Miza facturilor explozive. Românii își vor pierde locuințele
Analistul economic Ilie Serbănescu a prezentat un scenariu sumbru care afectează mii de români în iarna anului 2021. Facturile la utilități se pot chiar dubla față de anul trecut, iar miza este reprezentată de transformarea companiilor de gaze și de energie în afaceri imobiliare – în opinia specialistului Ilie Șerbănescu -, care vor prelua ulterior locuințele abandonate ale românilor care nu își vor mai permite să plătească utilități și cheltuieli.
„În România, cam 95% din locuințe sunt în proprietate privată, în timp ce în Occident media este undeva la 70%. Așa va fi și la noi, în curând, prin intermediul fondurilor de investiții care abia așteaptă să preia aceste case executate silit.
Nu este o poveste, este o situație firească într-o criză. Cei care au rămas în urmă cu plățile au datorii către cineva, iar acel cineva le va cere banii sau casele. Cine nu va putea plăti se va proceda cu legile la vedere, va fi executat de bunuri, inclusive locuințe, pentru plata datoriilor”, a declarat Ilie Șerbănescu într-o emisiune de la Realitatea Plus.
Ilie Șerbănescu: Afacerile mici ale cetățenilor vor da faliment
Valul de scumpiri din România va avea un efect dramatic asupra economiei țării, preconizează analistul economic Ilie Șerbănescu. Potrivit specialistului, legea consumatorului vulnerabil nu va rezolva problema de fond a situației în cauză. Ilie Șerbănescu mai este de părere că plafonarea prețurilor, cel puțin pentru o perioadă de timp, ar fi o soluție mult mai eficientă pentru criza economică cu care se confruntă românii în prezent.
„Problemele și mai mari vor fi însă în domeniul productiv. Facturile pentru energie electrică, gaze naturale și combustibili vor fi foarte mari și vor afecta marea masa a întreprinderilor mici și mijlocii românești, care trăiesc de la o lună la alta din ce produc. Vor începe să dea falimente și, din păcate, cam 60% din forța de muncă se află în acest companii”, a explicat analistul economic.
Libertarianismul. Hibele utopiei adolescentine, care ține omenirea captivă
„pomul, după roade”
Primul reproș, care mi s-a adus când am început să critic acest curent a fost: „de ce te legi de libertarieni, că nu ei dețin puterea, concentrează-te pe X și pe Y”. Sau: nu de la ei vine pericolul actual. În formularea unei pediste din parlament: „ciocu mic, că nu ei sunt la putere acum!”.
Pe lângă că ideile pot fi criticate și când le susține un singur om oarecare, aserțiunea e factual neadevărată din mai multe privințe. Tehnic, Florin Cîțu e încă prim-ministru în România (scrisesem „al României”, dar am corectat). Chit că e pe făraș. Claudiu Năsui, Bogdan Ghinea tocmai și-au dat demisia din guvern de câteva ore, dar așteaptă să revină în cabinet cu alt prim ministru, fiind încă parte din coaliția la putere. Bogdan Glăvan e încă în sinecurile de stat în care l-a proptit Ludovic Orban (el însuși auto-identificat ca libertarian), dar cumva mai pe linie moartă pentru că în partid a fost altă „echipă câștigătoare”. Dacă Alina Gorghiu va mai avea ceva influență, poate Lucian Isar va izbuti să îl înlocuiască pe Isărescu la BNR sau să i se alăture, ca Bogdan Olteanu, alt auto-proclamat libertarian. Lui Viorel Cataramă i-a trecut vremea, dar în tinerețe a prins ceva guvernare.
Se va zice: toți ăștia doar s-au pretins libertarieni, dar de guvernat au guvernat ca pesediștii. Argumentul mă convinge la fel de puțin ca apărarea lui Noam Chomsky că Stalin nu a aplicat teoria comunistă, ci „capitalismul de stat”. Sigur că poți să spui că Gheorghiu Dej nu era cel mai mare comunist. De Petru Groza nici nu mai vorbim. Sau că Emil Bobu sau Ilie Verdeț n-ar fi luat nici cinciul la un extemporal din marxism. Dar în vremea lor reușiseră să urce ierarhia în partidul comunist fără a fi contestați. Situația libertarienilor doar cu numele de la putere e identică.
