Mii de norvegieni sunt avertizați că proprietățile le pot fi rechiziționate în caz de război

Sursa: https://www.gandul.ro/international/mii-de-norvegieni-sunt-avertizati-ca-proprietatile-le-pot-fi-rechizitionate-in-caz-de-razboi-ce-scrisori-au-primit-de-la-armata-20777178

Mii de norvegieni sunt avertizați că proprietățile le pot fi rechiziționate în caz de război. O parte dintre cetățeni au primit, deja, scrisori din partea armatei prin intermediul cărora sunt înștiințați despre acest aspect, în cursul zilei de luni, 19 ianuarie 2026. Clădirile, terenurile, precum și utilajele și ambarcațiunile reprezintă bunurile care pot fi rechiziționate, în Norvegia, în cazul unui conflict armat.

Proprietățile cetățenilor din Norvegia pot fi rechiziționate, în condițiile unui război. Începând cu ziua de luni, 19 ianuarie 2026, armata norvegiană a început să transmită scrisori către cetățeni prin care îi înștiințează cu privire la acest aspect. Potrivit datelor, vor fi emise aproximativ 13.500 de rechiziții „pregătitoare”, notează MEDIAFAX, care citează Le Figaro.

„Rechizițiile au scopul de a permite forțelor armate, într-o situație de război, să aibă acces la resursele necesare pentru apărarea țării”, a explicat armata într-un comunicat.

Bunurile ar putea fi folosite de armată, în caz de război

Odată cu războiul din Ucraina, norvegienii au început să își consolideze apărarea. În timp de pace, norvegienii nu vor rămâne fără proprietăți. Însă, cetățenii sunt informați de faptul că, în cazul unui război, bunurile lor ar putea fi folosite, în caz de necesitate, de forțele armate. Informarea primită de cetățeni are o valabilitate de un an.

„Importanța de a fi pregătiți pentru crize și război a crescut semnificativ în ultimii ani. Norvegia se află în cea mai gravă situație de securitate de la al Doilea Război Mondial încoace. Societatea noastră trebuie să fie pregătită să facă față crizelor de securitate și, în cel mai rău caz, războiului. Am început o consolidare masivă a pregătirii militare și civile. (N.r. Scrisorile) consolidează pregătirea și reduc incertitudinea privind alocarea resurselor în caz de criză sau război”, a declarat generalul-maior Anders Jernberg.

Asasin la 13 ani

Sursa: https://www.europafm.ro/timis-politia-a-retinut-doi-minori-si-un-tanar-de-21-de-ani-acuzati-de-uciderea-unui-baiat-de-15-ani-in-comuna-cenei/

Crimă teribilă, în localitatea Cenei din Timiș. Un băiat de 15 ani a fost ucis de alți doi adolescenți, prieteni de-ai săi, iar martor a fost un tânăr de 21 de ani. După ce l-au omorât, suspecții, care au 13 și 15 ani, au dezbrăcat trupul neînsuflețit, au cărat cadavrul în grădina unuia dintre autori și l-au îngropat nu înainte de a încerca să îl incendieze.

Crima a avut loc în urmă cu trei nopți, pe 19 ianuarie, dar nu s-a aflat nimic până astăzi. Din primele informații se pare că victima, adolescentul de 15 ani s-a întâlnit cu cei trei în fața casei unuia dintre ei, unde locuiește suspectul în vârstă de 13 ani. Între ei a izbucnit o ceartă și unul dintre agresori ar fi lovit victima cu un topor. Apoi a tăbărât asupra lui și al doilea adolescent și l-ar fi lovit și el. De altfel, în fața locuinței mai sunt și acum urme de sânge. După ce l-au ucis, l-au dus în curtea casei. Acolo l-au dezbrăcat, au învelit capul victimei într-o geacă și cu ajutorul unei roabe au dus trupul neînsuflețit mai departe în grădina din spate. Au vrut să dea foc cadavrului, dar văzând că nu reușesc au încercat să îl îngroape. Un al treilea tânăr, în vârstă de 21 de ani ar fi fost martor la nenorocire.

Victima, Alin Mario Berinde, a fost dat dispărut marți dimineață de mama lui. Băiatul a plecat de acasă luni cu trotineta și nu s-a mai întors. Polițiștii au început imediat cercetările. Aseară, au chemat ajutoare din comună și au început să caute peste tot. Aveau să-i găsească mai întâi borseta și telefonul aruncate în stufăriș și mai apoi trotineta.

La scurt timp aveau să descopere și ce s-a întâmplat. Unul din cei doi suspecți le-a povestit în cele din urmă oamenilor legii ce a făcut, dar și unde este cadavrul adolescentului. Cei doi suspecți și tânărul în vârstă de 21 de ani au fost reținuți.

