Predica Mitropolitului Augustin de Florina la praznicul Intrarii Maicii Domnului in Biserica

Sursa: https://www.impantokratoros.gr/CEB5B6DA.ro.aspx

COPIII LA BISERICĂ! COPIII LA DUMNEZEU!

Sărbătoare mare astăzi, iubiţii mei, sărbătoare mariană; adică o sărbătoare în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care potrivit credinţei noastre cuvine-se să fie cinstită. Şi este cinstită Preasfânta noastră. Pentru că nu este doar o femeie, doar o sfântă; este mai presus de profeţi, de patriarhi, de apostoli, de cinstitul Înaintemergător, de îngeri şi de arhangheli, mai presus de orice creatură raţională. După Hristos, după Sfânta Treime, vine Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cea mai minunată şi mai frumoasă creatură şi lauda neamului omenesc. „Presfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, roagă-te pentru noi păcătoşii”! (Pavecerniţa Mare). Trebuie să avem o mare evlavie către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Astăzi sunt Intrările ei. Ce înseamnă „Intrări”? Trebuie să explicăm asta.
Nimeni, iubiţii mei, nu s-a născut din stâncă. Dumnezeu ar fi putut să poruncească ca omul să iasă din stâncă. Şi oare nu din stâncă iese o floare sau un copac? Dar atotînţelepciunea Lui a hotărât ca omul să se nască din bărbat şi din femeie, din unirea lor, din sfântul aşezământ al Nunţii. Aşadar, după cum toţi oamenii au părinţi, aşa şi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Iar părinţii ei cine au fost? Tatăl ei se numea Ioachim, iar mama Ana. Aceştia au fost părinţii.
Părinţi foarte evlavioşi. Dar aveau un necaz. Care? Că anii treceau şi nu năşteau copii. Erau trişti. Îl rugau pe Dumnezeu să le dea un copil şi făcuseră promisiunea să i-L închine. Şi Dumnezeu a auzit rugăciunea lor. Şi iată Ana a rămas însărcinată. După nouă luni a născut o fetiţă drăgălaşă pe care au numit-o Maria; un nume care avea să rămână nemuritor în istoria omenirii. N-au ţinut-o pe Maria lângă ei. Când s-a făcut de trei ani, spune Tradiţia Bisericii, au condus-o la Templul din Ierusalim potrivit promisiunii lor. Acolo au preluat-o preoţii, iar Arhiereul Zaharia a dus-o în Sfânta Sfintelor, unde doar arhiereului îi era îngăduit să intre o dată pe an. În Templu, Preasfânta noastră a rămas doisprezece ani şi era hrănită mai presus de fire de către Arhanghelul Gavriil.
Când copila s-a făcut de cincisprezece ani, preoţii au încredinţat-o logodnicului Iosif. Aşa a venit în Nazaret şi acolo s-a întâmplat cealaltă minune: „Îngerul cel mai întâi-stătător din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te!” (Imnul Acatist); Gavriil i-a vestit că va naşte fără sămânţă bărbătească, într-un mod dumnezeiesc şi mai presus de fire pe Mântuitorul omenirii, pe Împăratul lumii, „a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit” (Simbolul de Credinţă; Luca 1, 33).
Acesta este istoricul şi importanţa „Intrărilor”. Ce ne învăţă? Trei învăţături.
Prima. Am văzut că părinţii Presfintei nu aveau niciun copil şi erau trişti şi-L rugau pe Dumnezeu. Şi s-au bucurat mult când Ana a rămas însărcinată şi încă mai mult când a născut pe unicul ei copil. Întreb: Se întâmplă astăzi aşa ceva? Ei, până la unul sau cel mult doi copii, da. Mai departe, nu. Generaţia noastră nu mai vrea astăzi copii. Se tem bărbaţii ca nu cumva soţia să rămână însărcinată. Şi ca să nu rămână, uneltesc mijloace şi metode care nu se zic. Decade omul la un nivel mai prejos decât al animalelor. Tremură, ca nu cumva să răsară în cele dinlăuntru ale mamei floarea; pentru că cea mai frumoasă floare este copilul, floarea cerului; „floare din rădăcina lui Iesei”, nu cântăm despre copilul Iisus? (Catavasiile Naşterii Domnului). Acum însă, imediat ce răsare floarea, bărbatul se întristează, femeia se întristează; şi-aleargă la medici şi fac avort, adică o omoară, o ucid! Asta este cea mai mare crimă. Dacă omori pe cineva mare, poate că ţi-a dat vreun motiv. Dar acest copil mic, care este în cele dinlăuntru, ce rău a făcut? Este ce mai nevinovată fiinţă. De aceea, cine ucide un copil – zice un filosof rus – Îl ucide pe Hristos! Femei, dacă aţi căzut în păcatul acesta şi aţi ucis copii, nu vă folosesc nimic – nici lumânări, nici făclii, nici prescuri. Este absolută nevoie să vă duceţi să vă mărturisiţi, să vă spuneţi păcatele voastre şi să primiţi iertare. Aşadar, „Intrările” ne învaţă că familiile nu trebuie să facă acest mare păcat, care se numeşte paza de a face copii, ci să aducă pe lume copii câţi le dăruieşte Dumnezeu.
