SACCSIV – blog ortodox

Acoperământul Maicii Domnului

Sursa: https://ro.orthodoxwiki.org/Acoper%C4%83m%C3%A2ntul_Maicii_Domnului

Acoperământul Maicii Domnului (popular, pe filieră slavo-rusă: Pocrovul) este o sărbătoare a Maicii Domnului care se prăznuiește la 1 octombrie, în amintirea unei minuni întâmplate în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne din Constantinopol, pe timpul împăratului Leon al VI-lea „Filozoful” (886 – 912), când Sfânta Fecioară s-a arătat, în toată mărirea ei cerească, Sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos, ca ocrotitoare și mijlocitoare a creștinilor.

În tradiția greacă, țin această sărbătoare îndeosebi călugării din Sfântul Munte Athos. Începând din 1952, sărbătorirea ei se face în Grecia pe 28 octombrie, ca o sărbătoare națională în care se aniversează respingerea atacului italian din 1940 asupra Greciei.

Prin secolul al XII-lea, sărbătoarea a fost introdusă în Rusia, unde a căpătat o mare popularitate, iar de la aceștia a trecut și la români, prăznuindu-se mai mult în mănăstiri. În ultima vreme, sărbătoarea a început să fie din ce în ce mai cunoscută și mai populară și la români, numeroase biserici și mănăstiri din țară și din diaspora românească purtând acest hram.

Sărbătoarea amintește de apariția Maicii Domnului în cartierul Vlaherne (Blachernae) din Constantinopol în secolul al X-lea. La sfârșitul vieții Sf. Andrei cel Nebun pentru Hristos (Andrei din Constantinopol), acesta, împreună cu ucenicul său, Sf. Epifanie și cu mai mulți credincioși au văzut-o pe Maica Domnului împreună cu Sf. Ioan Botezătorul și cu mai mulți alți sfinți și îngeri, în timpul unei slujbe în Biserica Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne. Biserica palatului din Vlaherne adăpostea mai multe relicve ale Maicii Domnului – cămașa, acoperământul (maforionul) și parte a brâului acesteia, care fuseseră aduse din Țara Sfântă în secolul al V-lea.

În acea vreme, Constantinopolul era amenințat de primejdia unei invazii (posibil invazia rușilor kieveni din 907 sau 911). Maica Domnului a înaintat până în mijlocul Bisericii, a îngenuncheat, cu chipul brăzdat de lacrimi, și a rămas vreme îndelungată în rugăciune. Apoi și-a ridicat acoperământul (vălul) și l-a întins peste popor, ca pentru a-l ocroti. După arătarea Maicii Domnului, primejdia a fost îndepărtată, iar orașul a fost cruțat de suferință și de vărsarea de sânge.

Acoperământul Maicii Domnului este prăznuit cel mai fervent în Bisericile de tradiție slavă, poate și pentru că Sf. Andrei cel Nebun pentru Hristos este considerat de aceștia ca fiind de origine slavă, dar mai degrabă datorită circumstanțelor specifice. Prima prăznuire a Cinstitului Acoperământ al Maicii Domnului în Biserica Ortodoxă Rusă cunoscută datează din secolul al XII-lea.

Prăznuirea minunatei ocrotiri a Maicii Domnului începe cu o priveghere în care sunt prezente elemente similare cu cele ale praznicelor mari ale Maicii Domnului. Totuși, sărbătoarea Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului nu are însă o perioadă de dupăprăznuire.

Cronica rusă (probabil de sec. XIII sau XIV) cunoscută sub numele de Povestea vremurilor trecute notează că mijlocirea Maicii Domnului era atunci necesară pentru a ocroti poporul constantinopolitan de amenințarea unei mari flote rusești păgâne, sub conducerea lui Askol și Dir. Flota a fost înfrântă, iar amintirea minunii s-a păstrat [1]. În mod curios, sărbătoarea a devenit mai populară în lumea slavă decât în Bisericile de tradiție greacă.

Câteva veacuri mai târziu, au început să apară și biserici care își alegeau drept hram Acoperământul Maicii Domnului.

Două din aceste biserici sunt arhicunoscute: Catedrala Sfântului Acoperământ de la Pod (rus: Храм Покрова „на рву,” Hram pokrova na rvu), mai cunoscută sub numele de Catedrala Sf. Vasile din Moscova, și Biserica Sfântului Acoperământ de pe râul Nerl (rus: Церковь Покрова на Нерли, Țerkovi Pokrova na Nerli) din Bogoliubovo, lângă Vladimir.

