Care e cauza EPIDEMIEI de CANCER RECTAL la generația MILLENNIALS?

Children’s Health Defense: The Disturbing Increase in Colorectal Cancer in Young Adults

Young cancer patient standing in front of hospital window.

Creșterea alarmantă a cancerului colo-rectal la adulții tineri

De Lyn Redwood, RN, MSN, Președinte al Children’s Health Defense (Protecția Sănătății Copiilor)

Acest articol este dedicat lui Breanne și lui Aston, în speranța că eforturile de a identifica cauzele ce conduc la această nouă epidemie de cancer colo-rectal la copiii noștri nu vor conduce numai la tratamente mai eficiente, ci, în cele din urmă, vor preveni această boală devastatoare.

Sunt foarte conștientă de cancerul colo-rectal, prin faptul că boala mi-a vătămat personal mama în anii ‘70 și pe fratele meu, la vârsta de 50 de ani. Dar nu am fost conștientă de noua tendință alarmantă în rândul adulților tineri de 20 și 30 de ani, care au fost diagnosticați cu această boală devastatoare. Recent, la doi dintre prietenii mei, în vârsta de treizeci de ani, viața le-a fost afectată de cancerul de colon. Înainte de această răsturnare de evenimente, au fost incredibil de sănătoși, atletici și puteau face față oricăror provocări! Acum, ei se confruntă în mod curajos cu chirurgia, chimioterapia și modificări majore ale stilului de viață, în efortul de a-și recâștiga sănătatea.

… până în 2030, ratele incidenței cancerului colo-rectal vor crește cu 90%, la persoanele cu vârste cuprinse între 20 și 34 de ani, și cu 28% la persoanele cu vârste cuprinse între 35 și 49 de ani.

Un articol recent pe WebMD a recunoscut că una dintre cele mai semnificative și tulburatoare evoluții ale cancerului colo-rectal este creșterea marcată a numărului indivizilor mai tineri (cu câteva decenii înainte de recomandarea Societății Americane de Cancer, de examinare a oamenilor, pentru această boală). Potrivit articolului, până în 2030, ratele de incidență a cancerului colo-rectal vor crește cu 90% la persoanele cu vârste cuprinse între 20 și 34 de ani și cu 28% la persoanele cu vârste cuprinse între 35 și 49 de ani. Ceea ce este și mai important este faptul că adesea nu sunt diagnosticate decât în etape avansate ale bolii, deoarece majoritatea medicilor nu se gândesc la ”cancer” atunci când un adult tânăr se plânge de dureri abdominale sau de sângerări rectale.

Cercetătorii descriu acest trend ascendent, care a început spre sfârșitul anilor 1980, ca fiind ”de rău augur” și ”îngrijorător”. Deși înțelepciunea convențională spune că riscul pentru cancerul colo-rectal (denumit și de colon, intestin sau cancer rectal) crește odatăcu vârsta, rata la care este diagnosticat la adulții cu vârsta peste 50 de ani a scăzut. Un studiu din 2017 a arătat că cei care s-au născut în jurul anului 1990 (adică, în prezent, având vârsta de 20 de ani) ”au risc dublu de cancer de colon … și de patru ori risc de cancer rectal”, comparativ cu adulții născuți în jurul anului 1950. Modele similare se desfășoară în alte țări, iar decesele la nivel mondial, de cancer de colon, sunt de așteptat să crească cu 60% până în 2035, ”în special în rândul tinerilor”.

Conform Societății Americane a Cancerului, este nevoie de o perioadă de la 10 până la 15 ani, pentru ca o celulă anormală din mucoasa colonului să se dezvolte în cancer. Aceasta înseamnă că prima creștere anormală a celulelor, care a dus la apariția cancerului, a avut loc în timpul copilăriei.

De ce ar prezenta generația X și milenialii din ce în ce mai multe malignități colo-rectale, odată considerate rare la tineri? Majoritatea observatorilor vin cu idei ”trase de păr” atunci când este vorba să furnizeze o explicație. Unii vor să dea vina pe obezitate, ca ”suspect principal” – însă obezitatea nu poate explica de ce cancerele colo-rectale se produc în mod repetat la sportivi tineri sănătoși, în formă fizică maximă. Un oncolog de primă importanță, ai caror pacienti cu cancer colo-rectal au sub 40 de ani a mărturisitrecent: ”Este greu să dai vina numai pe obezitate. Noi suspectăm că există și altceva”. Oncologul nu s-a aventurat să ghicească ce ar putea fi acel ”altceva”.

Conform Societății Americane a Cancerului (American Cancer Society), este nevoie de o perioadă de la 10 până la 15 ani, pentru ca o celulă anormală din mucoasa colonului să se dezvolte în cancer. Aceasta înseamnă că prima creștere anormală a celulelor, care a dus la apariția cancerului, a avut loc în timpul copilăriei. Prin urmare, este esențial să ne uităm la potențialii vinovați și la expunerile care apar în copilărie.

Există doi contribuitori posibili, care coincid temporar nu doar cu vârful colo-rectal al tinerilor adulți, ci și cu creșterea oribilă a cancerelor la copii. Primul este includerea în schema de vaccinare a mai multor vaccinurilor virale, începând cu sfârșitul anilor 1980, precum și faptul cunoscut că vaccinurile virale sunt predispuse la diverse forme decontaminare. În al doilea rând, în aceeași perioadă de timp, a explodat expunerea tinerilor la glifosat, provocând prăpăd în bacteriile lor intestinale – iar dezechilibrele intestinale au o asociere bine documentată cu cancerul colo-rectal. În acest articol, discut problema de contaminare a vaccinului; în partea a II-a, voi lua în considerare glifosatul și criza cancerului colo-rectal.

Institutul de Medicină a recunoscut tacit acest lucru în 2002, când a citat dovezi biologice, care susțin teoria conform căreia contaminarea vaccinurilor polio cu virusul simian 40 (SV40) – vaccinuri care au fost administrate la milioane de americani la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960 – ”ar putea contribui la cancerele umane”.

Lecții din istorie

Vaccinurile virale au fost afectate de probleme de contaminare încă din primele lor zile și, așa cum Children’s Health Defense a discutat anterior, aceste probleme furnizează o legătură plauzibilă între vaccinuri și cancer. De fapt, un site independent dedicat acestui subiect descrie conexiunea vaccin-cancer ca fiind ”cel mai mare scandal medical din istorie”, făcând crucial punctul de vedere că utilizarea de către oamenii de știință a vaccinurilor pe linii celulare contaminate, de la ”nașterea însăși a virusologiei”, timp de decenii ”a perpetuat și a provocat cancer”. Institutul de Medicină a recunoscut tacit acest lucru în 2002, când a citat dovezi biologice care susțin teoria conform căreia contaminarea vaccinurilor polio cu virusul simian virus 40 (SV40) – vaccinuri care au fost administrate la milioane de americani la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960 – ”ar putea contribui la cancerele umane”.

La mijlocul anilor 1950, Jonas Salk a folosit cele mai cunoscute celule de laborator din lume – celulele HeLa – pentru a-și dezvolta vaccinul inițial împotriva poliomielitei. Oamenii de știință tocmai au reușit să creeze celulele – prima linie de celule umane ”nemuritoare” (adică clonate la nesfârșit) – prin hrănirea celulelor extrem de maligne ale unei victime a cancerului de col uterin (Henrietta Lacks), cu un amestec de nutrienți care conținea sânge și țesut din placentă umană, carne de embrioni de vită și inimi de pui vii. Spre încântarea cercetătorilor, celulele HeLa au răspuns la acest tratament înmulțindu-se ”la nesfârșit”, în loc să îmbătrânească.

Cu toate acestea, curând, cercetatorii si autoritatile de reglementare guvernamentale au dat înapoi de la utilizarea celulelor HeLa în productia de vaccinuri, considerând că proprietățile lor maligne de creștere celulară rapidă și nemuritoare ”nu sunt acceptabile … pentru dezvoltarea vaccinurilor”, datorită ”riscului teoretic de transmitere a cancerului”. Pentru producerea vaccinurilor virale, ei s-au bazat pe celule de la animale vii, pe care le-au perceput eronat ca fiind mai sigure, incluzând linia celulară provenită de la maimuță, utilizată în iterațiile ulterioare ale vaccinului Salk și alte tipuri de celule vii, cum ar fi embrionii de pui.

