auzul tuturor vreo rea socoteală sau eres, unii ca aceia nu numai că cercetării celor de mai sus nu se supun, ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc, după canonul 15 al celui 1 şi 2 sobor”[7] (s.n.). Este făcută astfel şi legătura cu partea a doua a canonului 15 I-II Constantinopol, care precizează: “Că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi şi minciuno-învăţători. Şi nu cu schismă au rupt unirea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme şi împărţiri”, ceea ce spulberă argumentarea neserioasă că de fapt canonul 15 I-II s-ar adresa numai relaţiei dintre mitropolit şi patriarh şi ar fi, în întregime, o continuare a canoanelor anterioare 13  şi 14, care se referă la întreruperea pomenirii pe orice alt motiv decât erezia. Prin urmare, preoţilor le este interzis să înceteze pomenirea episcopului lor pe orice alt motiv invocabil, dar au dreptul să înceteze pomenirea episcopului dovedit ca învăţând erezii. Potrivit profesorului de drept canonic român diac. prof. univ. dr. Ioan Floca despărţirea preotului de episcopul părtaş la erezie este atât un drept, cât şi o obligaţie[8]. Mai mult, preoţii care întrerup pomenirea trebuie să rămână în Biserică şi în biserici, adică nu pot fi izgoniţi din bisericile în care slujesc pentru faptul că au întrerupt pomenirea, aşa cum arată clar canonul 15 I-II.

Partea a doua a canonului 15 I-II răspunde şi acuzaţiei că, prin întreruperea pomenirii, am fi devenit schismatici, afirmând că, procedând astfel, am devenit de fapt “silitori în a izbăvi Biserica de schisme şi împărţiri”. Aşa cum v-am comunicat şi duminică, 27 noiembrie 2016, când ne-aţi cercetat, la Rădeni, noi am aplicat canonul 15 I-II, care ne permite să ne îngrădim de erezie prin nepomenirea ierarhului şi atât. Nu ne-am separat de Sfânta Biserică Ortodoxă Română, am rămas şi vom rămâne în Biserică, nu am intrat sub ascultarea vreunui alt episcop şi nu avem de gând să facem acest lucru, nu contestăm prezenţa harului în Biserică sau valabilitatea Tainelor, pentru a nu cădea în erori săvârşite de alţii în trecut (grupările stiliste etc.), încercăm să ne împărtăşim în stare de vrednicie, necontaminaţi de erezia cretană, pentru a ne fi spre luminare, nu spre osândă, nu am primit şi nu vom primi antimise de la alţi episcopi, aşa precum aţi putut constata şi preacuvioşiile voastre, când aţi inspectat sfântul altar al bisericii. Îl respectăm pe ierarhul locului şi aşteptăm să facă dovada ortodoxiei propovăduirii sale, prin lepădarea de erezia din Creta, iar dacă acest lucru se va întâmpla, vom relua pomenirea Înaltpreasfinţiei Sale şi ascultarea ce i se cuvine. Îi respectăm pe toţi preoţii ortodocşi care încă nu au întrerupt pomenirea ierarhului şi ne rugăm pentru ca toţi să aibă curajul de a face ceea ce trebuie făcut, îi respectăm pe toţi creştinii ortodocşi şi ne rugăm pentru ei să ia atitudinea corectă, care să-i justifice ca pliroma ortodoxă de veghe la respectarea ortodoxiei credinţei noastre. Nu cerem decât să ni se respecte şi nouă dreptul de a putea să slujim şi să ne închinăm în biserica de la Rădeni.

Respingem ca lipsite de sens afirmaţiile episcopocentrist-papiste că fără pomenirea ierarhului părtaş la erezie liturghia nu este valabilă, deoarece acest argument este infirmat de însăşi prevederea canonică a celor două canoane, 31 apostolic şi 15 I-II, care permit încetarea pomenirii episcopului. Dacă ar fi ştiut că, prin această măsură, liturghia săvârşită fără pomenirea ierarhului ar fi invalidă, oare ar mai fi statornicit-o Sfinţii Părinţi, inducându-ne astfel în eroare? A susţine astfel de argument este o insultă la adresa Părinţilor care au statornicit canoanele şi a Duhului care i-a inspirat să o facă.

Pentru toate aceste motive, considerăm că orice măsură represivă împotriva noastră este necanonică şi neconstituţională. Măsura este necanonică, deoarece, aşa cum spune canonul 31 apostolic, “unii ca aceia [preoţii care întrerup pomenirea episcopilor care propovăduiesc erezii] nu numai că cercetării celor de mai sus nu se supun, ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc, după canonul 15 al celui 1 şi 2 sobor”. Prin urmare, orice măsură represivă din partea Mănăstirii Petru-Vodă sau a Exarhatului Arhiepiscopiei Iaşilor reprezintă un abuz, deoarece îngrădirea de erezie nu poate fi supusă cercetării canonice, adică penalizărilor de orice fel, ci “cuviincioasei cinstiri”. Măsura este neconstituţională, deoarece încercarea de reeducare la care suntem acum supuşi, la care au fost supuşi înaintea noastră şi vieţuitorii Schitului Codrii Paşcanilor (schit care a fost scos pur şi simplu din uz, în urma unor acţiuni abuzive de genul celor ce se doresc a se desfăşura împotriva noastră), vieţuitoarele antiecumeniste din Mănăstirea Văratec şi alţi slujitori ai altarului, contravine articolul 29, alin. (1) al Constituţiei României, care prevede: “Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă contrare convingerilor sale”. Cu alte cuvinte, noi nu putem fi constrânşi să aderăm la opinia că “sinodul” din Creta ar fi fost ortodox, sau că deciziile sale nu ar prezenta niciun pericol pentru Biserica noastră. Biserica Ortodoxă şi-a asumat obligaţia de a respecta legile statului, prevăzută de Legea 489/2006 a Cultelor: “Art. 5 (4) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării  şi să nu aducă atingere… drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului” (s.n.).

