SACCSIV – blog ortodox

Sfintii trei Ierarhi (Tropar) – 30 Ianuarie

Posted in Calendar Ortodox, Sfintii Trei Ierarhi by saccsiv on ianuarie 30, 2022

 

Tagged with: ,

1 comment

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. Felix said, on ianuarie 30, 2022 at 3:14 pm

    Staretul Tadei:

    Culegem roadele poftelor şi gândurilor noastre, din pricina neascultării faţă de Tatăl Ceresc şi faţă de părinţii noştri de pe pământ. Gândurile noastre sunt atât de puternice, atât de pătrunzătoare, încât nu ne putem gândi. Noi, prin gândurile noastre, făurim fie orânduială, fie neorânduială înlăuntrul nostru, în jurul nostru, în lume, în cosmos.
    Putem fi şi un mare bine, şi un mare rău. Deşi suntem mici, multe din acestea (din lume) ţin de gândurile şi de dorinţele noastre! Iată, acum culegem roadele gândurilor şi dorinţelor noastre! Domnul spune: „Imparatia cerurilor nu se va arata aici sau acolo. Ea este inlauntru vostru, si aceasta este dreptatea, pacea si bucuria”.
    Norodul Vechiul Legamant nu a putut intelege dragostea nemarginita a lui Dumnezeu. De aceea nu a putut sa primeasca nici poruncile Lui, fapt pentru care a izvorat si raul obstesc: „Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi”. Chiar si astazi, in Crestinism, ca sa nu mai vorbim de celelalte religii, se tine aceasta
    pravila a Vechiului Legamant, din pricina careia suntem in continuare inconjurati de rau. Santem imprejmuiti de multimea necazurilor vietii, care ne naruiesc pacea launtrica. Nu putem sa-l iertam nici pe fratele nostru de sange, cu atat mai putin pe ceilalti!
    Iata, vedeti noi ce facem? De indata ce ne indeletnicim cu ganduri rele, noi insine devenim rai.
    In noi, crestinii ortodocsi, salasluieste puterea harului lui Dumnezeu, viata si energie dumnezeiasca necreata primita de la Botez.
    In Ziua Infricosatoarei Judecati, inaintea lui Dumnezeu va trebui sa dam socoteala si de felul in care am folosit aceasta putere a harului – daca am contribuit la intelegerea sau neoranduiala din Univers.
    Gandurile pe care le avem au inraurire nu numai asupra noastra si asupra fapturilor intelegatoare, asupra lumii animalelor si plantelor, ci si in vesnicie.
    Prin gandurilor noastre, nu numai ca tulburam pacea pe fata pamantului, ci inmultim raul si in Univers. Intregul neam omenesc culege roada gandurilor si dorintelor sale. Astfel, neamul omenesc a trebuit dintru inceput sa fie inecat in apa (prin Potop), din pricina dorintelor si gandurilor sale rele. Dar iata ca si noi santem iarasi atat de cufundati in rau si nu ne putem slobozi caci se apropie iarasi vremea aceea (arderea Pamantului cu foc: 2 Petru 3:9-12)!
    Daca avem ganduri bune, vom avea pace launtrica. Aceasta pace va razbate apoi din noi si imprejurul nostru – si asa apar schimbarile.
    Tot cel ce nu este conectat la rau, la vreo ambitie lumeasca care-i tulbura viata si-l impovareaza, va simti aceasta pace.

    ###

    Sfantul Sofronie Saharov:

    Având gânduri bune pentru ceilalți, veți putea vedea în orice persoană pe care o veți întâlni o ființă scumpă. În schimb, având gânduri urâte, fața voastră, energiile voastre psihice vă vor irosi relațiile și vă vor afecta anturajul.
    Trebuie sa plasezi rugaciunea in univers. Trebuie sa ai simtul universului, al raportului dintre om si univers. Sa realizezi ca toate actiunile, toate gandurile si cuvintele, toate sentimentele se rasfrang asupra intregului univers. De aceea universul a fost rascumparat; noi trebuie sa platim pentru toate. Sa incercam sa avem sensul universului.
    De fiecare data cand gandurile trupesti sau grijile lumesti ne coboara pana la pamant sau chiar pana la suparare impotriva fratelui sau surorii, cum sa ne ridicam din nou? Trebuie sa ne tinem mintea in Dumnezeu si sa ne amintim de Infricosata Judecata. Atunci toata viata noastra si fiece clipita a ei se va scurge intru o cu totul alta atmosfera. Asa se va improspata in noi simtul raspunderii inaintea Dumnezeului Care a facut toate, intreg cosmosul, si inaintea a toata zidirea lui Dumnezeu.
    Acum va voiu arata doar un mic mijloc practic, cum sa trecem cu mintea la a gandi cele placute lui Dumnezeu. Cand ne vine un gand oarecare, ce nu corespunde cu legea evanghelica, vom zice: „Doamne, vindeca-mi mintea”. Cand in inima noastra se iveste manie sau ceva asemanator, vom zice: „Doamne, vindeca-mi inima“. Daca va incepe sa se arate ca un adevarat razboi, noi, in tacere, strigam doar launtric: „Doamne, vindeca-ma intreg… Vino catre mine, cela ce zac pe pamant, si ma ridica din gandurile si patimile mele josnice, din josnicele miscari ale inimii mele!”. Asa se petrece cu lupta noastra.
    Si orice lucrare vom face, daca iubim pe Dumnezeu, amintirea lui Dumnezeu ramane neschim­bata in noi. Siluan spunea:

    „Nici o indeletnicire nu impiedica a iubi pe Dumnezeu”.

    Un alt monah, parintele Serafim, mi-a spus: „Nu exista munca sa poata injosi pe om!” Adica si daca este o munca modesta – sa cureti casa, sa fierbi mamaliga, sa speli vasele, sau asa ceva – nimic in aceste indeletniciri nu injoseste omul. Pe om numai pacatul il injoseste.
    Imi amintesc o lectie pe care mi-a dat-o monahul, parintele Serafim. Chilia lui era nu departe de a mea, si nu arareori treceam prin fata ei. Noi ne intalneam destul de des. Odata ma aflam bolnav. El m’a vazut si mi-a zis:

    – Ma uit eu la tine. Curand vei muri.

    L-am intrebat:

    – Si cat de curand?

    – Presupun, raspunse el, ca nu mai ai decat doi ani de viata.

    – Parinte Serafim, ii spun eu, inseamna ca nu ma socotiti monah?

    – De ce zici asta?

    – Mi-e teama sa nu ma duceti in ratacire, caci eu in fiecare zi gandesc la moarte, iar dumneata imi spui ca o sa mai traiesc inca doi ani.

    Atunci mi-a raspuns:

    – Chiar daca ti-as fi spus „inca sase ani”, nici atunci nu ne vor ajunge zilele ca sa ne pocaim.

    Asa a stiut el sa raspunda la „mustrarea” mea. Ar fi fost interesant sa povestesc despre multe din cele ce mi s’a dat sa traiesc la Athos. Eu aveam indeletnicirea mea personala: Cum sa-mi primenesc intreaga fiinta ca sa ma fac cu adevarat crestin. Dar daca as fi fost un scri­itor si as fi insemnat toate intamplarile si conversatiile, atunci chiar in vremea mea la Athos as fi putut scrie un Pateric intru nimic mai prejos decat vechile Paterice. Dar deja despre asta nu mai e cazul sa ne plangem.

    Apreciază

    Răspunde

Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.