FOTO: Patriarhul Kirill – BOTEZ prin TURNARE, STROPIRE
Fotografia este de pe:
http://www.patriarchia.ru/db/text/3741331.html
Unde printr-o traducere google scrie cam asa:
14 septembrie 2014, Preafericitul Patriarh al Moscovei și al Întregii Rusii, Kirill a vizitat Seminarul Teologic Khabarovsk.
În construirea seminarul a avut loc o întâlnire cu Sanctitatea Sa Patriarhul Khabarovsk Territory guvernator al VI-lea Shport, după care Întâistătătorul a vorbit cu câștigătorii „Inițiativa ortodoxă” a Mitropoliei Amur.
Foto: pr Igor Palkin
Biroul de presă al Patriarhului Moscovei și al Întregii Rusii
Comentariu saccsiv:
Nu e bine. Partea văzută a Tainei Sfântului Botez constă din afundarea de trei ori în apa sfintită a celui ce se botează si în rostirea cuvintelor : «Botează-se robul lui Dumnezeu. (N) In numele Tatălui, amin, si al Fiului, amin, si al Sfantului Duh, amin.; acum si pururea si in vecii vecilor, amin».
Sfânta noastră Biserică face Botezul prin afundare, nu prin turnare sau prin stropire, pentru că chiar cuvântul botez are insemnarea de «a afunda”, «a cufunda». Sub formă de turnare sau prin stropire se săvârseste doar în împrejurări cu totul deosebite, când, de pildă, cineva este greu biolnav sau când nu se află la îndemână apă din destul.
Cititi va rog mai multe la:
CUM BOTEZAM ADOLESCENTELE? Goale sau acoperite? Prin afundare sau prin stropire?
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
nu trebuia cufundare de 3 ori?
ApreciazăApreciază
De ce nu folosesc mai bine un pulverizyator de apă?? Ce să mai tot chinuie bietul copil …
ApreciazăApreciază
OFF TOPIC – ULTIMUL ARTICOL
http://raduiacoboaie.wordpress.com/2014/09/17/sa-reformam-clasa-politica-din-romania-arondata-mentalitatilor-si-practicilor-comuniste-radu-iacoboaie-17-septembrie-2014/
ApreciazăApreciază
app…mama unuia din cei de pe #deveghe a fost atacata aseara…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
OFF TOPIC – ULTIMUL ARTICOL
http://raduiacoboaie.wordpress.com/2014/09/16/cine-sunt-vinovati-pentru-dezastrul-din-sistemul-educatiei-din-romania-radu-iacoboaie-16-septembrie-2014/
Doamne ajută!
ApreciazăApreciază
http://activenews.ro/video-se-intampla-romania-bazandu-se-pe-suspiciune-un-angajat-al-statului-decis-sa-ia-copiii-unei-familii-si-sa-trimita-plasament-acesa-admite-ca-nu-sunt-dovezi_1860683.html
ApreciazăApreciază
http://vremuritulburi.wordpress.com/2014/09/16/ghid-de-prezentare-al-celui-de-al-3-lea-razboi-mondial/
ApreciazăApreciază
ce poti comenta..al lor ca si al nostru..probabil sunt copii de oligarhi (nevinovati). ca nu oricine are ‘bafta’ sa fie ‘botezat intru modernism’ de Patriarhi..
ApreciazăApreciază
Trebuie de urgenta sa ne unim preoti si credinciosi si sa cerem iesirea BOR din Consilul Mondial al Bisericilor. Altminteri, ni-i vor lua pe rand, pe toti preotii mai ravnitori si maine-poimaine nu vom mai avea nici la cine sa mai cerem un cuvant de folos. Erezia ecumenista inainteaza in forta. Primii vizati sunt ierarhii, apoi preotii si in final credinciosii.
ApreciazăApreciază
Eu sunt primul care semnez şi chiar particip activ. DAR CU CINE ???
