Comunicatul Mitropoliei Moldovei in legatura cu Parintele Iustin Parvu. CUM INTERPRETAM?

Citez din comunicatul Misiunea creştinilor este mărturisirea, în iubire, a lui Hristos:

Cu privire la materialele video care înfăţişează un grup de maici de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Paltin (din judeţul Neamţ) intonând cântece cu un caracter politic la serbarea zilei de naştere a Părintelui Iustin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, facem următoarele precizări:
Mandatul primit de Biserică de la întemeietorul ei, Domnul nostru Iisus Hristos (Matei 28, 19-20; Marcu 16, 15), este acela de a cunoaşte, a trăi şi a mărturisi adevărul Evangheliei. Astfel, misiunea clerului şi a celor care fac parte din cinul monahal este aceea de a pune în lucrare această întreită responsabilitate.
Nu se cuvine, aşadar, să se recurgă la mesaje sau simboluri menite a promova ideologii politice – indiferent de natura acestora -, în cadrul unităţilor bisericeşti (parohii sau mănăstiri).
Adresăm îndemn stăruitor către preoţii de parohie şi vieţuitorii sfintelor mănăstiri din Eparhia Iaşilor să vegheze la împlinirea misiunii încredinţate lor de Dumnezeu şi să se abţină de la orice atitudine care poate provoca dezbinare sau dezbateri străine de duhul Evangheliei.
Pornind de la faptul că iubirea jertfelnică este valoarea supremă pentru orice creştin autentic, Arhiepiscopia Iaşilor, ca parte a Bisericii lui Hristos din România, e consecventă în a dezaproba orice atitudine de vrăjmăşie îndreptată împotriva celor care sunt de altă etnie ori au alte convingeri religioase.
(Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iaşilor)

Comentariu saccsiv:

Si totusi, de curand a aparut tot pe site-ul Mitropoliei materialul 59 de ani de când Valeriu Gafencu a plecat la Hristos pe care-l reiau integral:

Astăzi se împlinesc 59 de ani de la trecerea la cele veşnice a lui Valeriu Gafencu, unul dintre tinerii care au murit în închisorile Regimului Comunist, pe care Nicolae Steinhardt l-a numit „Sfântul închisorilor“.
Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921 în localitatea Singerei, judeţul Bălţi (Basarabia). În toamna anului 1941, când a fost arestat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică, Valeriu Gafencu avea 20 de ani. Era student în anul al II-lea la Facultatea de Drept şi Filosofie din Iaşi. Reputatul profesor de Drept Civil, Constantin Angelescu, l-a apărat la proces pe Gafencu, declarând: „Este unul dintre cei mai buni studenţi pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice“. Pledoarie inutilă, fiindcă dictatura nu a văzut cu ochi buni activismul naţionalist-creştin al tânărului Gafencu. Tânărul Valeriu Gafencu a ajuns la Târgu Ocna în decembrie 1949, după ce a trecut prin puşcăriile de la închisoarea Aiud (întemniţat de regimul dictatorial al lui Antonescu, între 1941-1944) şi de la Piteşti. Din cauza torturilor şi a regimului bestial din temniţele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-închisoare Târgu Ocna într-o stare atât de gravă încât supravieţuirea sa timp de doi ani, până la 18 februarie 1952, ar putea fi considerată drept o minune. Preţul rezistenţei sale morale a fost unul care i-a răpit definitiv sănătatea. TBC-ul pulmonar, osos şi ganglionar, reumatismul, lipsa hranei i-au ruinat trupul. Chipul său era, însă, straniu, scăldat într-o lumină nepământeană, despre care depun mărturie mulţi dintre cei care au avut privilegiul de a-i fi în preajmă în ultima parte a vieţii sale. Sufletul şi mintea sa nu se despărţeau defel de rugăciune.
Pe timpul cât a stat în închisoare, până în 1948, a citit Biblia, Filocalia şi Patericul, fiind un îndrumător pentru ceilalţi deţinuţi, care au învăţat de la Valeriu Gafencu Rugăciunea minţii. Pe 2 februarie 1952, el şi-a rugat camarazii să-i procure o lumânare şi o cămaşa albă, pe care să i le pregătească pentru ziua de 18 februarie a aceluiaşi an. A mai cerut ca o cruciuliţă (pe care se pare că o avea de la logodnica sa) să-i fie pusă în gură, pe partea dreaptă, spre a fi recunoscut la o eventuală dezgropare. La 18 februarie, 1852, după momente de rugăciune incadescentă (cu faţă transfigurată), Valeriu a rostit ultimele cuvinte „Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul şi ia-mi libertatea care-mi robeşte sufletul“. La targa unde a fost depus, spre a fi dus într-o groapă comună (a tuberculoşilor), au venit şi s-au închinat, pe rând, toţi deţinuţii, iar călăul Petre Orban a plecat din închisoare pentru întreaga zi, pentru a-i lasă să-şi ia rămas bun de la Valeriu. Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale. Şi-a sacrificat, pentru Hristos şi neam: tinereţea, profesia, familia, libertatea şi viaţa. (Constantin Ciofu)
Despre fondul crizei umane
Adesea, Valeriu Gafencu era întrebat în închisoare despre lucrurile legate de viaţa spirituală şi pământeană a omului. În continuare prezentăm un fragment din cartea „Întoarcerea la Hristos“, de Ioan Ianolide.
„Ioan Ianolide: – Valeriu, care este fondul crizei de astăzi?
Valeriu Gafencu: – Ateismul.
I.I.: – Ce vezi în lumea de astăzi?
V.G.: – Văd un haos interior, o descompunere care merge spre nihilism. Oamenii sunt obsedaţi de nimicul materiei, de ficţiunea formelor, de epuizarea senzuală, de istoricismul fără transcendenţă, de ceremonialitatea fără Dumnezeu, de consumatorismul fără spiritualitate, de falsitatea ce se ascunde sub autozeificarea omului. Dezastrul se defăşoară pe toate liniile de forţă ale vieţii omeneşti. Este necesară multă suferinţă pentru reorientarea spirituală a lumii şi pentru schimbarea modului ei de viaţă“. („Întoarcerea la Hristos“, Ioan Ianolide, Editura Christiana, 2006, p. 502)

