Jocurile pe calculator ne pot transforma copiii în criminali

   În urmă cu câteva săptămâni, Teodosian G. din Iaşi şi-a omorât cu sânge rece mama, profesoară la Grupul Şcolar A.S., pentru că – după spusele lui – nu-l lăsase să iasă afară. Şocant este faptul că băiatul nu a avut pe moment nici un fel de remuşcări, iar după două săptămâni a mărturisit procurorilor: „m-am trezit ca dintr-un coşmar”. Care este cauza pentru care Teodosian, un copil aparent normal, chiar bun la învăţătură, s-a năpustit asupra mamei sale, lovindu-o în cap cu ciocanul până a desfigurat-o complet şi n-a mai dat semne de viaţă? Se ştie doar faptul că Teodosian era un pasionat al jocurilor pe calculator, a celor dure, cu multă violenţă. Oare aceasta să fie explicaţia? I-am adresat această întrebare d-lui Virgiliu Gheorghe, autorul cărţii „Efectele televiziunii asupra minţii umane” (edit. Prodromos, 2008) , realizând interviul pe care îl puteţi citi în continuare. (F.O.)

   Virgiliu Gheorghe: Un psiholog din Marea Britanie observa următorul fapt: dacă, întorcându-ne de la serviciu, am găsi acasă un individ care ne învaţă copilul să facă tot felul de rele, să desfrâneze, să fure şi să omoare, am chema imediat poliţia şi am lua măsuri împotriva acestuia. Dar dacă l-am afla pe copil uitându-se la televizor, învăţând după exemple vii tot ce poate fi mai rău, am spune liniştiţi: „Ei, ce să-i faci, se uită la televizor…”. Vreau să spun că, deşi toate studiile desfăşurate în ultimii 50 de ani demonstrează că violenţa virtuală generează un comportament violent, pe de o parte pe micul ecran avem tot mai multă violenţă, iar pe de altă parte părinţii, în cele mai multe cazuri, nu iau nici o măsură pentru a-şi proteja copiii.

   Familia Ortodoxă: Dar, totuşi, de la un comportament violent şi până la a-ţi omorî mama e o distanţă apreciabilă…

   V.G.: Desigur, însă jocurile pe calculator sunt mult mai eficace în formarea comportamentului criminal decât filmele cu violenţă.

   F.O.: De ce?

   V.G.: În primul rând, pentru că jucătorul se implică activ, nu doar empatic, în actul de violenţă. La televizor el urmăreşte crima, iar la calculator el însuşi trage de mii de ori de o manetă sau apasă pe un buton pentru a omorî, pentru a schingiui. De aceea e mult mai probabil ca acest gest să devină reflex. Să nu uităm că tot ceea ce omul vede rămâne înscris în subconştientul său şi poate ieşi la suprafaţă când nici nu ne aşteptăm. Gândiţi-vă că în mintea unor astfel de jucători pe calculator au pătruns milioane de imagini cu oameni torturaţi şi omorâţi, adesea el însuşi, copilul jucător, fiind autorul crimei virtuale! Ce credeţi că va urma?

   F.O.: Este însă o diferenţă între a omorî un caracter animat în lumea virtuală şi a-ţi ucide mama!

   V.G.: Problema este tocmai aceea că tinerii aceştia, care au petrecut mii şi mii de ore în lumea virtuală, nu mai deosebesc foarte bine realul de imaginar.

   F.O.: Cu alte cuvinte, Teodosian nu a realizat că-şi ucide mama?

   V.G.: În momentul crimei e puţin probabil să fi realizat, dar fenomenul e mult mai complex. Implicarea în violenţa virtuală duce la desensibilizare. Adică în mod firesc, atunci când loveşti pe cineva, când vezi cum curge sângele, intuieşti, realizezi durerea, suferinţa pe care i-o produci aproapelui, ceea ce induce spontan un anumit sentiment de compătimire, de suferinţă, care te împiedică să continui actul de violenţă. Violenţa virtuală toceşte exact această sensibilitate. Doctorii au observat şi la Teodosian acest lucru, o lipsă completă a emotivităţii, a conştiinţei crimei pe care o săvârşise. Povestea cu amănunte despre modul cum s-a desfăşurat omorul, de parcă relata acţiunea unui film. Mă întreb ce ar zice părinţii copiilor care-şi petrec timpul jucându-se pe calculator aflând că astăzi în armata americană se folosesc jocurile de strategie cu conţinut violent pentru a induce desensibilizarea la violenţă, prin urmare a-l educa pe soldat să omoare fără nici o tresărire de conştiinţă, a-l transforma într-un ucigaş perfect. John Naisbitt analizează într-una din cărţile sale cazurile de copii criminali din America, aducând în discuţie chiar antrenamentele speciale ale soldaţilor americani, desfăşurate pe nişte programe video asemănătoare jocurilor cu care se desfată mulţi dintre copiii noştri.

   F.O.: Dar dragostea faţă de părinţi nu te poate împiedica de la o asemenea faptă?