Ce altceva ne învaţă „Intrările”? Ce-au făcut părinţii Fecioarei? L-au dus pe copilaşul lor la Templu. Asta trebuie să se întâmple şi astăzi. Eşti tată? Eşti mamă? Copilaşul să-l duci la biserică. Să îi obişnuieşti mânuţa să facă semnul crucii. Să îl obişnuieşti să îngenuncheze şi să se roage. Limba lui să înveţe să rostească numele dumnezeiesc. Primele cuvinte pe care le va învăţa să fie „Dumnezeu”, „Hristos”; „tată” şi „mamă” şi „bunică”, acestea sunt în al doilea rând. Şi în duminici, mama să-şi scoale copiii pentru biserică. În anii de demult se trezeau copiii şi mergeau la biserică; şi ascultau Evanghelia şi se împărtăşeau cu Preacuratele Taine. Acum? Nimic! Dorm ca animalele. Şi în biserică nu se găseşte nici măcar un copil, ca să ridice sfeşnicul. Pentru asta e nevoie de grijă.
Aşadar, primul: Femei, nu faceţi marea crimă a feririi de a naşte copii, a pruncuciderii. Al doilea: Părinţi, duceţi-i pe copiii voştri la biserică. Şi a treia învăţătură care este? Dacă am să v-o spun, mă veţi asculta? Intrările Preasfintei noastre ne învaţă: Din copiii pe care-i veţi naşte, un copil să-L închinaţi lui Dumnezeu! Asta este cea mai bună închinare, asta este cea mai mare lumânare. Părinţii Preasfintei nu l-au ţinut pe copilul lor pentru ei. L-au închinat lui Dumnezeu. Acum, care-şi închină copilul lui Dumnezeu, să se facă preot, să se facă monah? Cine-şi dă o fetiţă să devină misionar şi să se consacre lui Dumnezeu? Sau să devină asistentă sau învăţătoare sau profesoară, ca să slujească lui Dumnezeu? Dacă se întâmplă aşa ceva, încep ca bocitoarele. Dar voi să consideraţi cinste şi binecuvântare a-I da lui Dumnezeu pe unul din copiii voştri. Să spuneţi: Pe acest copil îl închin să devină într-o zi preot al Celui Preaînalt, propovăduitor al Evangheliei, misionar. Este mare lucru ca una din fetele voastre să iubească nu doar un bărbat, ci pe Acela care este Mirele cel frumos al Bisericii. Să fiţi încredinţaţi că mulţi vă vor ferici.
Iubiţii mei, acestea sunt învăţăturile acestei sfinte sărbători, care poate fi caracterizată ca o zi de sărbătoare a copilului. Nişte contestatari ai credinţei creştine – statul e ateu! – au luat radiera diavolului şi şterg sărbătorile bisericeşti. În locul lor adoptă noi sărbători. Şi auzi: când au sărbătoarea mamei, când au sărbătoarea copilului, când au sărbătoarea cutăruia, când a celuilalt. Numai sărbători sunt; şi lovesc astfel în credinţa creştină. Astăzi, Biserica noastră, care pe toate le-a rânduit cu înţelepciune, aminteşte că Preasfânta s-a dus în Templu copilaş de trei ani. Aşadar, poate să fie considerată şi ca sărbătoare a copilului. Din nefericire însă, ateii şi necredincioşii, care ne guvernează, vor să desfiinţeze aceste frumoase sărbători, în care se sărbătoresc toate marile evenimente.
De aceea, părinţi, nu fiţi neglijenţi. Vă rog, ascultaţi-mă. Copiii voştri la biserică! Copiii voştri la Dumnezeu! Nu m-ascultaţi? Luaţi aminte, primii care vă veţi căi veţi fi voi. Pentru că dacă va înceta să fie cultivată în copii şi în tineri credinţa în Dumnezeu, societatea se va transforma în junglă. Fără Dumnezeu, toate crimele sunt îngăduite; şi furturi şi necinstiri şi ucideri şi orice rău. Copiii care nu cred, copiii care nu merg la biserică, copiii care nu se spovedesc, copiii care nu se împărtăşesc, copiii care nu-L ascultă pe Dumnezeu, vor deveni criminali; se vor umple închisorile. Şi voi veţi plăti scump, în nepoţii şi în strănepoţii voştri, indiferenţa aceasta faţă de copiii voştri.
Copiii la biserică! Doar aşa există nădejde să se creeze o altă lume mai sănătoasă, o nouă societate mai omenească, o patrie creştină, care va deveni din nou lumină şi călăuză omenirii.
† Episcopul Augustin
(Omilia Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin Kandiotis, a fost ţinută în Sfânta Biserică a Sfântului Nicolae Αμμοχωρίου, Florina, pe 21.11.1986)
(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: Androniki Kaplanoglou)
Sursa:  “Ne vorbeşte Părintele Augustin…” (vol. V)

