SACCSIV – blog ortodox

ADORMIREA MAICII DOMNULUI

Posted in Uncategorized by saccsiv on august 15, 2015

1508_adormirea-maicii (1)

Foto: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august15.htm

Cititi va rog si:

ADORMIREA MAICII DOMNULUI. Despre cum Apostolii au gasit mormantul gol, caci trupul Maicii Domnului s-a inaltat la Ceruri

ADORMIREA MAICII DOMNULUI

 

Tagged with: , ,

12 comments

12 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. el said, on august 15, 2015 at 3:03 pm

    Înălţarea trupului Mariei la cer (de Sf. Simeon Metafrastul)

    De aici preasfântul trup a fost dus în preasfântul Ghetsimani şi acolo a fost predat mormântului – şi ce era de mirare, căci Fiul ei, Care era Dumnezeu, a fost şi El îngropat omeneşte? – iar prin acesta a fost trimis spre corturile cereşti şi dumnezeieşti. Încredinţează cuvântul acesta Iuvenalie, dumnezeiescul episcop al Ierusalimului (între anii 422-458, pomenit ca sfânt pe 11 iulie), iar acesta e un bărbat sfânt şi purtător-de-Dumnezeu care zice că dintr-o predanie veche şi adevărată a ajuns la el cuvântul acesta, şi spune aşa: Trei zile întregi sfinţii apostoli au rămas la mormânt ascultând imne dumnezeieşti cântate de sus; iar după a treia zi, pentru că unul din apostoli s-a întâmplat să lipsească de la îngropăciune din motive ţinând de o iconomie mai dumnezeiască, astfel încât această minunată depărtare să se facă cunoscută tuturor, vine şi el şi, pe drept cuvânt, lucrul i se face prilejul uni întristări nemăsurate şi nu suporta faptul că n-a fost părtaş la un lucru atât de frumos. Deci sfânta ceată a apostolilor, socotind că nu e drept să nu vadă şi să îmbrăţişeze şi el acel trup de viaţă purtător, porunceşte să i se deschidă îndată mormântul. Acesta a fost deschis, dar comoara dinăuntrul lui nu era nicăieri, zăcând în el numai cele de îngropare, ca la Copilul ei după Înviere [In. 20, 6-7]. Pe care acela şi cei de faţă, îmbrăţişându-le şi umplându-se de negrăită bună mireasmă şi har, pecetluiesc din nou mormântul iar mireasma o transmit din tată în fiu celor de după ei. Aşa este cuvântul îngropării dumnezeieşti a trupului de-viaţă-purtător, căci Cuvântul Cel născut din ea a mutat-o întreagă la Sine Însuşi şi a binevoit ca ea să vieţuiască şi să fie împreună cu El pururea. Iar în locul preacuratului său trup, cea care ne-a dat pricină de mult bine ne-a dat moştenire veşmântul ei.

    Simeon Metafrastul – „Cuvânt despre câte s-au întâmplat de la naşterea şi creşterea Preasfintei Stăpânei noastre de-Dumnezeu-Născătoarea, de la naşterea cu dumnezeiască cuviinţă a lui Hristos Dumnezeul nostru şi până la săvârşirea ei de-viaţă-purtătoare, încă şi despre arătarea veşmântului ei scump şi cum această mare bogăţie s-a făcut comoara creştinilor”

    ***

    Despre înălţarea la cer a trupului Sfintei Fecioare Maria (Sf. Maxim Mărturisitorul)

    Şi iarăşi, toţi apostolii i-au însărcinat pe Petru şi Pavel să pună în mormânt sfântul trup, căci Evanghelistul Ioan purta căţuia şi tămâia cu tămâie înmiresmată trupul sfânt al Împărătesei, şi îl umplea cu lacrimi. Atunci Petru şi Pavel n-au atins sfântul trup cu mâinile lor, ci au luat fâşiile ce atârnau ici-colo plini de evlavie şi hotărâre, şi aşa au ridicat fericitul trup din sicriu şi l-au aşezat în mormânt apostolii vestiţi şi cu totul hotărâţi care slujiseră şi cinstiseră cum se cuvine şi cu vrednicie pe Fiul său în chip asemănător şi pe Preasfânta Maică, cinstită de îngeri şi de oameni, pe care toate neamurile o laudă şi o fericesc, cum a spus-o însăşi Fericita cu propria ei gură (cf. Lc. 1, 48). Şi când această sfântă şi Sfântă a Sfintelor, trupul preabinecuvântatei de Dumnezeu şi Pururea-Fecioarei Maria a fost pecetluit în mormânt, Sfinţii Apostoli au rămas acolo trei zile, ascultând frumoasa psalmodie a sfinţilor îngeri, psalmodie dulce şi dorită, pe care limba oamenilor nu o poate zugrăvi, precum spune proorocul David: „Treceam cu mulţime mare spre casa lui Dumnezeu, în glas de bucurie şi de laudă şi în sunt de sărbătoare” (Ps. 41,5), glasul Paştelui, căci acolo era cu adevărat acest loc, sălaşul Domnului, casa minunată a lui Dumnezeu, în care i-a plăcut să locuiască Domnului slavei, Dumnezeului şi Împăratului păcii.

