EL NE DA LECTII DE ANTICORUPTIE: In timpul sfertului de secol cat timp JEAN-CLAUDE JUNCKER a fost prim-ministru si ministru de finante, LUXEMBURGUL a devenit CEA MAI MARE SPALATORIE DE BANI DIN LUME

Foto: https://www.flux24.ro/juncker-bani-negri-si-spalarea-de-bani-din-narco-trafic-tigari-metale-rare-din-africa-si-din-fostul-spatiu-sovietic/

Jean-Claude Juncker, 63 de ani, a fost ministru de finanțe luxemburghez între 1989-1995 si prim-ministru al Luxemburgului între 20 ianuarie 1995 și 4 decembrie 2013.

Adica, timp de un sfert de secol, a stiut despre cati bani si cum se invart ei in mica tara.

La data de 15 iulie 2014 Juncker a fost ales de Parlamentul European în funcția de președinte al Comisiei Europene. Si din inaltimea acestei functii, joaca acum rolul de mare susținător al luptei anticorupție din România. Are insa autoritatea morală să vorbească despre situația din România?

Pentru a raspunde la aceasta intrebare, sa vedem ce a devenit Luxemburgul in epoca Juncker. Iata articolul Jean-Claude Juncker’s real scandal is his tax-haven homeland of Luxembourg din The Guardian, publicat la 12 iulie 2014, traducere Ortodoxinfo:

Jean-Claude Juncker: „Șansele sunt că ți-a făcut viața mai grea.” Fotografie: Geert Vanden Wijngaert / AP

 

Scandalul real al lui Jean-Claude Juncker este paradisul său fiscal din patria sa Luxemburg

Principalul candidat pentru președinția Comisiei Europene și-a dedicat viața pentru a face societatea mai puțin corectă

Tovarăși! Permiteți-mi să vă prezint candidatul principal al Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților la parlamentului european în alegerile din această săptămână pentru următorul președinte al Comisiei Europene. Salutări fraterne vă rog să-i adresați domnului Jean-Claude Juncker.

Recunosc că Jean-Claude nu pare la prima vedere a fi omul cel mai potrivit pentru a promova obiectivul socialiștilor europeni de a „asigura că societățile noastre devin mai corecte”. Nici la a doua, a treia sau la a patra privire. Juncker și-a dedicat cariera pentru a se asigura că societatea devine mai puțin corectă; că instituțiile și indivizii bogați pot evita impozitele pe care oamenii mărunți și întreprinderile mici trebuie să le plătească. „Peste tot pot percepe o anumită conspirație a oamenilor bogați care caută propriul avantaj”, a scris Sir Thomas More în 1516. Ar fi putut să-l descrie dl Juncker.

Marele Ducat al Luxemburgului cu titlul Ruritanian poartă o aromă de savoare arhaic. Dar nu este altceva decât o stare de piraterie. Singura diferență dintre pirații vechi și noi este că, în loc să folosească muschete și tunuri pentru a profita de banii altor oameni, Luxemburgul folosește contabili.

Nu o vedem pentru că UE întoarce britanicii cu susul în jos. Conservatorii deplâng Europa, deoarece amenință suveranitatea națională, chiar dacă euro aduce reduceri la statele cu bunăstare și la salarii pe care conservatorii le aprobă în alte circumstanțe. Dreapta liberaă se consideră internaționalistă și, prin urmare, își mușcă limba și mormăie cuvintele când UE promovează politicile pe care le-ar condamna dacă vin din Westminster.

Vă rugăm să vă puneți la o parte prejudecățile, dacă puteți, și să vă concentrați mai degrabă asupra motivului pentru care Luxemburg are importanță.

Ce industrie grea avea ducatul a dispărut până la începutul anilor 1990. În timpul domniei lui Juncker în funcția de prim-ministru al Luxemburgului din 1995 până în 2013, ducatul s-a reorganizat drept cel mai mare paradis fiscal din Europa: o zonă potrivită pentru Bernie Madoff pentru a face comerț. A permis conglomeratelor să evite impozitarea numai prin intermediul companiile intermediare aflate în stăpânirea lor.

BBC Panorama a dezvăluit documente care ilustrează frumos modul în care companiile redistribuie averea. Sediul britanic al companiei GlaxoSmithKline a creat o filială în Luxemburg în 2009. Filiala a împrumutat GSK în Marea Britanie suma de 6,34 miliarde de lire sterline. Compania britanică a plătit aproape 124 milioane de lire sterline ca dobândă filialei din Luxemburg. Venitul nu a putut impozita dobânda la nivelul din Marea Britanie de 28% și a obținut £ 34 milioane. În schimb, autoritățile fiscale luxemburgheze au perceput un impozit de 0,5% sau 300 000 de lire sterline. Tranzacția a fost mărunțiș după standardele Luxemburgului.

Practic, fiecare mare companie britanică a mutat capitalul prin Luxemburg, inclusiv, se pare, managerii mei de la Guardian și Observer , deși spun că o astfel de structură nu vizează salvarea grupului „orice impozit pe profit în Marea Britanie în comparație cu o structură onshore„.