 

Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor

Ev.Luca 8, 26-39:

26.      Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gerghesenilor, care este în faţa Galileii.
27.      Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte.
28.      Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui.
29.      Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie.
30.      Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el.
31.      Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc.
32.      Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit.
33.      Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat.
34.      Iar păzitorii văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate.
35.      Şi au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus şi s-au înfricoşat.
36.      Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul.
37.      Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat.
38.      Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul zicând:
39.      Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi a plecat, vestind în toată cetatea câte îi făcuse Iisus. 

Cititi va rog si:

Predica Mitropolitului Augustin de Florina

 

SCHIMBAREA LA FATA A DOMNULUI

Foto: http://www.credo.ro/schimbarea-la-fata.php

Sfânta Evanghelie după Matei 17, 1-9

1. Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte.
2. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.
3. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El.
4. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una.
5. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L”.
6. Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte.
7. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi.
8. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur.
9. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi.

Cititi va rog si:

6 august: Schimbarea la fata. Predica mitr. Augustin de Florina

 

Despre grijile vieții. Predica Mitropolitului Augustin de Florina

Ev. Matei VI, 22-33:

Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va disprețui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât haina? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă.

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica a III-a dupa Rusalii:

Iubiţii mei, voi încerca să tâlcuiesc în cuvinte simple acest cuvânt al Evangheliei, cu nădejdea că există urechi gata să primească sămânţa cea cerească.

Ce înseamnă aceste cuvinte? Dacă-L iubeşti pe Hristos, Îl vei propovădui – Îl vei mărturisi. Şi dacă tu Îl mărturiseşti, te va mărturisi şi El înaintea Tatălui Său celui Ceresc; altfel şi El se va lepăda de tine.

