Judecatoarea Dana Girbovan: LEGEA BIG BROTHER trebuie sa ne INGRIJOREZE serios

Dupa cum stiti:

Era evident: KLAUS JOHANNIS a promulgat Legea Big Brother

Iata ce putem citi la Judecătorul Dana Gîrbovan avertizează: „Legea privind prelucrarea datelor cu caracter personal nu este inofensivă”:

[…]

Judecător Dana Gîrbovan: „Legea aduce o atingere gravă dreptului la viaţa privată şi altor drepturi constituţionale”

Dana Gîrbovan, judecător de la Curtea de Apel Cluj Napoca şi fost preşedinte al Uniunii Naţionale a Judecătorilor  din România, avertizează că această lege aduce o atingere gravă dreptului la viaţa privată şi altor drepturi constituţionale.

Într-o postare pe o reţea de socializare, Dana Gîrbovan atrage atenţia că această lege permite tuturor serviciilor secrete – plus organelor cu atribuţii în domeniul apărării – accesul la datele de trafic reţinute de furnizorii de servicii de comunicaţii, pe ani de zile: „Pentru a înţelege cine are acces la datele noastre, Legea apărării naţionale prevede că organele cu atribuţii în domeniul apărării sunt Preşedintele României, Parlamentul, Guvernul, CSAT, precum şi forţele armate şi forţele de protecţie. Toţi aceştia vor avea dreptul de a solicita acces la datele noastre de trafic”.

Dana Gîrbovan este de părere că legea trebuia să provoace discuţii serioase în spaţiul public, în condiţiile în care aduce o atingere gravă dreptului la viaţa privată şi altor drepturi constituţional, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Ma mult, a fost adoptată de preşedintele Klaus Iohannis într-o tăcere suspectă.

„După ce două legi cu fost deja declarate neconstituţionale de CCR, am citit cu interes noua lege, curioasă să văd în ce măsură aceasta respectă principiile statuate prin decizia CJUE din 8 aprilie 2014, precum şi prin decizia CCR nr. 440 din 8 iulie 2014. Concluzia este că nu prea le respectă”, spune magistratul, aducând şi argumente.

O lege de tip Big Brother

În primul rând, avem de-a face cu o lege „Big Brother”. Spre deosebire de variantele anterioare ale legii, spune Dana Gîrbovan, noua lege nu prevede obligaţia furnizorilor de reţele publice de comunicaţii de a reţine anumite date generate de activitatea lor. „O modificare adusă art. 5 alin. 1 din legea 506/2004, aparent inofensivă, poate avea însă ca efect practic stocarea acestor date pe o perioadă mult mai mare decât cea la care obliga vechea lege 82/2012, şi anume, de şase luni. Legea 506 prevede, la art. 5 alin.1, obligaţia că aceste date să fie şterse sau transformate în obligaţii anonime atunci când nu mai sunt necesare la transmiterea unei comunicări. Se subînţelege aşadar obligaţia de a fi şterse imediat. Prin noua lege se adăugă însă o nuanţa şi anume ştergerea datelor se va face «nu mai târziu de trei ani de la data efectuării ultimei comunicări», fără a se prevedea nici o condiţie suplimentară”, afirmă magistratul.

Ce înseamnă acest lucru? Explică tot Dana Gîrbovan: „Furnizorii nu sunt obligaţi să stocheze datele, dar dată fiind ambiguitatea textului, le pot păstra pe o perioadă de trei ani. Situaţia aceasta este mult mai gravă decât cea anterioară, nu doar pentru că durata de stocare permisă este mult mai lungă, ci şi pentru că nu există o uniformitate şi o previzibilitate a modului în care va acţiona fiecare furnizor”.

Dana Gîrbovan mai spune că lipsa din lege a obligaţiei de stocare nu este, însă, în niciun caz de natură să elimine pericolul neconstituţionalităţii: „De altfel, CCR a spus în mod expres că stocarea datelor în sine nu contravine nici Constituţiei, nici jurisprudenţei Curţii, ci problema e legată de modul în care se reglementează accesul la aceste date şi garanţiile oferite”.

O lege cu probleme serioase de constituţionalitate

Noua lege, atrage atenţia Dana Gîrbovan, nu prevede în mod expres că accesul autorităţilor la datele stocate şi utilizarea lor ulterioară trebuie să se facă în mod strict în scopul prevenirii şi al descoperirii unor infracţiuni precis delimitate sau al desfăşurării cercetării penale în cazul lor, fiind aşadar încălcat principiul proporţionalităţii (concluzia e explicit arătată în par. 61 din hotărârea CJUE. „Art. 12 ind.1 din lege prevede obligaţia furnizorilor de servicii de a pune la dispoziţia instanţelor de judecată datele de trafic, datele de identificare a echipamentului şi datele de localizare, fără ca solicitarea instanţei să fie limitată la un anumit tip de cauze. Pe baza acestui text pot fi accesate date de trafic în orice fel de cauze, inclusiv civile. Nu am reuşit să identific o altă normă care să limiteze accesul la date prin raportare la tipul de infracţiune, iar Codul de Procedura Penală face referire la «categoriile de infracţiuni prevăzute de legea privind reţinerea datelor», care însă nu există”, afirmă magistratul.

Adăugând că solicitările organelor de stat cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale sunt supuse dispoziţiilor art.14 şi15 din Legea 51/1991, adică cele care reglementează emiterea mandatului pe siguranţa naţională. „Problema e, pe de-o parte, că noţiunea de organe cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale este diferită, mult mai largă, decât cea definită de Legea 51/1992. Pe de altă parte, nu este abrogat expres art. 13 lit.e din aceeaşi lege, care permite organelor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale să solicite accesul la aceste date fără mandat. Şi vom avea aşadar discuţii legate de abogarea sau modificarea tacită sau nu a acestei prevederi, de aplicarea legii speciale vs. lege generală, cu diferenţa de subiecte dată de menţiunea anterior amintită, problema numai bună de speculat de pasionaţii interpretării legilor. Faţă de importanţa subiectului, o astfel de necorelare nu este permisă, cu atât mai mult cu cât a fost menţionată expres în avizul Consiliului Legislativ”, subliniază Dana Gîrbovan.

Aceasta atrage atenţia că, în această lege, nu este prevăzută obligaţia procurorului de a înştiinţa persoana ale cărei date au fost accesate, dacă în cauză s-a dispus o soluţie de clasare sau de renunţare la urmărirea penală: „Paragraful37 din hotărârea CJUE arată riscul ca asemenea situaţie să genereze în mintea persoanelor vizate sentimentul că viaţa lor face obiectul unei supravegheri constante.”

O altă problemă identificată este că legea nu prevede modul şi durata de arhivare a suportului pe care sunt stocate informaţiile primite la parchet sau instanţe: „Alin. 5 din art. 12 ind. 1, nou introdus, prevede obligaţia furnizorilor de a nu şterge aceste date până la pronunţarea unei hotărâri definitive a instanţelor de judecată. Reglementarea nu ia în calcul varianta exercitării căilor extraordinare de atac şi nici nu se prevede nimic vis a vis de soarta suportului cu informaţii existent la instanţă sau parchet.”

În concluzie, spune Dana Gîrbovan, această lege ar trebui să ne îngrijoreze mult mai serios: „E important ca măcar acum să se dezbată public, pentru a nu lăsa cetăţenilor impresia că legea este una inofensivă şi fără implicaţii grave în ceea ce priveşte libertatea lor”.