Poate anonimii de la „Alternativa Dreaptă” stăpânesc mai bine teoria. Dar ce ne garantează că nu vor produce același tip de terchea-berchea, dacă sunt lăsați să încerce? Nu poate fi lipsit de relevanță că un curent ideologic a reușit să producă în 30 de ani cadre atât de lamentabile. Năsui, Glăvan și Cîțu au fost acceptați chiar ca vârfurile mișcării locale, cel puțin prin prisma notorietății. Cum zice o vorbă: „atât s-a putut”. O problemă încă mai importantă pe care ne-o putem pune e dacă nu cumva contrastul dintre promisiunile în opoziție și acțiunile de la putere are altă cauză decât neseriozitatea. Anume, chiar caracterul utopic al mișcării. Poate chiar nu poate fi aplicată în condiții reale ale unei vieți de partid cu mize electorale și e bună doar pentru visele studentului Cîțu, la un joint.
ideologia dominantă
Am început cu o observație aproape anecdotică, referindu-mă la caricaturile locale ale libertarianismului. Adepții vor spune că suntem abia la început în materie și că trebuie privit în alte zări decât în țara noastră provincială. Surpriza e că privind spre Vest vom observa același fenomen, dar extins la nivelul întregii clase politice. Liberalismul furnizează temele asupra cărora există consens pe un spectru larg al politicienilor contemporani, din lumea democratică. E de ajuns să vezi cum se confundă și se înghesuie spre centru partidele germane altă dată diametral opuse: CDU/CSU și SPD. Fenomenul se repetă și între conservatorii și laburiștii englezi, între democrații și republicanii americani.
V-ați întrebat vreodată de ce au ajuns să se confunde acești politicieni și să pară toți o apă și un pământ? Sau, mai interesant: de ce au ajuns să se certe pe teme exotice, insolite, precum cele care țin de viața sexuală? Am fi tentați să spunem pentru că astea sunt temele pe care le împinge în față stânga și dreapta doar se apără. Impresia mea e că se ceartă pe teme marginale, tocmai pentru că pe temele fundamentale, care țin de economie și de organizarea societății, au căzut deja de acord. Iar acest acord e de esență neo-liberală. În același mod în care monarhia constituțională a făcut din regi doar personaje decorative, ceremoniale (uneori mondene) consensul asupra statului minimal, căruia nu i se permite amestecul în problemele mari, pe care doar „piața” le reglează, a făcut din politicieni simpli birocrați.
Sigur, sunt diferențe de stil între George Bush și Bill Clinton, între Tony Blair și Boris Johnson, între Barrack Obama și Donald Trump. Dar ei sunt perfect de acord că mersul istoriei e spre liberalizare, spre individualism, privatizare; și că economia capitalistă e inatacabilă ideologic, că statul e mai prost gestionar decât privatul, că statul trebuie să asculte de „piețe”, de „burse”, să respecte dictatele macro-economice ale experților (e drept, monetariști, dar) neo-liberali, să respecte drepturile suverane ale capitalului la circulație peste granițe șamd. Ei (și mulți alții) reprezintă ceea ce Steve Bannon a numit „Partidul Davos”. (Știu, fostul consilier visa că Trump ar fi un rebel în ecuația asta, dar n-a fost să fie.) Iar globalismul profesat la Davos, pe spezele unor mega-corporații, e în esență tot de natură liberală.
continuarea aici:
https://evadare.ro/politica/libertarianismul-hibele-utopiei-adolescentine-care-tine-omenirea-captiva/
ApreciazăApreciază
Asta va aduce viitorul cu Marea Resetare a tăticului Klaus Schwab (Tampon), nume predestinat.. Probabil cei vaccinați cu toate dozele pe care le au pregătite demult, vor fi cei mai docili și mai fericiți. Va gândi alții oentru ei. Vor fi teleghidați prin aplicații și prin credite sociale. Vor face frumos. Dacă toată omenirea ar face un prim pas de a renunța la telefoanele mobile, ei ar fi neputincioși. Dar tehnica performantă și inteligența artificială fac deja parte din viața noastră. Nu există cale de întoarcere.
ApreciazăApreciat de 2 persoane