 

Comentariu saccsiv:

Conform https://www.juridice.ro/492767/individualizarea-sanctiunilor-penale-cazul-infractorilor-minori.html

Potrivit art. 27 C. pen., „nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de un minor, care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal”, iar în temeiul art. 113 alin. (1) C. pen., „minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal”.

În ipoteza în care un minor cu vârsta sub 14 ani a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, procurorul, în faza de urmărire penală, va dispune clasarea, iar instanța, în faza de judecată, va dispune achitarea.

Cititi va rog mai multe la:

Criminali minori. Atat de minori, ca in unele tari nici nu raspund penal…

Consider ca aceasta limita de 14 ani trebuie scazuta.

21 ianuarie: Sfântul Maxim Mărturisitorul – exemplu de apărător al ORTODOXIEI împotriva ereziilor. Pentru că stăruia în dreapta credință i s-a tăiat mâna și limba

În luna ianuarie, în ziua a douăzeci şi una, pomenirea cuviosului nostru părinte Maxim Mărturisitorul.
Cuviosul părinte Maxim a trăit până în zilele răucredinciosului împărat Constans, care a împărăţit între anii 642-648. Constans a fost tatăl binecredinciosului împărat Constantin Pogonatul şi nepotul viteazului împărat Heraclie, cel care a biruit pe perşi, de unde a adus în spate crucea Domnului, de la Ctesifon până la Ierusalim, în anul 629, la 14 septembrie. Cuviosul Maxim fiind iscusit în treburile politice, învăţând şi meşteşugul bunei cârmuiri, şi cu fire bună şi minte dreaptă fiind împodobit, a ajuns la împăraţii cei dinainte sfătuitor împărătesc şi secretarul cel dintâi. Dar pentru că se răspândea părerea greşită şi vicleană a celor ce ziceau că Mântuitorul a avut numai o voinţă, înlăturând prin aceasta părere credinţa în cele două firi ale lui Hristos şi pentru că cei răucredincioşi răspândeau prin pieţe porunci greşite, care întăreau acest eres şi lipeau aceste porunci chiar înaintea bisericii celei mari, cuviosul Maxim neputând răbda să se pângărească şi el laolaltă cu toţi nelegiuiţii aceştia, părăsind dregătoriile lumeşti, n-a mai voit să locuiască în sălaşurile păcătoşilor, şi a mers la Mănăstirea din Hrisopoli, unde s-a călugărit şi a ajuns mai apoi egumen al mănăstirii. Aprinzându-se de dumnezeiască râvnă s-a dus la Roma cea veche, şi a înduplecat pe fericitul papă Martin, să strângă un sobor al locului aceluia şi să dea anatemei pe începătorii şi pe pricinuitorii acestui eres păgânesc, care susţineau că în Hristos este numai o singură voinţă. El a alcătuit multe scrieri pentru mustrarea şi ruşinarea celor ce credeau în acest eres, şi a scris cărţi doveditoare despre adevărul credinţei noastre, sprijinite pe Sfânta Scriptură, trimiţându-le pretutindeni în lume. Întorcându-se de la Roma, împreună cu cei doi Anastasie, ucenici ai lui, el a fost adus ca vinovat înaintea Senatului care împărtăşea împreună cu împăratul acelaşi eres. Şi în timp ce toţi se supuneau voinţei împăratului, numai el s-a ridicat împotrivă şi a îndemnat şi pe alţii să nu se supună, încredinţându-i prin scrisori să nu-şi schimbe credinţa lor. Din cauza aceasta a fost trimis la închisoare în Tracia şi stăruind în dreapta credinţă i s-a tăiat mâna şi limba. Din Tracia a fost trimis în exil în Lazichia, unde a trăit trei ani. Şi în plinătatea vârstei fiind, după o boala scurtă, a răposat în Domnul, în anul 662 şi a fost îngropat în Mănăstirea sfântului Arsenie, din acea ţară a Lazilor, făcând în toate zilele multe minuni. Din cei doi ucenici ai lui, celui mai vârstnic i s-a tăiat şi lui limba, şi a fost trimis într-o închisoare îndepărtată. Iar cel mai tânăr a fost trimis într-o cetate din Tracia, unde şi-a sfârşit viaţa.

Sursa:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie21.htm

Asadar, Sfantul Maxim Marturisitorul, cu toate ca a fost torturat si mutilat, a aparat vitejeste ortodoxia de erezia monotelismului. Toate aceste intamplari s-au petrecut inaintea schismei si observam ca la acea vreme rasaritul cazuse in erezie, pe cand papa si apusul s-au impotrivit. Lucrurile s-au lamurit pana la urma in relativ scurt timp:

Pomenirea Sinodului al saselea Ecumenic de la Constantinopol (680-681)

Din pacate insa, cu timpul, apusul a inceput mai apoi sa se tot indeparteze de la adevar, ajungand la mari rataciri:

„PAPA E DUMNEZEU” … Prof. Ioan Vladuca – Despre ereziile papistasesti