    Iar martori vrednici de crezare şi nemincinoşi ne-au înştiinţat şi acest lucru, şi el este vrednic de crezare şi sigur, că din adunarea sfinţilor apostoli la moartea Împărătesei unul dintre apostoli, prin voia proniei, n-a putut fi înştiinţat împreună cu ceilalţi (notă: spre deosebire de Ioan Geometrul, Sf. Maxim nu-l desemnează direct pe Toma ca fiind apostolul absent la Adormirea Maicii Domnului). Şi sfinţii apostoli l-au aşteptat ca să dobândească şi el binecuvântarea prin întâlnirea cu trupul cel binecuvântat şi fericit. A treia zi însă a sosit şi apostolul acesta şi i-a găsit pe ceilalţi prieteni ai săi gata să cânte psalmi în faţa mormântului sfânt. A auzit şi el psalmodia dulce a îngerilor şi i-a rugat pe Sfinţii Apostoli să deschidă mormântul cinstit ca să vadă trupul slăvit al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Fericiţii Apostoli au ascultat cererea fratelui lor şi prin porunca Duhului Sfânt au deschis mormântul cu frică. Iar când l-au deschis, n-au mai găsit trupul slăvit al sfintei Maici a lui Hristos, căci fusese mutat acolo unde voise Fiul şi Dumnezeul ei. Căci aşa cum Acesta S-a supus mormântului, când a suferit moartea în truppentru mântuirea noastră şi a înviat a treia zi, tot aşa i-a plăcut să fie pus în mormânt şi trupul fără de prihană al Preasfintei Maici şi ea să fie mutată în nestricăciunea cea veşnică după cum a voit, sau ca cele două materii să fie unite din nou una cu alta, căci aşa i-a plăcut Ziditorului a toate să cinstească pe Născătoarea Lui, după cum ştie El, singurul Împărat al slavei şi Domn al vieţii şi al morţii. Aşadar, mormântul a fost găsit gol. Fâşiile şi giulgiul în care au aşezat-o le-au aflat, dar trupul Fecioarei nu mai era, ci fusese înălţat la Fiul şi Dumnezeul ei, ca să vieţuiască împreună cu El şi să împărăţească împreună cu El şi aşa a făcut să urce firea noastră în Împărăţia cea veşnică, nu numai prin Fiul său, ci şi prin Maica Sa.

    Atunci, fericiţii apostoli s-au umplut de uimire şi bucurie şi au ştiut că întârzierea unuia dintre apostoli s-a întâmplat prin voia proniei pentru descoperirea acestei taine, ca să se deschidă pentru el mormântul şi aşa să se vestească mutarea sfântului trup. Şi au lăudat pe Hristos Care a cinstit-o pe Preasfânta şi Preacurata Sa Maică, căci erau plini de lumina şi mireasma mormântului sfânt în care fusese aşezat trupul Sfintei Fecioare cel mai desăvârşit decât cerurile. Şi-n tot ţinutul Ghetsimanilor s-a revărsat strălucirea şi mireasma. Au închis deci din nou sfântul mormânt, iar slăvita mutare a Sfintei Născătoare de Dumnezeu a fost propovăduită în lumea întreagă. S-a spus şi a ajuns până la urechile noastre cuvântul că apostolul care a venit a treia zi era Toma sosit din India (notă: singura sursă a Sf. Maxim aici pare a fi aşa numita Hystoria Euthymiaca. Efortul de construcţie teologică e şi mai evident prin identificarea apostolului), pentru că aşa cum odinioară Învirea Lui Hristos s-a făcut şi mai vrednică de crezare prin Toma, atunci când Domnul a intrat prin uşile încuiate în ziua a opta şi i-a arătat lui toate rănile şi coasta Sa sfântă, tot aşa şi acum datorită lui Toma să se cunoască mutarea trupului în chip nestricăcios fără prihană al Sfintei şi Pururea Slăvitei Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria. Atunci Sfinţii Apostoli, după rugaciune şi salutări întreolaltă, s-au împrăştiat iarăşi fiecare în ţara propovăduirii lui şi-i învăţau pe toţi păgânii în credinţa cea dreaptă după porunca şi cu ajutorul Domnului şi cu lucrarea minunilor. Astfel, deci, cerurile şi oştirile îngerilor s-au cutremurat prin urcuşul sufletului , iar mai apoi al trupului Prasfintei şi Fericitei Fecioare, iar pământul a fost sfinţit prin purtarea ei pe pământ şi prin punerea în mormânt şi prin sfintele veşminte ale trupului său (notă: Ioan Geometrul vorbeşte aici de brâul Maicii Domnului). Toate văzduhurile şi toate făpturile au primit har prin vederea ei şi bunătatea ei nevăzută şi neîncetată, şi tot pământul şi toate cetăţile şi toate sufletele credincioşilor s-au umplut şi au sporit prin lucrarea neîncetată a minunilor ei şi prin vindecările şi bunătăţile nenumărate pe care Sfânta Maica lui Hristos le arată peste fiecare. Şi cine ar fi în stare să povestească ajutoarele ei şi grija ei pentru noi toţi sau ce limbă va rosti cum se cuvine mulţimea bunătăţilor sale?

    Fericitul Părintele nostru Maxim Filozoful şi Mărturisitorul – „Cânt şi preamărire, slavă şi laudă a Preasfintei Împărătese, Preacuratei şi Preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea-Fecioară Maria, şi însemnare cu privire la viaţa sa neprihănită şi fericită de la naştere şi până la moarte”

    Sursa: „Nasterea, Viata si Adormirea Maicii Domnului. Trei Vieti bizantine”, autori: Sf. Maxim Marturisitorul, Sf. Simeon Metafrastul, Monahul Epifanie; Ed. Deisis, Sibiu 2007

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  2. el said, on august 15, 2015 at 3:09 pm

    Cuvant de la bunul meu parinte Sfantul Antim Ivireanul in casa caruia am primit bucuria !
    Sf Parintel Antime roaga-te lui Dumnezeu pentru noi !

    Cazania Sf. Antim Ivireanul la Praznicul Adormirii Maicii Domnului

    Pofta si dragostea ce vad la aceasta cinstita si sfinta adunare ma indeamna si, nestiind a vorbi, macar ca vorba mea nu este vrednica niciodata ca sa indulceasca cu vreun mijloc auzirile ascultatorilor, iar inca domnul Hristos, Carele a saturat cu 5 paini 5.000 de suflete si a indreptat saracia si neputinta ucenicilor lui cu bogatia darului Sau, Acelasi si inaintea dragostei voastre, prin mijlocul vorbelor mele cele neritoricite, va intinde masa duhovniceasca.