În consecinţă, credem că avem dreptul să ne desfăşurăm activitatea liturgică fără a fi deranjaţi, fără a se face presiuni asupra noastră, fără a fi ameninţaţi cu închiderea schitului sau cu dislocarea comunităţii vieţuitorilor şi mutarea lor altundeva. La Schitul Rădeni s-a creat o comunitate foarte puternică, alcătuită din oameni veniţi din toate colţurile ţării pentru a asista la slujbe ortodoxe ferite de ecumenism, pentru a se bucura de prezenţa confraţilor ortodocşi, veniţi de la sute de kilometri pentru a urma preoţilor care s-au îngrădit de erezia ecumenistă. În aceste zile se împlinesc cuvintele profetice ale Părintelui Iustin, care, atunci când l-a trimis pe părintele Pamvo să zidească schit la Rădeni, a fost întrebat de către acesta: “Pentru cine să îl fac? Cine va veni acolo?”, iar părintele i-a răspuns: “Va veni o zi în care va fi plin de lume”. Acea zi a venit. Schitul Rădeni este bucuros să ducă mai departe moştenirea spirituală a Părintelui Iustin, de care mulţi dintre vieţuitorii de la Petru Vodă, angrenaţi în susţinerea ierarhiei care a semnat în Creta, au uitat între timp.

Respectuos vă rugăm să ţineţi seama de cele scrise mai sus şi să acceptaţi dreptul nostru de a ne ruga în linişte, în biserica de la Schitul Rădeni, fără a fi tulburaţi de nimeni. Dacă doriţi să participaţi la slujbe la Rădeni, puteţi să o faceţi fără a cere să coliturghisiţi cu slujitorii din ziua respectivă, deoarece acest lucru nu se poate, decât dacă decideţi să întrerupeţi şi preacuvioşiile voastre pomenirea ierarhului. Dacă doriţi să discutaţi aspecte administrative legate de schit, o puteţi face în afara programului liturgic.

Orice încercare de a tulbura sfintele slujbe care se desfăşoară la schit, prin manifestarea dorinţei de a sluji cu preoţii care nu pomenesc ierarhul şi de a-l pomeni, ne va obliga să părăsim biserica în timpul sfintelor slujbe, ceea ce va îndeplini elementele infracţiunii contra libertăţii religioase prevăzute de articolul 381 din Noul Cod Penal, care prevede: “Împiedicarea sau tulburarea liberei exercitări a ritualului unui cult religios, care este organizat şi funcţionează potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. După cum vedeţi, Codul Penal vorbeşte despre tulburarea unei slujbe religioase, fără a face precizări cu privire la cine este cel tulburat sau cine este cel ce tulbură. Prin urmare, părerea că dreptul de jurisdicţie vă permite să obligaţi obştea de la Rădeni să vă accepte ca slujitori la sfântul altar, în condiţiile în care continuaţi să fiţi părtaşi la erezie,  nu vă va putea apăra de prevederile acestui articol din Codul Penal, atunci când 300-400 de oameni vor putea depune plângere penală că au fost obligaţi să părăsească biserica în timpul Sfintei Liturghii, fiind împiedicaţi să participe la aceasta, deşi aveau dreptul să o facă şi din punct de vedere legal şi mai ales din punct de vedere canonic.

Schitul Rădeni este realizat în mare parte din munca asiduă a locuitorilor din localitate şi din satele învecinate şi din contribuţia unor donatori. Schitul se află în fază de construcţie şi nu a fost sfinţit, prin urmare nu a intrat în “circuitul normal de funcţionare”, pentru ca donaţia şi munca celor ce l-au clădit să fie ireversibile, în conformitate cu art. 11 din Regulamentul pentru organizarea vieţii monahale[9]. Prin urmare, în condiţiile în care se va încerca schimbarea egumenului schitului sau aducerea unei obşti noi, favorabile “sinodului” din Creta, locuitorii din zonă, care au muncit la schit, şi donatorii vor putea avea dreptul să revendice contribuţia lor la clădirea schitului. La acest drept al lor se adaugă şi regimul general al donaţiilor, care prevede că „donaţia poate fi revocată pentru ingratitudine şi pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul” (art. 1020 NCC), în cel de-al doilea caz, sarcina donatarului era să construiască un schit care să deservească nevoile spirituale ale donatorului. Donatorii nu au dorit să contribuie la clădirea unui schit în care să se propovăduiască erezia ecumenistă.

În concluzie, sperăm ca viaţa liturgică a Schitului “Cuvioasa Parascheva” din Rădeni să reintre în parametrii normali, ca presiunile la adresa slujitorilor săi şi a credincioşilor care îl frecventează să înceteze, pentru ca înţelegerea creştină să ia locul acţiunilor de destabilizare şi intimidare care se desfăşoară în prezent, mai mult sau mai puţin subtil.   

30 noiembrie 2016

https://docs.google.com/viewerng/viewer?url=http://aparam-ortodoxia.ro/wp-content/uploads/2016/12/Radeni.docx&hl=en_US

 

[1] Sinodalii din Creta au făcut uz de acel principiu din Declaraţia de la Toronto pentru a-şi justifica acceptarea “denumirii istorice de biserici” acordate ereziilor şi schismelor, însă efectul pervers al acestei justificări a fost că au recunoscut şi celorlalţi membri CMB dreptul de a aplica acelaşi tratament Bisericii Ortodoxe.

[2]http://sinodultalharesc.tk/document-final-al-sinodului-panortodox-din-creta-importanta-postului-si-respectarea-lui-astazi/.

[3] Articolul 12, alin. (2), (3) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Sfântului şi Marelui Sinod prevede că părerile contrare se notează, dar că votul final se va da cu o “majoritate internă”, care să nu permită niciun fel de surpriză. http://basilica.ro/regulamentul-de-organizare-si-functionare-a-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe/. În felul acesta, dezbaterile au fost transformate într-un fel de “Colţ al Oratorilor” din celebrul Hyde Park londonez.

