Un geolog renumit declara ca INCALZIREA GLOBALA S-A INCHEIAT. Urmeaza RACIREA GLOBALA

   Citez din articolul Geologist Declares ‘global warming is over’ – Warns U.S. Climate Conference of ‘Looming Threat of Global Cooling’  :

   Chicago – un proeminent geolog american îndeamna lumea sa uite de încălzirea globală, deoarece racirea globala a inceput deja.

   Avertizarea Geologului Dr. Don Easterbrook a venit sub forma unei noi lucrari ştiinţifice, pe care a prezentat-o la a patra Conferinta Internationala privind schimbările climatice de la Chicago la 16 Mai 2010. Dr. Easterbrook este un profesor emerit la Western Washington University, care a scris opt cărţi şi 150 de publicaţii jurnal. CV-ul complet al lui Easterbrook este aici.

   Dr. Easterbrook se alătură multor oameni de ştiinţă, si societăţilor acreditate de cercetare ştiinţifica avertizand de venirea racirii globale. Easterbrook prezintă concluziile sale, alături de alti sceptici privind încălzirea globale datorata oamenilor, la conferinţa de trei zile, în Chicago.

   Fragmente cheie  ale Dr. Easterbrook:

   Faptul că încălzirea globală este finalizata, cel puţin pentru câteva decenii, ar putea părea a fi o usurare. Cu toate acestea, vestea proastă este că racirea globala este chiar mai dăunătoare pentru oameni decât încălzirea globală şi reprezinta un motiv de îngrijorare şi mai mare, deoarece:

   1. Un studiu recent a arătat că de două ori mai mulţi oameni sunt ucişi de frig decât de căldura extremă.

   2. Racirea globala va avea un efect negativ asupra producţiei de alimente din cauza sezoanelor mai scurte de germinare şi a vremii rele din timpul sezoanelor de recoltă. Acest lucru se întâmplă deja în centrul şi vestul SUA, China, India şi in alte locuri din lume. Cele mai afectate vor fi ţările lumii a treia în care milioane de oameni sunt deja aproape de nivelurile de infometare.

   3. Creşterea, pe cap de locuitor, a cererilor de energie, în special pentru încălzire.

   4. Scăderea capacitatii de a face faţă problemelor legate de explozia populaţiei. Proiectia Populaţiei Mondiale, este de a ajunge la mai mult de 9 miliarde până în 2050, o creştere de 50%. Aceasta înseamnă o creştere substanţială a cererii pentru alimente şi energie la un moment dat, atunci când ambele sunt în scădere, din cauza climatului de răcire.

   CONCLUZII:

   Numeroasele, brustele si de scurtă durată episoade de răcire si încălzire, mult mai intense decât recenta încălzirea / răcire, apărute în ultimele perioade glaciare, niciunul nu a fost cauzat de schimbarile de CO2-ul atmosferic.

   Schimbările climatice înregistrare geologic arata un model regulat de încălzire şi răcire alternativ cu o perioadă de 25-30 ani pentru ultimii 500 de ani.

   O puternică corelaţie între schimbările solare, Pacific decadal oscillation (PDO), avansarea şi retragerea gheţarilor, precum şi clima globală ne permite să proiectam un model consistent în viitor.

   Răcirea proiectata pentru următoarele câteva decenii se bazează pe modele trecute PDO pentru secolul trecut şi modele de temperatură în ultimii 500 de ani. Trei scenarii posibile sunt prezentate: (1) racire globala similara cu racirea globala din 1945 – 1977, (2) racire globala similara cu perioada rece 1880 – 1915, şi (3) racire globala similara cu minimul Dalton din 1790 pana in 1820.

   Asteptati-va la o răcire globală pentru următorii 2-3 decenii, care va fi mult mai dăunătoare decât ar fi fost încălzirea globală.

   Rezumat al expunerii Dr. Easterbrook:

   Ameninţarea cu racirea globala

   Dovezile geologice pentru prelungita viitoare răcire şi impactul acesteia

   Prof. J. Don Easterbrook

    Departamentul de Geologie – Universitatea de Vest Washington – Bellingham, WA 989225

   Trecutul este cheia viitorului – Pentru a înţelege schimbările climatice de astăzi, avem nevoie să ştim cum schimbarile climatice s-au comportat în trecut. În scopul de a anticipa unde ne îndreptăm, trebuie să ştim unde am fost. Astfel, unul din cele mai bune metode pentru a anticipa schimbările climatice este de a privii la modele schimbarilor climatice din trecut.