Venitul a suferit cel mai mare scandal din istoria sa, când a permis companiei Vodafone să plătească doar 1,25 miliarde de lire sterline dintr-o presupusă taxă de 6 miliarde de lire sterline prin preluarea organizată din Luxemburg. Financial Times estimează că sectorul financiar din Luxemburg a crescut de la aproape nimic în anii 1980 la 3 milioane de euro astăzi.

Richard Brooks, autorul Marelui Jaf Fiscal, îmi spune că Luxemburgul este o amenințare mult mai mare decât spălătoriile de bani din Caraibe. Beneficiază de libera circulație a capitalului din partea Uniunii Europene, în timp ce Insulele Cayman nu pot. Mai periculos, ea inspiră Țările de Jos, Irlanda și alte state ale UE, ca urmare a politicii fiscale cerșetor-vecinului, să se alăture acesteia într-o cursă de jos.

Dacă serviciile dvs. sunt reduse sau taxele sunt în creștere, dacă conduceți o afacere mică care nu poate concura cu Amazon sau cu o altă entitate mare, probabilitatea este că Luxemburgul lui Jean-Claude Juncker v-a făcut viața mai grea.

Standardele de bază ale guvernării cinstite trebuie să-l oprească din președinție. Comisia Europeană pe care se presupune a o conduce investighează Luxemburgul pe care l-a creat. Vrea să știe cum ar putea să plătească Amazon 11 miliarde de euro prin intermediul filialei sale din Luxemburg, în 2013, plătind numai 4 milioane lire sterline la impozitul pe profit din Marea Britanie pentru mărfurile vândute clienților britanici, ambalate în depozitele britanice și mutate pe drumurile britanice. Irlanda și Țările de Jos cooperează cu ancheta privind avantajele fiscale ilicite. Cu toate acestea, Luxemburgul a obligat comisia să se adreseze instanței pentru a justifica documentele relevante.

Juncker solicită să fie însărcinat cu o Comisie Europeană care este angajată în acțiuni în justiție împotriva regimului său fiscal. El va supraveghea o investigație la tranzacțiile asupra cărora el a insistat, ca premier al Luxemburgului, că ar trebui să rămână ascunse. Nu văd cum se poate încredința această putere, nu în ultimul rând pentru că normele laxe ale UE nu prevăd o obligație pentru Juncker de a declara un conflict de interese.

Și acesta este omul pe care „progresiștii” Europei vor să-l facă președinte al continentului. François Hollande și alți lideri socialiști și social-democrați l-au aprobat pe Juncker la o întâlnire de la Paris luna trecută.

Ei, și liderii verzi ai Europei, cred că centrul-dreapta „a câștigat” ultimele alegeri europene. Ceilalți dintre noi nu putem să nu remarcăm succesul rasiștilor și a naționaliștilor care nu știu nimic. Liderii noștri progresiști nu sunt de acord. În mintea lor, Juncker a triumfat și trebuie să fie răsplătit. Sprijinul lor vine cu un preț, bineînțeles. Socialiștii se așteaptă ca Juncker să taie acordurile și sa sprijine de la spate: sa promoveze un social-democrat german aici și un feminist italian acolo.

Sunt încântat să spun că Partidul Laburist britanic susține onoarea stângii europene. Cei 20 de membri ai Parlamentului European nu vor vota pentru un candidat care crede în austeritate pentru cei mulți și pauze fiscale pentru cei puțini, indiferent de avantajele pe care le promite. Ei cred că socialiștii și verzii din alte țări vor ignora liderii lor și vor nega victoria lui Juncker în votul secret din această săptămână. Sper că de dragul centrului-stânga ei au dreptate.

Comentatorii au afirmat că stânga este în criză pentru atâta vreme cât este ușor să îi îndepărtezi cu o ridicare din umeri și un căscat. Dar succesul extremei dreapta nu poate fi ignorat. Ea le spune alegătorilor din clasa muncitoare că politicienii convenționali sunt la fel. Alegerile pe care le pretind că le oferă sunt o escrocherie. În timp ce elita se ciondănește în privința principiilor sale în public, ea pune sistemul la cele în ascuns.

Cele mai grave daune ale socialiștilor europeni pe care le vor cauza atunci când vor susține un bărbat care a făcut tot atâta rău ca orice politician din generația lui, sunt ușor de descris. Ei vor dovedi că extremiștii au dreptate.

Comentariu saccsiv:

Autorul este, evident, de stanga, dar nu asta ne intereseaza acum, ci cele ce le putem citi printre randuri despre Luxemburgul din epoca Juncker.

Sa ne amintim ca tot el a dezvelit în buricul Europei o uriașă statuie de bronz a lui Karl Marx:

Închinarea la Marx și SATANISMUL Uniunii Europene

Cat despre coruptie, iata si ce se intampla in prima si cea mai mare democratie din Europa:

CORUPTIA din FRANTA