Petre Ţuţea (6 octombrie 1902 – 3 decembrie 1991)
Petre Ţuţea:
„O babă murdară pe picioare, care stă în faţa icoanei Maicii Domnului în biserică, faţă de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor”.
Arestat de comunişti şi anchetat fără condamnare timp de 5 ani (1948-1953), apoi arestat din nou la 22 decembrie 1956 şi condamnat la 10 ani închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”, 1957. I se intentează un nou proces în 1959 şi este condamnat la 18 ani muncă silnică, din care a făcut 8 ani (1956-1964), la Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari şi mai ales la Aiud. În total, 13 ani de închisoare.
Cititi va rog mai multe la:
Petre Țuțea. Vocația filosofală și puterea mărturisitoare a românului
Cititi va rog si:
Petre Ţuţea: „Am stat 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi”
Petre Ţuţea: „Am stat 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi”
Marcel Petrişor, profesor şi scriitor, fost deţinut politic, cel care a stat cel mai mult alături de Petre Ţuţea, în centrul de educare de la Aiud şi ulterior in libertate, ca prieten, spunea: „Nea Petrache a trăit într-o sărăcie absolută. Îmi aduc aminte că mergea pe la Uniunea Scriitorilor şi mânca din pomana dată acolo. Mânca acolo la cantină, dar nu se prea sătura. Şi când mergeam pe Victoriei, în dreptul Pieţei Amzei, zice: „Hai să mergem şi aici la fetele astea, ne mai dau să ne săturam.” Era un birt acolo…”
Petre Ţuţea s-a stins din viaţă lucid, în ziua de 3 decembrie 1991, într-o rezervă a spitalului “Christiana” din Bucureşti pe când era intervievat de un grup de reporteri. Întrebat: “Ce înseamnă un om de dreapta?”, câteva clipe înainte de trecerea sa dincolo, Petre Ţuţea a răspuns simplu: “Român absolut, asta înseamnă!” Cele din urmă cuvinte ale sale au fost însă: „Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!” (Petre Tuţea – Între Dumnezeu şi Neamul meu, Fundaţia Anastasia, Bucureşti, 1992)
Cititi va rog mai multe la:
https://historia.ro/sectiune/general/petre-tutea-am-stat-13-ani-in-temnita-pentru-un-587083.html
Petre Țuțea. Vocația filosofală și puterea mărturisitoare a românului
Petre Ţuţea – 3 decembrie, pomenirea filosofului mărturisitor
Petre Ţuţea s-a născut la 6 octombrie 1902 în Boteni, Muscel, jud. Argeş. Eseist, filosof, economist şi om politic român, dar mai presus de toate un mărturisitor al adevărului, al lui Hristos în plin veac ateu XX. Născut în familia unui preot, a studiat la liceul „Neagoe Basarab” din Câmpulung-Muscel şi la „George Bariţiu” din Cluj. A urmat Facultatea de Drept la Cluj, devine doctor în Drept administrativ, „Magna cum laude” (1929).
În anul 1932 fondează revista „Stânga: linia generală a vremii”, unde semnează cu pseudonimul Petre Boteanu. În 1933 este referent în Ministerul Comerţului şi Industriei. Între anii 1933-1934 a fost ataşat la Legaţia Economică Română din Berlin, unde se întâlneşte cu Nae Ionescu. Între anii 1936-1939 a fost şef de secţie în Ministerul Economiei Naţionale, Biroul de publicaţii economice şi propagandă. În 1940 a fost şef de secţie în Ministerul Comerţului Exterior. Colaborează la diverse publicaţii, în special la „Cuvântul”, condus de Nae Ionescu, cu articole de economie politică. Între 1940-1944 a fost şef de secţie în Ministerul Războiului, iar între anii 1944-1948 a fost director de studii în Ministerul Economiei Naţionale.
A fost prieten cu Nae Ionescu, Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr şi Emil Cioran.
Arestat de comunişti şi anchetat fără condamnare timp de 5 ani (1948-1953), apoi arestat din nou la 22 decembrie 1956 şi condamnat la 10 ani închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”, 1957. I se intentează un nou proces în 1959 şi este condamnat la 18 ani muncă silnică, din care a făcut 8 ani (1956-1964), la Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari şi mai ales la Aiud. În total, 13 ani de închisoare.
După eliberarea din 1964, cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor, a fost permanent supravegheat de securitate. Îi sunt confiscate numeroase manuscrise, printre care o copie a proiectului Prometeu. Spre sfârşitul vieţii a început o Antropologie creştină concepută schematic în 6 capitole. A fost urmărit de securitate până la sfârşitul anului 1989, cum arată cele 20 de volume ale dosarului său.