[4]http://basilica.ro/concluziile-sfantului-sinod-cu-privire-la-desfasurarea-si-hotararile-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe-din-creta-16-26-iunie-2016/.

[5]http://basilica.ro/ierarhii-bisericii-greciei-se-intrunesc-in-sedinta-extraordinara-pe-tema-sfantului-si-marelui-sinod/.

[6] Acest artificiu logic este o versiune teologică a lui “cine a tras în noi după ’22?” sau a constatării că există “corupţie fără corupţi”.

[7] Pidalion, Editura Credinţa Strămăşească, 2007, p. 70.

[8] Diac. prof. univ. dr. Ioan Floca, Canoanele explicate, p. 24.

[9] http://www.nistea.com/regula.htm.

Comentariu saccsiv:

   Foto cu semnaturi la:

http://aparam-ortodoxia.ro/2016/12/05/vietuitorii-si-credinciosii-schitului-sfanta-cuvioasa-parascheva-resping-erezia-cretana/

 

30 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Manuel Transmission said, on Decembrie 5, 2016 at 11:56 pm

    Ascultati cu mare atentie si redistribuiti!

    During World War II, Earnest Hooton proposed to eradicate the German people by infiltrating them slowly with masses of non-European male immigrants, thereby breed „war strains” out of them.
    We are now in the final stages of that plan. Will The German People fight back, or will they let themselves die out?
    https://en.wikipedia.org/wiki/Earnest_Hooton#The_.22Hooton_Plan.22

    Apreciat de 1 persoană

    • Mihai said, on Decembrie 6, 2016 at 4:47 am

      Asta pt cine cunoaște germana, revenind la subiect, cum putem da si noi semnături pt vietuitorii de la schitul Radeni?

      Apreciază

      • Manuel Transmission said, on Decembrie 6, 2016 at 1:22 pm

        Este subtitrat in engleza.

        Apreciază

  2. augustin said, on Decembrie 6, 2016 at 3:25 am

    Saccsiv, se vor unii nu numai credintele care spun ca sunt cu Hristos, se vor uni si religiile toate. Daca vrei, iti arat ceva tare:

    http://dumnezeiineamurilor.yolasite.com

    Apreciază

  3. Nicu said, on Decembrie 6, 2016 at 8:48 am

    Daca „sinodul nu a schimbat nimic”, de ce a mai avut loc?

    Apreciază

  4. […] a nu o recunoaşte nici măcar ca “Biserică deplină şi în adevăratul sens al cuvântului”[1]. Acelaşi ecumenism l-au propus sinodalii din Creta şi în relaţiile familiale, prin acceptarea […]

    Apreciază

  5. Andreea said, on Decembrie 6, 2016 at 10:29 am

    Doamne ajuta! Cum am putea semna si noi ?

    Apreciază

  6. Adi said, on Decembrie 6, 2016 at 11:23 am

    M-am cutremurat citind asta : >> În aceste zile se împlinesc cuvintele profetice ale Părintelui Iustin, care, atunci când l-a trimis pe părintele Pamvo să zidească schit la Rădeni, a fost întrebat de către acesta: “Pentru cine să îl fac? Cine va veni acolo?”, iar părintele i-a răspuns: “Va veni o zi în care va fi plin de lume”. Acea zi a venit.<<

    Acum stiu unde pot merge linistit la o Sfanta Liturghie! ( eu fiind din Neamt..)

    Doamne ajuta!

    Apreciază

    • Mirela said, on Decembrie 13, 2016 at 12:35 am

      Ce părere putem să avem citind următoarele?:
      “am avut noroc”
      “fiecare fir de iarbă are puterea şi energia care pot să te scoată din boală”
      “Este un preot care deschide cerul, puţini preoţi deschid cerul, restul spun doar cuvinte.”
      “La 16 ani eram cel mai tânăr consilier parohial, iar la 18 ani eram epitropul bisericii. “
      “Aici a fost înaintea mea un preot nevrednic…, ÎPS Andrei Andreicuţ, mi-a dat parohia la cererea mea, sub cuvânt că voi sta doi, trei ani, cât să spăl răul de aici.”
      “Dar am simţit o energie atât de mare …”
      “lumea nu îndrăzneşte să fure, să se certe, se teme să facă păcate, pentru a nu afla eu şi a nu-i mustra. Controlez totul de la distanţă. (Râde) ,,, Mai spun unii, mai în glumă, mai în serios, chiar şi când nu sunt în sat: „Mă, nu mai înjura, că te-aude popa şi te ceartă duminică, la biserică”.
      “În total, cu câtă lume vine în biserică, şi din sat, şi de prin alte părţi, am cam douăzeci, treizeci de mii de enoriaşi. Dacă vreau să-i strâng, îi adun într-o zi. (Râde)”
      “Părerea mea este că toţi cei care participă la Liturghie ar trebui să se cuminece, pentru că preotul nu e stăpânul lui Dumnezeu, să-L dea numai cui vrea şi când vrea.”
      “Eu nu mi-am făcut reclamă. Fapta e cea mai bună carte de vizită”
      “De mine nu se putea atinge necuratul. Eu stăteam în veşnicie, el în vremelnicie.”
      “sunt trei farmacii: una chimică, la care apelează toată lumea, alta bazată pe plante, pe care o cunosc puţini, şi una alcătuită din cuvinte, farmacia Cerului. Eu la asta din urmă am acces neîngrădit.”

      Şi altele, pe care nu le-am mai evidenţiat. Până aici am pierdut timpul cu lectura.
      Atenţie!

      Capacul:
      “M-a sunat de pe drum că nu găseşte acatistul Sfântului Nectarie, dar că a găsit unul al Părintelui Arsenie Boca. „E bun?” – m-a între¬bat. „Foarte bun” – i-am spus. Eu am mare evlavie la Părintele Arsenie, l-am pictat şi în biserică şi, ultima părticică de pâine pe care o scot la proscomidie o pun cu numele lui, pentru că se umple sfântul disc de lumină şi simt cum mă ajută la slujbă. “_______Înainte de a citi asta despre AB, exact la asemănarea cu el mă gândeam.
      Vai, vai, vai!!!

