O NOUA APARITIE EDITORIALA despre HOMEOPATIE: Iftime O., Iftime Al: “Homeopatia. Stiinta? Credinta? Medicina? Magie?”
Anunţăm apariţia celei de a doua cărţi a noastre despre homeopatie, Homeopatia. Ştiinţă? Credinţă? Medicină? Magie?
O puteţi citi şi descărca gratuit, în format pdf, utilizând acest link: Iftime Homeopatia Evanghelismos 2014
Mulţumim editorilor pentru posibilitatea distribuirii gratuite a formatului electronic al cărţii. Cine doreşte să o achiziţioneze în forma tipărită o poate comanda la:http://www.evanghelismos.ro/carte/1624/homeopatia_stiinta_credinta_medicina_magie
Referinţa completă este Iftime O., Iftime Al, Homeopatia. Ştiinţă? Credinţă? Medicină? Magie?, Ed. Evanghelismos, 2014. Prima ediţie a apărut la Ed. Pridvor, Bucureşti, 2014. Cartea a fost, de asemenea, publicată în limba greacă, simultan cu ediţia în limba română.
Ea nu reprezintă un simplu rezumat al celei dintâi (Iftime O., Iftime Al., Homeopatia, o abordare ştiinţifică şi spirituală, Ed. Lucman, 2012). Secţiunea care cuprinde analiza fenomenului homeopatiei din perspectiva antropologiei culturale şi a teologiei ortodoxe a fost adăugită cu noi date, sublinieri şi clarificări.
Reproducem, mai jos, pentru o informare rapidă a cititorilor asupra conţinutului, cuprinsul cărţii şi introducerea.
Lectură plăcută!
Cititi va rog mai multe la:
Homeopatia. Ştiinţă? Credinţă? Medicină? Magie? – o nouă apariţie editorială
Cititi va rog si:
HOMEOPATIA – ratacire NEW AGE. Hahnemann, fondatorul homeopatiei, a fost MASON …
Legatura dintre HOMEOPATIE si TEOSOFIE. Adica SATANISM …
Articolul zilei (03.06.2011): HOMEOPATIA, o noua inselare
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
off
unde se duc banii americanilor: jihadistii din Siria inarmati (si instruiti) de americani cu rachete anti- tanc BGM TOW
http://www.uoutube.com/watch?v=IYr-OusbdxA
ApreciazăApreciază
scuze
http://www.youtube.com/watch?v=IYr-OusbdxA
ApreciazăApreciază
Reblogged this on radupopescublog.
ApreciazăApreciază
Despre ce e vorba in lucrare? se condamna homeopatia? sau se argumenteaza ce efecte negative/pozitive le are?
Pare de interes subiectul la prima vedere
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
e un apostat și acesta.
ApreciazăApreciază
de la min. 6:45 începe să-l arate pe papă ca pe un mare învățat care știe unde e grădina maicii domnului iar la 7:30 cineva l-a arătat pe față că el este ecumenist , contrazicându-l cu argumentul că papa nu are Duh Sfânt.
Apostatul a menținut linia ecumenistă lăudând inițiativa papei spunând că nu e treaba noastră…. nu are nici un rost să-l ascult mai departe, poate spune despre minuni și sfinți nu mă mai interesează. anatema! a zis că papa are Duhul Sfânt.
ApreciazăApreciază
http://weblogrotop.wordpress.com/2014/06/28/exterminare-sau-supravietuire/
ApreciazăApreciază
Am vazut ca aici ati luat in discutie proorocia sf Metodie si a sf Andrei. Nici eu nu prea am crezut niciodata proorocia sf Andrei, pare prea greu de crezut. Insa eu pe cuv Paisie nu il pot da la o parte. El a proorocit cu multa insistenta ca constantinopolul va fil luat inapoi de greci, pentru multi ani. Acest lucru eu nu mi-l pot explica decat printr-o imbunatatire a situatiei pe plan mondial, temporara, dupa care situatia iar se va inrautati. Se va inrautati pentru ca in europa miscarea antihristica nu se va starpi dupa razboi, ci doar in tarile ortodoxe. Nu pot sa imi explic cum anume va fi iar constantinopolul dat grecilor daca antihristul va aparea in cadrul razboiului mondial ce vine curand, sau mai bine zis a inceput deja, Ce interes ar avea antihristul sa dea constantinopolul la greci, si cuv Paisie sa nu ne avertizeze ca va fi asa, adica sa ne fi spus clar ” vedeti ca asta va fi o pacaleala, ca cel ce ne va da orasul inapoi va fi tocmai antihristul, sa nu il credeti imparatul cel bun, ca veti cadea inapostazie „. O astfel de proorocie sau avertizare nu pot gasi la nici un sfant, deci nu am motiv sa cred asa ceva. Sfintii nu ar fi trecut cu vederea un astfel de ” detaliu ” extrem de important, daca intelegeti … Si suntmai multi sfinti care au proorocit. Pentru mine luarea inapoi a constantinopolului este o dovada clara ca va fi un imparat bun in grecia. Si apoi sf Serafim de sarov din nou a proorocit ca va fi un imparat bun si in rusia, de ce nu ar fi si unul in grecia. Cat despre faptul ca as putea sa fac confuzia intre imparatul bun care eu cred ca va fi, si antihrist, mi se pare foarte exagerat. Nu am cum sa fac astfel de confuzii : pentru mine un imparat bun nu poate fi decat unul care sa promoveze exact aceeasi ortodoxie canonica si marturisitoare a sfintilor parinti, rupta complet de celelalte religii si confesiuni, si care sa combata ecumenismul pe fata, la fel si cipul si orice alta posibila pecete, dar si globalismul. Nu am cum sa confund un astfel de imparat cu antihristul care va avea ca religie ecumenismul, care va cere inchinare in locul lui Hristos, care va promova o pecetluire cu 666, cipul, care se va incorona la Ierusalim. Nu ma pot astepta ca antihristul sa dea pace tarilor ortodoxe, caci el pana si rusia va incerca sa o distruga, insa nu va reusi decat pana la un punct. Antihristul ar distruge tarile ortodoxe daca s-ar opune dominatiei lui, si va prigoni pe sfinti si putinii credinciosi care nu vor lepada marturisirea canoanelor. Apoi antihristul va fi un evreu de origine, nascut in rusia. Atat va dau dreptate ca religia antihristului va fi pe plan local, in tarile ortodoxe, foarte asemanatoare cu ortodoxia sf parinti, exterm de greu de facut diferenta intre ele, insa pe plan mondial antihristul va uni toate religiile, inclusiv paganismul. Cum as putea sa ajung sa primesc o asemenea blestematie ? Poate as mai gasi si alte argumente, insa nu iau prea in serios riscul ca as putea sa primesc pe antihrist in locul imparatului cel bun. Diferentele mi se par clare.