   Numeroase, bruste, de scurtă durată episoade de încălzire si răcire, mult mai intense decât recenta încălzirea / răcire, apăruta în ultima Era Glaciara şi în 10000 ani care au urmat, dintre care niciunul nu ar fi putut fi cauzat de schimbarile in CO2 atmosferic, deoarece s-au întâmplat înainte ca CO2 sa începa să crească brusc în jurul anului 1945. Acest studiu documenteaza evidentele geologice pentru aceste fluctuaţii bruşte climatice, care arată un remarcabil model consistent peste decenii, secole, şi milenii.

   Printre surprizele care au apărut de la analizele cu izotopi de oxigen a miezurilor de gheaţă din Groenlanda şi Antarctica, a fost recunoaşterea unor foarte bruste, de scurtă durată, schimbări climatice. Înregistrările miezurilor de gheaţă arată că astfel de schimbări bruşte climatice au fost mari, foarte rapide, şi sincrone la nivel global. Schimbări climatice, până la jumătate din diferenţa dintre Era Glaciara şi condiţiile interglaciare, au apărut in doar câteva decenii.

   Zece perioade majore, intense si abrupte de schimbări climatice au avut loc în ultimii 15 mii ani şi altele 60 mai mici, schimbări bruşte climatice au avut loc în ultimii 5000 de ani. Intensitatea şi bruschetea acestor fluctuaţii climatice este de mirare. De mai multe ori, temperaturile au crescut şi au căzut 9-15 ° F într-un secol sau mai puţin.

    Topirea dramatică a gheţarilor continentali din America de Nord, Europa şi Asia, care a început acum 15.000 de ani a fost întrerupt de o răcire bruscă 12800 ani în urmă, aducand lumea înapoi în Epoca de gheata. Peste tot în lume, gheţarii continentali si alpini au încetat in retragerea lor şi au re-avansat. Această perioadă rece, Marele Inghet (Younger Dryas), a durat 1300 ani şi sa încheiat brusc, cu brusca si intensa încălzire de 11500 ani în urmă. Clima din Groenlanda s-a încălzit cu aproximativ 9 ° F, în aproximativ 30 de ani şi 15 ° F peste 40 de ani. În timpul perioadei Marelui Inghet, gheţarii nu numai ca s-au extins semnificativ, dar fluctuat, si în mod repetat, iar în unele locuri de aproape nouă ori.

   Temperaturile pentru ultimii 10.000 de ani au fost puţin mai mari decât în prezent, până la aproximativ 3.000 de ani în urmă. În ultimii 700 de ani, Pamantul a ieşit din Mica Epocă de Gheaţă, şi încălzirea generala a alternat cu perioade de cald si rece.

   Ambele perioade, cea calda medievală şi Mica Epocă de Gheaţă au fost de mult timp bine stabilite şi documentate cu probe geologice puternice. Listele de referinte geologice, 485 lucrări pe perioada calda medievala si 1413 pe Mica Epocă de Gheaţă, creaza un total de 1.900 lucrări publicate pe cele două perioade. Astfel, atunci când Mann et al. (1998) a susţinut că nici un eveniment climatic nu a avut loc şi că clima nu s-a schimbat în ultimii 1000 de ani (scandalosul grafic al batului de hockey), geologii nu l-au luat în serios şi au crezut că fie (1) copacii care au fost folositi pentru reconstrucţia lor climatica nu au fost sensibil climatic, sau (2) datele au fost utilizate necorespunzător. Aşa cum se arată în 1900 lucrări publicate, perioada medievală calda şi Mica Epocă de Gheaţă mai mult ca sigur ca s-a întâmplat şi Mann et al. „Hockey stick” este un nonsens, si nu este susţinut de nici o dovadă credibilă.

   Înregistrarea izotopului de oxigen pentru miezul de gheaţă din Groenlanda GISP pe ultimii 500 de ani arată o remarcabila alternanţă regulata a perioadelor de cald si rece. Liniile albastre verticale în partea de jos a graficului de mai jos arată intervalele de timp dintre fiecare perioadă cald / rece. Intervalul mediu de timp este de 27 de ani, acelaşi ca şi pentru intervalele de timp între temperaturile calde şi reci ale Oceanul Pacific, după cum arată Pacific decadal oscillation (vezi mai jos)

   Încălzirea globală este reală, dar nu a început în 1945, în momentul in care emisiile de CO2 au crescut foarte mult. Două perioade de încălzire globală (1915-1945 şi 1977-1998), şi două perioade de racire globala (1880-1915 şi 1945-1977) au apărut în secolul 20. CO2 atmosferic a început să crească brusc imediat după al doilea război mondial, în 1945, dar aceasta crestere a fost însoţită de o racire globala de 30 de ani, mai degrabă decât de o încălzire, precum şi perioada anterioară calda 1915 – 1945 a avut loc înainte de cresterea semnificativa a CO2-ului.