    De multe ori am stat si am socotit, doara as putea afla ceva nou sa zic intru cinstea si lauda preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si pururea fecioarei Mariei, dar n-am putut afla nimic. Nu doar ca nu sunt cuvinte multe si de multe feluri a grai intru lauda maririi ei, ci pentru ca fiind mintea mea tulburata de norul nestiintei si mai vartos intunecata de socoteala dumnezeiestilor si prealuminatelor ei daruri, imi infrunt si-mi ticalosesc nevrednicia si nestiinta invataturii mele. Ca de vreme ce aceia invatati si pedepsiti intru bunatati stau de se mira de marirea ei, dar eu, cel neinvatat si departe de toate bunatatile, ce voi face?

    Drept aceia dara, imi caut si far’de voia mea a conteni de a mai iscodi sa aflu inaltimea fecioriei ei, intru care acum anevoie se suie gandurile omenesti si adancimea darurilor ei, carele nu se pot vedea lesne nici cu ochii ingeresti, ci numai cu acel titlu ce i s-a dat mai nainte de tot vecii de la parintele cel fara de inceput si vesnicul Dumnezeu, prin mijlocul ingerului Gavriil. Acela si eu cu cucernicie si cu multa frica il voi zice, intru lauda si cinstea ei: „Bucura-te ceea ce esti plina de dar, Domnul este cu tine“. Ca mai mare si mai laudat si mai cinstit titlu decat acesta nu s-a dat din veci, nimanui, nici se va da pana in veci, fara numai ei; ca a aflat har inaintea lui Dumnezeu, care n-a aflat alta niciodata, dupa cum i-a zis ingerul. (…) Si pentru ca sa nu mai lungesc cu vorba, tuturor prorocilor si tuturor sfintilor si celor mai nainte de lege si celor dupa lege li s-au zis cuvinte de bucurie, prin mijlocul ingerilor si li s-au dat de la Dumnezeu dar si mila, insa acoperit. Iara sfintei Fecioarei s-a dat cuvantul bucuriei celei adevarate, care este mai presus decat toata mintea, in slava si in cinste mai veselitoare, covarsind pe toti cu darul si cu mila: „Bucura-te ceea ce esti plina de dar. Domnul este cu tine“.

    Si nu numai pentru bucuria aceasta ce i s-a dat se fericeste de toate neamurile, ci si pentru numele ei cel preacinstit ce i s-a daruit, de se numeste Mariam. Ca precum este numele Fiului ei mai presus decat toate numele, dupa cum zice fericitul Pavel: „Si i-au daruit lui nume care este preste tot numele“, asa si numele ei este peste tot numele, dupa al lui Iisus. Si precum intru numele lui Iisus se pleaca tot genunchiul celor ceresti si celor pamantesti si celor de sub bezne, asa este si ea, mai cinstita in cer decat heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat serafimii si pe pamant mai inchinata si mai fericita ca o imparateasa a lumii, de tot credinciosii pamantului si sub bezne mai strasnica si mai infricosata asupra dracilor decat toti sfintii; intru care nume Mariam, dupa a mea proasta socoteala, intelegem cum ca cuprinde in sine trei lucruri: una pentru ca fiind numele acesta de trei, adica de trei injugari (silabe), se intelege cum ca a nascut o fata a Sfintei Treimi, pe Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu; a doua ca are fiecare injugare (silaba) cate 2 slove si se intelege cele doua firi ale lui Hristos, adica cea dumnezeiasca si cea omeneasca; a treia ca sunt 6 slove de toate intr-acest nume, cu carele intelegem cele 6 taine mari si peste fire, adeca blagovestenia, nasterea, botezul, moartea pe cruce, invierea si inaltarea la cer. Cu blagovestenia s-a descoperit taina cea mai nainte de toti vecii ascunsa; cu nasterea s-a impacat cerul cu pamantul, adica Dumnezeu cu omul; cu botezul ne-am imbracat cu haina nestricaciunii; cu moartea ni s-au dat viata; cu invierea ni s-a dat bucuria si cu inaltarea la cer, sederea de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatal.

    Asijderea si in cuvintele cele de bucurie ce i-a zis ingerul: „Bucura-te ceia ce esti plina de dar, Domnul este cu tine“, iar intelegem numele Preasfintei Treimi. Ca in cuvantul ce zice: bucura-te, se intelege Fiul, ca El este toata bucuria lumii; in cuvantul ce zice: plina de dar, sa intelege Duhul Sfant, prin care se dau toate darurile si in cuvantul cel ce zice: Domnul e cu tine, se intelege Tatal, ca El este Domnul a toate, vazutelor si nevazutelor. Dumnezeu insa, carele numai cu un cuvant a facut si a zidit toate lucrurile cele vazute si nevazute, poate cu adevarat, cu cea desavarsit a lui preaputernicie, sa faca stele mai luminoase decat acestea, ce stralucesc pe cer, si luna mai iscusita decat aceasta, ce ne povatuiaste noaptea, si soare mai stralucitor si mai luminat decat acesta, carele stinge cu lumina lui toate celelalte lumini, si ceruri mai mari si mai largi in rotocolime, si pasari mai cu dulce glasuri, si flori mai cu multe mirosuri, si copaci mai nalti si mai roditori, si vanturi mai sanatoase, si vazduhuri mai de folos, si fiare mai multe la numar si mai de multe feluri, si mai multe lumi decat aceasta ce locuim poate sa zideasca in marime, si in mestesug mai minunate; dar o zidire care sa covarseasca in vrednicie pe Maica lui Dumnezeu nu va putea sa faca niciodata, macar ca este preaputernic. Pentru ca precum nu este cu putinta sa socoteasca, nici cu mintea sa gandeasca cineva o fiinta mai cuvioasa si mai nalta decat Dumnezeirea, asa nici o zidire mai covarsitoare decat aceea ce a nascut pe un Dumnezeu Carele S-a facut om. Ca pe dansa a ales-o Dumnezeu, mai inainte decat toata zidirea, pentru ca sa-i fie lacas vesnic, dupa cum graieste David: „Aceasta este odihna mea in vecii vecilor si intr-insa voi locui, pentru ca am ales-o“.

    dormition_detail.jpg

    Aleasa este, cu adevarat, ca soarele, pentru ca este incununata cu toate razele darurilor dumnezeiesti si straluceste mai vartos intre celelalte lumini ale cerului.