      Apreciază

    • Anda said, on Decembrie 16, 2016 at 11:29 pm

      gheorghe,
      e un site care merge cu valul…nu vad nimic din freamatul Bisericii noastre.
      Acolo totul e roz-bombon si toata lumea e fericita. Ma rog, e alegerea adminului.

      Apreciază

  7. ion hodor, said, on Decembrie 6, 2016 at 6:00 pm

    Doamne ajuta sa o tina asa,asa am si eu cu fam unde ma duce!

    Apreciază

  8. mircea.v said, on Decembrie 6, 2016 at 6:39 pm

    @el,

    am vazut ca parerea ta e ca timpul/calendarul este dogma. Una mai mica.
    Parerea mea e ca nu e dogma.

    Dogma are valoare absoluta, nu este supusa relativitatii umane. Este aceiasi indiferent daca dispare universul sau nu, daca dispare timpul sau nu.
    Daca timpul ar fi dogma, tot ce tine de crestinsim ca si data calendaristica, ar trebui sa fie bine precizat/stabilit si fix, sa nu se modifice. Ziua de nastere a crestinismului este ziua Invierii. Pe care noi o sarbatorim in fiecare an la alta data. Daca timpul ar fi fost dogma, eu zic ca ar fi fost lasat de Mantuitor f clar, „la data exacta cand Eu am Inviat, atunci sa fie Pastile”. Asa ca, cea mai importanta zi de sarbatoare a crestinatatii, in fiecare an e in alta zi din calendar, si de fiecare data (cu mici exceptii) vina Lumina la Ierusalim; la date diferite. Adica e o dogma variabila, adica e „dogma”.
    Nu spun ca a fost bine cu schimbarea calendarului.

    Apreciază

    • calin said, on Decembrie 7, 2016 at 4:29 pm

      Imi permit sa raspund (si) eu, fiind preocupat de aceasta tema. Importanta este pozitia patristica, nu parerile noastre personale.

      Da, dar pe langa cele liturgice, clare, are si implicatii dogmatice. Orice lucru este important in Biserica Ortodoxa, cu atat mai mult daca a fost statornicit de Sfintii Parinti! Nici icoana nu este dogma (sricto-senso), si totusi pentru icoana s-au ingradit ortodocsii, au fost muceniciti, s-a facut un Sinod Ecumenic (VII de la Niceea din 787) care le-a dat dreptate! Nu vorbim deci despre ”ortodocsi iconoclasti” si ”ortodocsi iconoduli”, ci despre ortodocsi si eretici. Calendarul [patristic , bisericesc] este o icoana a timpului (asta am citit la Ludmila Perepiolkina care explica din Sfintii Parinti, dar nu mai tin minte titlul cartii. Perepiolkina este o ROCORista care a scris si cartea Ecumenism A Path To Perdition on-line la http://ecumenizm.tripod.com/ ).

      Dar explicatiile mai pe larg despre problema calendarului in cartea unui preot ROCOR din anii ’70, Vasil Sakkas, care trateaza chiar aceasta chestiune ”The Calendar Question” http://traditiaortodoxa.files.wordpress.com/2009/01/the-calendar-question-by-fr-basil-sakkas.pdf

      Si inca ceva:

      Sunt 3 condamnari sinodale ale Patriarhilor Bisericilor locale in sinoade pan-ortodoxe, in 1583, 1593 si 1597 si in jur de 20 (nu mai stiu exact) de respingeri separate cunoscute, din partea unor Biserici locale, la presiunile politice venite din partea papistasilor, mergand pana in 1924. Chiar Biserica Autocefala Romana respinge eventuala schimbare a calendarului, in anul 1903! Datele mai pe larg in aceiasi carte scrisa in anii ’70 de preotul ROCOR Vasil Sakkas, cu titlul The Calendar Question http://traditiaortodoxa.files.wordpress.com/2009/01/the-calendar-question-by-fr-basil-sakkas.pdf (parca pe la pagina 20 daca mai tin minte, dar oricum, toata cartea e de citit pentru a intelege ca avem de a face cu un intreg cuget al Ortodoxiei, nu cu o chestiune disparata sau conjuncturala). O condamnare indirecta (in sensul ”tuturor inovatiilor eretice ale papistasilor”, parca asa ceva) se mai face si in Enciclica Patriarhilor de la 1848, care e un raspuns dat ereticului papa – un adevarat monument de marturisire al Bisericii Ortodoxe si al Patriarhilor din acea vreme! (poate n-ar strica sa fie repostat vreodata si pe-aici pentru comparatie cu ce fac tradatorii de Hristos minciuno-episcopi de astazi! http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/enciclica_1848.htm ).

      Un lucru care nu prea se stie este ca primul care ar fi vrut sa introduca inovatia acestui calendar nou in Biserica a trait cu 250 de ani inaintea ereticului papa Gregorie: este vorba de ereticul Nichifor Gregoras, un invatat umanist, un pre-renascentist in Imperiul Roman de Rasarit (numit de occidentali ’’Bizantin’’), un eretic care s-a luptat impotriva Sfantului Grigorie Palama si invataturii ortodoxe despre energiile necreate si un militant activ pentru unificarea cu papismul. A fost in cele din urma anatematizat. Acest nou calendar a fost pana la urma introdus in papism de catre ereticul papa Gregorie (de aici si numele de gregorian) cu 250 de ani mai tarziu! Nu imi aduc aminte daca parintele Vasil Sakkas scrie despre asta in carte, parca nu. (Era parca intr-o carte a Ludmilei Perepiolkina, cea care a scris cartea Ecumenism A Path To Perdition http://ecumenizm.tripod.com/ , dar nu-i mai stiu titlul).