Catedrala din Moscova a fost construită pe la jumătatea sec. al XVI-lea de țarul Ivan al IV-lea, iar biserica din Bogoliubovo a fost construită în anul 1165 de prințul Andrei Bogoliuski. La Novgorod, o mănăstire cu hramul Acoperământul Maicii Domnului a fost construită în secolul al XII-lea.

Începând din secolul trecut, praznicul Sfântului Acoperământ este asociat cu ideea de praznic de mulțumire pentru eliberarea Greciei de invazia italiană din anul 1940, eveniment celebrat în Grecia ca sărbătoare națională, sub numele de „ziua lui NU” – ziua în care generalul Metaxa a răspuns negativ la ultimatumul emis de Mussolini.

În semn de respect față de acest moment și datorită nenumăratelor minuni ale Maicii Domnului petrecute, potrivit relatărilor soldaților, în timpul războiului greco-italian din anii 1940-1941, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a decis în anul 1952 să transfere sărbătoarea de pe 1 octombrie pe 28 octombrie, practică păstrată în Biserica Greciei până în prezent.[2]

Patriarhia Ecumenică acceptă și ea această practică pentru parohiile sale din Grecia și din diaspora greacă, iar sărbătoarea se celebrează în această zi în toate bisericile de limbă greacă. Celebrarea cuprinde și cântarea unei doxologii speciale, care cuprinde cântări prin care este amintită ocrotirea Greciei de către Maica Domnului, precum și condacul „Apărătoare Doamnă”, cea mai cunoscută cântare de biruință a Maicii Domnului – Ocrotitoarea.

5 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. scortisoara said, on octombrie 1, 2022 at 7:49 am

    Când v-am spus ca s-a ticnit Kiril…. Cum ,bre, te împărtășești cu Trupul și Sângele Domnului și iti faci vaccin anticoovid???? Sa te apere ,de ce , de muste ? Doamne ferește …. Cum se contrazic ăștia singuri …..

    https://www.activenews.ro/stiri/Vaccinul-experimental-Sputnik-la-fel-de-eficient-ca-serul-Pfizer-Patriarhul-Kiril-facut-praf-de-un-Covid-rebel-nu-a-putut-participa-la-chermeza-lui-Putin-176396

    Apreciază

  2. Clement said, on octombrie 1, 2022 at 11:08 am

    Unul din pelerinajele organizate de Basilica Travel include si inchinarea in Biserica din Vlaherne.
    In aceasta Sfanta Biserca toti crestinii traiesc o stare de lumina si pace spirituala cu totul aparte, iar izvorul subteran din curtea Bisericii este tamaduitor de multe suferinte.
    Pe drumul catre Asezamant se pot vedea ruinele unui cimitir crestin vandalizat de paganii mahomedani.
    Maica cea Sfanta a Mantuitorului nostru Iisus Hristos sa ii ia sub protectia Sa pe toti cei care au nevoie de sprijinul Sau.

    Apreciază

  3. Felix said, on octombrie 1, 2022 at 6:42 pm

    Parintele Athanasie Mytilineos:

    Apostolul Pavel, dragii mei, ne indeamna…
    El ne-a spus:
    „În cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptăţii, cele de-a dreapta şi cele de-a stânga”.(II Corinteni 6, 7)
    Prin armele dreptatii.
    Prin folosirea brațelor.
    Mana dreapta și mana stânga.
    După cum putem vedea, o imagine polemică avem aici.
    Și ca să înțelegem, să vedem care este armamentul unui soldat, pe care îl poate folosi în momentul bătăliei.
    Cu mâna dreaptă ține sulița sau sabia.
    Și cu sabia ataca.
    Deci armele potrivite au fost cele ofensive.
    Cu mâna stângă a folosit scutul; care era o armă defensivă.
    Deci armele din stânga sunt cele defensive.
    Iar Pavel ne schiteaza chipul războinicului pentru a ne arăta cum sa luptam duhovniceste.
    Nu există nici o obiecție că credinciosul are un război constant și are nevoie sa lupte.
    Și chiar un război pe plan intern, război duhovnicesc.
    Iar adversarii… aparțin tărâmului duhurilor.
    Ei sunt demonii.
    Dar și eul nostru corupt.
    Apostolul Pavel scrie că:
    „lupta înaintea noastră nu este impotriva cărnii, ci impotriva duhurilor rele din vazduh” (Efeseni 6:12)
    Deci credinciosul are un război nesfârșit, fără sfârșit.
    Dar cum, se pune întrebarea, va lupta?
    Acest lucru ne este descris în mod minunat de Sfântul Isihie:
    El ne spune:
    „Cel care luptă în orice moment trebuie să aibă în minte aceste patru lucruri: umilință, gandul la moarte, să aiba trezvie si impotrivire contra pacatului și să se roage”.
    Iar armele de apărare sunt atenția și opoziția.
    Vom vedea ce este acest opozitie. Armele de atac sunt smerenia și rugăciunea.
    Și pentru că atunci când luptăm, nici nu atacăm constant, nici nu ne apărăm constant, ci într-un mod alternativ, de aceea ordinea lor este:
    În primul rând: umilința; în al doilea rând: atenția; în al treilea rând: opozitia; în al patrulea rând: rugăciunea.
    Dar trebuie să analizăm aceste lucruri.
    Trebuie doar să vedem despre ce este vorba.
    Astfel încât să le putem folosi în mod corespunzător.
    Și prima este umilința.
    Smerenia este temelia luptei duhovnicesti.
    Suntem intr-un travaliu zadarnic dacă ducem lupta fără smerenie.
    Suntem literalmente obositi in zadar.
    Umilinta ne deschide ochii pentru
    a-ne vedea scopul exact al luptei, care este cu demonii.
    Deci, nu ne uitam în altă parte.
    Este chiar determinarea exactă a patimilor noastre.
    Adică să ne cunoastem pe noi înșine.
    Omul mândru nu-și vede niciodată patimile și nici nu si le recunoaște. Umilinta face transparentă nu numai conștiința, ci și acest subconștient.
    Subconștientul pe care Adam l-a dobândit tocmai atunci cand a fost vinovat și a respins vinovăția, si asa a luat fiinta acest spațiu care nu exista si care acum se numește subconștient, mai concret a luat fiinta subconstientul atunci când Adam s-a îndreptățit inaintea lui Dumnezeu:
    „Nu eu, ci femeia pe care mi-ai dat-o m-a ademenit și am încălcat porunca Ta, nu mai da vina pe mine”.
    Dar Eva a dobândit și ea subconștientul tot în acel moment.
    „Nu eu. Șarpele m-a indemnat”
    Deci, de atunci, subconștientul este spațiul tuturor indreptatirilor si respingerilor asumarii vinovatiei. Refuzul asumarii vinovăției.
    „Sa nu abati inima mea spre cuvinte de viclesug ca sa ma dezvinovatesc cu dezvinovatiri in pacate” (Psalm 140).
    Dar și suma a tuturor acelor dorințe ascunse, necurate; că de multe ori acestea ies din subconștient din adancul fiecăruia dintre noi.
    Adică toate deprinderile din vechime, toate înclinațiile și mostenite de la strămoși, care ne provoacă rușine.
    Nu am dori niciodată să descoperim ce este în subconștientul nostru.
    Cel puțin ceea ce putem sesiza ca zace inlauntrul nostru.
    Pentru că nu ne putem vedea pacatele fara ca harul sa ne lumineze.
    Și toate acestea ies la iveală atunci când in suflet există umilință care atrage harul.
    De aceea psalmistul a spus, în Psalmul 18:
    „De cele ascunse ale mele, curățeste-mă”.
    Care sunt cele ascunse?
    Ceea ce v-am menționat.
    „De cele tainuite ale mele”, spune psalmistul,
    „Doamne, curățește-mă”.
    Este altceva foarte grav, pe care ar trebui să avem în vedere.
    Smerenia îl face pe om un aliat al lui Dumnezeu; Hristos il ajuta pe omul smerit.
    Căci Hristos Dumnezeu îl iubește pe omul smerit.
    Niciodată nu il ajuta pe cel mândru, plin sine, arogant.
    Adică nu poate există nicio alianță cu Dumnezeu atunci când există mândrie la un om.
    Dar niciodată nu este posibil să realizăm ceva fără ajutorul harului Dumnezeu care se da celui smerit.
    Imposibil! Imposibil!
    Biblia spune:
    „Dumnezeu celui mândru I se opune, iar celui smerit Ii dă har.”
    Hristos li Se impotriveste celor mândri. Celor smeriți le dă har.
    El spune, de asemenea, prin Profetul Isaia, în capitolul 66:
    „Spre cine voi căuta,fără numai spre cel smerit şi blând?” (Isaia 66, 2).