    Aleasa este si frumoasa ca luna, pentru ca stinge cu lumina sfinteniei celelalte stele, si pentru marea si minunata stralucire de toate siragurile stelelor celor de taina se cinsteste, ca o imparateasa.

    Aleasa este ca revarsatul zorilor, pentru ca ea a gonit noaptea si toata intunecimea pacatului si a adus in lume ziua cea purtatoare de viata.

    Aleasa este, ca este izvor carele cu curgerile cerestilor bunatati adapa sfinta biserica si tot sufletul crestinesc.

    Aleasa este, ca este chiparos carele cu inaltimea covarsaste cerurile si pentru mirosul cel din fire s-a aratat departe de toata stricaciunea.

    Aleasa este, ca este crin, ca macar de a si nascut intre maracinii nenorocirii celei de obste, dar nu si-a pierdut niciodata podoaba albiciunii.

    Aleasa este ca este nor carele n-a ispitit nicio povara a pacatului.

    Aleasa este, pentru ca este fecioara mai inainte de nastere, fecioara in nastere, fecioara si dupa nastere si este o adancime cu neputinta de cuprins a bunatatilor si o icoana insufletita a frumusetilor celor ceresti. Este o gradina incuiata dintru care a iesit floarea cea nevestejita, si fantana pecetluita, dintru care a curs izvorul vietii, Hristos.

    Pe aceasta au vazut-o Moisi in muntele Sinai, ca un rug aprins si nu ardea. Pe aceasta au vazut-o Aaron, ca un toiag inflorit si plin de roada. Pe aceasta au vazut-o Iacov, ca o scara intarita, din pamant pana in cer si ingerii lui Dumnezeu sa suiau si se pogorau pe dansa. Pe aceasta a vazut-o Iezechiil ca o usa incuiata, prin care nimeni n-a trecut. Pe aceasta a vazutu-o Ghedeon, ca o lana, Avvacum ca o dumbrava umbroasa, Daniil ca un munte si Solomon ca un pat.

    Aceasta astazi se muta de pe pamant la cer; lasa intristarea si se duce la bucurie, lasa cele de jos si primeste cele de sus; lasa cele stricacioase si castiga cele nemuritoare si vesnice. Astazi isi da preasfant sufletul ei in mainile Fiului ei si cu cantari ingeresti si apostolesti se petrece cinstit trupul ei in satul Ghethsimani, spre ingropare. Astazi cerul intinde sanurile sale si primeste pe ceea ce a nascut pe Cel ce nu-L incape toata zidirea. Astazi se minuneaza toate puterile ceresti, zicind una catra alta: cine este aceasta ce se suie din pustiu, adica de pe pamant, la cer? Cine este aceasta care se iveste ca zorile, frumoasa ca luna si aleasa, ca soarele? Cine este aceasta ce se suie de pe pamant in cer, albita, inflorita, intru care hula nu este? Ridicati portile voastre, zic cetele cele ingeresti, una catre alta si cu cantari de lauda, primind pe imparateasa cerului si a pamantului, care vine, sa locuiasca de-a dreapta imparatului Dumnezeu, cu imbracaminte cu aur imbracata, impodobita, dupa cum zice David, caci aceasta este aceea ce a impacat cerul cu pamantul si pe Dumnezeu cu omul. Aceasta este bucuria celor drepti si nadejdea celor pacatosi.

    Pe aceasta, dara si noi, cu totii trebuie cu dragoste, cu cucernicie, cu inima curata si cu cantari de lauda sa o cantam si sa o laudam, ca pe o Maica a lui Dumnezeu, si cu bucurie sufleteasca sa praznuim adormirea ei. O, Maica Fecioara, acest norod ce sta inaintea maririi-tale, vazand inaltimea curateniei tale si cunoscandu-si ei nevrednicia si smerenia lor, nu indraznesc, fara de mijlocitor ca sa-ti aduca cuvenita inchinaciune si multumiri, pentru multele faceri de bine, si sa se roage ca sa te milostivesti asupra lor. Pentru aceasta eu, nevrednicul si mult pacatosul robul tau, fiindu-le tata sufletesc, randuit de Fiul tau, prin mijlocul meu se roaga cu totii, cu caldura, dintru adancul inimii zicand:

    Stapana de Dumnezeu nascatoare, imparateasa cerului si a pamantului, cinstea si slava crestinilor, ceea ce esti mai inalta decat cerurile si mai curata decat soarele, Fecioara prealaudata, nadejdea celor pacatosi si linistea celor batuti de valurile pacatelor, cauta asupra norodului tau, vezi mostenirea ta, nu ne lasa pe noi, pacatosii, ci ne pazeste si ne mantuieste de viclesugurile diavolului, ca ne-au impresurat scarbele, nevoile, rautatile si necazurile. Da-ne mana de ajutor, Fecioara, ca pierim. Nu te indura de noi, ca pe tine te avem ajutatoare si la tine nadajduim, ca prin rugaciunile tale cele preaputernice si nebiruite, sa imblanzesti pe Fiul tau asupra noastra, ca sa-si intoarca mila sa cea bogata spre noi; si inca roaga cu caldura, ca sa dea putere dintru inaltimea lacasului Sau si prealuminatului nostru domn, pe carele pronia Sa l-a ales si l-a pus preste acest norod, ca sa poata chivernisi cu intelepciune intreaga turma ce i s-a incredintat, in multi ani luminat, cu fericita sanatate, si sa o apere de lupii cei vazuti si nevazuti; sa pazeasca si toata cinstita aceasta boierime de toate primejdiile si de toate viiclesugurile vicleanului si sa le dea dragoste, uniciune, spor si ajutor intru toate; si sa ne invredniceasca pe toti de obste ca sa petrecem toata viata noastra cinstita, curata si fara de prihana, ca cu o gura si cu o inima pe Dansul pururea sa-L marim si tie sa zicem: „Bucura- te, ceea ce esti plina de dar, Domnul este cu tine“.