ApreciazăApreciază
Patrick Barnes în cartea sa „Non-ortodocșii”, tradusă la noi la editura Egumenița, 2005, (o extraordinară mărturisire de credință care nu ar trebui să lipsească din biblioteca noastră) în capitolul „Greşita întrebuinţare a Sfinţilor Părinţi” ne lămurește și ne îmbogățește discernământul duhovnicesc:
Aceasta ne duce la un alt exemplu din scrierile lui Erickson, şi anume recenzia cărţii părintelui Gheorghe Metallinos I Confess One Baptism (Mărturisesc un Botez). În îndoita sa critică, Erickson încearcă să respingă bine-întemeiata afirmaţie conform căreia Botezul trebuie săvârşit după forma apostolică (adică întreita cufundare), referindu-se la presupusa mărturie arheologică privitoare la lipsa de adâncime a unor vechi cristelniţe baptismale. El conchide astfel că „Biserica nu a insistat întotdeauna şi peste tot ca Botezul să fie săvârşit prin scufundare (afundare totală)”.
Problema e dacă aceste slăbiciuni ale Bisericii în a insista pe afundare erau îndreptăţite – adică aprobate de Sfânta Tradiţie – sau au fost o urmare a unei erori de fidelitate faţă de normele canonice. Admiţând faptul că, ocazional, rânduiala apostolică a întreitei cufundări nu se săvârşea
[într-adevăr, se pot găsi multe exemple de scăderi ale Bisericilor locale de a se conforma sfintelor canoane. Totuşi, la vremea cuvenită. Dumnezeu a ridicat întotdeauna pe sfinţii Săi pentru a ajuta la restabilirea practicii tradiţionale. De pildă, doi sfinţi de la sfârşitul secolului XVIII, Cosma Etolul şi Macarie al Corintului, au luat atitudine în acest sens.
Merită pomenită încă o paralelă cu Sfântul din Etolia. Citim în viaţa lui Cosma că el i-a convins pe cei bogaţi să cumpere mari bazine baptismale pentru a fi consacrate bisericilor, astfel încât copiii să fie botezaţi după cum se cuvine. Tot astfel, în viaţa Sfântului Macarie ni se spune că Arhiepiscopul Corintului „a dat tuturor oraşelor şi satelor din provincie cristelniţe baptismale foarte încăpătoare pentru ca Sfântul Botez să fie săvârşit într-un mod corect, după cum învaţă Sfânta Biserică Ortodoxă de Răsărit”. (Dr. Constantine Cavamos, Modern Orthodox Saints Sfinţi ortodocşi contemporani, Vol. 2, St. Macarie of Corinth Belmont, MA: Institute for Byzantine and Modem Greek Studies, 1972, p. 14.]
argumentul său cade pentru cel puţin două motive. Primul este metodologic: el încearcă să generalizeze „de la particular la universal”:
(…) Dacă credinţa noastră este aceeaşi cu cea dată de Hristos, propovăduită de Apostoli şi păstrată de Părinţi, noi ne plasăm în afara acestei transmiteri a adevărului (adevăratul înţeles al lui paradosis sau tradiţie) atunci când structurăm Biserica pe ceea ce este excepţie şi justificăm excepţia prin capriciile omului modem. În acest sens, canonul XVII al aşa-numitului Primul-al doilea
[E vorba de Sinodul de la 861 convocat de Sfântul Fotie cel Mare. El s-a deschis la mijlocul lunii mai a acelui an ca a doua sesiune a Sinodului din 859, fiind prezenţi 318 episcopi. La sinod se încerca soluţionarea unor divergenţe dintre Papa Nicolae \ (care nu recunoştea canonicitatea înscăunării Sfântului Fotie ca Patriarh şi care voia să-şi impune vederile totalitare în toată Biserica creştină; papa a trimis la Sinod doi episcopi) şi Patriarhul Fotie. Acest Sinod a primit denumirea de primul-al doilea, fiind considerat continuatorul sinodului de la 859. El a dat 7 canoane ]
Sinod este destul de plin de învăţăminte. Vorbind de practica din trecut a sfinţirii în grabă a laicilor şi monahilor întru episcopat – deşi din raţiuni contextuale, conform unor nevoi care urmau să aducă roade bune – acest canon zice: „Ceea ce este rar [excepţional] nu trebuie luat ca o lege a Bisericii” în interpretarea sa la acest canon, Sfântul Nicodim Aghioritul repetă acest avertisment asupra generalizării de la particular la general: „Cu toate acestea, ceea ce este particular şi rar [excepţional] şi care se-ntâmplă într-o vreme de nevoie nu devine o lege universală în Biserică (lucru pomenit şi de Sfântul Grigorie Teologul în Articolul Doi al Sinodului ţinut în Biserica Sfânta Sofia, care zice: «Acele lucruri care sunt bune, în cazuri rare [excepţionale] nu trebuie să constituie o lege pentru cei mulţi»)”, Pidalion (Cârma), pp. 360-361.