   V.G.: Pe un om normal, da. Dar un copil care-şi petrece timpul omorând sau, pur şi simplu, trăind în spaţiul halucinant al realităţii virtuale, mai poate fi socotit perfect normal din punct de vedere afectiv şi mintal?

   F.O.: Dar nu toţi copiii care se joacă pe calculator ajung să omoare…

   V.G.: Vedeţi, toţi copiii învaţă matematica la şcoală, dar numai puţini ajung la olimpiadă. Extrapolând, observăm că deşi nenumăraţi copii se antrenează astăzi să omoare prin aşa-zisele jocuri pe calculator, doar unii dintre ei ajung la crimă. Poate pentru că au o mai mare labilitate psihică, un mai mare deficit afectiv sau, pur şi simplu, pentru că trec printr-o conjunctură care le favorizează violenţa… În urmă cu câteva luni, un băieţel de numai patru ani din Bihor şi-a omorât surioara cu un cuţit de bucătărie pentru că nu i-a dat o jucărie. Aţi mai auzit de aşa ceva până în zilele noastre? Eu mă gândesc uneori că numai Dumnezeu nu îngăduie toate crimele şi răul pe care copiii noştri l-ar putea face, antrenaţi fiind în mod profesionist să omoare, prin simple desene animate sau prin jocuri pe calculator…

   F.O.: Credeţi că aceste crime pot fi cauzate şi de o anumită înrâurire de natură demonică?

   V.G.: Mi se pare un lucru foarte plauzibil în condiţiile în care pornografia, violenţa şi uciderea sunt acte iraţionale cu un potenţial malefic de necontestat. Atâta timp cât copiii noştri se împărtăşesc din ele, e foarte probabil ca demonii care le gestionează să se facă stăpâni pe minţile lor. Astfel se poate explica şi orbirea care însoţeşte adesea în zilele noastre crimele săvârşite. Spre exemplu, cu câţiva ani în urmă, Cristian, un băiat din Alexandria, şi-a omorât surioara lovind-o de mai multe ori cu cuţitul în spate. Era un copil liniştit, dar pasionat de filmele de groază. Crima a făcut-o într-o stare de somnambulism, având în faţa ochilor un „mascat” din filmul pe care-l văzuse cu puţin timp înainte…

   F.O.: Ce recomandaţi?

   V.G.: Nu cunosc nimic mai periculos pentru educaţia, pentru mintea şi sufletul unui copil decât jocurile pe calculator sau accesul necontrolat la televizor şi internet. Aceste mijloace lăsate pe mâna unui copil sunt mult mai periculoase decât chibriturile şi chiar decât o armă de foc.

   F.O.: Ce putem face pentru a-i creşte cât mai departe de influenţe atât de nefaste?

   V.G.: Să nu lăsăm să treacă timpul, căci toate aceste mijloace dau dependenţă, uneori mai puternică decât drogurile. Trebuie să le găsim copiilor noştri alternative: să petrecem mai mult timp cu ei, să-i obişnuim cu lectura, cu ieşitul în natură şi poate, înainte de toate, să-i familiarizăm cu cele ale credinţei, cu Biserica. O legătură vie cu Dumnezeu ar putea asigura copiilor noştri un echilibru sufletesc şi mental, o vioiciune a spiritului şi mai multe şanse în viaţă. Creşterea unui copil este de mii de ori mai dificilă astăzi decât odinioară, de aceea numai cu străduinţă, înţelepciune şi mult ajutor de la Dumnezeu ne vom face până la capăt datoria de părinţi.

   Cititi va rog si:

VIDEO (WikiLeaks): COLLATERAL MURDER (Crime colaterale) … Filmarea integrala a uciderii unor nevinovati de catre aviatia americana …

   Articolul este preluat din revista Familia Ortodoxa:

VIDEO: Cititi revista “FAMILIA ORTODOXA”

   Pentru abonament contactati va rog redactia la telefoanele 021 312 61 38 si 0733 319 609 sau pe e-mail la familia.ortodoxa@gmail.com

  Plata abonamentelor se poate face in cont bancar prin depunere de numerar, virament sau mandat postal, folosind datele de mai jos:

S.C. ORTODOXPRESS S.R.L.

Str. Constantin Brancusi, nr. 21, bl. M14, sc. 1, ap. 112, Bucuresti, sector 3

CUI: RO 18717238

Cont: RO86 RZBR 0000 0600 0795 2457

Banca: Raiffeisen Bank Unirea

   Abonamentele se pot face si prin SMS, pentru detalii cititi va rog:

http://www.familiaortodoxa.ro/abonare/plata-prin-sms/

  Majoritatea materialelor din revista nu apar si pe site-ul lor. De asemenea o consider utila si celor ce nu au acces la internet sau incepatorilor ce inca nu au habar de grozavia actiunilor SISTEMULUI. De aceea, bine ar fi sa va abonati, s-o cititi si apoi s-o dati si altora. Veti contribui astfel si la trezirea cunoscutilor vostri inca adormiti