    (Dupa: Antim Ivireanul, Didahii, Editura Litera, Bucuresti-Chisinau)

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  3. el said, on august 15, 2015 at 3:27 pm

    lauda Preasfintei Preacuratei Cea mai inalta decat cerurile Maica Hristosului nostru de la Sfantul nostru Parinte Maxim Marturisitorul aluata Duhului Sfant :

    SFANTUL MAXIM MARTURISITORUL:

    Cant si preamarire, slava si lauda a Preasfintei Imparatese, Preacuratei si Preabinecuvantatei Nascatoare de Dumnezeu si Pururea-Fecioara Maria

    “Ce gand va numara si ce lauda va rosti sau ce mana va scrie cu mestesugul cartii multimea nenumarata a harurilor si bunatatilor Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, Pururea-Fecioara, pe care le-a aratat si pe care le arata din zi in zi neamului omenesc? Ea este:

    Mijlocitoare arzatoare pentru toti cei ce o cheama pe langa Fiul ei, Hristos-Dumnezeu
    Liman linistit al tuturor celor clatinati de valuri; Izbavitoare din valurile lumii si ale trupului, calauzitoarea vietii tuturor celor rataciti; Cautatoare care intoarce pe cei pierduti; Ajutorul si puterea celor din incercari; Mijlocitoarea celor robiti; Invierea lui Adam celui cazut; Nimicirea lacrimilor Evei; Mangaietoarea celor ce jelesc;
    Scaunul Imparatului, care poarta pe Cel ce poarta toate, Innoirea lumii invechite; Scara ce urca la cer, pe care a coborat Dumnezeu pe pamant; Podul ce duce pamantul la cer; Uimirea ingerilor; Rana demonilor; Radacina supunerii si nestricaciunii; Pomul cu rod nemuritor; Cea care a lucrat Lucratorul Cel iubitor de oameni, Cea care a facut sa infloreasca Radacina mantuirii; Brazda care a facut sa infloreasca Spicul ce intareste inimile;
    Masa ce poarta Fericirea vesnica; Tamaia adusa lui Dumnezeu spre ajutorul nostru; Folosul lumii; Pricina indraznelii celor morti la Dumnezeu; Maica Bunului Pastor; Staulul oilor intelegatoare; Izgonirea vrajmasilor nevazuti; Cea care deschide usile raiului; Glasul nesugrumat al apostolilor; Sprijinul nebiruit al ucenicilor;
    Taria si puterea crestinilor; Zorii Zilei neinsangerate; Nascatoarea Soarelui dreptatii; Cea prin care a fost izgonita stapanirea diavolului mancatorului racnitor; Cea prin care S-a aratat Mantuitorul Hristos, Prietenul oamenilor; Cea prin care am fost izbaviti de noroiul multor pacate si am fost sloboziti de sub stapanirea feluritelor patimi; Ridicarea oamenilor si caderea demonilor; Stanca Vieti din care curge apa nemuririi pentru cei insetati; Stalpul Luminii ce calauzeste si lumineaza pe cei intunecati; Vasul cu Mana pogorata din cer; Pamantul fagaduintei care odrasleste blandetea; Floarea nestricaciunii; Cununa podoabelor; Pilda vietii ingeresti; Pomul stufos la umbra caruia se odihnesc cei osteniti; Nascatoarea care ne-a izbavit din robia inselatorului; Ajutorul nostru in fata Dreptului Judecator; Cea care sterge zapisul greselilor noastre; Vesmantul celor goi de tot binele; Usa tainei celei mari; Slava neindoielnica a credinciosilor; Cea care cuprinde pe Dumnezeu Cel Necuprins; Scaunul sfant al Celui ce sade pe heruvimi; Locuitoare impodobita de slava pe langa serafimi; Cea care uneste ingeri si oameni;
    Cea care a unit fecioria si nasterea, fiind in acelasi timp Fecioara far prihana si Maica a lui Imanuel; Cea prin care s-a dezlegat blestemul, prin care s-a deschis raiul; Cheia Imparatiei; Pricina bunatatilor vesnice;
    Vasul intelepciunii lui Dumnezeu;
    Comoara Proniei Lui;
    Stalpul fecioriei;
    Usa Vietii; Temeiul innoirii noastre; Pricina milostivirii dumnezeiesti fata de oameni; Cununa Soarelui Celui Nevazut; Stralucirea lipsita de umbra a Luminii Scanteierea ce face sa straluceasca sufletele;
    Tunetul ce loveste pe vrajmasi si demonii inselatori;
    Cea care face sa salte Izvorul Vietii, Baia care curata gandurile; Potir ce revarsa bucuria;
    Cortul Cuvantului lui Dumnezeu;
    Sfanta Sfintelor mai presus de orice sfintenie;
    Chivotul ales al Duhului Sfant;
    Cununa cinstita a imparatilor ce slujesc lui Dumnezeu; Cinstea si podoaba arhiereilor vrednici si sfinti;
    Turnul neclatinat al Bisericii sobornicesti;
    Meterezul neapropiat al cetatii credinciosilor;

    Despre care David a spus: Cina ma va duce la cetatea cea intarita, care este adunare credinciosilor veniti din adunarile paganilor;
    Cea care vindeca neputintele noastre; Nadejdea si ajutorul sufletelor noastre.

    Si ce voi mai spune, caci vremea imi lipseste pentru a povesti maretiile si renumele Preabinecuvantatei si Preaslavitei noastre Imparatese, Nascatoarea de Dumnezeu si Pururea-Fecioara Maria si chiar daca s-ar aduna limbile ingerilor si ale oamenilor, ele nu vor fi in stare sa laude si sa cante dupa cuviinta si vrednicie, nici eu cel neputincios, nevrednic, nestiutor si barbat, nu pot spune ce este randuit si vrednic, dar fericita Maica a Domnului Celui milostiv si iubitor de oameni va sfinti acest cuvant nepotrivit al nostru, gatit cu harul si darurile sale, iar nu cu puterea si stiinta noastra. De aceea cer tuturor prietenilor lui Dumnezeu si credinciosilor in Hristos, care lauda pe Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, sa se adune pururea, impodobiti cu ravna si cu dorinta gatelilor duhovnicesti ca sa implineasca psalmodia si lauda dumnezeiasca in acest stralucit praznic al Adormirii ei, caci e cu adevarat mare si slavita si impodobita din toate partile, si minuni mari si taine dumnezeiesti s-au savarsit intru ea.