   În timpul fiecărei dintre cele două perioade calde ale secolului trecut, s-au retras gheţarii alpini şi în timpul fiecăreia dintre cele două perioade de răcire, gheţarii au avansat. Calendarul avansarii şi retragerii gheţarilor aproape coincide exact cu schimbările de temperatură la nivel global şi cu temperaturile de suprafaţă a Oceanului Pacific (PDO).

   Oceanul Pacific are două caracteristici, una calda şi una rece, şi în mod regulat se schimba înainte şi înapoi între aceste doua moduri într-un ciclu de 25-30 ani repetarea aceasta fiind cunoscuta sub numele de oscilatie decadală Pacifica (DPO). În cazul în care DPO este în modul său cald, clima se încălzeşte şi atunci când este în modul său răcoros clima se raceste. Fluctuaţiile gheţarilor sunt conduse de schimbările climatice, care sunt determinate de temperaturile suprafetei oceanului (DPO).

   În timpul ciclului DPO rece, temperaturile suprafetei oceanului in estul Pacificului sunt reci. Acest lucru a fost tipicul de racire globala 1945 – 1977. În timpul ciclului DPO cald, temperaturile suprafetei oceanului in estul Pacificului sunt calde. Acest lucru a fost tipic încălzirii globale 1977 – 1998. Trecerea bruscă, de la ciclul rece la ciclul cald într-un singur an (1977) şi începutul ciclului cald trecut a fost numit „Marea schimbare climatica a Pacificului.” Există o corelaţie directă între ciclul DPO şi temperatura globala.

   Temperatura suprafetei oceanului in estul Pacificului în largul coastei Americii de Nord a fost calda, în 1997. În 1999, DPO a trecut de la ciclul său cald la ciclul său rece şi a rămas rece, după cum arată imaginile din satelit. Adăugarea inregistrarilor DPO-ului ale ultimului deceniu peste inregistrarile DPO-ului pentru ultimul secolul oferă un model interesant. DPO-ul 1915-1945 ciclu de cald, ciclul rece 1945-1977, 1977-1998 ciclul cald, iar trecerea de la cald la rece în 1999 toate corespund cu schimbările globale climatice şi sugerăm:

   1. DPO are un model regulat ciclic cu alternativa ciclurilor de cald si rece la fiecare 25-30 de ani

   2. DPO s-a potrivit cu precizie cu fiecare schimbare climatica globala de-a lungul secolului trecut şi poate fi utilizat ca un instrument de predicţie.

   3. Având în vedere că cu trecerea de la cald la rece a DPO-ului în 1999, temperaturile globale nu au depăşit valoarea ridicata din 1998.

    4. De fiecare dată cand DPO s-a schimbat de la un ciclu la altul, a rămas în acel ciclu pentru 25-30 de ani; astfel, de cand trecerea de la cald la rece a DPO-ului în 1999 s-a fortificat, acesta va rămâne, fără îndoială, în ciclul său răcoros pentru alte câteva decenii.

    5. Cu DPO în ciclul rece pentru alte câteva decenii, putem aştepta mai multe decenii de răcire.

   În 2000, Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC) a prezis încălzirea globală de 1 ° F pe decadă şi încălzirea globala de aproximativ 10 ° F până în 2100. Linia roşie de pe graficul de mai jos este curba lor de temperatura prognozată pentru 2000 – 2050. Reţineţi că, până în 2010, temperaturile ar trebui să fie cu 1 ° F mai caldă decât în 2000. Asta nu s-a întâmplat aşa ca modelele lor climatice nu au reuşit să prezică chiar cu 10 ani în avans.

   Curbele albastre de răcire proiectate sunt bazate pe ciclurile DPO trecute pentru secolul trecut şi ciclurile de temperatură în ultimii 500 de ani. Trei scenarii posibile sunt prezentate: (1) racire globala similar cu racire globala de 1945 – 1977, (2) racire globala similar cu perioada rece 1880 – 1915, şi (3) racire globala similar minim Dalton de la 1790 la 1820.

  Posibilitatea de a temperaturilor scăzând la nivelul minim Dalton este sugerat de trecerea recentă a soarelui de la un maximum solar la un nivel minim solar asemănătoare cu cea din minim Dalton. Neobişnuitul ciclu lung 23 de la faţa soarelui şi indicele solar magnetic sugerează un minim solar similar cu minimul Dalton este foarte posibil. A patra posibilitate este că ne apropiem de un alt tip Maunder minim şi o alta Mica Era Glaciara. Timpul va spune care curba este corectă.

   Cititi va rog si:

Documentare celebre: „THE GREAT GLOBAL WARMING SWINDLE” (Marea escrocherie a incalzirii globale) – subtitrare in limba romana