Harul pe har nu se poate da anatema. Situatiile cu totul exceptionale in care nu s-au pronuntat anatema pentru anumite pogoraminte sunt acelea in care nu viata pamanteasca se primejduieste ci cea vesnica. Daca ar fi putut sa fie si regula pogoramantului in biserica, alaturi de cea a acriviei, nu s-ar fi cerut pocainta in cazul acestor pogoraminte, sau cel mult s-ar fi cerut pocainta formala – ” nu mai fac pogoraminte la pacate in post dar dupa post iar voi repeta pogoramantul la pacat ” – in timpul posturilor. Dar sfintii parinti au pronuntat anateme si au cerut o pocainta deplina adica ” nu mai repet niciodata pacatul „. O pocainta formala nu se poate cere decat daca pogoramantul e de la har, iar anatema nu se poate da niciodata unui pogoramant de la har. La fel, o pocainta deplina nu se poate cere decat in cazul unul ” pogoramant ” fals, a unui pacat propriu-zis, care e energie demonica. Faptul ca sfintii au dat anatemii pacatele de moarte din viata de zi cu zi, si au cerut o pocainta deplina, arata ca pogoramantul la pacate de moarte in viata de zi cu zi nu se poate face. E absolut exclus. Aceste rationamente desfiinteaza total orice argument ecumenist. Nu e interesant faptul ca sfintii nu au dat anatema pogoramintele la pacate de moarte in situatii exceptionale si nu au cerut absolut nici o pocainta de ele, iar la pogoramintele la pacate de moarte in viata de zi cu zi au procedat invers ? Aceasta demonstreaza ca avem situatii radical diferite, prima e de la har a doua de la demoni. Asta nu au inteles ecumenistii si adeptii ereziei pogoramantului. Ei cred ca e aceeasi situatie dar comportamentul sfintilor demonstreaza contrariul. Ecumenistii si pogoratorii zic ca sfintii nu au dat anatema pogoramintele la pacate de moarte in situatii exceptionale si ca asta justifica pogoramintele si in viata de zi cu zi, insa nu au remarcat ca sfintii nu au lucrat astfel de pogoraminte si nici nu au vorbit sau scris despre o astfel de posibilitate. Ei intotdeauna au considerat astfel de lucruri pacate propriu-zise si nu pogoraminte, si nu au admis niciodata posibilitatea unor astfel de pogoraminte in viata de zi cu zi. Sfintii au avut grija sa vorbeasca, si au facut-o si in canoane unde de obicei s-au pronuntat anateme, despre pogoramintele la pacate de moarte in situatii exceptionale, in ciuda faptului ca aceste pogoraminte sunt extrem de rare. Insa tot ei nu au permis niciodata si nu au vorbit niciodata de pogoraminte la pacate de moarte in viata de zi cu zi, si care sunt uzuale din cauza ca se fac in situatii des intalnite. Pentru mine deci e clar ca pogoramintele in viata de zi cu zi sunt de la demoni, si nu sunt pogoraminte ci pacate propriu-zise si anatema. E un mare pacat sa spui pogoramantului dumnezeiesc pacat, sau pacatului pogoramant, sfintii nu puteau face asemenea confuzii nici macar de forma in exprimare, caci asta e un pacat impotriva Duhului sfant. E ca si cum ai spune ca Mantuitorul e eretic ca s-a rugat cu ereticii, iar Iuda a facut pogoramant ca L-a vandut pe Iisus ca sa se mantuiasca neamul omenesc ( care nu se putea mantui daca Iisus nu era omorat ). Sfintii au avut intotdeauna grija sa nu faca astfel de confuzii nici in exprimare, deci nuau dreptate ecumenistii si adeptii pogoramintelor sa spuna ca orice pogoramant la o adica se poate numi si erezie. Ca seamana exterior cu o erezie e altceva, dar pogoramantul dumnezeiesc nu e erezie, pe cand dracesc este.
Impreunarea in casatorie nu e pogoramant la pacat, caci nunta ( cuvantul nunta se refera propriu-zis la actul de impreunare dintre barbat si femeie ) e sfanta Taina. Impreunarea dintre barbat si femeie e sfanta Taina, daca e in conditii canonice in biserica ortodoxa, iar oprirea de la sf Taine inainte de impreunarea cu 3 zile, si o zi dupa, se face din alte motive. Caci daca doi soti ortodocsi ar fi curati ca sf parinti Ioachim si Ana ar putea sa se impreuneze si in ziua cand se impartasesc, si sa se impartaseasca in ziua in care se impreuneaza, caci ar avea actul sexual deplin nepatimas. Deci nu e nici un pogoramant in cazul impreunarii, caci impreunarea propriu-zisa nu e absolut nici un pacat, pacat e doar faptul ca sotii supraestimeaza importanta placerii sexuale. Daca nu ar mai supraestima-o atunci ar curati de pacat si nu ar mai fi necesara oprirea de la sf Taine in zilele in care se impreuneaza.
Cei care nu cred in minunile si vedeniile sfintilor nu cred in perdepsele dumnezeiesti si urmeaza toate relele, se gandesc ca dupa moarte nu e nimic sau e raiul pentru toti, si fac tot ce pot sa lase cat mai multe la copii lor. In doua situatii au fost ingaduite pogoraminte la pacate de moarte in viata de zi cu zi : dupa caderea lui adam si in viata Mantuitorului, situatii totusi cu totul exceptionale in toata istoria. Dar in rest nu este ingaduit. Pogoratorii zic ca e vremea de prigoana antihristica, dar trei secole de prigoana antihristica au fost si la inceputul crestinismului si nu s-a ingaduit absolut nici un pogoramant la pacat de moarte in viata de zi cu zi. Exemplul de la inceputul crestinismului cand nici mirenii nu faceau nici un astfel de pogoramant, nici ierarhii, e destul de lamuritor. Inca daca li se spunea sa creada in suflet dar sa se lepede doar cu gura, sau mana, ei alegeau moartea. Izbitoare e diferenta fata de ierarhii din ziua de azi care se roaga cu paganii de buna voie fara sa ii omoare nimeni. Sunt cel mult amenintari, vezi cazul Ips Serafim de Pireu care ii da anatemei partiale pe toti ecumenistii, inclusiv pe patriarhul greciei Bartolomeu, superecumenist si mason. Si atentie : e singurul marturisitor din sinodul grec care are aceasta intelegere sfanta. I-a taiat cineva mana sau capul ? Daca la inceputul crestinismului se facea o asemenea marturisire ca toti mirenii familisti erau in orice moment gata de mucenicie, daca atunci apostolii si ierarhii erau complet neimplicati in politica si tineau biserica intr-o totala izolare de stat si cateriseau preotii care se implicau in politica si cele lumesti, in ziua de azi astfel de oameni sunt extrem de rari, si toti, ierarhi si calugari si mireni, impartasesc aceeasi conceptie eretica a pogoramintelor fara rationalitate dumnezeiasca. Asa cum a cazut Adam in pacat asa au cazut si acestia. Daca la inceputul crestinismului apostolul Petru a omorat cu blestemul, pe loc, pe cei doi soti care nu dadusera bisericii tot ce aveau, in ziua de azi fiecare crestin cauta sa se imbogateasca pe spatele altora. Si toti zic ca fac pogoraminte ! Daca apostolul Petru a pedepsit la fel pe loc pe cel care voia sa cumpere cu bani darul preotiei, azi toti preotii dau bani la episcopi si pentru hirotonie si pentru o parohie mai buna. Si toti dau vina pe pogoraminte ! Rare sunt exceptiile de preoti buni, care vin la preotiei pentru a sluji lui Dumnezeu si nu patimilor, cu adevarat. Acum s-a ajuns pe dos : pogoramantul a devenit regula si canonul exceptie. Atunci toata ierarhia invata pe mireni ca singura cale e acrivia in viata de zi cu zi, acuma ii invata ca singura cale e pogoramantul, cu rare exceptii, ca necunoscatori ca mine care nu inteleg si se inversuneaza sa tina canoanele. Daca generatiile de la inceput nu ar fi avut credinta aceasta, ca singura regula e canonul, in ziua de azi nu mai exista nici crestinismul nici lumea. Adeptii pogoramintelor zic ca curand va fi sfarsitul si deci oricum nu va mai trebui sa existe crestinismul si lumea, caci oricum ingerii cazuti aproape s-au inlocuit toti cu crestinii mantuiti pana acum, dar ei nu pun la socoteala faptul ca pana la sfarsitul lumii ingerii cazuti vor fi inlocuiti cu crestinii care au urmat aceeasi marturisire si singura regula canonica ca cei de la inceput, cum au explicat sfintii parinti. De aceea a zis Mantuitorul ca biserica Lui nebiruita de portile iadului nu se poate ridica decat pe temelia credintei, a marturisirii canonice, si nu pe dragoste, adica dragostea trebuie sa ramana in limitele canonice, pentru ca biserica Lui sa ramana nebiruita de portile iadului. Observati logica ? Mantuitorul a spus ca biserica Lui daca va pastra temelia marturisirii credintei si dragostei, deci, in limite canonice, nu va fi biruita de iad, nu a zis ca de lume, de obiceiurile rele, ci de iad. Nu e tot una. Asta inseamna ca daca biserica lasa legea canonica pentru legea pogoramantului va fi biruita de iad, nu doar de obiceiurile rele, de lume, de pacatele la care se face pogoramant ( logic ), deci de iadul insusi. Adica nu se pot mantui nicidecum cei care fac astfel de pogoraminte, nici la inceputul crestinismului nici la sfarsit. Mantuitorul a stabilit ca temelie a bisericii regula credintei, a marturisirii canonice, pentru toata istoria, caci daca la inceput trebuia sa fie regula canonica iar sfarsit regula pogoramantului, atunci Mantuitorul ar fi pus la temelia bisericii nebiruita de iad, nu regula marturisirii, ci regula slujirii omului, slujire care sa se poata face si prin regula canonica si prin regula pogoramantului. In realitate adeptii pogoramantului sunt slujitori ai idolului om si nu ai bisericii lui Hristos. Asta e diferenta de baza si de aceea pogoramintele la pacate de moarte in viata de zi cu zi sunt o erezie exact ca arianismul, nestorianismul etc.. Mai pot da un exemplu. Adeptii pogoramintelor zic ca Adam si Eva au nascut fii sii fiice, deci fiii lor trebuiau sa ia de femei pe surorile lor, deci Dumnezeu a pus de la facere pogoramantul la pacatele de moarte ( incestul ) in viata de zi cu zi in firea omeneasca, dar ei nu pun la socoteala ca asta a fost doar o exceptie in situatii limita, caci dupa generatia copiilor si nepotilor lui Adam si Eva, acest pogoramant ar fi fost interzis complet si daca omul ramanea in rai. Situatia limita nu inseamna ca esti pus in situatia de a-si purta crucea, de a marturisi, de a-ti da viata, ci doar cand un anumit pogoramant devine indispensabil pentru mantuirea omenirii. A omenirii in general, nu a unui om. Caci iata crestinii din primele secole isi dadeau vietile pentru credinta ( deci pogoramantul nu era posibil in situatia muceniciei ), iar apostolul Petru a omorat pe cei doi soti care voiau sa minta. Credeti ca asta a fost spre mantuirea celor doi ? Atunci ar trebui sa omoram si noi pe eretici si pacatosii nepocaiti. Nu caci cei doi s-au dus in iad nepocaiti si nespovediti, a fost spre mantuirea societatii crestine pedepsirea lor, ca sa nu mai indrazneasca nimeni sa faca pacatul lor. Si daca tot am dat exemplul cu sf ap Petru care a omorat oameni cu blestemul pentru ca au mintit, sunt unii, mai cu seama ecumenisti si pogoratori, care l-ar putea socoti pe ap Petru ca pe un ucigas lipsit complet de dragoste si compasiune, dar oare care sunt inselatii ? Pentru ca dupa judecata dumnezeiasca sf Petru avea dreptate : asa dupa cum Dumnezeu a pedepsit cetatile sodoma si gomora in foc, pentru ca nu voiau sa se pocaiasca, tot asa si sf ap, cu unele diferente. Caci sunt mai multe cazuri. Daca unii oameni fac pacate mari si publice, care provoaca sminteala, si societatea nu ii pedepseste pe aceia, Dumnezeu nu doar ca ii va pedepsi si va pedepsi si societatea la un loc cu raufacatorii. De aceea apostolul Petru a pedepsit pe loc pacatele pentru ca sa nu repete si altii la fel, si apoi sa fie pedepsita toata biserica de Dumnezeu, si tocmai pe astfel de asprimi a rezistat biserica in secolele de prigoana. Dar pentru ca in ziua de azi asprimea nu se mai tine, majoritatea membrilor bisericii vor fi inghititi de gurile iadului, adica de anatema cea mai deplina. E adevarat ca Iisus i-a zis ap Petru cand voia sa arda cetatea ce nu l-a primit, ca nu stie carui duh slujeste, pentru ca nu era inca timpul judecatii cetatii respective, despre care mai apoi a zis Iisus ca-i va fi mai greu decat sodomei si gomorei. Adica cetatea respectiva chiar daca facea un mare pacat, nu provoca inca sminteala. Dar oare ierarhii din ziua de azi care smintesc biserica cu ecumenismul nu vor fi pedepsiti in viata asta asemenea sodomei si gomorei ? Iar pe ecumenisti cine i-a smintit daca nu adetii pogoramantului ? De aceea acestia cu mare pedeapsa vor fi pedepsiti. Si daca la potop a fost pedepsit intreg neamul omenesc prin apa, acum vor fi pedepsiti prin foc, cu focul razboiului mondial, cu saracia si bolile ce vor urma, si apoi de o mare schisma prin care se vor anatemiza majoritatea. Daca pacatul smintitor, anume erezia pogoramantului, ar fi fost pedepsita exemplar, nu aveam de ce sa ne mai temem de asa pedepse. Ne-ar fi ajutat Dumnezeu si in razboi cu mult mai mult, si nici nu mai cadea nimeni sub anatema, decat ca erau pedepsiti exemplar primii adepti ai pogoramantului eretic care au inceput sminteala. Dar asta trebuia facuta de mult, acuma e deja prea tarziu, sminteala e gata facuta, nu a mai ramas decat sa vina pedeapsa. Adeptii pogoramintelor si ecumenismului nici nu se gandesc la pocainta. Acuma nici proorocul Iona nu mai poate face nimic.
Cat despre ce a zis ap Pavel, ca la urma nu va ramane decat dragostea dintre credinta, nadejde si dragoste, si ca e mai mare dragostea, da dar nu in sens ecumenist si eretic. El s-a referit la faptul ca cei de pe urma ce se vor mai mantui, nu vor mai face semne si minuni, ca nu vor mai avea cui ( nu ca nu vor mai fi deloc ), nu vor mai grai in limbi, nu vor mai avea darul proorociei ca cei dintai, nu vor mai fi pline pustiile de mari nevoitori ( nu ca nu vor mai fi pustnici deloc ), dar cei putini care nu se vor face partasi la marea apostazie si se vor mai mantui, vor tine dreapta credinta si legea canonica, vor marturisi, si vor avea dragoste fata de cei cazuti si prigonitori. Sau cum zice Mantuitorul ca la vremea de apoi se vor mantui cei ce vor avea rabdare. Caci tot apostolul Pavel zice ca antihristul nu va veni pana ca nu se va face lepadarea de credinta pe care o osandeste si nu o numeste dragoste, ci mare apostazie si schisma. Deci ap Pavel in primul citat vorbeste despre credinta in sensul de facere de minuni, si explica chiar el asta, iar in al doilea caz tot el vorbeste de credinta in sensul de acrivie canonica. Lipsirea primului fel de credinta nu o osandeste, iar lipsirea celui de al doilea il numeste lipsirea a Duhului sfant si inaintemergatoare lui antihrist. La fel au preluat si au proorocit si sf parinti, avem multe exemple. Ca cei de pe urma nu vor mai face minuni, adica nu isi vor mai exprima credinta prin minuni, nu e vina lor, caci nu poti face minuni intr-o societate apostata, dar lipsirea marturisirii canonice va fi considerata apostazie si osandita prin anatema. Interesant e faptul ca adeptii pogoramantelor interpreteaza cuvintele ap Pavel despre lipsirea primului fel de credinta in sensul de pogoraminte la pacate de moarte, dar nu remarca ca ap Pavel tocmai la acesti inselati se refera cand vorbeste despre lipsirea celui de al doilea fel de credinta, a marturisirii canonice. Adica tot apostolul a facut referire la cei care ii vor interpreta gresit cuvintele despre credinta, osandindu-i ca fiind lipsiti de credinta, si ap Petru spunea despre acestia ca Dumnezeu le va trimite un duh de inselare pentru ca nu au iubit marturisirea adevarului. Ecumenistii sunt ca sectantii si papistasii, prietenii lor si fratii lor de credinta, care interpreteaza spriptura dupa mintea lor si nu in duh patristic, si care in consecinta au cazut in erezii. Dar demonii arhiconi sunt mesteri la asa ceva. Daca de exemplu cuv Sofronie si altii au vorbit de intunericul dumnezeiesc adica de pocainta, inselatii ar interpreta cuvintele cuviosului ca inaintea vederii Luminii trebuie ca mai intai sa fii intunecat adica sa pacatuiesti. Exact asa au spus ei ca autoosandirea la iad inseamna sa faci pacate ca sa fii in iad, adica sa faci pogoraminte si astfel te vei pogora in iad cu Hristos. Dar sfintii spuneau ca pogorarea in iad cu Hristos e pogorarea in iadul iubirii, al rabdarii prigoanei, nu in iadul pacatului, esential diferit. Pogoratorii zic ca acest iad al iubirii e pogorarea la pacate de moarte din dragoste de lume, dar ei uita ca apostolul a zis ca prietenia cu lumea e vrajmasie cu Dumnezeu. Nu la pacate se pogorau sfintii cand isi tineau mintea in iad, ci la smerita cugetare, la pocainta, considerandu-se mai rai decat toti, dar fara a face nici un pacat. Deci ei nu se pogorau la pacate, ci la pocainta care e extrema opusa pacatului. Vedeti cum interpreteaza inselatii cuvintele sfintilor exact pe dos ? Nu la pacate se pogorau sfintii cand se pogorau in iadul iubirii, ci la iadul iubirii care marturiseste adevarul si rabda toate prigonirile celor care au iubit minciuna in locul adevarului. Ati inteles cum acestia inverseaza sensul cuvintelor sfintilor si apoi dau vina pe sfinti ca i-au invatat sa pacatuiasca ? Asa cum un ieromonah dadea vina pe parintele Rafael Noica ca l-a invatat sa isi tina mintea in iad, si deci l-a invatat sa faca pacate cu monahiile din manastirea unde slujea. Dar parintele Rafael nu l-a invatat sa pacatuiasca, ci chiar a specificat ca majoritatea celor care aud cuvantul despre tinerea mintii in iad il interpreteaza gresit, unii in sensul de pacatuire altii in sensul de deznadejde. Sfantul Sisoe cel mare spunea cand vorbea despre tinerea mintii in iad, ca abia el si cu sf Antonie cel mare sunt in stare de asa ceva, cu mare greutate. Dar adeptii pogoramintelor nesabuite, sunt milioane in biserica ortodoxa, si miliarde in rest, si ei cred ca tinerea mintii in iad e o chestie usoara, accesibila tuturor. Dar au interpretat sfintii astfel ? Si cand au facut pacate ei ? Adeptii pogoramintelor interpreteaza exact opus decat sfintii. Ei nu schimba cuvintele scripturii dar le inverseaza sensul.
E usor pentru cei care au har sa prooroceasca cum zicea si sf Nicolae Velimirovici, lenesul mai mult alearga, zgarcitul mai mult pagubeste, curvarul mai mult va suferi in relatia conjugala, banii murdari ai furului vor fi mosteniti de alti excroci sau aruncati pe bautura, tigari si alte vicii stricatoare de sanatate, mincinosul nu va mai fi crezut si cand va zice adevarul, ucigasul isi va pierde libertatea, uratorul va avea chin interior, ereticul va fi lepadat de Dumnezeu, mandrul va fi umilit, etc. Si invers, harnicul va avea si cand se va lenevi sa munceasca, milostivul va fi miluit, cel corect nu va avea bani de vicii, cel care e corect in relatia conjugala nu va fi judecat nici cand va pacatui cu ochii sau vorba, cel ce spune adevarul va fi crezut si cand va minti ca sa acopere raul, cel ce nu ucide va fi liber, cel ce nu uraste va fi liber de intunecarea mintii si deznadejde, cel drept credincios se va mantui, smeritul va fi inaltat. Intr-un cuvant ” cine nu aduca cu Mine risipeste „. Adeptii pogoramintelor zic ca se ingaduie orice pogoramant ce nu face sminteala, dar e fals. Sunt multi care se smintesc si cand vad pe cineva ca se impartaseste des si canonic, adica face lucrul placut lui Dumnezeu, ce sa mai zici de pogoramintele sfintilor. Pogoramintele prin firea lor sunt smintitoare, deci si pogoramintele de la Dumnezeu fac sminteala, dar totusi trebuie facute. Nu dupa acest criteriu se diferentiaza pogoramintele dumnezeiesti de cele diavolesti. Mai zic adeptii pogoramintelor ca daca sminteala e mai mic rau decat binele care rezulta din pogoramant, atunci trebuie ales raul cel mai mic, adica pogoramantul. Ei cred ca prin acest sofism au atins intelepciunea maxima in scopul lor de a se sustrage crucii marturisirii, dar e tot un fel de fa-te frate cu dracul pana treci podul. In realitate nu vei trece nici un pod cu dracul. Daca crucea e sminteala si nebunie pentru cei ce pier, adica majoritatea, asta nu inseamna justificarea inlaturarii crucii, lepadarea marturisirii. Deci chiar daca cei mai multi se smintesc de cruce, noi ne inchinam ei in orice situatie. Deci tot asa si cu pogoramintele, chiar daca majoritatea s-ar sminti de pogoramantul lui Dumnezeu, el tot trebuie facut, si chiar daca nimeni nu s-ar sminti de un pogoramant dracesc, ele tot nu trebuie facut. Tot asa, chiar daca ” binele ” ce iese dintr-un pogoramant dracesc, pare ca e mai mare decat sminteala provocata de acesta, el tot nu trebuie facut, pentru ca acel bine nu e adevarat. E o minciuna draceasca. Deci nici marimea smintelii nu face diferenta intre pogoraminte. Singurul criteriu adevarat e ca biserica are ca temelie marturirea credintei, canonica, si acea regula e singura regula, pogoramintele neputand fi facute decat in situatiile cele mai de limita. In viata asta eu nu am vazut decat oameni stricati : mireni curvari, avortori, furi, avari, zgarciti, betivi, fumatori, nerugatori, calcatori de posturi, eretici, preoti de mir care calca sfintele canoane in fiecare zi si ” dezleaga ” lumea la pacate legandu-i pe vesnicie – pacatele impotriva Duhului sfant nu se vor ierta nici in veacul acesta nici in cel viitor, ierarhi care invata erezia in biserica ca dreapta credinta – cei care au luat cheile imparatiei cerurilor nu vor sa intre si nici pe altii nu ii lasa, frate de manastire care a construit o manastire in varf de munte ca sa aduca acolo un bolnav psihic care mai apoi s-a sinucis neputand suporta ispitele vietii pustnicesti, frati ce s-au facut calugari, lumina a lumii, pentru ca sa traiasca in manastire in conditii de lux, preoti calugari si stareti care in loc sa arda pe satana cu nevointa manastirii sunt arsi de satana invatandu-i pe mireni sa calce posturile, dandu-le mancare de dulce in post cu mana lor, si multe altele, asa zisi credinciosi care se drept marturisitori antiecumenisti dar care calca canoanele in picioare in modul cel mai grav, profanand sf Taine cu voia, sau care dupa ce au inceput marturisirea apoi s-au lepadat prin cuvinte parut duhovnicesti, si dand vina pe duhovnici. Numai rele am vazut, exceptie facand cativa marturisitori de pe 1-2 site-uri, si nu ma refer la cei cu tendinte stiliste. Adica canoanele din singura regula posibila a societatii crestine a devenit exceptia cea mai rara. Adeptii pogoramintelor se multumesc sa zica ” cu smerenie ” ca nu mai suntem noi ca cei dintai, dar nu baga de seama ca societatea ” crestina ” de azi nu mai pastreaza aproximativ nimic din societatea crestina de la inceput. Si totul in numele zeului pogoramantului la care se inchina aproximativ toti. O astfel de societate nu se mai poate decat pedepsi de Dumnezeu prin cele mai distrugatoare plagi.
Sunt preoti care spun ca eu judec in mesajele mele foarte tare pe preoti, dar eu cu Duhul sfant le-am mustrat ereziile, pe cei pe care si Mantuitorul ii mustra cu asprime, ca au luat cheile imparatiei cerurilor, nu au vrut sa intre si nici pe altii nu i-au lasat, caci au luat puterea de a lega si dezlega, si unde era de legat dezleaga si unde era de dezlegat au legat, in duh antihristic. Fi-va ca in proorocia sf Moise arapul … Caci adeptii ereziei pogoramantului vor ajunge sa faca pogoramant si la preacurvie si ucidere, crezand ca prin aceasta slujesc lui Dumnezeu. Impotriva lor vor mustra si Enoh si Ilie, cu foc. Ei vor fi mustrati de putinii drept-credinciosi iar apoi vor merge la vesnicele chinuri.
ApreciazăApreciază
Reblogged this on CREDINŢĂ DREAPTĂ ORTODOXĂ!!!.
ApreciazăApreciază
Ei se lauda cu faptele de milostenie, ca acelea vor fi laudate in ziua judecatii, dar ma intreb, cum pot fi milostivi cei ce fura sf Taine ? Si ce folos are un eretic care e milostiv, sau un pagan milostiv, caci nu te poti mantui doar cu milostenie, altfel Mantuitorul ar fi simplificat invatatura Sa, si ar fi spus : faceti milostenii ca cei milostivi se vor mantui, si in rest cine vrea sa mai fie si drept-credincios poate sa fie ca bun lucru este. Nu e o aberatie ? Da, adeptii ereziei pogoramintelor au inceput prin pogoraminte la pacate mici si rare, au ajuns in prezent sa calce posturile, preotii si calugarii, si la avorturi si curvie, mirenii, si peste cateva zeci de ani, sau chiar si ani, vor fi preotii si calugarii ucigasi si preacurvari. Deja la viitorul sinod au decis sa stabileasca in mod sinodal si oficial tinerea posturilor optionale, ba inca sa lase calugarii sa se casatoreasca cand vor, dupa modelul catolic. Probabil ca prin aceste pogoraminte vor face si ” unirea sacramentala ” cu catolicii. Stiti care sunt pedepsele prevazute de canoane ? Calcarea posturilor inseamna 2-3 ani de oprire de la sf Taine, de pocainta, cu conditia ca pacatosul sa se pocaiasca, sa fie hotarat sa nu mai le mai repete niciodata, iar calugarii ce se casatoresc sunt preacurvari, casatoria lor nefiind valida, si daca se vor pocai vor face canonul de 15 ani oprire, iar de nu se pocaiesc raman anatema si nici inmormantare nu li se mai face, ca la sinuciasi. Adica sunt niste sinucigasi vii. Sunt de ajuns oricare din aceste doua ” pogoraminte ” pentru ca viitorul sinod sa fie considerat un sinod absolut eretic din start. Nici nu se poate pune problema de astfel de satanice pogoraminte. Dar chiar daca pare de necrezut posibilitatea aparitiei unui astfel de sinod, el e foarte probabil sa fie curand. Eu nu ochii mei am vazut mai multe manastiri unde calugarii si preotii le spun la mireni sa e optionala tinerea posturilor, si le dau ” dezlegare ” sa nu le tina, la mireni perfect sanatosi, deci nu pe motiv de boala, si le dau cu mana lor ” calugareasca ” mancare de dulce in timpul posturilor. Stiti ce zic canoanele despre astgfel de duhovnici ? Ca e necuviincios sa se impartaseasca cineva din mana lor, cu toate ca au Taine vailde. Nu e bine sa va impartasiti din mana unui preot care dezleaga posturile, chiar daca nu va e duhovnic, si nici sa va mai spovediti la el. Sau preoti de mir care ” dezleaga ” la anticonceptionale sau avort. Aceste asa zise dezlegari sunt de fapt erezii, si acuma se propovaduiesc la ureche, maine poimaine vor fi legalizate oficial, ca unele ce deja sunt arhiraspandite si ” nu mai provoaca sminteala „, caci sminteala e deja facuta si e mare cat iadul. E stiut ca si preotii fac in familiile lor astfel de ” pogoraminte „. Nu ai ce sa le mai faci, e o cauza pierduta. Astfel de calugari si preoti poate niciodata in viata lor nu s-au impartasit spre mantuire, doar spre osanda. Vai lor, caci din cauza ca nu isi dau seama in ce prapastie sunt afundati, s-au rupt aproape complet de harul mantuirii si de biserica, numai Tainele le mai sunt valide, spre a lor osanda, in rest cu nimic nu se deosebesc sufleteste de papistasi si sectanti.
Insa dupa ce isi vor da arama pe fata de tot, si oficial, la viitorul sinod, absolut sigur, se va intruni un alt sinod ecumenic, proorocit de cuv Grigorie pustnicul, care a avut o vedenie cu Maica Domnului in care i s-a spus despre acest viitor sinod, care va scoate ortodoxie din erezii. El va fi alcatuit din putinii ierarhi ramasi drept-credinciosi, si care ii va da definitiv anatemii pe acesti apostati. Numai cativa dintre ei se vor trezi in ultima clipa, marea majoritate ne vor socoti pe noi aidoma stilistilor, ca nici pacatul stilistilor nu l-au inteles propriu-zis. Ei cred ca stilistii au gresit ca nu accepta ” pogoramintele bisericii „, care, fie vorba intre noi – aveau perfecta dreptate stilistii ca sunt ale bisericii ci ale diavolului, dar in realitate nu cu asta au gresit stilistii; ci au gresit ca nu era inca momentul de a-i anatemiza pe acesti eretici contemporani, si asta trebuie facut doar in cadrul unui sinod ecumenic, ce va fi dupa cel eretic. Trebuie o taruca de rabdare, ca nu noi ne osandim din cauza ereticilor, ci doar ei, asa cum nu s-au osandit ortodocsii de pe vremea arienilor. Acum e o vreme a cernerii, asa cum a mai fost. Dar, dupa cum a proorocit cuv Moise arapul, acesti eretici nu se vor opri aici, ci ei vor purcede la pogoraminte infinite, caci le este draga dezlegarea de orice regula si canon, caci doctrina lor considera ca indumnezeirea omului consta in a fi asa simplu liber de orice ingradire si porunca, si sa poata face pogoramant dupa cum il indeamna dragostea de oamenii din jurul sau. Hm, ce evidenta inselare, ascunsa sub masca cuvintelor scripturistice. Unde mai e crucea acestora, unde le mai e marturisirea, mucenicia, le-a ramas doar dragostea chioara a sectantilor fata de lume, care e vrajmasie cu Dumnezeu. Nu le-a mai ramas decat legatura cu omul, legatura cu Dumnezeu le e doar imaginara, dupa cum si evreii, mahomedanii, sectantii si catolicii cred ca au legatura de fii cu Tatal ” lor ” ceresc. Unde se vor opri ei cu avantul iubirii infinit pogoratoare oare ? Dupa logica lor, nimeni nu ii mai poate opri, caci au ajuns ” indumnezeiti ” dupa modelul caderii adamice. Singura opreliste in calea tavalugului antihristic infinit pogorator, e doar societatea din jur. Adica daca tie, ” credinciosule ” infinit pogorator, oamenii din jur iti cer sa faci ” pogoramant ” la un pacat oarecare, de pilda crima, curvie, sodomie, gomorie, e permis sa il faci in cadrul bisericii ortodoxe, fara sa fie pacat, caci daca cei din jur ti-o cer normal ca ei nu se vor sminti. Atata doar ca trebuie sa faci pogoramant in taina, ca nu stie decat cei ce ti-l cer. In rest, totul ” e permis „, absolut. ASTA gandesc aproximativ toti mirenii, preotii, calugarii si episcopii ” ortodocsi „. Daca ei acum citesc acest mesaj ii doare capul de cate chestii greu de digerat le spun aici, dar nu vor sa intre in polemica cu mine, nu pentru ca nu ar fi adevarat ce am zis eu, ci pentru ca nu vor sa sminteasca pe cei ca mine care nu ii inteleg pe ei …
Ortodoxia inseamna dreapta slavire dar a lui Dumnezeu nu a omului, asta e diferenta intre ortodoxia sf parinti si ” ortodoxia ” infinit pogoratorilor. Sfintii cauta slava de la Dumnezeu iar ereticii cauta laudele de la oameni, sfintii il slavesc drept pe Dumnezeu, iar ereticii slavesc in minciuna pe oamenii din jurul lor. Daca era asa Mantuitorul ne dadea alte porunci : nu iubeste pe Dumnezeu din tot sufletul si puterea si pe aproapele ca pe tine insuti, ci iubeste pe aproapele din tot sufletul si puterea si pe Dumnezeu in limita posibilitatilor sociale in care traiesti. Observati diferenta ? O iubire in limitele posibilitatilor relatiilor de dragoste si intelegere sociala, de dialog lipsit de marturisire complet, asa cum concep ecumenistii si pogoratorii dragostea crestina, nu va fi aproape niciodata dreapta slavire a lui Dumnezeu. Una e ca intr-un pustiu sa nu ai apa de botezat si sa fie necesara botezarea cu nisip, se pune pogoramantul pe seama providentei divine, adica e inevitabil voia lui Dumnezeu, si atunci acest pogoramant nu poate fi lipsa de dreapta slavire a lui Dumnezeu. Dar daca botez prin stropire caci esti preot din ardeal, ca asa sunt invatati oamenii din zona, in mod sigur asta nu mai e dreapta slavire a lui Dumnezeu ci desarta slavire, omeneasca. Pui omul mai presus de Dumnezeu. E o inversare : sfintii adorau pe Dumnezeu, venerau pe sfinti si cinsteau si respectau pe oameni, dar ereticii pogoratori adora pe oameni, ” venereaza ” pe sfinti si respecta si cinstesc pe Dumnezeu. Aceasta inversare a ordinii divine a facut-o si adam in rai : a pus omul mai presus de Dumnezeu si a conceput indumnezeirea in afara unei relatii de desavarsita apropiere de Dumnezeu. Nu conteaza cat iti permite societatea sa te apropii de Dumnezeu, cum cred ereticii, ci cat iti permite Insusi Dumnezeu. Caci in afara unei ascultari depline de Dumnezeu nu e nici o comuniune desavarsita cu harul Sau, si nici indumnezeirea reala, doar una inchipuita, a caderii. Sfintii au conceput indumnezeirea in cadrul marturisirii si muceniciei cand societatea nu ne intelege, si iubirea fata de aproapele mai discreta, cu dreapta socoteala, iar ereticii concep indumnezeirea in afara relatiei si comuniunii cu harul, si iubirea intr-o dependenta absoluta de nivelul credintei celor din jur. Intr-un cuvant se elimina posibilitatea muceniciei si marturisirii, care sunt vazute ca lipsa de intelegere si dragoste, ca pacate de moarte. Ecumenistii ingaduie deocamdata ca sfintii bisericii sa marturiseasca, dar vor ajunge la punctul in care vor interzice din pogoramant marturisirea si mucenicia, ca pe fenomene antisociale. Sfintii vor fi considerati inadptati social, pacatosi, si ei deja sunt astfel, si opriti de la impartasirea deasa. De aceea in prezent preotii considera impartasirea deasa ca fiind nepotrivita si au inventat o falsa si cacodoxa traditie a impartasirii rare, care e erezie, cum a zis si avva Efrem vatopedinul. Dupa eretici marturisirea acum e optionala, la fel ca si pogoramantul, insa atunci cand nivelul societatii, va scadea dupa modelul antihristic, vor zice ca marturisirea a devenit nepotrivita si o vor considera inselaciune, iar in final stiti unde se vor opri ? Vor incerca sa uneasca biserica cu toate religiile, cu biserica universala a antihristului, vor scoate, ” din pogoramant „, icoana lui Hristos din biserica si vor pune chipul electronic al antihristului, il vor zeifica ca fiind incarnarea lui Hristos, i se vor inchina si vor lua pecetea lui. Vor face toate acestea din pogoramant, pentru ca societatea va cere. Asta va fi drumul adeptilor ereziei pogoramantului. Apele noastre se vor desparti tot mai mult pana vor fi anatema si oficial.
Toata aceasta prapastie antihristica se formeaza in prezent si a izvorat dintr-o mica, la inceput, greseala de interpretare a notiunii de pogoramant. A inceput de la a nu se intelege care sunt limitele pogoramintelor. Dupa sfintii parinti limitele pogoramintelor sunt chiar sf canoane, caci acrivia a fost randuita pentru viata normala, cotidiana, comuna, unde trebuie aplicate canoanele, iar pogoramintele se potrivesc doar in situatii limita, care sunt marginale si exterioare vietii cotidiene, normale, uzuale. Pogoramintele au fost concepute doar pentru situatiile exceptionale, exterioare vietii sociale, uzuale, ba chiar imposibil de folosit si in situatiile de marturisire si mucenicie. Nu se poate face pogoramant cand esti amenitat cu necazul, tortura sau chiar moartea. Pogoramantul se poate face doar cand e amenintata mantuirea omenirii, si uneori si a omului. Se face pogoramant pentru mantuirea unui om numai atunci cand respectarea canoanelor devine absolut imposibila chiar de ar si muri oricati. De aceea pogoramintele dumnezeiesti nu se pot considera abrogare a sf canoane, caci canoanele nu au fost concepute pentru situatii limita.
Sa dau un exemplu : sfintii zic ca cine calca postul are oprire 2-3 ani, dar daca omul e bolnav si postul ii pune in pericol viata, atunci nu mai e pacat calcarea postului. Asta zice chiar canonul deci canonul prevede si situatia in care trebuie sa se aplice pogoramantul. De ce se permite acest pogoramant ? Pentru ca scopul postului nu e moartea trupului ci subtierea lui, dar daca boala insasi ii subtie, atunci nu mai e necesar un post pentru subtierea trupului, deci postul ramane fara scop si nenecesar, ba chiar nociv. Nu se permite pogoramantul pentru ca altfel moare omul, ci pentru ca scopul postului e doar subtierea trupului care e atinsa deja prin boala, fara post. Atunci se prevede in mod rational un pogoramant care nu inseamna deloc abrogarea canonului ci e chiar respectarea canonului in mod indirect. Astea sunt adevaratele pogoraminte, atunci cand insusi Dumnezeu pune o limita folosirii canonului, si omului nu ii ramane nici o alternativa. Nu omul pune limita canonului, ci Dumnezeu, dar moartea cuiva nu limiteaza canonul, ci se impune marturisirea. Adeptii pogoramantului au pus o alta limita canonului : nivelul societatii, adica omul pacatos si apostat, exterior bisericii, poate pune limita respectarii canonului de catre credinciosi. E o aberatie. Biserica ajunge sa fie condusa nu de Dumnezeu ci de oamenii exteriori bisericii. Mai mare inversare a ordinii divine nici nu putea imagina cineva, decat daca se puneau chiar demonii capii bisericii, si chiar vor incerca si asta pe vremea lui antihrist. Aceasta interpretare gresita s-a adancit si raspandit, incat va duce la schisma.
ApreciazăApreciază
Totul a pornit de la o intelegere gresita a acestui lucru, apoi cei din ierarhie au facut pogoraminte la pacate de moarte, astfel au slujit si s-au impartasit spre osanda, si au pierdut harul din sufletele lor, si facandu-se intrumente ale diavolului au raspandit aceasta apostazie in intreaga biserica. Slabirea duhovniceasca a vremurilor antihristice a facut sa se prinda aceasta erezie la marea majoritate a ” membrilor ” bisericii. Poate la inceput unii nici nu si-au pus problema sa faca pogoramant, ci au avut niste caderi in pacate de moarte, nu au considerat necesar sa faca tot canonul pentru iertarea acelor pacate, au facut un canon mai mic decat cel prescris de sf parinti, au pierdut intensitatea pocaintei, smereniei si deci si harul, le-a venit intunecarea mintii si astfel au ajuns la eretica conceptie a pogoramintelor diavolesti. De altfel mai apare o intrebare : daca ierarhii fac pogoramant la ecumenism si la ieroselie si calcarea posturilor, la dezlegarea avorturilor si curviei tinerilor, daca mirenii fac pogoramant la avort si curvie, la calcarea posturilor, atunci de unde stim daca nu cumva 90 % din populatia pamantului nu traieste in erezie, iudaism si paganism din nestiinta sau rea vointa, ci din pogoramant, chiar daca stiu in taina sufletului lor, si intuiesc in chip simplu ca mantuirea e la ortodocsi. Si daca ierarhii si mirenii adepti ai ereziei pogoramantului au pretins ca se mantuiesc, atunci de unde stim daca nu cumva si masonii si membrii al-qaida care au ucis si torturat pe mucenici in siria nu sunt toti in pogoramant si nu in pacat, si deci si ei se mantuiesc ? Se vor intalni calaii al-qaida cu mucenici ucisi de ei, in rai, si isi vor strange mana, ca niste prieteni care au conclucrat pe pamant la mantuirea celor 10 % din pamant care inca nu stiu ca ortodoxia e mantuirea ? Se vor imbratisa ei in rai uitand de rolurile jucate de ei pe pamant ? Se vor imbratisa oare in rai cei ce vor lua pecetea lui antihrist din pogoramant cu mucenicii ucisi si vanduti de cei pecetluiti ? Oare nu cumva si iuda s-a dus direct in rai dupa ce pe pamant si-a jucat bine rolul de vanzator al Mantuitorului, si de sinucigas deznadajduit ? Oare de asta i-a zis Mantuitorul ” ce ai de facut fa mai repede ” ? Oare va aparea si antihristul prin rai ca un prieten al lui Hristos dupa ce pe pamant si-a jucat rolul de fiara 666, prin care oamenii sa inteleaga ca stiinta duce la dezastru ? De astfel aberatii dracesti e plina mintea ” indumnezeita ” a adeptilor pogoramantului. Unii se gandesc la toate prostiile acestea, altii se gandesc doar la ” mica ” lor curvie ce o fac din pogoramant. E usor asa, nu ?
Am inventat un crestinism fara cruce, fara marturisire si mucenicie, putem sa ne satisfacem toate poftele din pogoramant social, fara sa ne pierdem speranta mantuirii. Sa ii lasam doar pe sfinti sa se mai jertfeasca pe crucea marturisirii, sa sufere, noi sa traim in placeri cat mai piperate. Pe noi Dumnezeu nu ne cheama la suferinta, doar pe sfinti. Noi ne mantuim mai usor, prin pacate. Ce relaxant ! La sfinti parinti asta se numeste accedie sau inselare, sau mandrie. Eu o numesc erezie pentru ca a ajuns sa fie propovaduita pe fata.
Cum priveste un adept al ereziei pogoramantului ceea ce spune un sfant ? Sfintii au spus toti ca ecumenismul e o erezie, dar adeptii pogoramintelor zic ca orice pogoramant fiind o coborare sub limita canonica, oricum apare ca fiind o erezie. Intr-un fel e adevarat, ca orice pogoramant la infatisare pare o erezie, pentru ca pogoramantul la infatisare seamana cu pacatul si erezia. Insa el nu intelege urmatorul lucru : nu toate lucrurile care seamana exterior sunt la fel in realitate, in esenta pot fi chiar opuse. Au zis vreodata sfintii ca daca fetele si baietii lui adam s-ar fi impreunat intre ei ar fi pacat din pogoramant ? Au zis vreodata sfintii parinti ca impreunarea copiilor lui adam intre ei, e o erezie, e incest ? Nu, caci fiind absolut inevitabil a fost un pogoramant pus de Dumnezeu in firea omeneasca, nu de om, si despre un pogoramant dumnezeiesc nu poti zice ca e pacat sau erezie. O fi in aparenta, la infatisare, dar in esenta nu e deloc. Infatisarea de pacat a pogoramantului dumnezeiesc inseala pe cei necunoscatori, ei se inseala din pricina necunostintei lor, caci pogoramintele dumnezeiesti seamana doar exterior cu pacatul, dar nu sunt deloc pacate. Dar pogoramintele omenesti nu au doar infatisarea de pacate ci sunt in esenta pacate si erezii. De aceea sfintii au facut deosebirea si au numit pogoramintele ecumenistilor erezie, dar pogoramintele dumnezeiesti nu le-au numit nici erezie nici pacat. De fapt impreunarea copiilor lui adam a fost virtute si nu pacatul incestului. Virtutea e ascultarea de Dumnezeu, pacatul e ascultarea de om, prin definitie. De aceea pogoramantul la pacate de moarte in viata de zi cu zi, fiind facute pentru ca nivelul societatii e scazut, dupa nivelul societatii, din dragoste fata de idolul om, sunt in mod sigur pacate si nu pogoraminte sau virtute. De aceea sfintii au numit ecumenismul erezie, iar pacatele de moarte le-au anatemizat toate, si niciodata nu au admis posibilitatea unor pogoraminte la pacatele de moarte in viata de zi cu zi. Ei nu le-au admis nici in taina, ci le-au numit in mod public intotdeauna pacat, de exemplu ecumenismul l-au numit erezie. Au zis vreo data sfintii ca rugaciunea Mantuitorului in sinagoga iudeilor au fost erezie ? Si tot ele seamana perfect la infatisare cu ecumenismul. In esenta insa sunt total opusul.
Eu pot merge mai departe. Acultarea de om inseamna 3 de 6. Asa a zis parintele Ilie Cleopa : un 6 pentru manie, un 6 pentru pofta si un 6 pentru erezie. Asta nu inseamna pecetea lui antihrist ? Adeptii ereziei pogoramantului ” dezleaga ” mireniii la spovedanie la curvie, pe tineri in special, si la avorturi, pe cei casatoriti. Avem trei de 6 : un sase pentru curvie ( pofta ), un 6 pentru avort ( mania ), un 6 pentru erezia pogoramantului. Deci adeptii pogoramintelor in general si ecumenistii in speta deja sunt pecetluiti. Nu au luat inca cipuri dar au luat deja pecetea in mod nevazut. Mai mult : ce se opune cel mai total ecumenismului si ereziei pogoramantului ? Nu crucea, marturisirea ? Nu au zis sfintii ca la vremea lui antihrist vor fi doua feluri de oameni : cei pecetluiti cu 666 si cei pecetluiti cu crucea ? Ba da. In esenta pecetea antihristica e spirituala, adica lepadarea de cruce si imbratisarea ereziei pogoramantului omenesc, dupa cum si antihrismul e o religie, nu electronica. Cipul e doar ultima treapta a pecetii, si cea care il face pe om incapabil sa se mai intoarca inapoi la Dumnezeu, il demonizeaza definitiv. Cipul va fi alegerea omului de a se asemana lui satan, definitiv. Pentru ca prin cip omul alege liber sa isi piarda definitiv libertatea : ” al meu esti, al tau sunt, de buna voi vii nu de sila „, cum spune sf Nil pustnicul ca se interpreteaza pecetea. E dialogul intre antihrist si omul prins in vraja religiei lui.
Dar prima treapta a pecetluirii e slujirea omului in locul lui Dumnezeu, inchinarea la idolul om, si anume slujirea lui prin erezia pogoramantului. In apocalipsa se spune ca inchinarea la antihrist, inchinarea la chipul lui electronic ( cipul sau icoana lui electronica ce va fi pusa in biserici in locul icoanei Mantuitorului ), sau inchinarea la numarul lui, sunt in esenta acelasi pacat. De ce a pomenit apocalipsa de 3 inchinari diferite ? Pentru ca vor fi trei : prima e inchinarea la numarul lui, 666, si asta se face prin erezia pogoramantului, prin slujirea idolului om, a doua va fi luarea cipului ca pe o inventie electronica asemenea telefonului sau computerului, a treia va fi inchinarea directa la antihrist. Trei inchinari diferite, dar la fel de pierzatoare, dupa cum spune apocalipsa. In consecinta nu va faceti slujitori ai idolului om, caci si asta e pecetluire cu pecetea lui antihrist, si adeptii ereziei pogoramintelor sunt toti deja pecetluiti nevazut cu 666, dupa cum marturisitorii sunt pecetluiti deja nevazut cu crucea, si insasi marturisirea e crucea. De ce 6 simbolizeaza idolul om sau patimile omenesti ? Pentru ca omul a fost creat a sasea zi, iar satan voieste ca omul sa idolatrizeze pe om. Pana acum paganii au idolatrizat pietrele si arama, acuma vor idolatriza omul. Satan vrea ca creatia sa se termine cu ziua a sasea, cu crearea omului, sa numai fie deci ziua a saptea cand Dumnezeu lucreaza la mantuirea omului, si ziua a opta adica vesnicia in care omul va merge la Dumnezeu, de-a dreapta Tatalui. El vrea ca totul sa se opreasca la ziua a sasea si la om, deci ca omul sa nu-L mai recunoasca pe Dumnezeu. De aici vine faptul ca cifra 6 simbolizeaza idolul om sau patimile omenesti. In fond invatatura antihristica va idolatriza omul, va pune slujirea omului in locul lui Dumnezeu. Si ce sunt pogoramintele la pacate de moarte decat slujire a omului in locul lui Dumnezeu ? Nu sunt absolut nimic altceva. Cine are urechi de auzit sa auda.
ApreciazăApreciază
2 iulie, miercuri- Ziua Sfantului Voievod Stefan cel Mare. Nu o sa mai avem astfel de conducatori credinciosi si straluciti ca el niciodata pentru pacatele noastre .Va propun un articol cu motivele pentru care a fost trecut in randul sfintilor
http://paginadefolos.blogspot.ro/2014/05/este-stefan-cel-mare-sfant.html
“Stefane Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Archimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
În seama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua ‘ntreaga, noaptea ‘ntreaga,
Doar s’a ‘ndura Dumnezeu,
Ca sa ‘ti mântui neamul tau!
Tu te ‘nalta din mormânt,
Sa te aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odata,
Ai s’aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori,
Îti vin codri ‘n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara”
(Mihai Eminescu, Doina)
ApreciazăApreciază