Vincenţiu de Lerin accentuează şi el acest principiu:
Ce s-ar întâmpla dacă vreo epidemie mai nouă caută să infecteze nu doar o parte nesemnificativă a Bisericii, ci întregul? În cazul acesta va ţine de el să se întoarcă la vremurile vechi, care în prezent nu pot fi înşelate de vreo impostură a inovaţiei.
Dar dacă în înseşi vremurile cele vechi s-ar găsi erori din partea a doi sau trei oameni, ba mai mult, din partea unui oraş sau chiar a unei provincii? Atunci grija lui va fi ca, cu orice preţ, să prefere hotărârile – dacă lucrurile stau aşa – unui vechi Sinod Ecumenic, din pricina nesocotinţei şi neştiinţei câtorva. Dar ce s-ar întâmpla dacă ar apărea vreo eroare împotriva căreia nu pomeneşte nimic nici o hotărâre? În acest caz, el trebuie să confrunte, să cerceteze şi să afle părerile celor vechi, anume ale acelora care, deşi au trăi în timpuri diferite, au continuat totuşi să vieţuiască în comuniunea şi credinţa Unicei Biserici Universale, ce stau neclintiţi ca nişte autorităţi recunoscute: şi oricine se va convinge că acestea [părerile] au fost susţinute, scrise, predate nu numai de unul sau doi dintre aceştia, ci de toţi, în mod egal, într-o singură încuviinţare, deschis, permanent, stăruitor, acela trebuie să înţeleagă că şi el, de asemenea, trebuie să creadă fără nici o îndoială sau şovăială.
Continuând pe această linie, ajungem la al doilea motiv prin care argumentul lui Erickson cade: vechiul consensus patrum contrazice clar pretenţiile lui. De pildă. Catehezele Sfântului Chiril al Ierusalimului conţin învăţături amănunţite asupra modului cum o persoană trebuie să intre în Biserică prin Botez, în capitolul 20, el scrie:
După acestea, aţi fost conduşi la sfânta colimvitră a Dumnezeiescului Botez, după cum şi Hristos a fost dus de pe Cruce la mormântul care era alături. Fiecare din voi a fost întrebat de crede în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Aţi mărturisit mântuitoarea mărturisire şi v-aţi cufundat de trei ori în apă şi v-aţi scos afară din apă tot de trei ori. In chip simbolic aţi arătat prin aceasta îngroparea cea de trei zile a lui Hristos. Căci după cum Mântuitorul nostru a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele pământului, tot aşa şi voi prin întâia scoatere din apă aţi arătat prima zi a lui Hristos în inima pământului, iar prin cufundarea în apă aţi indicat noaptea. După cum cel care e în noapte nu vede deloc, iar cel care e în zi este în lumină, tot astfel şi în timpul cufundării în apă eraţi ca în noapte şi nu vedeaţi nimic; în timpul scoaterii din apă, însă, aţi ajuns din nou ca în zi. în aceeaşi clipă aţi şi murit, dar v-aţi şi născut; iar acea mântuitoare apă v-a fost şi mormânt, şi mamă. Cuvintele lui Solomon spuse cu privire la alte lucruri vi s-ar potrivi şi vouă. El spunea: Vreme este să te naşti şi vreme este să mori (Eccl. 3: 2); despre voi însă se poate spune contrariul: vreme este să mori şi vreme este să te naşti, într-un singur timp s-au săvârşit şi moartea, şi naşterea; naşterea voastră a avut loc o dată cu moartea voastră.
