Prof. Andrei Petrila: Parintele GHEORGHE CALCIU DUMITREASA – Se va deschide vreodata un dosar de canonizare, sau se vor gasi pretexte…?

   Am primit pe e-mail:

Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa – intre sfintenie si scandal mediatic pe seama deshumarii. Se va deschide vreodata un dosar de canonizare, sau se vor gasi pretexte…?

Daca ar fi trait parintele Justin Parvu, probabil situatia avea o alta intorsatura. Trupul ar fi fost reingropat in mod solemn cu cinstea cuvenita unui martir.

Lucrurile trebuie vazute dincolo de nesfarsitele polemici puerile si inutile. E sau nu e sfant? Isi va asuma cineva responsabilitatea deschiderii unui dosar de canonizare?

Am auzit cu totii “stirile” scandaloase si polemicile aruncate pe seama celor care au “indraznit” sa il dezgroape pe parintele Gheorghe, un sfant al temnitelor comuniste. Jurnalisti lumesti si “ortodocsi”, impreuna cu care si fiul martirului, au denigrat gestul monahului Teodot si al celor care l-au ajutat sa dezgroape trupul neputrezit al sfantului marturisitor. Desi initial nici un monah din manastire nu s-a opus (multi asteptau cu nerabdare “rezultatul”), dupa ce s-a facut valva pe seama “descoperirilor”, presiunile au inceput, iar unii au cedat, preferand sa-i blameze pe “faptasi” pentru a nu cadea ei in gura presei.

Daca dorinta parintelui Gheorghe a fost sa fie reinhumat e de inteles ca aceasta ar fi bine sa fie respectata, chiar daca pentru credinciosii evlaviosi ar fi o bucurie sa il aiba la vedere, sa i se poata inchina asemenea altor sfinti din bisericile ortodoxe. Un alt aspect este modul in care parintele Gheorghe specifica in scrisoarea testamentara trimisa parintelui Justin posibilitatea neputrezirii trupului sau. Din moment ce a spus sa fie ingropat in alt mormant e de inteles ca stia ca va fi si dezgropat (in Moldova e o traditie ca la sapte ani dupa deces sa se dezgroape mormantul), iar negarea sfinteniei sale e motivata de felul sau smerit de a-si privi propria viata. Legat de neputrezirea parintelui Gheorghe Calciu sunt si ipoteze care sustin ca aceasta s-ar putea datora substantelor chimice care s-au folosit pentru conservare astfel incat trupul sau sa nu se descompuna pe parcursul drumului din America inspre Romania.

Vizavi de canonizarea sfintilor din inchisorile comuniste Sinodul BOR da cu stangul in dreptul motivand ca e prea devreme, “trebuie sa treaca timp”. Ne intrebam de ce doar in Romania se fac astfel de tergiversari? Sunt multe cazuri in care rusii sau grecii au canonizat sfinti contemporani atat din temnite cat si cuviosi, cum e cazul recent al sfantului Porfirie, canonizat de Patriarhia Ortodoxa de Constantinopol. Motivele pentru care Sinodul BOR nu are puterea sa discute public despre canonizarea sfintilor din inchisorile comuniste sunt stiute, dar despre acestea nu discutam pentru a nu le pata imaginea.

Cu siguranta daca parintele Justin Parvu era in viata, lucrurile nu ar fi degenerat in acuze la adresa celor care au deshumat trupul parintelui Gheorghe. Reingroparea putea avea loc in mod solemn fara ca dorinta testamentara a parintelui Gheorghe sa fie incalcata. La parastasul de sapte ani, in aceeasi manastire, a fost dezgropat si parintele Atanasie Stefanescu, ale carui oseminte sunt puse la vedere fara ca cineva sa se fi scandalizat. La osuarul din Aiud, in vitrina de la subsol, se pot vedea sfinte moaste ale detinutilor din inchisorile comuniste, fara ca cineva sa ameninte cu justitia. Ce sa mai spunem de trupul intreg si neputrezit al parintelui Ilie Lacatusu din Bucuresti. Acesta este o mangaiere pentru omul evlavios care il viziteaza, la cripta din cimitir, de cate ori are prilejul, etc… Am avea oare un motiv de ingrijorare ca dupa trecerea din viata aceasta a parintelui Justin Parvu lucrurile, in privinta martirilor anticomunisti, sa ia o alta intorsatura?

E trist ca monahul Filoteu, autointitulat purtatorul de cuvant oficial al manastirii Petru Voda, a avut o reactie dura si tulburatoare la adresa celor care l-au dezhumat pe martirul anticomunist, acuzandu-i ca sunt colaboratori ai SRI si alte pareri personale neargumentate si nedovedite. Daca ar fi fost cazul de un comunicat din partea obstii oare parintele staret Hariton nu ar fi fost capabil sa il scrie (daca era cazul), fiind nevoie tocmai de monahul Filoteu? Mentionam ca desi s-a semnat in numele intregii obsti, nici staretul Hariton si nici vietuitorii obstii nu ii aproba “vitejia”, cu atat mai mult cu cat duhul tulburent in care era scris asa-zisul “comunicat” nu reprezinta pozitia unanima a obstii. Cu toate acestea e tolerat si uneori chiar aparat. Relevanta in acest sens e stergerea “comunicatului” de pe site-ul manastirii la putin timp dupa postare, ceea ce dovedeste lipsa responsabilitatii fata de afirmatiile facute. Si n-ar fi pentru prima data…

Nu stim nici care a fost motivul (sau cum a fost influentat) pentru care Andrei, fiul parintelui Calciu, a amenintat ca va purta manastirea prin tribunale in cazul in care nu il va reingropa. Stim doar ca si unii si altii il apreciau pe parintele Calciu si il cinsteau pentru viata sa in care a slujit lui Dumnezeu fara teama de puternicii zilei. Daca Andrei Calciu Dumitreasa are gandirea si trairea tatalui sau lasam pe cei care il cunosc sa se pronunte asupra acestor aspecte…

Sunt voci care spun ca parintele Calciu putea fi cinstit ca sfant si fara sa fi fost dezgropat. E adevarat. Sunt multi sfinti pe care ii avem in sinaxare si ale caror trupuri nu s-au gasit cum sunt de exemplu ale celor din Transilvania, Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara, taranii Oprea Miclaus si Atanasie Todoran etc., ucisi de imparatii habsburgi si prozelitii catolicizanti. Un alt exemplu poate fi cel al lui Valeriu Gafencu, camarad de gandire si simtire cu parintele Calciu, al carui trup nu s-a aflat dar stim ca e sfant. Exemple si argumente se pot gasi la nesfarsit si de o parte si de alta. Nu aici trebuie sa ne oprim. Demersurile pentru canonizare trebuie sa se faca indiferent de acuzele ce se aduc unora sau altora, mai mult sau mai putin implicati. Stim ca sfantul e sfant indiferent ca e sau nu dezgropat.

Acuzele de profanare a trupului parintelui Calciu nu sunt fondate deoarece “faptasii”, in felul lor de a vedea lucrurile, au avut bune intentii. Motivul nu a fost de a ponegri imaginea parintelui Gheorghe, ci tocmai de a o cinsti, chiar daca acest lucru a fost facut cu sau fara binecuvantare. Cine il cunoaste pe monahul Teodot stie ca acesta are, in mod sincer, o mare evlavie la sfintii din inchisorile comuniste.

In cazul in care “faptasii” au dezgropat trupul parintelui fara binecuvantarea mai marilor ierarhici (staret, mitropolit etc.), pot fi acuzati pe linie ierarhica de neascultare, dar aceasta nu inseamna ca parintele Calciu nu este sfant. Ei si-au luat aceasta vina asupra lor pentru ca multi dintre credinciosi sa se poata bucura de vestea ca parintele Calciu are sfinte moaste. Este adevarat ca parintele Calciu e sfant si pentru aceasta nu trebuie dovezi prea multe. Cert este ca datorita acestor “neascultatori” astazi avem dovada clara (foto si video) ca trupul parintelui Calciu este neputrezit. Ramane doar sa se stabileasca cauza si cineva sa isi asume responsabilitatea deschiderii unui dosar de canonizare.

Prof. Andrei Petrila

Primele stiri despre aflarea moastelor:

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2013/12/moastele-parintelui-calciu-dumitresa.html

Dubiosul comunicat “in numele obstii”:

http://c-tarziu.blogspot.ro/2014/01/acuzatii-grave-ale-obstii-de-la-petru.html

Vedeti si marturia parintelui Constantin Catana de la manastirea Varatec, judetul Neamt:

http://www.apologeticum.ro/2014/01/prin-reinhumarea-parintelui-calciu-ce-castigat-si-ce-pierdut-articol-de-parintele-stavrof-constantin-catana-sf-manastire-varatec/#more-26788

   Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

MIRCEA PUSCASU (Bucovina Profunda): MOASTE SUB TARANA si lumina sub obroc – Ingroparea moastelor Parintelui Gheorghe Calciu