    „Spre cine”, spune El, „îl voi cauta, spre cel smerit, care are grija ca nu cumva să încalce poruncile Mele?”
    Deci credinciosul smerit primeste ajutorul lui Hristos.
    Primeste plinatatea ajutorului.
    Când, desigur, omul are, așa cum am spus, umilință, pe care demonii cu siguranță nu o pot avea.
    Al doilea lucru este atenția, trezvia.
    Atenția, trezvia după cum am văzut, aparține armelor defensive.
    Din când în când Biblia recomandă prudență.
    Cu alte cuvinte, prudenta ne spune foarte multe.
    Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament.
    Dacă primul născut ar fi avut atenție, nu ar fi căzut.
    Dacă ar fi fost atenți.
    Deci ai grijă de tine.
    Fii atent și păzește-ți sufletul de excese. De extreme.
    De atenție, dragii mei, oriunde avem nevoie.
    Copilului nostru pentru a-l trimite la băcănie, îi vom spune
    „Ferește-te de mașinile de pe drum” și așa mai departe.
    Deci, atenția peste tot este utila pentru noi.
    Mai presus de toate, însă, în lupta spirituală.
    Unde putem risca cu adevărat, fără îndoială.
    Fii atent, înseamnă să priveghezi, să ai trezvie.
    Adică sa rămâi treaz.
    Și Domnul ne-a spus adesea: „Privegheati”.
    Tocmai pentru că a vrut să ne atragă atenția.
    Vedeți cum este perceputa atenția în Noul Testament?
    Ce ne spune Domnul?
    „Privegheati și va rugati”
    De fapt, cu puțin timp înainte ca Mantuitorul să ajungă deja în grădina Ghetsimani, chiar înainte ca Domnul să fie prins…
    „Privegheati și va rugati ca să nu cadeti in ispita.”
    El subliniaza aici vigilența, atenția unita cu rugăciunea.
    Ca nu cumva să fiți ispitiți”, spune El, „ispititi”.
    Ce fel ispită?
    „Când vor veni să mă aresteze, veți trece printr-o criză.
    Veți spune:
    ”Iisus care a fost cu noi pe care
    L-am urmat timp de trei ani?
    Acesta nu se poate apăra?
    Ce fel de Mesia mai este si acest Iisus?»”
    În această ispită au căzut și răstignitorii Sai:
    „Dacă”, au spus ei, „Tu ești Fiul lui Dumnezeu, da-te jos de pe Cruce acum.”
    Și chiar și prostia aia:
    „Și așa vom crede”
    Adică au cerut mai întâi cunoașterea și apoi credința.
    Deși nu era cazul.
    Deci, precauția presupune umilinta. Căci mândru se consideră invulnerabil și de neînvins, și apoi cade in ispita.
    Se intoarce spre sine cu gândul lui subtil mandru, prin spionarea sinelui
    „Într-adevăr, cum m-a păzit Dumnezeu de curvie?”
    Îl lauda pe Dumnezeu,
    Îi mulțumeste.
    Este buna evaluarea asta?
    Dar apoi apar niște incidente prin care poate cădea în curvie.
    Acestea, cu mulțumirea noastră fariseica față de Dumnezeu, devin o reflectare a memoriei și, undeva acolo, memoria sapă, sapă și începe să revopsească acele ispite și se creează iminent o ispită.
    Atenția se află pe tărâmul interior.
    Aici trebuie să fim atenți.
    Bineînțeles că ne vom păzi ochii. Desigur, ne vom păzi urechile.
    Dar acest lucru este aproape imposibil.
    Atâta timp cât trăim în lume, vom auzi și vom vedea.
    Dar trebuie sa avem trezvie.
    Pentru că altfel, nu am putea să mai avem comuniune cu oamenii, sa nu mai primi nimic de la ei, o să ne punem dopuri în urechi și o să ne punem o legatura la ochi!
    Este posibil asa ceva?
    Deci, ce ar trebui să facem atunci?
    De îndată ce primesc ispita, trebuie să mă protejez imediat de coborârea gandului ispititor în inima mea, sau de indulcirea mintii cu gandul ispititor.
    „Îl rog pe Domnul Iisus Hristos să ma ajute să resping gandul în mod constant.”