Când a spus aceste cuvinte Hristos? Le-a spus apostolilor Săi mai înainte de a-i trimite la propovăduire. Lăsaţi mrejele, a spus, şi mergeţi pretutindeni să propovăduiţi Evanghelia. Vă vor izgoni, veţi suferi chinuri, veţi fi ca nişte oi în mijlocul lupilor…

Ia închipuiţi-vă doisprezece mieluşei într-o haită de lupi! Cine va învinge? Şi totuşi, mieluşeii aceştia nu doar că i-au învins pe lupi, dar şi pe lupi i-au făcut miei! Cum s-a întâmplat asta? Apostolii nu aveau arme. Unica lor armă a fost cuvântul. Au propovăduit şi L-au mărturisit pe Hristos înaintea tuturor. Mărturisire a credinţei! Datorie şi obligaţie a oricărui creştin. Apostolul Petru s-a temut şi s-a lepădat de Hristos. Nu am, zice, nici o legătură cu El. De frică s-a lepădat, dar atunci când a cântat cocoşul, s-a pocăit, a plâns şi apoi L-a mărturisit continuu. Aşadar, să-L mărturisim şi noi pe Hristos ca şi apostolii. Să nu ţinem credinţa noastră ascunsă în inima noastră. Sunt creştin, zici. Din ce voi înţelege însă că eşti creştin? Dacă Îl mărturiseşti pe Hristos. Unde să-L mărturisesc? “Înaintea oamenilor” (Matei 10,32). Mai precis în trei situaţii:

Astăzi, în ceea ce priveşte religia, cei mai mulţi sunt necredincioşi şi atei, nu cred în nimic. Nu există Dumnezeu, îţi zic, şi cred că dacă au învăţat ceva carte au devenit şi oameni de ştiinţă. Ce faci deci când îi auzi? Dacă taci, păcătuieşti! Dacă eşti creştin, vei răspunde. Dar nu sunt teolog, nu sunt preot, vei zice. Greşeşti. Oricât de neînvăţat ai fi, poţi să spui cinci cuvinte. Într-un sat era un cioban. S-a dus acolo chipurile un mare om de ştiinţă şi a spus sătenilor că nu există Dumnezeu. Ceilalţi tăceau. În clipa aceea a trecut mai marele cioban şi i-a văzut adunaţi. Îi zic:

– Acest om, care ştie carte, ne zice că nu există Dumnezeu.

Se apropie ciobanul şi-l întreabă:

– Ce le spui pe-aici?

-Spun, că nu există Dumnezeu. Cine L-a văzut pe Dumnezeu?

Ciobanul nu s-a pierdut. Era luna august, soarele ardea pietrele.

– Vino aici, îi spune; şi-l urcă pe o stâncă. Ia priveşte puţin soarele.

– Dar nu pot, voi orbi.

– Ei, îi zice ciobanul, soarele nu poţi să-l vezi şi pe Dumnezeu vrei să-L vezi?

L-a făcut de-a plecat de acolo. În felul acesta un agramat i-a închis gura unui ateu. Şi tu, deci, imită-l pe cioban. Nu-ţi închide gura, nu-i lăsa pe atei să semene îndoieli. Mărturiseşte-L pe Hristos.

Iarăşi, într-un alt sat, unul vorbea la cafenea şi a început să spună, că lumea, universul, toate au apărut singure. Atunci, unul l-a întrerupt: Dacă tu, îi zice, îmi dovedeşti că locuinţa, casa în care locuieşti a apărut singură, atunci şi eu voi accepta că lumea a apărut singură. “Orice casă e zidită de cineva, şi Cel care a creat lumea (casa cea mare) este Dumnezeu (Evrei 3,4).

În felul acesta să-L mărturisim pe Hristos înaintea necredincioşilor şi ateilor. Însă în afara acestora, există şi ereticii. Eretici, pe care, de pildă, deseori putem să-i întâlnim, sunt aşa-zişii Martori ai lui Iehova sau Hiliaştii. Ţin în mâini Scriptura, dar nu o tâlcuiesc ca Părinţii şi Dascălii Bisericii. O tâlcuiesc cum vor ei şi falsifică dumnezeieştile înţelesuri. Învaţă dogme rătăcite. Nu cred în dumnezeirea lui Hristos, nu o cinstesc pe Maica Domnului, nu-şi fac cruce, nu cred în Taine, contestă cele mai multe din cele în care crede Biserica noastră.

Şi acum, profitând de noile condiţii, dezvoltă o mare activitate. Se mişcă liber în patria noastră, în comparaţie cu alte ţări. În duminici se urcă în maşini şi fac excursii. Alaltăieri erau în Florina. A venit un autocar cu patruzeci de persoane şi s-au împrăştiat în dreapta şi-n stânga şi au împărţit broşuri. Au găsit bătrâni, femei, copii mici şi încercau să-i atragă. Dar oraşul s-a răsculat şi i-a izgonit. A fost o mărturisire a lui Hristos. Însă acest lucru este cel mai uşor, dar nu şi cel mai bun. Cel mai bun este să studiezi şi să cunoşti Sfânta Scriptură şi să polemizezi cu ereticii cu arma cu care ei luptă împotriva noastră.

Aşadar, mărturiseşte-L pe Hristos înaintea ateilor, mărturiseşte-L înaintea ereticilor. Dar există şi un al treilea caz. Câteodată eşti chemat să-L mărturiseşti şi înaintea creştinilor! Ba, vei spune, ce cuvânt este acesta? Este vorba despre creştinii inconsecvenţi, mincinoşi, falşi. Acum spun că cred în Hristos şi în clipa următoare îşi deschid gurile murdare şi hulesc chiar şi cele dumnezeieşti. Pe aceştia nu trebuie să-i tolerezi. Pentru că păcătuieşte cel care huleşte sau înjură, dar păcătuieşti şi tu care îl auzi şi taci. Tăcerea ta este o crimă. Crezi în Hristos? Nu lăsa pe nimeni să-L hulească. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: Dacă îl sfătuieşti pe hulitor de două – de trei ori şi nu ascultă, loveşte-l. Mâna care-l va lovi pe hulitor se va sfinţi. Dacă însă îl auzi că huleşte şi nu arzi, asta este o lepădare de Hristos.

Auziţi voi, femeile, pe bărbatul vostru că înjură şi râdeţi. Ah, acel râset! Dacă eşti creştină, să-l iubeşti pe bărbatul tău. Dar dacă îl iubeşti o dată pe bărbatul tău, de nenumărate ori să-L iubeşti pe Hristos şi să spui: Bărbate, m-ai rănit, în seara asta voi rămâne flămândă, nu voi mănca nimic. Ce femeie spune asta? Vin la Mitropolie şi cer divorţ.

– De ce? – întreb.

– El mi-a jignit mama.

– Ce i-a spus?

– Un cuvânt ruşinos. Pentru asta nu vreau să-l mai văd în ochi.

– Îmi spui că despre mama ta a zis un cuvânt rău. Dar de Hristos ce zice?

– Şi pe Hristos îl înjură.

– Şi de ce nu ceri divorţ pentru asta? Una o ierţi, cealaltă nu o ierţi…

Au prins pe unul în Atena, care, noaptea, scria pe un zid un cuvânt rău la adresa prim-ministrului şi imediat l-au pedepsit doi ani la închisoare. A, prim-ministru e mare, toţi conducătorii sunt mari, şi Hristos e mic, Maica Domnului e mică! Acesta este stat? Ne va pedepsi Dumnezeu.

Aşadar, Evanghelia zice să-L mărturisim pe Domnul înaintea necredincioşilor, a ereticilor, dar şi a hulitorilor. Dacă fiecare dintre noi ar fi făcut aceasta, altfel ar fi stat lucrurile.

***

Aşadar, iubiţii mei, să-L mărturisim pe Hristos şi nu doar să credem în El. Să-L avem nu doar în inimă, ci şi în gură. Hristos în inimă, Hristos pe buze. Să-L mărturisim cu semnul crucii; dimineaţa când ne trezim, la servici, la masă, în călătorie, pe drum, pretutindeni.

Am ajuns, din nefericire, într-un asemenea hal, de se ruşinează creştinii să-şi facă cruce. A venit unul şi mi-a spus: Am păcătuit; dacă acasă îmi fac cruce, când m-am dus într-un salon mare şi am şezut la masă m-am ruşinat… Nu te ruşina! Ridică-te drept, fă-ţi cruce şi lasă să râdă de tine lumea întreagă. Asta înseamnă să fi creştin. În felul acesta au mărturisit sfinţii numele lui Hristos.

