Categoria „BATRAN DEGEABA” – Istoricul Neagu DJUVARA: TARA ROMANEASCA A FOST INTEMEIATA DE CUMANI

   Iata ce putem citi in articolul DOSARE SECRETE: Basarab – Vodă, un domnitor de origine dacică? Aferim efendi Neagu – episodul I:

O uluitoare propagandă sponsorizată din exterior încearca să acrediteze ideea conform căreia Ţara Româneasca ar fi fost întemeiată de migratorii cumani, popor de origine turcică. Problema a fost dezbătuta pe larg, în special din cauza cărţii lui Neagu Djuvara, filolog de formaţie devenit ulterior istoric al civilizaţiilor, despre tatăl lui Basarab, Thocomerius.

Notat Tihomir de istoriografia clasică, apărut în documentele maghiare ce vorbesc de Basarab ca fiind “filii Thocomerii”, acest Thocomerius, tatăl lui Basarab, este creditat de către Neagu Djuvara, dar şi de o cohortă de istorici maghiari ca fiind cuman get-beget! Numele lui ar fi fost Tokt-Omer, adică “Fier Tare”, aşa cum pe fiul său l-ar fi chemat Bassar-Abba, ceva în  genul preşedintelui sirian Bassar al Assad.  Tari de ureche, maghiarii şi românii ar fi tradus numele după limba lor.

Incapabili de a se organiza, valahii înapoiaţi şi blajini ar fi fost dominaţi puternic de ultimele două popoare migratoare, de origine Turk, pecenegii şi cumanii. Ultimii ar fi realizat taman în secolul XIV(!!!), ceea ce au realizat vizigoţii, ostrogoţii, vandalii şi francii înainte de secolul X. Aferim efendi Neagu!

Veniţi de două secole în zonă, loviţi de valul mongol cu o sută de ani înainte – Ungaria a avut nevoie de câteva decade pentru a-şi reveni – şi cu tătarii în coastă, cumanii coboară curajos din munţii Fagăraşului şi înfiinţează statul român medieval sub Bassar-Abba.

Sedus de combinaţii lingvistice – deh, filologia – Neagu Djuvara nu observă subţirimea argumentelor sale. Descălecatul unor migratori din munţi, numele de valahi ce-l poartă în documentele maghiare, diplomaţia prudentă a lui Basarab şi tactica militară muntenească de la Posada. Nimic turcesc, nici o oroare de spaţii mici şi închise, aşa cum aveau toţi călăreţii de stepă, nici o trufie diplomatică specifică migratorilor.

Başca, toate căpeteniile cumane menţionate istoric, Kuthen, Karaz sau Bortz sunt cunoscute ca atare şi niciodată confundate de maghiari cu valahii. În plus, numele Basarab nu există la popoarele turanice.  Este doar o construcţie artificială realizată de lingviştii moderni pe baza limbilor turcice actuale. Nici gând ca părinţii să-şi fi numit copii cu acest nume. Altfel, am fi avut mai mulţi Basarabi prin jurul nostru, sau prin istoria Asiei Centrale.

   Iata si ce putem citi la http://ro.wikipedia.org/wiki/Basarab_I:

Istoricii români din secolul al XIX-leași începutul secolului XX l-au considerat pe Basarab ca fiind român, în baza documentelor ungare, inclusiv cel antemenționat. Nicolae Iorga a luat însă în considerare și o altă teorie: „numele e cuman… numai numele?” însă nu a mers mai departe. Ulterior, alți istorici, între care Neagu Djuvara, s-au ocupat mai mult de această ipoteză, considerând-o întemeiată. Cel din urmă istoric a sintetizat argumentele sale astfel^[2]:

• Majoritatea specialiștilor contemporani consideră atât numele Basarab, cât și cel al tatălui său, Thocomerius, de origine turanică.^[3]
• Basarab și fiul său Nicolae Alexandru au fost catolici, în condițiile în care slavo-românii ținuseră de veacuri de biserica răsăriteană, iar cumanii erau singurul popor catolic din Țara Românească. Documentul regal din 26 noiembrie1332 despre răsplătirea comitelui Laurențiu de Zarand contrazice însă radical ipoteza despre confesiunea romano-catolică a lui Basarab, deoarece voievodul este calificat drept „schismatic”, ceea ce în exprimarea tipică din epocă însemna „creștin de rit ortodox”.^[4])
• Cele mai mari și puternice ctitorii ale urmașilor lui Basarab, Mănăstirea Coziași Mănăstirea Horezu (Hurez), poartă nume cumane (însemnând „nucet” și respectiv „huhurez”; comparați cu cuvîntul turcesc horoz „cocoș”).
• Contrar credinței fără suport documentar potrivit căreia Basarab s-ar fi impus peste ceilalți cnezi români drept căpetenie împotriva tătarilor, cronicile ungurești și sârbești menționează faptul că în bătăliile „de la Posada” și Velbužd tătarii s-au aflat alături de români. Deoarece tătarii occidentali (din Hoarda de Aur) erau în majoritate foști cumani, o posibilă origine cumană a lui Basarab ar fi putut crea legături între cele două popoare. V. mai jos problema colaborării dintre români și tătari sub Basarab I.
• În 1325, un cleric ungur depunea mărturie că un fiu de comite cuman (Parabuh, v. mai jos) a îndrăznit de față cu un tânăr nobil maghiar, să îl defăimeze pe rege, spunând că acesta nu-i ajunge nici măcar la gleznă lui Basarab. Istoricul Neagu Djuvara presupune că această întâmplare dovedește mândria tânărului cuman față de voievodul din același neam ca al său.
• Porecla „Negru-vodă” dată descălecătorului sau întemeietorului, cum a mai fost numit, se referă la prezumtiva culoare a feței sale, după cum și-au exprimat părerea separat și peste câteva secole cronicarii Paul de Alepși Miron Costin.

În final, Djuvara admite că fiecare ipoteză în parte nu constituie o dovadă, dar crede că, luate împreună, ar reprezenta un argument puternic, originea turanică a familiei Basarabilor fiind actualmente ipoteza de lucru a celor mai mulți specialiști medieviști.

Potrivit istoricilor Constantin C. Giurescuși Dinu C. Giurescu, nu este ceva ieșit din comun faptul că numele „Basarabă” (sau Bassaraba) ar însemna în limba turcă veche „părinte cuceritor” sau „stăpânitor”, că este de origine cumană și că a fost purtat de întemeietorul Țării Românești. (Prezumția se mai bazează pe împrejurarea că numele cumane aveau foarte frecvent sufixarea -aba, -oba, -apa, -opa („tatăl”) și mult mai rar sufixarea -oğlu („fiul”), de ex. clanul cuman Burçoğlu, mai răspândită la celelalte neamuri turcice.) Ei arată că în privința numelor de persoane, „constatăm în toate timpurile și în toate țările influențe străine foarte puternice” și chiar o modă și că astfel se explică alegerea acestui tip de nume, Basarab fiind un nume de botez la fel ca Ștefan, Mihai sau Petru. Faptul că el a purtat un nume străin, „nu scade întru nimic românitatea lui Basarabă”^[5].

După alți istorici, numele „Basarab” ar însemna în cumană „prea sfânt, prea puternic, izbăvitorul”^[6]. Georgeta Penelea remarcă faptul că „Originea cumană a numelui Basarab este incontestabilă, dar de aici nu se poate susține că și dinastia munteană ar fi fost de origine cumană. […] S-ar putea ca mama lui Basarab să fi fost o nobilă cumană, simbioza româno-cumană fiind astăzi un fapt dovedit; mai multe familii boierești, în special din jumătatea răsăriteană a Munteniei, au o origine cumană”^[7].

Există și izvoare în baza cărora unii cercetători speculează că Tihomir/Thocomerius ar fi fost fiul lui Möngke Temür (Mengu-Timur), han al Hoardei de Aurși nepot al lui Batu-han.

Așadar, Basarab era fiul unui Thocomerius, binecunoscut la curtea maghiară^[8]. Potrivit pomelnicelor de la bisericile din Câmpulungși Râmnicu Vâlcea, el a fost căsătorit cu Margareta (sau Marghita), cu care a avut doi copii: viitorul domn Nicolae Alexandru (1352 – 1364) și Teodora, căsătorită cu țarul Ivan Alexandru al Bulgariei (1330 – 1371). Din legătura ultimilor doi se va naște țarul Strațimir al Bulgariei. Fiind repudiată de țar, Teodora se va călugări sub numele de Theofana^[9].

   Cititi va rog si:

Categoria „BATRAN DEGEABA” – Istoricul Neagu DJUVARA: „ROMANIA A RAMAS IN URMA FIINDCA E ORTODOXA”

IMPERIUL ROMANO – BULGAR (Țaratul vlaho-bulgar, 1185-1258) se intindea de la Adriatica si pana la Nistru … Romanii sunt daci? Ce limba vorbeau dacii?

ROMANIA = Imperiul Roman cu capitala la Bizant? Un text de Preot Mihai-Andrei Aldea

Foto: PLACILE (tablitele) DE LA SINAIA …