Ţuţea a fost supranumit un Socrate român datorită preocupărilor filosofice şi rolului educativ pe care l-a asumat prin exemplul personal, mai ales în închisoare. Din cauza persecuţiei a publicat foarte puţin înainte de 1989, însă imediat după, scrierile şi interviurile sale au început să fie difuzate prin toate mediile. Vorbele sale de duh erau o adevărată înţelepciune creştină. Era o adevărată enciclopedie. I-a iertat pe cei care l-au chinuit. Trece la cele veşnice la Bucureşti, 3 decembrie 1991 într-o rezervă a spitalului Christiana din Bucureşti. La cimitirul din Boteni a fost dus într-un car tras de boi, de ziua Sfântului Nicolae.
Din operele sale menţionăm:
Eseuri filosofice: Bătrâneţea şi alte texte filosofice (1992); Reflecţii religioase asupra cunoaşterii (1992); Philosophia perennis (1992, 1993, volum reeditat sub titlul Scrieri filosofice vol. I, 2006); Nelinişti metafizice (1994); Filosofia nuanţelor (1995); Scrieri filosofice, vol. I, 2005, vol. II, 2006.
Dialoguri: Între Dumnezeu şi neamul meu, 1992; 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea, 1993; Ultimele dialoguri cu Petre Ţuţea, de Gabriel Stănescu, 2000.
Scrieri cu caracter economic, politic: Manifestul revoluţiei naţionale (în colaborare), 1998; Reforma naţională şi cooperare, 2001; Anarhie şi disciplina forţei, 2002; Lumea ca teatru. Teatrul seminar, 1993; Omul. Tratat de antropologie creştină, 2004.
„Tot ce-am suferit aş fi neconsolat şi aş fi fost în tot timpul claustrării mele, în timpul prizonieratului meu în temniţă… dacă n-aş fi trăit convingerea fermă că îmi face cinstea suferinţei unui mare popor… greu de istorie şi de viitorul lui strălucit”.
„Un Român absolut trebuie să fie legionar”, spunea el. „Corneliu Codreanu a fost o PERSONALITATE. Personalitatea e un ins care influenţează ambianţa prin simpla lui forţă harismatică; un om cu har. Şi Codreanu a avut acest har, a făcut o Mişcare puternică”.
“ Legionarismul a fost o revoluţie pentru că a însufleţit o generaţie, construind ordinea de stat pe substanţa istorică a poporului român”
„O babă murdară pe picioare, care stă în faţa icoanei Maicii Domnului în biserică, faţă de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor”.
(www. Wikipedia.ro; http://www.tutea.ro/)
„Comunismul e cea mai mare aflare-în-treabă din istoria omenirii. Comuniştii au vrut să ne
facă fericiţi cu forţa: bă, să fiţi fericiţi, că vă ia mama dracului! Adică să mănânci bine, să bei bine, să dormi bine şi la loc comanda! Ca să constaţi că e incapabil comunismul de guvernare, nu trebuie să ai doctoratul în ştiinţe sociale. Orice bou vede că nu e bun. El vede că mă-sa rabdă, nevasta rabdă, copiii rabdă… vede tot şi totul pute. A te opune comunismului înseamnă a apăra puritatea Codului Penal. Comuniştii trebuie trataţi ca infractori de drept comun. Ca hoţii de buzunare, ca tâlharii, ca violatorii de dame… Comunismul e imanentism absolut: el mută complet omul în lumea asta. Comunismul înseamnă negaţia omului total, că omul total aparţine la cele două lumi: lumea trecătoare şi lumea veşnică… Ei sunt infractori, comuniştii, nu sunt oameni politici. Comuniştii sunt atât de tereştri, că eu nu i-aş lăsa nici să se urce în avion, şi între Bucureşti şi Moscova i-aş pune să meargă pe jos, umplând desagii cu mâncare din loc în loc…
Comunistul ştie că e animal, ştie că e raţional şi ştie că e absolut muritor. Dar în felul ăsta, cu toată raţionalitatea lui, între el şi dihor nu e nici o deosebire. Comunismul, unde a triumfat, te beleşte sistematic. Ăştia nu sunt în stare să conducă nici o comună rurală. Încurcă apele, înfundă fântânile. Comunismul este un cancer social. Unde se instalează, rămâne pustiu.
Comuniştii sunt văcari: consideră oamenii ca văcarii cirezile. Cum poţi gândi egalitatea absolută – că aşa trebuie s-o gândeşti ca să fii comunist – când nici nu ieşi bine în stradă şi te-ntâlneşti cu ea, cu inegalitatea?… Comuniştii urmăresc egalitatea anarhică finală. Ăştia sunt comuniştii – anarhişti! Prin finalitatea lui, marxismul nu e ostil anarhiei, pentru că nu poţi fi egalitar decât dacă eşti anarhic”.