În Pont şi în Asia Mică există aşa-numiţii creştini ascunşi. Sunt nevoiţi acolo să se dea drept turci. Dar aici suntem în Turcia? Aici nu suntem în Turcia. Avem o patrie liberă şi democraţie. Mărturiseşte-ţi deci credinţa, spune-ţi părerea, nu-l lăsa pe necredincios, pe ateu, pe eretic şi pe hulitor să domine. Pentru asta ţi-a dat Dumnezeu limbă; ca să o faci chitară. Şi oriunde ai fi, şi oriunde te-ai găsi, să-L mărturiseşti pe Iisus Hristos “puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu” (I Corinteni1, 24). Amin.

Vreau să cred că aceste cuvinte sărace nu au căzut pe drum, n-au căzut între spini, nu au căzut pe stânci, ci au căzut în suflete alese şi vor da roadă spre slava lui Hristos. Amin.

† Episcopul Augustin de Florina

Sursa: https://ortodox.md/predica-la-duminica-i-dupa-rusalii-sa-l-marturisim-pe-hristos/

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

Sfantul Ioan Gura de Aur

Cuviosul Paisie Aghioritul: Simplificaţi-vă viaţa!

 

INTAMPINAREA DOMNULUI. Predica Mitropolitului Augustin de Florina

Luca 2:22-40

22. Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului. 
23. Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului. 
24. Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. 
25. Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui. 
26. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. 
27. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, 
28. El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: 
29. Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, 
30. Că ochii mei văzură mântuirea Ta, 
31. Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, 
32. Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel. 
33. Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. 
34. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. 
35. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi. 
36. Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa. 
37. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. 
38. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim. 
39. După ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. 
40. Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui. 

Omilia Mitropolitului Augustin de Florina:

Vindecarea orbului din Ierihon. Predica Mitropolitului Augustin de Florina

Ev. Luca XVIII, 35-43:

35. Şi când S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind.
36. Şi, auzind el mulţimea care trecea, întreba ce e aceasta.
37. Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul.
38. Şi el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!
39. Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ţi milă de mine!
40. Şi oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat:
41. Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să văd!
42. Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit.
43. Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu.

Predica Mitropolitului Augustin de Florina:

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la praznicul Intrarii Maicii Domnului in Biserica

Sursa: https://www.impantokratoros.gr/CEB5B6DA.ro.aspx

COPIII LA BISERICĂ! COPIII LA DUMNEZEU!

Sărbătoare mare astăzi, iubiţii mei, sărbătoare mariană; adică o sărbătoare în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care potrivit credinţei noastre cuvine-se să fie cinstită. Şi este cinstită Preasfânta noastră. Pentru că nu este doar o femeie, doar o sfântă; este mai presus de profeţi, de patriarhi, de apostoli, de cinstitul Înaintemergător, de îngeri şi de arhangheli, mai presus de orice creatură raţională. După Hristos, după Sfânta Treime, vine Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cea mai minunată şi mai frumoasă creatură şi lauda neamului omenesc. „Presfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, roagă-te pentru noi păcătoşii”! (Pavecerniţa Mare). Trebuie să avem o mare evlavie către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor. Predica Mitropolitului Augustin de Florina

Ev.Luca 8, 26-39:

26.      Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gerghesenilor, care este în faţa Galileii.
27.      Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte.
28.      Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui.
29.      Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie.
30.      Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el.
31.      Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc.
32.      Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit.
33.      Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat.
34.      Iar păzitorii văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate.
35.      Şi au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus şi s-au înfricoşat.
36.      Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul.
37.      Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat.
38.      Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul zicând:
39.      Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi a plecat, vestind în toată cetatea câte îi făcuse Iisus. 

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica a XXIII-a după Rusalii (Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor):

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci

Sursa: https://www.impantokratoros.gr/dumnezeu-te-iubeste.ro.aspx

IPS. Augustin Kandiotis

„Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”(Ioan 3, 16)