Tot astfel, în Tratatul despre Sfântul Duh al Sfântului Vasile cel Mare (Capitolele 15 şi 27), citim următoarele:
Prin trei afundări şi tot atâtea invocări se săvârşeşte marea Taină a Botezului; în felul acesta se preînchipuie moartea, iar sufletele celor care se botează se luminează cu cunoaşterea lui Dumnezeu. (…)
În virtutea căror scrieri binecuvântăm apa Botezului, untdelemnul ungerii, şi pe cel ce se botează? Nu în virtutea tradiţiei [transmise] în mod tainic? În care scriere avem temei pentru ungerea cu untdelemn? Nu provin toate acestea din învăţătura Părinţilor noştri păstrată în taină? Obiceiul de a afunda de trei ori (pe omul care se botează) de unde-l avem?
În predica sa „Despre Botezul lui Hristos” Sfântul Grigorie al Nyssei zice:
Să părăsim dar sarcina căutării a ceea ce este dincolo de puterea umană şi să căutăm mai degrabă cele ce ni se arată prin semne potrivite într-o oarecare măsură puterii noastre de cugetare pentru care pricină curăţirea se face prin apă? Şi pentru care scop primim cele trei scufundări? Şi pentru ce se primesc cele trei scufundări? Ceea ce Părinţii ne-au învaţat, şi ceea ce mintea noastră a primit şi a consimţit, se arată astfel…”
Singurul citat patristic al lui Erickson din prima secţiune a recenziei sale este în cel mai bun caz neconvingător. El foloseşte sentinţa Sfântului Ioan Gură de Aur din comentariul său la Ioan 25: 2 (PG 59: 151) – „Ne cufundăm capetele în apă ca într-un mormânt, apoi când ne scoatem înapoi capetele, omul cel nou iese la lumină” – într-un fel în care voieşte să sugereze că în cele mai multe cazuri numai capul candidatului era cufundat vremurile vechi. Dar după cum mărturiseşte un pasaj asemănător din Cateheze baptismale, este foarte improbabil că aceasta este ceea ce a vrut să spună de fapt Sfântul Ioan:
Imediat după aceasta, în plin întuneric de noapte, el îţi dă jos roba şi, ca şi cum ar voi să te ducă chiar în cer prin cele ce le săvârşeşte, face ca tot trupul să ţi se ungă cu Duhului astfel încât toate mădularele să se întărească şi să se facă nebiruite de către săgeţile pe care vrăjmaşul le îndreaptă către tine
După aceasta să te pogori în apele cele sfinţite, îngropând omul cel vechi şi făcând ca, în acelaşi timp, să se ridice cel nou, care este înnoit în chipul Ziditorului său (..) În locul omului care a coborât în apă se iveşte un om diferit, unul care a şters toata murdăria păcatelor sale, care şi-a dezbrăcat vechea îmbrăcăminte a păcatului şi şi-a pus o haină împărătească
Atunci când preotul spune: „Cutare se botează în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh”, îţi bagă capul în apă de trei ori şi de trei ori ţi-l scoate afară, pregătindu-te prin acest ritual tainic să primeşti pogorârea Sfântului Duh. (…)
De îndată ce ies afară din aceste ape sfinţite, toţi cei prezenţi îi îmbrăţişează, îi salută, îi sărută, se bucură cu ei…
Poate cineva să creadă că „întregul trup” este uns cu untdelemn, dar nu cu apă? Sau că „pogorârea în” şi „ieşirea din” nu este un semn al cufundării? Sau că descrierea de mai sus e doar o mărturie oarecare a unei persoane de la un Botez ortodox tradiţional de astăzi?
Pentru cel puţin primele două întrebări, traducătorul însuşi ar răspunde negativ, căci în notele la acest pasaj el declară: „actul ritualic al cufundării este foarte bogat în aspectul său simbolic” „întreita afundare simbolizează cele trei zile petrecute de Hristos în mormânt”. El sfătuieşte apoi cititorul să compare textul cu pricina al Sfântului cu cel al Sfântului Chiril al Ierusalimului (de mai sus), pasaj din care a citat profesorul Erickson, şi cu cel din Comentariul Sfântului Ioan Gură de Aur la Coloseni 6 (PG 62. 342-343).
Ca şi cum această dovadă din cei vechi n-ar fi îndestulătoare, vom arăta acum un fragment dintr-o Enciclică Patriarhală din 1895, care susţine cu prisosinţă provocarea noastră faţă de vederile lui Erickson:
§ VIII. Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică a primelor şapte Sinoade Ecumenice boteza prin trei cufundări în apă, iar papa Pelaghie vorbeşte de o întreită afundare ca de o poruncă a Domnului, iar în secolul al XIII-lea, Botezul prin cufundare încă mai era preponderent în Occident; şi înseşi sfinţitele baptisterii, păstrate în cele mai vechi biserici din Italia, sunt mărturii grăitoare despre această chestiune; dar în vremurile mai din urmă, stropirea sau turnarea, fiind introdusă în taină, a ajuns să fie primită de Biserica papală, care încă se mai ţine cu tărie de această inovaţie, lărgind astfel prăpastia pe care a deschis-o; dar noi, ortodocşii, rămânând credincioşi Tradiţiei apostolice şi practicii celor şapte Sinoade Ecumenice, „stăm neclintiţi, sprijinind mărturisirea cea sobornicească, comoara de obşte a credinţei celei drepte”.
ApreciazăApreciază
Pentru cei interesați de cartea „Non-ortodocșii” am pus acest link pentru descărcare!
https://www.dropbox.com/s/py44q0yvvkc3hok/Patrick%20Barnes%20-%20Non-Ortodocsii.pdf?dl=0
ApreciazăApreciază
Imaginea e graitoare si, in acelasi timp, un semnal de alarma pentru cei ce mai credeau ca ortodoxia rusa a scapat neatinsa de „filoxera” ecumenismului de orientare papist-vest europeana… Incet-incet, tradatori ies la iveala peste tot. Parsivenia cu care actioneaza ecumenistii e maxima. Apar „inovatii” „nevinovate”, dar sunt din ce in ce mai multe. Asa se instaureaza, fara sa-ti dai seama, ca mucegaiul, putin cate putin, pana nu mai poti face nimic… Important este sa nu dormim in papuci si sa fim permanent pregatiti sa respingem „binefacerile” „modernizarii” bisericii. Cei ce vor „modernizarea”, sa-si ia catrafusele, doctoratele eretice si „inovatiile” si sa se duca la Vatican, sa ramana acolo. Sa ne lase in pace in „primitivismul” nostru!
ApreciazăApreciază
Pe youtube sunt zeci, chiar sute de inregistrari de la botezuri savarsite in BOR. Vedeti daca gasiti 2 din 10 savarsite corect prin intreita afundare (completa). E jale, fratilor!
ApreciazăApreciază
Unii spun ca nu conteaza cum faci botezul, cum faci semnul crucii, daca liturghia se face ciuntita sau nu, sau daca se face cu vecernie sau fara, daca preotul da impartasanie fara marturisirea prealabila a credintei si fara pocainta fata de pacate a impartasitului s.a.m.d. Insa cine doreste sa stie, stie ca RITUALUL Bisericii Ortodoxe este EXPRIMAREA DOGMEI ORTODOXE, este exprimarea mostenirii si dupa cum indeamna troparul la sfintirea apelor si a firii: „Mantuieste Doamne pe poporul Tau si binecuvanteaza mostenirea sa”, unde este acea mostenire lasata noua de Mantuitor, de Sfintii Apostoli si de Sfintii Parinti, daca noi ne pervertim maretindu-ne in aprecieri „elevate si intelectuale” asupra comoditatii adaptarii acestor ritualuri dupa pofta noastra lumeasca?
Iar acesti ierahi si clerici care cu buna stiinta se autopervertesc in comoditatatea lumeasca, rastalmacind Sfintii dupa cum le este mai placut trupului lor, sau interesului pozitiei lor sociale, primind fara nicio retinere manifestari eretice ca motivare a „fratietatii intre „bisericile surori” si-si indeamna si turma in acest fel de traire, mai au Duh Sfant?