    Ingerul Gavriil, venind din nou de la Dumnezeu sa-i vesteasca moartea, i-a dat semnul de biruinta, ramura de palmier, ca sa arate ca a fost biruitoare a tuturor randuielilor firii. Dupa care Sfintii Apostoli s-au adunat din toate colturile lumii rapiti de nori; s-au strans Cei Doisprezece si multi altii care i-au urmat, veniti intr-o clipa sa slaveasca pe Sfanta si Slavita Maica a Domnului, si au descoperit acolo taina celei de-a Doua Veniri, dupa cum spune apostolul Pavel:

    Dupa aceea, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti impreuna cu ei in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh, si asa pururea cu Domnul vom fi. [1 Tes 4,17] , dumnezeiasca taina a rapirii de mai apoi pe nori.

    Aici, la Adormirea Fecioarei, s-a savarsit marea si slavita minune, venirea intr-o clipita a unui atat de mare numar din toate colturile pamantului din tari indepartate, si oprirea lor in Sion in fata Maicii Pururea-Fecioara. Dupa care a venit Hristos, Dumnezeu Fiul, Imparatul Slavei, Domnul si Fiul sau, Care a socotit bun sa aduca la fiinta soarele si, prin venirea Duhului Sfant, prin salasluirea in sanul ei si prin intruparea din ea, a savarsit Iconomia mantuirii noastre, a fost rastignit si ingropat si a inviat a treia zi, dupa care S-a inaltat la ceruri si a sezut de-a dreapta Tatalui. Acelasi milostiv Imparat a venit si atunci cu multimile ingerilor si ale arhanghelilor, a cerut sufletul sfant si slavit al binecuvantatei si slavitei Sale Maici si l-a urcat in salasele slavite ale Tatatlui Sau,

    cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit si la inima omului nu s-au suit, pe care le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El [1 Co 2,9], si mai mult decat toti pentru Maica Sa fara prihana.

    Din porunca Domnului, Dumnezeului si Invatatorului lor, apostolii au dus apoi din Sion in Ghetimani trupul sfant si neprihanit al Imparatesei lor si l-au asezat in mormant ca odinioara Iosif si Nicodim trupul lui Iisus. Si asa cum Domnul Slavei a inviat a treia zi, tot asa si aici a treia zi trupul Sfintei Maici n-a mai fost gasit in mormant, ci a fost mutat asa cum a vrut Fiul ei. A fost ingropata ca un mort dupa randuiala firii si a fost mutata ca Maica lui Dumnezeu pentru a intari si a face vrednica de crezare Invierea Fiului sau, Domnul, si luarea firii pe care El o imbracase din ea, intarind propria noastra inaltare si adevarata noastra nestricaciune ce va veni. Asa cum nasterea ei s-a facut in chip nestricacios, tot asa moartea ei a fost nestricacioasa. Asa cum nasterea ei a fost mai inalta decat cuvantul si decat firea, tot asa si mutarea ei a fost mai adanca decat randuiala fireasca a vremii. Si a fost lucru uimitor, caci asa cum sufletul ei a urcat la cer fara de trup, asa si trupul ei a urcat fara suflet, aratand Fiului ei si slujitorilor ei atat partasia, cat si despartirea ei. A urcat la cer prin har si sub calauzirea Fiului ei inainte de invierea obsteasca, facandu-ne sa nadajduim in invierea ce va sa vina. A fost inaltata cu totul: mai intai cu sufletul ei sfant, atunci cand a cerut-o Domnului, iar mai apoi si trupul fara prihana, dupa cum a voit Domnul. Marturisim astfel constiinta omeneasca pe care o avea Fericita si harul slavit cu care a preamarit-o Fiul ei. Asa se cinsteste de catre toti acest praznic minunat, cinstire ingerilor si a oamenilor, si impodobit cu harul Sfintei Nascatoare de Dumnezeu. Iar sorocul praznicului slavit este bun si binecuvantat, plin de roade, impodobit intru toate, culesul e vestit, roadele pomilor si tot felul de alte roade se revarsa si aceasta e si cinstea firii noastre spre Slava Ziditorului si a Vestitorului desfatarilor raiului, si toate acestea sunt date spre cinstea acestui praznic sfant, spre desfatarea inchinatarilor sai. Bun si folositor pentru toti oamenii este acest soroc intre zilele anului, plin de folos si desfatare.

    Prin inaltarea si mutarea Sfintei Fecioare, firea noastra a urcat acum la cer. Ca odinioara prin Inaltarea Fiului ei, ea s-a facut mai inalta decat tronurile, decat heruvimii si serafimii, caci s-a facut cu adevarat mai inalta decat toate fapturile nemateriale si netrupesti, si preaslavita, preabinecuvantata Maica a Mantuitorului nostru, Hristos Dumnezeu, invesmantata cu slava imparateasca, inchinata de toate ostirile, puterile si stapanirile, si de tot numele dat nu numai in aceasta lume, dar si in cea viitoare, nevazuta si necunoscuta. (…)

    Dar astfel de lucruri sunt mai presus de cuvantul si de puterea noastra si nu suntem in stare sa le patrundem si sa le rostim cu limba. De aceea, vom lasa deoparte tainele ascunse, caci Domnul in cer si pe pamant a facut tot ce a vrut; dupa puterile noastre insa vom multumi Domnului nostru Iisus Hristos si Maicii Sale Preabinecuvantate si Preasfinte.

    Te laudam, Imparate si Daruitorule al tuturor tainelor, pentru toate bunatatile tale si pentru cea pe care ai ales-o aici spre slujba tainelor Tale!

    Te laudam pe Tine, Cel ce ai luat asupra Ta patima si rastignirea si moartea pentru noi si ai socotit lucuru bun pentru numele Tau sa suferi atatea osteneli si chinuri in aceasta lume pentru Sfanta Ta Maica si pentru a o uni cu slava Ta si prin cererile si ajutorul ei sa ne daruiesti si noua viata vesnica!