Pe vremea lui Salk, oamenii de stiinta s-ar putea să nu-și fi dat seama că talmeș-balmeșul făcut în laborator din țesut și sânge de animale și umane facilitează în secret încorporarea ”virușilor și bacteriilor cunoscute și necunoscute” în liniile lor de celule și nici faptul că celulele HeLa însele erau capabile să contamineze agresiv altă celulă, dar un avertizor din interior, pe nume Walter Nelson-Rees, a arătat mai târziu că aceasta este situația.

Nelson-Rees a demonstrat în anii 1970 că, foarte devreme, linia de celule de maimuță a lui Salk a fost ”invadată și preluată” de celulele HeLa, iar Salk a injectat inconștient contaminanții în unii dintre subiecții săi umani. Mai recent, omul de știință Judy Mikovitsa catalogat riscurile utilizării țesuturilor și celulelor animale, pentru a crește viruși umani folosiți în producerea de vaccinuri virale, afirmând că ”reinjectarea acelui material înapoi în oameni ar putea introduce noi virusuri animale în populația umană”.

Cercul se închide cu celulele tumorale

De mulți ani, Nelson-Rees și alții au insistat încercând să atragă atenția la problema contaminării culturilor celulare, cu puțin folos. În realitate, în loc să țină cont de aceste avertismente ale cercetătorilor conștiincioși, autoritățile de reglementare a vaccinurilor din cadrul Administrației pentru Alimentație și Medicamente (FDA), au caracterizat în2012 ”repertoriul actual” al liniilor celulare derivate din animale ca fiind ”inadecvate” și au propus o alternativă surprinzător de riscantă.

Ignorand problemele trecute cu celulele HeLa si alte forme de contaminare a culturilor celulare, FDA a sugerat că ”liniile celulare derivate din tumori pot fi optime si, in unele cazuri, singurul substrat celular care poate fi folosit pentru a propaga anumite virusuri vaccinale”.

… FDA recunoaște în mod discret că virușii ”latenți” care cauzează cancer ar putea fi prezenți în aceste linii celulare tumorale și ar putea reprezenta o amenințare, deoarece ar putea deveni activi în condițiile de fabricare a vaccinurilor.

Trecând de la vorbe la fapte, FDA nu a pierdut deloc timp să aprobe, în același an,primul vaccin anti-gripal cultivat pe celule, împingându-l publicului, lăudând performanța sa aparent superioară în comparație cu vaccinurile antigripale tradiționale cultivate pe ouă. Vaccinul Flucelvax este fabricat dintr-o linie de celule nemuritoare ”derivată din rinichi de câine și cunoscută ca fiind tumorigenă în șoareci”. Pe site-ul său, FDA recunoaște în mod discret că virușii ”latenți” care cauzează cancer ar putea fi prezenți în aceste linii celulare tumorale și ar putea reprezenta o amenințare, ”deoarece ar putea deveni activi în condițiile de fabricare a vaccinurilor”. Agenția mai notează, de asemenea, că virusurile latente sunt greu de detectat folosind metode standard.

Aprobarea rapidă a vaccinurilor produse pe linii celulare nemuritoare se află în contrast cu un document intern, despre care am scris anul trecut, în care un oficial din conducerea FDA a susținut în 1999 că progresele moderne ale tehnologiei vaccinurilor depășesc rapid capacitatea de a anticipa potențialele evenimente adverse ale vaccinului. Oficialul a argumentat pentru o atenție mai mare asupra aspectelor de siguranță, din etapele incipiente ale dezvoltării vaccinului. ”Unul dintre lucrurile importante este faptul ca tehnologia folosită pentru a fabrica aceste vaccinuri depăsește de fapt știința și tehnologia care înțeleg cum functionează aceste vaccinuri și care prezic modul în care acestea vor funcționa”, a declarat Dr. Peter Patriarca, MD, Director al Diviziei de Produse Virale al Centrului FDA pentru Evaluare și Cercetarea Biologică (CBER). În timp ce oamenii de știință folosesc linii celulare continue pentru capacitatea lor de a se propaga și pentru a crește virusuri la un titru mai mare, Patriarca a recunoscut că ”cel mai rău lucru de care suntem îngrijorați este malignitatea, deoarece unele dintre aceste celule continue chiar au potențial de a creștere tumori în animalele de laborator”.

Ceva bătrân, ceva tânăr?

Într-un articol care descrie contaminarea patogenă a vaccinurilor, un autor subliniază faptul că liniile celulare nemuritoare ”reacționează diferit” la diverse specii de animale, chiar și atunci când speciile sunt ”strâns înrudite” și întreabă dacă contaminanții vaccinurilor pot afecta în mod diferit grupurile de oameni (de exemplu vârstnicii, față de sugari). Aceasta este o întrebare interesantă, având în vedere că una dintre trăsăturile notabile ale cancerelor colo-rectale care apar la douăzeci și treizeci și ceva de ani este că afecțiunile maligne prezintă deseori agresivitate biologică mai mare decât cancerele colo-rectale observate la adulții mai în vârstă. Un studiu a arătat că un tip unic de celule canceroase prezentând ”histologie celulară tip ‘inel cu pecete’ (signet ring cells)” – celule care ”migrează mai liber și prezintă un mod de răspândire mai agresiv” – au fost de aproape cinci ori mai răspândite la pacienții cu cancer rectal sub 40 de ani, decât la pacienții vârstnici.

Cu siguranță, recomandările de screening pentru cancerul colorectal ale Societății Americane de Cancer, care au coborât vârsta de 50 la vârsta de 45 de ani în 2018, vor face puține pentru a ajuta la identificarea acestor tipuri de cancer agresiv la adulții mai tineri.

Alți cercetători au folosit tehnici de secvențiere a ADN-ului de înaltă performanță, pentru a face observații similare. Aceste metode dezvăluie ”rate diferite de alterare genetică” între adolescenți și tinerii adulți cu cancer colorectal comparativ cu adulții în vârstă, ”indicând diferențele moleculare potențiale în structura bolii și sugerând necesitatea unor strategii alternative de tratament la pacienții mai tineri”. Cu siguranță, recomandările de screening pentru cancerul colorectal ale Societății Americane de Cancer, care au coborât vârsta de 50 la vârsta de 45 de ani în 2018, vor face puține pentru a ajuta la identificarea acestor tipuri de cancer agresiv la adulții mai tineri.

În programul de vaccinuri din SUA, copiii primesc doze numeroase și recurente de vaccinuri virale cultivate fie în celule umane, de maimuțe, de bovine sau pui, fie într-o combinație multi-specie a acestor tipuri de celule. Acestea includ vaccinurile virale împotriva varicelei, hepatitei, poliomielitei, rotavirusului și ROR (rujeolei, rubeolei și oreonului). Comparativ cu adulții, tinerii au o expunere mult mai mare la aceste vaccinuri virale – și la contaminanții lor inevitabili. Ar putea avea acest lucru o legătură cu diferențele moleculare legate de vârstă, observate în cazurile de cancer colorectal? Nimeni nu știe cu adevărat, pentru că în timp ce industria farmaceutică încearcă din plin să dezvolte vaccinuri împotriva cancerului, nu face o practică de evaluare a riscurilor existente asociate cu cancerul, pentru vaccinuri. Declinarea răspunderii atât de tipică din cele mai multe prospecte (inserturi) din cutiile de vaccinuri arată că vaccinul ”nu a fost evaluat pentru potențial carcinogen sau mutagen”.

Numărul inacceptabil de mare al adulților tineri care, în primii ani de viață, sunt marginalizați de cancerele colorectale debilitante, este un steag roșu care ne spune că trebuie să ne descurcăm mai bine. Trebuie să găsim răspunsuri la ceea ce cauzează această nouă epidemie de cancer la copiii noștri și ce se poate face pentru a preveni apariția ei.