Comentariu saccsiv:

De mentionat ca si urmatorul lucru a iritiat, nu doar cantecul maicutelor:

„Nu înţelegem cum lideri ai Bisericii Ortodoxe asistă cu pasivitate la astfel de manifestări care au loc în unele mănăstiri. În acest context amintesc că, la 18 februarie, Arhiepiscopia Iaşilor a comemorat prin omagiere 59 de ani de la moartea lui Valeriu Gafencu, numit «sfânt al închisorilor». Doar că această înaltă instituţie ortodoxă a uitat să menţioneze a partenenţa lui Gafencu la Mişcarea Legionară, din cauza căreia a şi fost condamnat de regimul Antonescu. El e prezentat pe site-ul Arhiepiscopiei ca activist naţionalist-creştin„, a indicat Alexandru Florian, director al Institutului „Elie Wiesel”.

Cititi va rog si:

A INCEPUT PRIGOANA. Ziarul pro Basescu EVENIMENTUL ZILEI il ATACA FURIBUND pe Parintele IUSTIN PARVU. S-a pus in miscare PROCURATURA si SRI-ul. MOTIVE: marturisirea ortodoxa, iubirea de patrie, anti ecumenismul si lupta anti cip …

Se va dezice Mitropolia? Va scoate articolul despre Valeriu Gafencu? Sper ca nu. Ba mai mult, sa ne rugam bunului Dumnezeu ca acesta sa fie canonizat.

Sa ne rugam si pentru IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei.

Sa recitim ultimul paragraf din comunicat:

Pornind de la faptul că iubirea jertfelnică este valoarea supremă pentru orice creştin autentic, Arhiepiscopia Iaşilor, ca parte a Bisericii lui Hristos din România, e consecventă în a dezaproba orice atitudine de vrăjmăşie îndreptată împotriva celor care sunt de altă etnie ori au alte convingeri religioase.
Paragraful e de natura sa intristeze, caci e nedrept: Parintele Iustin Parvu are o atitudine antiecumenista, dar asta nu inseamna ca indeamna la ura impotriva ne ortodocsilor. Si nu are o atitudine de vrajmasie indreptata impotriva altor etnii.

S-o zicem pe fata: acel cantec e cu mult mai putin periculos pentru SISTEM decat articolul despre comemorarea Sfantului Valeriu Gafencu. Dar cei precum Katz (Cine este KATZ, stapanul Centrului pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului din Romania, cel ce cere PRIGONIREA PARINTELUI IUSTIN PARVU?) nu puteau ataca frontal, asa ca au luat-o pe ocolite.

Pe ei tare ii arde cand aud vorbindu-se de Sfintii Inchisorilor si sunt ingroziti doar la gandul ca vor fi canonizati. Si vor fi, fie in Romania, fie in Moldova, multumita bunului Dumnezeu:

VIDEO: IPS VLADIMIR, Mitropolitul Moldovei, vrea CANONIZAREA lui VALERIU GAFENCU

E bine de stiut si ca:

VIDEO – Felix Koppelman, presedintele comunitatii evreiesti Oradea: IMPLANTUL CU CIP ESTE NECESAR

Ca atare, cum Parintele Iustin Parvu duce o reala lupta anti cip, anti vaccinare, anti masonerie, era clar ca ura lor impotriva acestui stalp al ortodoxiei este uriasa, dar neputand indica decat in secundar ce-i doare, au cautat nod in papura cu acel cantecel si au atacat furibund.

Asadar, in concluzie, cum interpretam comunicatul?

La prima vedere e pe placul ELITELOR. Cum insa nu aminteste de vreo masura luata impotriva manastirii, e de bine. Si tinand cont ca inca nu au retras de pe site-ul Mitropoliei articolul despre Sfantul Valeriu Gafencu, putem spune ca deocamdata, per ansamblu, e chiar foarte bine.

Ca atare, trebuie sa facem zid in jurul Parintelui Iustin, sa-l sustinem, dar concomitent sa-l incurajam si pe Mitropolit pe drumul ce pare ca a apucat spre canonizarea lui Valeriu Gafencu.