    Cu smerenie să implorăm în mod constant în rugăciune Numele Domnului Iisus Hristos.
    „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine pacatosul.”
    Un al treilea punct.
    „Amintirea morții sa fie neîntreruptă in suflet.”
    Omule, vei muri.
    Nu contează dacă mori acum sau după cincizeci de ani.
    Poate vei muri chiar astăzi.
    De ce?
    Sunt tineri care mor, copiii care mor atât din cauza bolilor, cât și din cauza accidentelor.
    Omule, o sa mori…
    Ai acest lucru în minte?
    Ai acea amintire a morții?
    Biblia spune:
    „Amintiți-vă că veți muri și nu veți păcătui niciodată.”
    Toate acestea, împiedică ispita sa avanseze.
    Ajungem la al treilea.
    Opozitia.
    Mai precis contradicția, reacția, in contradictoriu.
    Diavolul, dragii mei, este obișnuit cu noi toți – dacă îi acordăm atenție, vom vedea – să deschidem un dialog, așa cum a deschis cu Eva. Din momentul în care Eva a acceptat dialogul cu diavolul, oamenii au acceptat de atunci acest dialog.
    Un astfel de dialog este mortal.
    Căci Cuvântul Intrupat al lui Dumnezeu S-a făcut Fiul Omului și a acceptat dialogul cu diavolul.
    Amintiți-vă de dialogul din pustie, când diavolul s-a dus să deschidă un dialog cu Domnul.
    Căci diavolul a văzut cu siguranță ca era un om, cu siguranță, dar diavolul nu a putut suspecta Întruparea Cuvantului lui Dumnezeu.
    Deci, de la bun început
    avem nevoie de această opozitie, de această contradicție.
    Nu ar trebui să avem niciodată un dialog cu duhul rau și cu satana.
    Si ce spune Sfantul Isihie? Cu furie. Cu furie sa repingi gandul rau. Cu indignare sa respingi gandul ispititor.
    Sfantul Vasile cel Mare spune:
    „De aceea Dumnezeu a pus mânia în noi, nu ca sa o folosim împotriva fratelui, ci împotriva satanei și a răului”.”
    Deci contram cu furie gandul care ne bantuie.
    Eva nu s-a mâniat pe diavol.
    S-a dus să-i spună „bună dimineața”
    Și ajungem la ultima: rugăciunea. Rugăciunea.
    Da.
    Este a doua armă ofensivă.
    Foarte important.
    Rugăciunea creează adăpost de biciurile gandului celui rău.
    Te încurcă diavolul?
    Roaga-te!
    Este o armă invincibilă.
    Omul îl are imediat ajutorul harului lui Dumnezeu ca asistent al său în rugăciune.
    Sfantul Isihie spune iarasi:
    „In rugaciune striga catre Hristos, suspinand catre Hristos”.
    Mulți dintre creștinii noștri, dintre creștinii noștri ortodocsi nu folosesc rugăciunea.
    Dacă vreți, nici măcar la orele obișnuite.
    Dimineața și seara.
    Cu atât mai mult într-o situație de urgență atunci când este nevoie.
    Dragii mei, trebuie să învățăm să luptăm.
    Ca să nu fie harul primit în zadar.
    Când îl avem harul Duhului Sfânt, atunci cu ușurință, da, cu ușurință vom putea învăța să luptăm.
    Pentru a lupta cu smerenie, precauție extremă, și rugăciune si respingere a gandurilor ispititoare!
    Cu armele în mana stânga și în mana dreapta, pe care Duhul Sfant ni le arată, prin Apostolul Pavel.

    Τα όπλα του αγώνος μας. | ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ
    https://tasthyras.wordpress.com/2022/10/01/%cf%84%ce%b1-%cf%8c%cf%80%ce%bb%ce%b1-%cf%84%ce%bf%cf%85-%ce%b1%ce%b3%cf%8e%ce%bd%ce%bf%cf%82-%ce%bc%ce%b1%cf%82/#more-58158

    Apreciază

  4. mircea.v said, on octombrie 1, 2022 at 8:59 pm

    off

    E impresionanat nr de vizualizari.

    E de bine asta

    Apreciat de 1 persoană


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: