Theodor Leontescu: „O piatră pentru Goliat”

https://www.scribd.com/document/325514008/O-Piatra-Pentru-Goliat

Iata si un pasaj, care cred ca e de natura sa va starneasca interesul de a citi aceasta carte:

La Scriptură scrie că Dumnezeu a făcut universul şi pe om în şase zile şi că Pământul a fost atât de important în creaţie încât a fost făcut înaintea Soarelui, Lunii şi stelelor. Când credeam, conform astronomiei heliocentrice pe care am învăţat-o la şcoală, că Pământul a apărut după Soare acum vreo cinci miliarde de ani şi e pe undeva la periferia galaxiei Calea Lactee, percepeam Scriptura mai degrabă ca pe o scriere care poate fi înţeleasă şi interpretată alegoric şi metaforic după bunul plac al celui care o citeşte. Când însă am început să cred că Facerea, primul capitol al Sfintei Scripturi, este cea care relatează adevărul, atunci mi-am dat seama că astronomia heliocentrică este o mare minciună.

      Cu timpul am adâncit problema şi am căutat rădăcina răului în aceste ştiinţe care-i determină pe oameni să neglijeze Scriptura. Trebuia să existe o legătură cauzală istorică între aceste ştiinţe care-L hulesc pe Dumnezeu. Am găsit-o. Evoluţionismul este odrasla heliocentrismului.

      Dacă Pământul se află nemişcat în centrul universului şi pe deasupra mai e şi tânăr de numai vreo 7500 de ani, aşa cum reiese din Scriptură, atunci omul are o raţiune mare de a crede că Dumnezeu este Acela Care a pus Pământul nemişcat în centrul universului, căci în niciun caz nu s-ar putea afla acolo din întâmplare. Un Pământ tânăr, aflat în centrul universului, practic ne obligă să credem în Dumnezeu, căci numai El l-ar fi putut pune acolo, şi în acelaşi timp ne obligă să spunem adio Big Bang-ului, miliardelor de ani de evoluţie şi transformării maimuţei în om.     

     Totuşi, pentru majoritatea oamenilor din jurul nostru, faptul că Pământul stă nemişcat în centrul universului nu este chiar atât de evident. Dimpotrivă, dacă afirmăm credinţa geocentrică acum, la începutul celui de-al treilea mileniu al creştinătăţii, majoritatea oamenilor se uită la noi ca şi cum nu am fi în toate minţile. Cum să-i facem să creadă ceea ce vedem cu ochiul liber?      Mi-am zis că, pentru a reuşi acest lucru, trebuie să demonstrăm şi logic şi fenomenologic că Pământul se află nemişcat în centrul universului, cu toate consecinţele care rezultă din acest fapt. Aceasta este miza cărţii de faţă.