SFINTII MASCARICI SI MIMI. Cum s-au convertit la Hristos?

   Iata ce aflam din articolul Sfintii mimi – convertirea la Hristos a profesionistilor rasului:

O categorie speciala de convertiti la crestinism, care nu a mai fost nevoita sa strabata itinerarul schitat al unei convertiri care cuprinde faze distincte in timp, a fost aceea a mimilor, a mascaricilor pagani.

Maturizarea riturilor crestine confirmata de izvoare incepand cu secolul al IV-lea aduce cu sine si parodierea acestora in teatrele pagane ale vremii. Contraatacul crestin s-a desfasurat insa tocmai pe terenul dusmanului, prin convertirea mimilor exact in timpul parodierii botezului crestin.

Sfantul Nicolae Cabasila, teolog bizantin din secolul al XIV-lea, propunea contemporanilor sai laici ca modele de „viata in Hristos” tocmai pe acesti sfinti-mimi pentru care botezul a insemnat intr-adevar „o nastere si o plasmuire din nou, o taina in toata regula”. In lucrarea sa,  „Viata in Hristos”, aminteste: „pana si femei care jucasera in teatrele paganesti si barbati ce dusesera o viata destrabalata, un sir nesfarsit de astfel de oameni au primit cu totii cuvantul mantuirii celei de obste, si-au schimbat viata, au renascut, si-au schimbat dintr-o data felul de a trai dupa pilda chipului celui prea frumos, incat parca toata lumea si-a schimbat masca”.

In iconomia Sa, Dumnezeu a aratat ca ii poate aduce la Hristos pe acesti profesionisti ai rasului, Biserica pastrand pana astazi, in Sinaxar, vietile catorva dintre ei.
Statutul mimului in Biserica primelor secole
Numerosi parinti si scriitori bisericesti dau marturie ca in limbajul eclesial nu exista personaj mai rau famat decat mimul. In acest sens, Tertulian acuza de pervertirea maretiei divine pe actorii de comedie. Pentru Sfantul Ioan Gura de Aur, trioul kenodoxiei era alcatuit de flautist, curtezana si mim. Muzica, dansul si mascarada simbolizau subversiunea anticrestina, fapt amintit si de istoricul bisericesc Socrate, care atesta parodierea tainelor crestine. Tot in legatura cu parodierea Tainelor, Sfantul Grigorie Teologul, spune ca „am devenit un spectacol nou, nu pentru ingeri si oameni…, ci pentru cei din urma dintre indivizi”.
Cu toata aceasta imagine negativa in Biserica a oamenilor de teatru, in Canonul 45 al Sinodului de la Cartagina, se mentiona ca „harul si impacarea cu Biserica sa nu se refuze actorilor si mimilor si celorlalte persoane de acest fel. Sau apostatilor, care se pocaiesc si se convertesc la Dumnezeu”.
Sfantul Mucenic Porfirie cel dintre mimi

Mimul care care a cunoscut cea mai complexa posteritate este Porfirie, convertit la crestinism spre sfarsitul secolului al III-lea sau jumatatea secolului al IV-Iea. Parodiind botezul crestin, dupa iesirea din apa de botez si inca pe scena fiind „pe cand se imbraca cu un vesmant alb, Duhul Sfant pogori deodata asupra lui”. Ingerii apar cu lumini in jurul sau, -multimile raman uimite, cerandu-i lui Porfirie sa se roage pentru ei. Pentru ca nu stia cum sa faca acest lucru un sfant inger vine si ii arata cum sa se roage. Pentru aceasta, in urma acestei minuni, multi au crezut in Hristos. La scurta vreme a murit ca martir, taindu-i-se capul cu sabia din porunca guvernatorului Cezareei Capadociei.

Aceasta intamplare a Sfantului Porfirie ofera un bun exemplu practic, aratand ca numai indemnurile verbale nu pot schimba viata. Abia experienta sacramentala poate trece pragul adevaratei initieri. Acesta, desi fusese martor la mii de predici crestine, la biruintele si minunile vestitorilor Evangheliei, ramanea in ratacire, punand minciuna mai presus de adevar. Dar indata ce s-a botezat, cu toate ca s-a botezat in bataie de joc, s-a facut indata crestin si s-a numarat in randul mucenicilor. Sfantul Porfirie este praznuit de Biserica in data de 4 noiembrie.
Sfantul Mucenic Ardalion comediantul
Acest sfant a trait in timpul imparatului Maximian, aflandu-se prin teatre si fatarnicindu-se, arata patimile si intamplarile celorlalti. In timpul unei piese de teatru, incercand sa arate impotrivirea crestinilor catre tirani in vremea muceniciei, s-a spanzurat singur, si se zgaria ca si cum nu voia sa aduca jertfa zeilor. In tot acest timp, multimea vazand aceastea, aplauda  reprezentatia lui Ardalion. Insa, acesta a strigat catre cei de fata, spunandu-le sa taca, si s-a marturisit pe sine ca este adevarat crestin. Guvernatorul fiind de fata, l-a sfatuit sa-si prefaca socotinta, dar el nevrand, si ramanand in credinta lui Hristos, a fost aruncat intr-un cuptor cu foc, si asa savarsindu-se a primit cununa muceniciei.
Sfantul Nicolae Cabasila spune despre convertirea lui Ardalion comediantul: „Vrednicul Ardalion s-a botezat si el in gluma ca sa faca priveliste celor de fata prin aceea ca juca rolul unui mucenic crestin pe scena teatrului”, dar nu s-a multumit sa parodieze Botezul, ci a ridiculizat si Patimile Mantuitorului.” Chiar daca „de regula, binele vine la gura cand prisoseste in inima”, Sfantul Nicolae Cabasila descrie o convertire facuta prin puterea cuvantului, caci in cazul lui Ardalion „comoara bunatatii s-a revarsat de la gura la inima”. Praznuirea Sfantului Mucenic Ardalion se face la 14 aprilie.
Convertirea lui Vavila mascariciul si a prietenelor lui Comita si Nicosa
Convertirea lui Vavila mascariciul si prietenelor lui Comita si Nicosa este consemnata de catre Ioan Ecvarta in „Limonariu”. Vavila era comediant in Tarsul Ciliciei si avea doua amante pe nume Comita si Nicosa cu care traia in pacat.
Intrand intr-o zi Vavila intr-o biserica, si ascultand Evanghelia in care se spune:” Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia Cerurilor”( Matei 3:2), a fost cuprins de remuscari incepand sa se pocaiasca pentru faptele savarsite de el. A iesit indata din biserica, le-a chemat pe cele doua amante ale sale spunandu-le ca le lasa toata averea sa, el urmand sa se calugareasca. Ele insa, au raspuns cu lacrimi si ca si cum ar fi avut o singura gura, au recunoscut ca au fost partase cu el la pacat si la pierderea sufletului lor. Vavila s-a inchis intr-unul din turnurile orasului iar femeile, dupa ce au vandut toata averea lor si a mascariciului, si a impartit-o la saraci, s-au calugarit si ele. Si-au facut o chilie aproape de turn si s-au inchis acolo. Ioan Ecvarta spune ca l-a cunoscut pe Vavila mascariciul si s-a folosit duhovniceste din intalnirea lor. Acesta il prezinta drept primitor, milostiv si smerit.