      Dar introducerea calendarului nou ca urmare a conferintei masonului Metaxakis din 1923 are doua aspecte: primul aspect, calendarul gregorian in sine, condamnat de atatea ori de Biserica, iar al doilea aspect, scopul pentru care s-a facut aceasta schimbare. Scopul a fost aratat cat se poate de pe fatza in enciclica eretica a patriarhiei de Constantinopol din 1920 (o gasim la http://lumea-ortodoxa.ro/enciclica-patriarhala-si-sinodala-patriarhiei-ecumenice-din-1920/ )
      Asadar aceasta infama introducere a noului calendar a fost prima manifestare vadita a ereziei ecumenismului. Ea ramane un atentat la unitatea liturgica a Bisericii (la Ierusalim sa zicem se praznuieste Nasterea Domnului, in vreme ce in Romania, Boboteaza, in aceiasi zi cu papistasii si cu unii protestanti) si o incercare -reusita- de unire in duh cu ereticii! (sarbatorirea la aceiasi data impreuna cu ereticii, duhul ecumenist). Batjocura diavolului coapta de atatea sute de ani, reusita abia la inceputul secolului 20 de masoni deghizati in sutane, slugile lui!

      Sigur ca nu intamplator au ales masonii acest calendar papist, dar si daca sa spunem ca nu ar fi fost introdus acest calendar papist anatematizat deja, ci altul, sa zicem sumerian sau papuas sau unul cu totul nou, nascocit de ONU, etc. – adica oricare afara de cel Patristic, era acelasi lucru: s-a facut pentru ecumenism si a calcat in picioare invatatura despre calendarul liturgic a Sfintilor Parinti, batjocorind astfel Sfanta Biserica. Cred deci ca aceasta schimbare de calendar ar putea cadea foarte bine sub anatema contra ereziei ecumenismului, chiar daca textul anatemei ROCOR din 1983 nu o numeste explicit, fiindca este un rod otravit al acestei pan-erezii a tuturor timpurilor, ecumenismul, fiind prima manifestare vadita a acesteia.

      Apreciază

    • el said, on Decembrie 7, 2016 at 6:33 pm

      Mircea.v

      e o dogma relativa la Creatie, pusa in Creatie, ca LEGE a organizarii/ordonarii timpului, ceea ce in Paradigma temporarului in care ne aflam acum pana la Parusie( NU e vorba despre veacul viitor) are valoare de Dogma , adica nu o putem modifica dupa capul nostru fara sa tragem consecinte. SI noi mergem dincolo in veacul viitor cu cele acumulate AICI in veacul asta, in Paradigma asta ne e dat sa ne mantuim/inbunatatim/acumulam virtuti , sa ne calificam pentru mantuire.
      Dogma ca si LEGILE puse de Dumnezeu in Creatie NU sunt la cheremul omului, nici supuse relativitatii umane( sa nu crezi ca daca au invata sa produca ploaie si cutremur artificial,etc cu sculele lor haarp sau altele cu care COPIAZA ca maimutzele fenomene ca cele aflate in Creatie, au cumva vreun control asupra Lumii create materiale, li se pare lor ca stapanesc ceva dar se va partzai/crapa in alta parte si ceea ce fac ei are urmari pe care eii NU le pot controla si care le vor veni inapoi in bot ca un Bumerang la un Moment dat)

      omul abia a reusit si asta doar in parte si aproximativ sa cunoasca cate ceva din Creatia vazuta si legile ei, si ABIA dibuieste cu greu pana si cele ce sunt in mana lui ( cum spune Eclesiastul) , de aceea noi nu trebuie sa incalcam randuielile puse in Creatie de Dumnezeu cata vreme habar nu avem unde poate duce aceasta transgresiune a lor, nu doar ca consecinte in veacul acesta ci si ca consecinte duhovnicesti pe care le luam cu noi in veacul viitor.

      cum s-ar zice, traducand in simplificare caricaturala prin Analogie : cand esti prost si nu pricepi cum functionazea aparatul, pui mana pe instructiuníle de folosire si… LE URMEZI INTOCMAI daca vrei sa te folosesti de el si sa nu patesti ceva neprielnic 🙂 …. ca daca apesi pe un buton aiurea si te prajesti pe bot , nici asigurarile nici certificatul de garantie al aparatului NU te despagubesc pt NEASCULTAREA( PROSTIA) ta de a urma instructiunile.

      in fine oi fi eu mai „patrat la minte”( asa m-a invatat de mic bunica sa ma port dupa deviza disciplina si rigoare, evident fata de cele bune 🙂 ) , dar disciplina si rigoarea se impune in TOATE cele ce tin de Legile si Randuielile Lui Dumnezeu.

      Apreciază

      • ban said, on Decembrie 10, 2016 at 1:02 pm

        Dar stilistii de la noi, care nu praznuiesc dupa actualul calendar pe nou, sunt schismatici, nerecunoscuti in afara.

        Apreciază

      • el said, on Decembrie 10, 2016 at 2:23 pm

        ban

        si ce am spus eu cumva contrariul?
        eu am spus doar ca e o greseala cu consecinte MARI adoptarea „calendarului nou”.
        de aici insa nu rezulta ca respectarea calendarului vechi dar INCALCAREA altor Dogme/Legi ale Lui Dumnezeu mantuieste cuvma !
        si noi ca niste slugi crednicioase daca vrem sa ne mantuim TREBUIE sa PAZIM TOATE cate ne-a invatat Mantuitorul dupa cuvantul Lui dat noua dupa Inviere , si abia atunci vor sti ca El va fi cu noi pana la sfarsitul veacului.

        Apreciază

      • mircea.v said, on Decembrie 10, 2016 at 10:35 pm

        @el,

        inca o data, spun ca ar fi trebuit sa respectam vechiul calendar, ca asa s-a rupt o parte din unitatea ortodoxiei, si nu e bine.
        Spui asa:
        „e o dogma relativa la Creatie, pusa in Creatie, ca LEGE a organizarii/ordonarii timpului, ceea ce in Paradigma temporarului in care ne aflam acum pana la Parusie( NU e vorba despre veacul viitor) are valoare de Dogma , adica nu o putem modifica dupa capul nostru fara sa tragem consecinte.”

        Dogma are valoare absoluta. Uite cateva aspecte relative/(nu absolute) legate de Creatie, aspecte ce tin de timp, ani, calendar.
        1. Noi zicem ca santem in anul 7525 acum. Este o cifra relativa care are legatura cu izgonirea din Rai si nu cu prima zi a Facerii.. Este o conventie, pt ca nu se stie exact ca atatia ani au trecut de cand Adam a fost izgonit din Rai. E cu o eroare de +/- 10 ani. E pe acolo, dar nu precis.
        2. Nu stim exact cand a fost creat Pamantul, adica, momentul exact al inceputului Facerii.
        3. Nu stim exact cat timp a stat Adam si Eva in Rai.

        Si, Dumnezeu nu a gasit de cuviinta ca ar fi absolut necesar si de folos sa stim noi toate astea, la modul dogmatic.

        Experimental, se arata (prin iconomie sau nu) ca cei ce nu au participat „constructiv” la acel moment al separarii calendaristice nu au tras consecinte, dovada un Parinte Ilie Lacatusu, un Parinte Calciu. Adica exista har, sfintenie si mantuire si daca ne miscam in cadrul noului calendar.
        E u lucru rau, dar nu capital rau, nu eretic.

        Apreciază

      • el said, on Decembrie 11, 2016 at 1:32 pm

        mircea.v

        „Uite cateva aspecte relative/(nu absolute) legate de Creatie, aspecte ce tin de timp, ani, calendar.
        1. Noi zicem ca santem in anul 7525 acum. Este o cifra relativa care are legatura cu izgonirea din Rai si nu cu prima zi a Facerii.. Este o conventie, pt ca nu se stie exact ca atatia ani au trecut de cand Adam a fost izgonit din Rai. E cu o eroare de +/- 10 ani. E pe acolo, dar nu precis.
        2. Nu stim exact cand a fost creat Pamantul, adica, momentul exact al inceputului Facerii.
        3. Nu stim exact cat timp a stat Adam si Eva in Rai.”_______ desigur toate astea NU LE STIM, si nu stim nici MULTE altele din Legile Creatiei.

        dar CALENDARUL VECHI il stim ! si NU il respectam pe motiv ca nu e Dogma RELATIV la Dumnezeu( cele dumnezeiseti, si ne doare la bascheti ca e DOGA relativa la Creatie !
        de aia am ajuns unde am ajuns : RATACIRE, RELATIVIZARE, ECUMENISM, APOSTAZIE.
        tot raul incepe cu INCALCAREA celor „mici ” , si dracul asa il invata pe om „lasa ca e mica treaba asta, nue asa grav, nu te taie Dumnezeu de la manture DOAR pentru asta”…. numai ca ai deschis o USA DIAVOLULUI si el va desavrasi lucarrea lui in tine si asa s-a intamplat.

        ecumenismul= STRICAREA TUTUROR DOGMELOR si religia lui anticrist CHIAR cu asta , „mica” a inceput : „calendarul nou „.

        asa ca vezi NIMIC NU e „mic” din cele facute de Dumnezeu si puse ca LEGI ( chiar si legile din Creatie, de aceea pana si Creatia va fi FACUTA din nou ca Cer NOU si pamant NOU, caci a fost SUBMINATA de astfel de incalcari progresiv, pana a ajuns INCOMPATIBILA cu mantuirea/starea freicita a omului ) si NIMIC NU se transgreseaza FARA CONSECINTE GRAVE .
        Ca ajungi sa le pricepi cateva zeci de ani mai traziu/suta de ani… cu atat mai GRAV , ca au avut timp si cu vicleana lucrare pe nesimtite au SCHIMBAT omul si-au instalat RAUL in om si in Biserica si cu atat mai GREA/ daca nu IMPOSBILLA va fi vindecarea lor.

        pricepe ca ACELASI Ziditor care ne-a lasat noua Dogmele INVATAURA despre Sine este si Cel care a pus LEGILE astea in Creatie sub forma in care se afla ea acum si deci INCLACANDU-LE pe El l-am CONTRAZIS si CINE e creatura sa se impotriveasca Creatorului?
        asa au facut si dracii si SCHIMBAREA lor a fost DRASTICA : din inheri in draci.
        asa si crestinul ortodox „tolerant” la INCLACARI de LEGE,
        prin ecumenism( al carui intai lastar a fost calenadrul nou, cu care el a deschis USA carte alte SCHIMBARI omului) a ajuns din ortodox ANTICRISTIC !

        Apreciază

      • el said, on Decembrie 11, 2016 at 1:59 pm

        mircea.v

        si calndarul este ORDONAREA timpului si a timpului pentru mantuire SINGURUL care s.a dat omului sa se mantuiasca in el.
        stricarea calendarului a dus la DEZORDONAREA tipului Liturgic( legatura si raportaea prinrugaciune si nu nuami a omului la Dumnezeu se face LITURGIC si acest Timp Liturgic este STRICT ORDONAT!) , la o dizarmonie si o INCOERENTA in ORDINEA tuturor lucrarilor DHOVNICESTI prin care se mantuieste omul.

        ca timpul va fi inlocuit cu vesnicia e ceva care NU tine de noi, noua DEOCADATA ni s.a dat TIMPUL si ORDINEA pusa lui de Ziditor ca sa ne calificam pentru vesnicie ! si daca ne batem joc de ordonarea timpului CUM crezi ca ne va fi uosr ca se na mantuim in el cand noi suntem ca niste electroni aiuriti care disjonctam de pe p orbita pe alta si ne misacm DEZORDONAT in achizitiile noastre duhovniecseti PIREZAND din „enerie” ( HAR) la fiecare trecere dezordonata si aberant aleatorie de pe o orbita pe alta.