„Auzisem vag până acum despre Ţuţea. Acum aud vorbindu-se despre el, ca despre una din cele mai mari personalităţi contemporane… Un mare adevăr al istoriei româneşti a afirmat Petre Ţuţea prin cuvintele: „Istoria românilor dezgolită de crucile de pe scuturile voievozilor este egală cu zero. Doar voievozii nu s-au luptat pentru ridicarea nivelului de trai”. În acest sens, Aiudul era acum un imens lagăr de prizonieri, alcătuit din cruciaţii biruiţi temporar de oastea lui Antichrist. Dar în partea invizibilă a realităţii, temniţa din Aiud se transformase într-o cazarmă de pregătire a cruciaţilor pentru o nouă ofensivă.” (pr. L. Brânzaş, „Raza din catacombă”, cap. 4;10)
„Un colos intelectual într-un suflet de copil. Un enciclopedist care nu a reuşit să scrie mai nimic. Un filosof care şi-a rotunjit concepţia în focul temniţelor. A vorbit toată viaţa strălucitor, conştient că se dăruie. Adesea îşi citea prin reviste ideile expuse şi era mulţumit, căci nu pe el, ci credinţa lui voia să o răspândească. Întâlnind la Jilava mai toate vârfurile culturale şi politice româneşti, ca M. Manoilescu, Bejan, Bentoiu, Istrate Micescu, Petre Pandrea, Ţuţea s-a impus între ei cu autoritate necontestată. Dacă s-ar putea reproduce discuţiile dintre zidurile Jilavei, ar rezulta o nemaipomenită şi ascuţită întâlnire de opinii. Gândirea sa era profund creştină. Formulările lui erau savante. Şi totuşi în intimitate era simplu, cald sufleteşte şi blând ca un copil. El nu făcea simplă teorie filozofică, ci îmbrăţişa toată viaţa într-o viziune optimistă şi maiestuoasă. A suferit cu demnitate ani mulţi de temniţă, apoi a trăit ca un fel de nimeni, al nimănui, un nimic. Nu numai neamul românesc, ci toată lumea a pierdut în el un mare gânditor.” (Ioan Ianolide, „Întoarcerea la Hristos”)
sursa: “Martiri si marturisitori romani din secolul XX” – Fabian Seiche
Dupa 30 de azi, s-a marit numarul idiotilor despre care vorbea Petre Tutea
Iata ca au trecut 28 de ani de la mutarea la Domnul a romanului Petre Tutea (6 octombrie 1902 – 3 decembrie 1991). Una dintre celebrele sale vorbe a fost:
„Am stat 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi”
Nu era chiar tot neamul idiot la vremea aceea, insa in aceste 3 decenii care au trecut, parca s-a mai marit procentul lor…
Patru profesori de la Universitatea de Vest nu vor ca o strada din Timisoara sa fie numita „PETRE TUTEA” deoarece „A FOST LEGIONAR” deci „o personalitate controversată și neconsonantă cu spiritul civic și cultural al Timișoarei”
Iata ce putem citi in articolul REVOLTĂ la Timişoara după ce s-a decis ca o stradă să fie botezată „Petre Țuțea”. Tu ce părere ai? | DEZBATEREA ZILEI:
Decizia Primăriei din Timișoara de a numi străduța pietonală “Fără Nume” cu numele lui Petre Țuțea, provoacă revoltă la Universitatea din Timișoara. Tu ce părere ai?
Potrivit Opinia Timişoarei, profesorii din cadrul Facultății de Științe Politice, Filozofie și Științe ale Comunicării de la Universitatea de Vest nu sunt de acord cu decizia luată de Comisia de Atribuire sau Schimbare de Denumiri la Străzi, deoarece, afirmă aceştia într-o scrisoare către Consiliul Local, Petre Țuțea nu a avut nicio relație biografică cu Timișoara, a fost un legionar, fiind “o personalitate controversată și neconsonantă cu spiritul civic și cultural al Timișoarei”.
Redăm mai jos scrisoarea integrală a profesorilor, către Consiliului Local Timișoara:
3 decembrie: PETRE TUTEA – 20 de ani de la trecerea la Domnul
Reiau integral articolul 3 dec. 2011: Petre Ţuţea – 20 ani de la trecerea sa la Domnul:
Petre Ţuţea a vazut lumina zilei la 6 Octombrie 1902 în satul Boteni, Muscel, în familia unui preot. Urmează liceul Neagoe Basarab din Câmpulung, Gh. Bariţiu din Cluj; Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, Universitatea Humboldt din Berlin unde studiază formele de guvernământ. Termină ca doctor în economie politică şi drept si devine discipol al lui Nae Ionescu.