ApreciazăApreciază
In cazul in care se boteaza adulti care nu se pot introduce in cristelnitele pentru copii, se poate face botezul undeva pe malul unui rau sau lac unde botezatul poate fi scufundat cu totul de preotul care la nevoie intra in apa impreuna cu el. Exemplul este dat in Evanghelii, unde lumea era botezata in Iordan. Ca marturie pana in prezent este locul Botezului Domnului la Iordan si unde intra multimi de pelerini cu tot trupul pentru a rememora acel moment. Si nu este nevoie sa se sminteasca cineva in discutii pe tema daca se intra imbracat sau dezbracat. Raspunsul este tot la Iordan unde s-a pastrat traditia de intra in apa raului pentru Botez, imbracati intr-o camasa lunga.
Deci daca era de la inceput, de la Sfantul Ioan Botezatorul, valabila stropirea sau turnarea, in mod sigur ca s-ar fi pastrat tot felul de stropitori si recipienti de turnare la botez si in primul rand multimile de lume n-ar fi avut nevoie sa mai aflueasca spre Iordan asa cum se mentioneaza in Evanghelii.
ApreciazăApreciază
„patriarhul” Kirill ar fi trebuit sa stie aceste lucruri intrucat in mod sigur este familiarizat mai mult decat altii cu textele vechi grecesti si mai ales slavone unde se descrie Botezul poporului din Kiev in raul Nipru, unde zeci de preoti bizantini botezau prin scufundare intreita pe oricine marturisea Crezul.
ApreciazăApreciază
să nu judecăm oameni
ApreciazăApreciază
valentin dorneanu,
Erau doar constatari. Dumnezeu ne va judeca pe fiecare.
ApreciazăApreciază
Este grav, mai grav decat s-ar parea. Botezul se face prin afundare. Mai ales copilul fiind mic, intra fara probleme in cristelnita. Nu as merge pana acolo incat sa spun ca botezul prin stropire nu este valabil, insa nu trebuie facut asa ! Si in Romania sunt multi preoti care fac asa, si ar trebui sa li se atraga atentie ferm. Mai ales prin Ardeal si Banat am inteles ca extrem de multi nu mai fac prin afundare.
ApreciazăApreciază
Tot in legatura cu ecumenismul si inovatiile, de curand am constatat ca in fata manastirii Antin din Bucuresti s-a amplasat o statuie a lui Antim Ivireanu. Nu mi-a placut, arata cam ciudat, si e cocotata pe un soclu rotund, ca un stalp. Dar nu e vorba numai de cum arata, e vorba ca noi ortodocsii nu facem statui de sfinti, ci icoane. Cei nestiutori vor ajunge sa se inchine statuii, spunand ca se inchina sfantului, ceea ce nu este ortodox. La fel cu statuile oribile de pe dealul mitropoliei. la manastirea techirgiol este in incinta o statuie a unui sfant si am vazut o maicuta inchinandu-se acelei statui ! Este inadmisibil. Se pot face statui unor personaje istorice, dar nu unor sfinti ! Nu trebuie confundat cinstirea memoriei unor personalitati, cu cultul ortodox. Stramosii nostru faceau cruci (cum este vechea cruce a lui Papa Brancoveanu, tatal domnitorului, pusa la poalele dealului) si troite. De ce in fata la Antim nu s-a facut mai degraba o troita decat o statuie ?
ApreciazăApreciază
Troita e ortodoxa, traditionala, nu e in „duh” modern, ecumenist. Statuia e de sorginte eretic-papistasa si e pe placul „papiarhului” din deal… Incet-incet, baga ei erezia pe gat si ortodocsilor. Azi o statuie, maine alta, poimaine te pomenesti ca se apuca sa vinda si indulgente, ca sa stranga bani de catedrala…
ApreciazăApreciază
Eu cand am botezat-o pe fina mea i-a facut botezul prin scufundare…si am mai fost la cinci botezuri si tot asa s-au facut prin scufundare si nici nu am auzit printre prieteni si cunostinte ca au fost la vreun botez care sa fie facut prin stropire. De aceea ma mir ca ar avea o frecventa atat de mare ca sincer n-am vazut asa ceva.
ApreciazăApreciază
in parohia din care fac parte, noul preot nu boteaza prin afundare. pune copilul in cristelnita si ii toarna apa in cap. am avut meci greu cu el pana a acceptat sa aduc calugar de la Petru Voda sa slujeasca amandoi, iar calugarul sa afunde pruncul. SLAVA DOMNULUI ca s-a putut!
ApreciazăApreciază