        si noi mai destepti, am lasat pe draci pri slugile lor sa isi bata joc de ordonarea curgerii lui , si am privit asta cu superioara „ingaduinta” : lasa domne ca nu e asa grav ca timpul va fi desfiintat/ilocuit cu vesnicia si nu e Dogma relativa la Dumnezeu !!… asa ca ce atata scandal, face Dumnezeu doar o ICONOMIE pentru noi.
        si acum de la „iconomia” asta am ajuns cu NERUSINAREA DRACEASCA sa cerem alte „ICONOMII” , ca sa ne dea noua DUmnezeu „dreptul” sa facem ce vrem sa credem ce vrem si sa ne mantuim INCALCAND si Dogmele dumnezeieseti relative har, Sf Treime si la cele duhovicesti prin PANEREZIA ecumenismului.

        timpul in sine (curgerea lui) va fi desfiintat la sfarsit , dar timpul e impletit cu vesnicia prin faptul ca liturghia, rugaciunile, si lucrarile noastre duhovnicesti si harul pe care le le acumulam ca sa ne mantuim in TIMPUL asta STRICAT de noi AU ALTA ordine , sunt STOCHASTICE, DIZARMONICE si DEZORDONATE duhovniceste si ele ASA lucreaza in noi.

        Apreciază

      • el said, on Decembrie 11, 2016 at 2:41 pm

        mircea.v

        „”Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” (Matei, 22,29)”

        la Dumnezeu TOATE au o ORDINE, Cetele ingeresti sunt ORDONATE dupa ierarhiile lor, au lucrarle lor STRICTE , Cetele Sfintilor sunt aranjate dupa ORDINEA lor si vrmurile au O ODRINE!

        „21. Lucrurile Domnului toate sunt foarte bune şi toată porunca la vremea sa va fi împlinită.
        22. Şi nu este pentru ce să zici: Ce este aceasta? Că toate la vremea lor se dovedesc de folos.
        23. Prin cuvântul Lui a stat apa ca stogul, şi prin graiul gurii Lui adunările apelor.
        24. Întru PORUNCA Lui toată bunăvoinţa este şi nu este cine să împuţineze izbăvirea pe care o dăruieşte.
        25. Toate faptele oamenilor sunt de faţă înaintea Lui şi nimic nu se poate ascunde de la ochii Lui. Din veac în veac a privit şi nimic nu este străin înaintea Lui.
        26. Nu pot zice: Ce este aceasta? Pentru ce este aceasta? Căci toate sunt făcute cu un scop. ” cap 38 Intelepciunea Iisus Sirah

        si citeste cu atentie iNCEPUTUL acestui capitol 43 al Intelepciunii Lui Iisus Sirah

        „Capitolul 43
        1. Mărirea înălţimii este curăţia cerului, întru arătarea slavei Domnului.
        2. Soarele în ivire vesteşte, când se arată, ca un vas minunat, făptura Celui Preaînalt.
        3. Când este la amiază usucă pământul şi înaintea arşiţei lui cine va sta?
        4. Cuptorul arde pentru lucrurile făurirei, dar de trei ori mai tare este soarele arzând munţii.
        5. Suflând abur de foc şi strălucind rază, întunecă ochii.
        6. Mare este Domnul Cel care l-a făcut, şi cu porunca Lui grăbeşte mergerea.
        7. Şi luna, totdeauna exactă, însemnează lunile şi împarte timpul.
        8. Din lună este semnul sărbătorii, lumină care scade până la sfârşit.
        9. Lunile anului sunt după mersul ei, minunate schimbări face crescând.
        10. Cort taberelor intru înălţime, întru tăria cerului strălucind.
        11. Frumuseţea cerului este mulţimea stelelor, podoabe luminând întru cele înalte ale Domnului.
        12. După pravila Celui Sfânt, ele stau în rânduiala lor şi nu obosesc în străjile lor.
        13. Vezi curcubeul şi binecuvântează pe Cel care l-a făcut; că foarte frumos este în strălucirea sa.
        14. A înconjurat cerul împrejur cu mărire, mâinile Celui Preaînalt l-au atins pe el.
        15. Cu porunca Lui a grăbit zăpada şi grăbeşte fulgerele după judecata Sa.
        16. Pentru aceea se deschid vistieriile şi norii zboară ca păsările.
        17. Cu slava Sa întăreşte norii şi sfărâmă pietrele grindinei
        18. Şi de privirea Lui se vor cutremura munţii.
        19. Cu voia Lui suflă vântul din miazăzi; glasul tunetului Lui a făcut ca să mugească pământul,
        20. Şi viforul de la miazănoapte şi volbura vântului;
        21. Presară zăpada ca păsările ce zboară şi cum poposeşte lăcusta, aşa este pogorârea ei.
        22. De frumuseţea albinei ei se va mira ochiul şi de viscolul ei se va spăimânta inima.
        23. Şi bruma „a sarea o varsă pe pământ, care, dacă îngheaţă, se face ca vârfurile de ţepuşă.
        24. Vânt rece va sufla de la miazănoapte şi va îngheţa apa toată, adunarea apei va acoperi şi se va îmbrăca apa ca şi cu o platoşă.
        25. Puterea Domnului va mânca munţii şi va arde pustiul şi va stinge verdeaţa ca focul.
        26. Leac repede este norul; roua după arşiţă dă viaţă.
        27. Cuvântul Său a făcut să înceteze marea şi a sădit în ea insule.
        28. Cei care umblă pe mare povestesc primejdiile ei şi istorisirile lor ne umplu de uimire.
        29. Şi acolo sunt lucruri de necrezut şi minunate, tot felul de animale şi de vieţuitoare de mare.
        30. Prin El toate ajung la ţelul lor şi în cuvântul Lui s-au aşezat toate.
        31. Am putea spune multe, fără să terminăm; intr-un cuvânt El este toate.
        32. Cum vom putea să-L preaslăvim? Că El este mai mare decât toate lucrurile Sale.
        33. De temut este Domnul şi mare foarte şi minunată este puterea Lui.
        34. Slăvind pe Domnul, înălţaţi-L cât veţi putea, pentru că va prisosi încă.
        35. Şi înălţindu-L pe El, întăriţi-vă şi nu vă osteniţi, pentru că nu veţi ajunge.
        36. Cine L-a văzut pe El şi va povesti? Şi cine-L slăveşte pe El, precum este?
        37. Multe şi mai mari decât acestea sunt ascunse; că puţine am văzut din lucrurile Lui.
        38. Că toate le-a făcut Domnul şi celor cuvioşi le-a dat înţelepciune. ”

        si noi stam pe fund si caraim fudului si „toleranti” ca gaina oarba pe gramada ei de gunoi ca nu-i problema sa INCALCAM LEGILE/ DOGMELE Lui Dumnezeu din Creatie , ca ar fi vreun „lucru neinsemnat” !

        si ne miram apoi ca ajungem la punctul de NON- RETOUR !