Colaborează la diverse publicaţii naţionaliste, în special la ziarul Cuvântul condus de Nae Ionescu, ziar de înaltă factură intelectuală, alături de Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, Mircea Vulcănescu şi alţi exponenti straluciţi ai elitei intelectuale legionare, unde scrie numeroase articole de substanţă, studii de economie şi politică. Românismul generatiei legionare interbelice, marele intelectual l-a definit simplu:
” A însemnat să fim noi înşine…” (vezi lucrarea Petre Tuţea – Între Dumnezeu şi Neamul meu, Fundaţia Anastasia, Bucuresti, 1992).
În cadrul Guvernului Naţional-Legionar instaurat după 6 Septembrie 1940, Petre Ţuţea a îndeplinit funcţia de Şef de Serviciu şi apoi Director în Ministerul Economiei Naţionale.
După venirea comuniştilor la putere, Petre Ţuţea este arestat şi condamnat mai întâi la 5 ani închisoare (1948-1953), apoi la 18 ani de muncă silnică din care a executat 8 ani în această fază (1956-1964) în diverse penitenciare (Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari), dar mai ales la Aiud unde era concentrat grosul vârfurilor legionare, fiind eliberat în anul 1964 cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor indurate:
“– Tot ce-am suferit – declara Petre Tutea –, aş fi neconsolat şi aş fi fost în tot timpul claustrării mele, în timpul prizonieratului meu în temniţă… dacă n-aş fi trăit convingerea fermă că îmi face cinstea suferinţei unui mare popor… greu de istorie şi de viitorul lui strălucit”. (ibidem). Hărţuit în permanenţă de regimul comunist prin autorităţile sale represive, Petre Ţuţea a avut curajul să-şi exprime convingerile sale legionare până în ultimele clipe ale vieţii:
“– Un Român absolut trebuie să fie legionar”, spunea el. “Corneliu Codreanu a fost o PERSONALITATE. Personalitatea e un ins care influenţează ambianţa prin simpla lui forţă harismatică; un om cu har. Si Codreanu a avut acest har, a facut o Miscare puternică” (ibidem). Pentru ca tot el să revină şi să adauge:
“– Legionarismul a fost o revoluţie pentru că a însufleţit o generaţie, construind ordinea de stat pe substanţa istorică a poporului român” (ibidem).
Continuu sub observaţia agenţilor securităţii comuniste după eliberarea sa din închisoare, Petre Ţuţea a suferit enorm, dar cu stoicism, şicanele repetate ale acestora. Numeroasele descinderi la locuinţa sa modestă de lângă Cişmigiu, au dus la confiscarea a numeroase manuscrise, studii şi materiale la care acesta lucra.
Marele român Petre Ţuţea s-a stins din viaţă lucid, în ziua de 3 Decembrie 1991, într-o rezervă a spitalului “Cristiana” din Bucureşti pe când era intervievat de un grup de reporteri. Întrebat: “Ce înseamnă un om de dreapta?”, câteva clipe înainte de trecerea sa dincolo, Petre Tutea a răspuns simplu:
“– Român absolut, asta înseamnă!” (ibidem)
Cititi va rog si:
PETRE TUTEA: “Eu cand discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa”
PETRE TUTEA: „Eu cand discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa”
Citez din articolul POMENIREA MARELUI FILOZOF PETRE TUTEA:
Pe 3 decembrie se împlinesc 19 ani de la dispariţia filosofului Petre Ţuţea.
Supranumit un Socrate al României, filosoful Petre Ţuţea s-a născut în 1902 la Boteni, în judeţul Argeş, în familia unui preot. În anii ’30 a făcut parte din valul de intelectuali reuniţi în jurul lui Nae Ionescu: Constantin Noica, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu.
După război, a avut parte de o prigoană comunistă feroce: arestat vreme de cinci ani fără condamnare din 1948-1953, Ţuţea a fost condamnat în 1959 la 18 ani de muncă silnică din care execută opt. A murit în 1991.
Citate celebre:
“Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.”
„Am avut revelaţia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esenţă, sediul lui nu e nici în ştiinţă, nici în filozofie, nici în artă. Şi când un filozof, un om de ştiinţă sau un artist sunt religioşi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.”
„Acum, mai la bătrîneţe, pot să spun că fără Dumnezeu şi fără nemurire nu există adevăr„.
„O babă murdară pe picioare, care stă în faţa icoanei Maicii Domnului în biserică, faţă de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor. ”
„Eu când discut cu un ateu e ca şi cum as discuta cu uşa. Între un credincios şi un necredincios, nu există nici o legătură. Ala e mort, sufleteşte mort, iar celălalt e viu şi între un viu şi un mort nu există nici o legătură. Credinciosul creştin e viu.”
„Ateii şi materialiştii ne deosebesc de animale prin faptul că nu avem coadă.”
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
7 comments