    Te laudam pe Tine Care Te-ai dat pe Tine Insuti ca sa ne izbavesti, si Care ne-ai dat din nou pe Preasfanta Ta Maica spre ajutor in bunatatea Ta, Iubitorule de oameni si Imparatule dulce!

    Te laudam si pe tine, Imparateasa binecuvantata si slavita, care ai de-a pururea milostivire de noi si suferi pentru toate chinurile noastre si ceri Fiului tau sa nimiceasca pacatele si ispitele noastre. Nu plangem moartea si ingroparea ta, ci praznuim cu slava mutarea ta, caci ai fost mutata la cer, si nu-i lasi pe cei ce locuiesc pamantul. Si desi acum esti lipsita de ostenelile si chinurile acestei vieti trecatoare si ai ajuns la fericirea negraita si nesfarsita, nu uiti insa saracia noastra de acum, ci ne mantuiesti acum inca si mai mult si ne izbavesti din toate incercarile si feluritele noastre ispite. Nu ne lasa orfani de ajutorul tau, ci lucreaza pentru noi si acopera-ne cu roua slavei tale si inchina Fiului tau si Dumnezeului nostru mijlocirea necontenita si cererea celor ce te lauda si te slavesc, caci cu adevarat acum esti Imparateasa tuturor, de-a dreapta Imparatului, cu haina tesuta de aur, impodobita si imbracata prin harul Duhului Sfant, preainfrumusetata cu podoaba si cu gateli si bogatii poporului slujesc slava ta, sufletele sfintilor si ale dreptilor, cei bogati in fapte bune, care sunt adevarata bogatie.

    Prin Fiul tau si Dumnezeul tau ai acum cununa frumusetii si toiagul Imparatiei si podoaba mai presus de orice stapanire. Te rugam: nu uita poporul tau care lauda pe Fiul tau si canta numele tau, caci toate le poti pe langa Fiul tau milostiv si iubitor de oameni, Care asculta cu bunatate toate cererile si rugamintile tale, si tu insati esti milostiva pentru toti cei ce slujesc si nadajduiesc intru tine. Si purtarea ta de grija e cunoscuta din minunile tale necontenite si zilnice, si din tamaduirile sufletesti si trupesti pe care le arati pentru fiecare din cei ce se roaga. Ele sunt negraite si nenumarate, mai mult decat nisipul marii si – lucru mai inalt si mai adanc decat toate – mijlocesti pentru cei ce au pacatuit impotriva Fiului tau mai mult decat cererile proorocilor, decat sporirile si posturile dreptilor, si mantuirile castigate prin harul tau si bunatatile tale le dai pentru intreaga lume si pentru fiecare dintre oameni. De aceea frumusetea ta a placut Imparatului, i-a placut marea ta iubire de oameni, mila ta, atentia ta prevenitoare care Il imita printr-o mare milostivire. Desi si celelalte podoabe ale tale, sfintenia, intelepciunea, puterea si celelalte sunt nenumarate, prin atentia prevenitoare si prin milostivire este, mai mult decat orice, imitatoare a Fiului si Dumnezeului tau. Si asa, milostiva si iubitoare de oameni, prin mijlocirea ta in fata Lui reversi inca si mai mult peste noi milostivirea si blandetile Sale. Caci El singur e Mangaietorul nostru in fata Tatalui, Iisus Hristos Cel drept, cum spune Evanghelistul si Teologul Ioan. El este cel ce ne iarta pacatele [1 In 2, 1-2], iar tu, mijlocitoare pe langa El, abati mania si supararea Sa pornita pe buna dreptate impotriva pacatelor si neascultarilor noastre. Iar in milostivirea si blandetea Sa, reversi peste noi toate bunatatile cele mai presus de fire si darurile tale, Fecioara Sfanta!

    Cu adevarat intreci marginile firii, nu numai prin nasterea mai adanca decat cunostinta, ci prin atentia ta prevenitoare ce intrece firea.
    Prin tine s-a dezlegat blestemul maicii dintai,
    Prin tine s-a rupt peretele vrajbei,
    Prin tine s-a nimicit stapanirea mortii,
    Prin tine am biruit asupra pacatului,
    Prin tine s-a sadit fecioria intre oameni,
    Prin tine invatam hotararea in faptele bune,
    Prin tine ni s-a dat intelepciune, smerenie si iubire,

    Iar noi nu ne vom arata biruitori dupa masura in care am fost biruiti, ci mult mai mult. Am fost izgoniti din Eden si prin tine am primit deopotriva cerul si Edenul. Am cules rodul pomului cunostintei si am pierdut pomul vietii, dar prin tine am dobandit pe Ziditorul pomului. Prin neascultare am fost dezbracati de vesmantul cel dumnezeiesc, dar prin tine ne-am imbracat in Dumnezeu si suntem uniti cu El si ne-a dat puterea de a ne face fii lui Dumnezeu. Acestea sunt darurile si harurile tale pentru noi, o, Fecioara si Nascatoare de Dumnezeu, care ne-ai daruit viata in care erai tu.

    Si acum, dupa adormirea ta, esti inca si mai vie si praznuita si sezi impreuna cu Cel Viu si Daruitorul Vietii, Fiul tau, si vezi ca Cel nascut din tine e Unul din Treime, Cel ce fost cuprins in tine si nu poate fi cuprins de cer si de pamant, Cl ce-ti implineste cererile cu simplitate. Pe cei pentru care ceri milostivire El ii copleseste cu bogatia, si chiar daca pacatuiesc din nou si te roaga din nou, indata faci inca o data milostivire si ceri pentru ei iertare, lucru inca si mai minunat si mai mare. Esti intr-adevar usa vietii, pururea apropiata de cei ce intra prin ea, desi prorocul te-a numit usa inchisa prin care nu trece nimeni decat numai Dumnezeu si el o lasa din nou inchisa [cf Iz 44,2]. Acum insa te-ai mutat din aceasta lume si prin mijlocirea pe langa Fiul tau si prin ajutorul si mana ta intinsa spre cei ce te roaga, aceasta usa a harului si milostivirii e deschisa pentru toti si primesti pe toata lumea si asculti toate rugaciunile.

    O, comoara a tuturor bunavoirilor! O, daruitoare mai inalta decat firea! O, floare cu toate miresmele! O, faima a firii omenesti, dragostea noastra, biruinta noastra, intelepciunea noastra! O, domnie care strangi toate bunatatile pe care nicio limba nu le poate rosti si niciun gand nu e in stare sa le atinga si nicio intindere a vremii nu le poate invechi! O, dar dumnezeiesc facut oamenilor si inchinare a oamenilor catre Dumnezeu. O, cea plina de har si de slava Sfintei Treimi, salas al buntatilor Lui, mireasa nenuntita, Maica a lui Dumnezeu Imanuel. Salas al Duhului Sfant, Imparateasa a toate, vas de aur ce porti mana [Evr 9,4], toiag inflorit din radacina lui Iesei despre care Isaia spune: fericita radacina lui Iesei pentru ca o mladita va iesi din Iesei si floare din radacinile lui va inflori [Is 11,1]! Sfesnic al Luminii, pat al Imparatului [cf Cant 3,7], masa a Vietii, templu al Luminii, chivot al Sfinteniei, izvor al Nemuririi, rai intelegator, nor de lumina stalp de stralucire neclintita, potir al Painii vietii, usa a lui Dumnezeu, pe care El singur o strabate si ramane inchisa [Iz 44,2], munte cu totul sfant, Eden al celui de-al doilea Adam, cer si tron inaltat si ridicat, rug nears, chivor al sfinteniei, odihna a Domnului. Cum spune despre tine David: Inalta-te, Doamne, intru odihna Ta [Ps 131,8] si orice alt nume cu care te-au numit prorocii in chipuri si asemanari. Cine va intelege multele tale numiri si nu se va minuna? Dar numele tau scurt si adevarat este de Maica a lui Dumnezeu, Fecioara fara prihana, Nascatoare de Dumnezeu, preabinecuvantata, Marie Pururea-Fecioara. Acesta e numele tau nou, aratat si adevarat; numele tale vechi rostite in chipuri si asemanari le-ai invatat celor noi si pe cele noi le-ai intarit celor vechi. Cu adevarat esti cartea cea vie in care a fost scris negrait Cuvantul lui Dumnezeu cu pana facatoare de viata a Duhului Sfant. Esti cu adevarat trupul Noului Testament scris dumnezeieste, al Testamentului facator de viata lasat de Dumnezeu oamenilor. Esti mijlocitoarea, rugatoarea si darul mantuirii noastre, ca una care privesti pururea spre noi si intinzi mana poporului credincios.

    Priveste si acum la noi si ai mila de turma ta, poporul tau, pe care Fiul tau l-a rascumparat cu scumpul Sau sange. Roaga-te pentru el si aseaza-l in mostenirea ta, si din zi in zi milostiveste-te si indeamna pe toti oamenii impreuna si pe fiecare in parte sa se faca toti un trup ajungand la statura plinatatii duhovnicesti si sa aiba un singur Cap, pe Iisus Hristos, Fiul tau. Indulceste poporul tau si mostenirea ta si roaga-te pentru el, o, preasfanta Imparateasa, si ocroteste-l, acoperindu-l cu harul si cu ajutorul tau, si alunga din el pacatele cele nevazute ce omoara sufletele. Pazeste-l in luptele si in ispitele vazute, macar ca din pricina pacatelor noastre celor multe si a necredintelor suntem lipsiti de cuvant si vrednici de pedeapsa. Nu-ti adu aminte de faradelegile noastre, da-ne repede milostiviea ta, caci am saracit cumplit. Mantuieste-ne si departeaza pacatele noastre prin mijlocirea ta la Fiul tau. Si in aceasta viata pazeste-ne si fa-ne biruitori asupra incercarilor si asalturilor demonului si asupra ispitelor vazute si nevazute si fa sa inceteze toate pacatele noastre. Iar in veacul viitor, du-ne la salasurile cele vesnice, la locul de odihna, unde stapaneste lumina vietii lui Hristos, Fiul tau, ca de langa tine sa imparateasca poporul tau care te slaveste si sa ne bucuram de numele tau. Caci esti fericita intre femei si preabinecuvantata intre toate casele si toate semintiile, slavita in cer si pe pamant, fiindca toata limba te slaveste si te vesteste Maica a Vietii. Toata faptura e plina de lauda ta, toti slavesc prin tine Sfanta Treime in Trei Ipostase si o Singura fiinta, Dumnezeul nostru.(…)

    O, prealaudatat Maica a lui Dumnezeu, care ai adus pe lume pe Sfantul Sfintilor, Cuvantul lui Dumnezeu, primeste cererea robilor tai, si pazeste-ne de tot necazul si ispita, si mantuieste-ne de chinurile vesnice, si fa-ne vrednici in viata fara de sfarsit a dreptilor de o parte din bunatatile vietii vesnice, prin Hristos, Fiul tau si Dumnezeul tau, Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Parintele Sau Cel fara de inceput si cu Duhul Cel cu totul Sfant, binevoitor si de viata facator acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin”.

    (in: Nasterea, Viata si Adormirea Maici Domnului, Editura Deisis, Sibiu, 2007)

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  4. el said, on august 15, 2015 at 3:32 pm

    Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu mantuieste-ne pe noi !

    Yperaghia Theotoke soson imas

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
    • botaceala said, on august 16, 2015 at 5:54 pm

      @”el”,cat de minunat si de frumos ai postat despre Maicuta Domnului si a noastra,desigur…fara cuvinte:)))Maica Domnului,Imparateasa cerului si pamantului,sa ne ajute si sa ne pazeasca sub acoperamantul ei cel sfant !!!!!!!!!!

      Apreciază

      Răspunde
  5. andrei-d said, on august 18, 2015 at 11:38 am

    Doamne ajuta.
    Saccsiv, ai mai revenit asupra acelui word despre avort desfranare si cununii ortodoxe?

    Apreciază

    Răspunde

Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.