        Apreciază

      • mircea.v said, on Decembrie 11, 2016 at 3:46 pm

        @el,

        ai deviat de la subiect, si ai mers peste cele spuse de mine spunand ca daca e dogma relativa de asta nu respect eu acum calendarul vechi. Eu si maine as trece la calendarul vechi, ca asa mi se pare normal dpdv al unitatii ortodoxiei, ca nu sant de acord cu aceasta schimbare, ca nu imi plac schimbarile, ca daca 2000 de ani am mers dupa calendarul asta de ce sa il adoptam pt cel al catolicilor…
        Dar asta nu inseamna ca daca raman in cadrul calendarului nou, mantuirea e pierduta.

        Religia lui antihrist a inceput cu papa la 1054, umanism, iluminism, revolutia franceza, cu Ioan Cuza, cu secularizare, cu subordonarea Bisericii de catre stat, cu juramantul patriarhului cu mana pe constitutie, adica, un pic mai devreme de ceea ce spui tu. De exemplu, a nu jura e dogma. E mai grav, ca se incalca direct cuvantul Mantuitorului. La fel cand accepta Biserica deasupra ei ca fiind statul lumesc. Sant multe, multe pana la calenadar.

        Ordonarea curgerii timpului e altceva. Curgerea timpului inseamna ca minutul are 60s, ora 60 min, ziua 24 de ore, saptamana 7 zile….
        De ex, saptamana are 7 zile, asta e dogma. Si cine ar spune altfel ar fi eretic. Asta e lasata de Dumnezeu.
        Da calendarul vechi e lasat de un pagan. Nici o legatura cu Dumnezeu, cu Iisus.

        Calendarul vechi in sine e calendarul impus de Iulius Cezar, inainte de venirea lui Iisus. Daca era introdus de Apostolul Pavel era ceva. Da asa… A fost o conventie acceptata de crestini, care nici nu au dat importanta faptului ca era „nascut” de un pagan. asta era calendarul atunci.

        Timpul liturgic nu s-a stricat. In fiecare zi pot spune „Hristos a Inviat”. De fapt timp liturgic inseamna desfiintarea timpului fizic si desfiintarea curgerii lui; toate sant la timpul prezent. E o prefigurare a ce va fi in lumea de dupa. Sant desfiintate toate calendarele. Nu mai este calendar. Nu vad legatura intre calendar si timpul liturgic. In plus, nici cand erau toti ortodocsii pe vechiul calendar, nu incepeau sliujbele la aceleasi ore datorita diferentelor de fus orar. Asta daca ar fi sa zicem ca atunci ar fi fost o unitate perfecta, toate randuielile ar fi inceput la aceiasi ora in toata lumea ortodoxa…

        E corect ca schimbarea calendarului a fost primul pas important al ecumenismului, si ca a fost pasul mic spre cele mari. Stricarea ordinii, stricarea unitatii… sinodul din Creta.

        Dar, tot timpul am in minte cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur:

        „- Dar pentru ce nu i-a pierdut? (pe cei care smintesc) mai pot fi intrebat.
        – Pentru ce ar fi trebuit sa-i piarda? Pentru cei pe care ei ii smintesc? Dar cei care se smintesc nu pier din pricina acelora, ci din pricina trandaviei si nepasarii lor. Dovada, oamenii virtuosi; nu numai ca nu se vatama cu nimic din pricina lor, ci si castiga foarte mult. De pilda Iosif, Iov, toti dreptii si apostolii; iar daca multi pier, apoi asta se intampla pentru ca ei dorm. Daca n-ar fi asa, ci pieirea s-ar datora smintelilor, ar trebui ca toti sa piara; iar daca sant oameni care scapa de sminteli, cel care nu scapa sa puna pe socoteala lui pieirea. Ca smintelile, dupa cum am spus mai inainte, desteapta pe oameni, ii fac mai priceputi, le ascut sufletul; ridica iute nu numai pe cel care se pazeste, ci si pe cel cazut; il fac mai tare, nu mai poate fi biruit cu usurinta. Deci, daca santem cu mintea treaza, nu mic castig vom avea de pe urma smintelilor: ne fac sa fim necontenit treji; dar daca dormim cand dusmanii sant langa noi si cand tabarasc ispitele asupra noastra, cine santem noi ca sa traim in tihna?”

        Asa ca, smintelile trebuie sa vina, nu le putem opri, dar ele ne fac bine in final.

        Apreciază

  9. Matiu Cosmin said, on Decembrie 6, 2016 at 7:23 pm

    Foarte bine, minciunoepiscopii se tem numai de penal, de viata vesnica nu le pasa asa ca daca ii atingi la bunastare nu le place.

    Apreciază

  10. […] REZISTENTA ORTODOXA DE LA RADENI: Schitul Radeni, Neamt, duce mai departe mostenirea Parintelui Just… […]

    Apreciază

  11. […] REZISTENTA ORTODOXA DE LA RADENI: Schitul Radeni, Neamt, duce mai departe mostenirea Parintelui Just… […]

    Apreciază

  12. […] REZISTENTA ORTODOXA DE LA RADENI: Schitul Radeni, Neamt, duce mai departe mostenirea Parintelui Just… […]

    Apreciază

  13. […] REZISTENTA ORTODOXA DE LA RADENI: Schitul Radeni, Neamt, duce mai departe mostenirea Parintelui Just… […]

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: