SACCSIV – blog ortodox

Ieromonahul Hrisostom Filipescu: RADENIUL este o PATOLOGIE PSIHIATRICA periculoasa, o problema de SIGURANTA NATIONALA și rugăm autoritățile civile să-și facă datoria

Posted in Uncategorized by saccsiv on octombrie 29, 2018

Ieromonahul Hrisostom Filipescu este un activist pro ecumenism si pro cip, intens promovat de mass-media, de la TVR si pana la Active News

O perioada destul de lunga, atacurile impotriva anti ecumenistilor incetasera. Probabil pentru ca nepomenitorii se impartisera in doua tabere care se razboiau intre ele. Se pare insa ca acalmia a incetat si vine furtuna…

Iata ce putem citi la Ieromonahul Hrisostom Filipescu: Arhiepiscopia Iașilor se confruntă cu un neoplasm duhovnicesc în zona Neamțului, Ziar Piatra Neamt:

Fenomenul Rădeni – între patologie psihiatrică și delir religios în masă 

„Vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui, pentru că Eu sunt cu tine,

 ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul.

(Ieremia 15,20)”

De vreo câțiva ani, Arhiepiscopia Iașilor, se confruntă cu un neoplasm duhovnicesc în zona Neamțului. Desigur că păstorul nostru duhovnicesc, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a încercat, ca un doctor foarte priceput al sufletului și al trupului, luminat de Duhul Sfânt, să ofere acestor „pacienți” diferite forme de tratament (chimioterapia rugăciunii, radioterapia smereniei, citostaticele ascultării și așa mai departe), dar nici un folos. A apelat apoi la preoții profesori, la preoții de parohie, la unii stareți de mănăstiri mai deschiși spre dialog și misiune, dar, ca Proorocul s-a întors descurajat, fiind parcă singur într-un câmp de război: „Dacă cineva va mai da năvală, nu este pornită de la Mine, şi cine se hărţuieşte cu tine va cădea în lupta împotriva ta!” (Isaia 54,15). Era să ne fie mitropolitul nostru, dragul de el, alături de vlădica Calinic, „carne de tun” pentru binefăcători! Slavă Domnului că Dumnezeu mai întârzie, dar nu uită niciodată!

Apoi, din darul lui Dumnezeu, ne-am alăturat câțiva specialiști (medici psihiatri, psihologi clinicieni, psihoterapeuți sistemici de familie și mulți alții) pentru a ne susține mitropolitul și a aduce argumentele noastre pentru a atrage atenția opieniei publice că avem de-a face nu doar cu un fenomen religios periculos, ci mai ales cu o patologie psihiatrică foarte periculoasă care hipnotizează masele de oameni cu vulnerabilități psiho-emoționale. Desigur că nu ne vom apuca acum să facem anamneza acestui fenomen pentru a nu încărca materialul de față cu termeni de specialitate, ci doar amintim public că avem o problemă de siguranță națională și rugăm autoritățile civile și bisericești să-și facă datoria cu responsabilitatea cuvenită spre binele Bisericii și demnitatea poporului român!

Așadar, Părinte Mitropolit Teofan și Părinte Episcop Calinic și alți ierarhi de bine, echipa de specialiști interdisciplinari vă susținem și vă suntem alături în toate demersurile! Înveliți-ne în continuare cu iubire duhovnicească părintească. Știți cum este să ne fie frig prea mult timp! Bucurie sfântă!

„Dar vă îndemn, fraţilor, pentru Domnul nostru Iisus Hristos şi pentru iubirea Duhului Sfânt, ca împreună cu mine să luptaţi în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine.” (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 15,30)

Protosinghel Hrisostom Filipescu

Egumenul Schitului Țibucani,

Psiholog Clinician la C.R.R.P.H. Păstrăveni

și doctorand în Neuroștiințe la Universitatea de Medicină și Farmacie

„Carol Davila” din București

Pentru inceput, sa vedem ce-i in mintea Ieromonahul Hrisostom Filipescu:

Asadar: “Ce minunat este să locuiască frații împreună!”

Iar in 2015 spunea:

Din punctul meu de vedere dracul nu stă în cardul de sănătate, ci in mintea unora care sunt blocați în frici și în programe emoționale toxice. Încărcăm cu putere lucruri exterioare care nu au nici o legătură cu sănătatea sufletească.
Nu un plastic mă face să divorțez de Doamne, ci rănile mele interioare…

În noi este lumina și în noi întunericul, depinde de fiecare ce alege să privească.

Bucurie și sănătate!

PS: Eu voi folosi cu nădejde noua variantă de servicii medicale deoarece știu că Doamne este cu mine și în mine mereu!

Iata si ce scrie la VISUL MAMEI MELE…, 28.10.2018:

Mama și-a dorit enorm să devin medic, ea fiind doar asistent medical generalist. Nu a fost să fie… Probabil si-ar fi trăit visul prin mine…proiecțiile ei fiind prea puternice, m-au copleșit adeseori în viață!

Am urmat Seminarul Teologic ieșean pe care l-am absolvit ca „șef de promoție”, din darul lui Dumnezeu.

Mama, dragă de ea, „si-a mai încercat norocu’”, sperând să mă convingă atunci când am dat admitere la Facultatea de Teologie. Ca sa fiu sigur că „scap” de „anchetă„, m-am călugărit pentru a-mi urma vocația, chemarea…

Mereu am simțit să slujesc omului și lui Dumnezeu! Asta mă împlinește!… a fost șocul vieții mamei mele că nu am devenit medic specialist…doar psiholog/psihoterapeut și preot…

Unii spun că aș fi „doctor de suflete”… mila lui Dumnezeu…

Voi ce spuneți?

PS: Cum să nu mă bucur când îndrumătorul meu de doctorat în Neuroștiințe, academician prof.dr. Leon Zagrean, Șeful Catedrei de Fiziologie și Neuroștiințe Fundamentale din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, și Fondatorul Societății de Neuroștiințe din România îmi scrie asemenea cuvinte emoționante!

44946629_1434817943321133_1375304972639404032_n

Mărgăritare cognitive…

Si cum lucrurile intotdeauna se leaga, indrumatorul sau Leon Zagreanu, cel cu multe titluri si functii, este mason:

Lista masonilor din România

Avand un asemenea pedigree, Ieromonahul Hrisostom Filipescu este intens promovat de mass-media, de la TVR si pana la Active News.

Asadar, de la inaltimea sa de specialist in parapsihopupu, a pus diagnosticul: la Radeni (evident, cler si mireni) este o problema de patologie psihiatrică si siguranta nationala. Adica preotii, calugarii si credinciosii ce merg acolo sunt nebuni periculosi.

Ca atare, cere autoritatilor civile si bisericesti să-și facă datoria”. In aceasta ordine: civile si apoi bisericesti.

Este clar ca un asemenea personaj nu se baga in seama de capul sau, ci a fost bagat la inaintare. Teoretic, motivele sunt doua: sa sperie Radeniul pentru a se cuminti, adica sa devina pomenitor; sau sa pregateasca mentalul opiniei publice pentru ceea ce va urma. Eu inclin mai mult spre varianta a doua, adica lumea trebuie sa creada ca acolo sunt niste nebuni de legat, iar dupa ce lumea va baga asta la cap, nu va mai dezaproba autoritatile care vor veni sa-i lege. Simplu. Psihologic…

De ce apar Radeniul?

Unii poate ca se vor mira de acest articol scris de mine in numele Ortodoxinfo. Nu stiu ce parere au de atacul de mai sus preotii nepomenitori sau pomenitori, ecumenisti sau antiecumenisti, si nici mirenii, de la cititori si pana la teologul Mihai-Silviu Chirila. Acest material este parerea mea si despre el am vorbit doar cu celalalt frate administrator.

Fratilor, asa sunt eu de cand ma stiu. De aia am si intrat la puscarie, asa am fost si acolo, asa am ramas si acum si asa vreau sa fiu pana la moarte. Merg pe principiul: daca vine lupul cand doi caini se bat, cainii vor inceta bataia si se vor repezi impotriva salbaticiunii.

Pe cei de la Radeni ii consider fratii mei, chiar daca ne-am contrat de la inceputul anul incoace, pe motiv ca ei considera portalul ecumenist iar noi ii consideram cu un picior in schisma. Si ne-am contrat contondent din dracescul motiv ca niste unii au tot pus gaz pe foc. Nu-i numesc acum pe acesti intrusi, caci nu este momentul, am facut-o destul cu alte ocazii. Un lucru este clar insa, puteam dezbate ca oamenii si nu ca neoamenii.

Si fiind fratii mei, chiar daca sunt certat cu ei, n-am cum sa nu sar in apararea lor.

Sigur, daca Radeniul va continua pe drumul pe care l-au apucat de la Roman incoace, vor reusi pana la urma sa se afunda in schisma. Dar chiar si asa, la asemenea atacuri, precum cele ale Ieromonahului Hrisostom Filipescu, ce foloseste termenii “patologie psihiatrica periculoasa” si “siguranta nationala”, tot n-as sta mut.

 

Reclame

29 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Diogene said, on octombrie 29, 2018 at 3:37 pm

    Si acum haideți sa vă vă spun părerea mea de Mirean…Vă rog să mă înțelegeți că eu nu m-am mai împărtășit de când au apărut nepomenitorii,pentru că nu știu ce să mai cred…Oare chiar nu se găsește o altă formă de protest în afară de a nu mai pomeni ierarhul?Aici dacă s-ar gândi tabăra nepomenitorilor la ceva,am putea să ned împăcăm și implicit săaș putea primi și eu Sfânta Împărtășanie…Vă rog, nu mă treceți cu vederea.Mulțumesc.

    Apreciază

    • Ion said, on octombrie 29, 2018 at 11:28 pm

      Pai tu daca ai inteles gravitatea celor intamplate in Creta, implicit trebuie sa te impartasesti fara nicio rezerva la preotii nepomenitori, care resping ereziile semnate si se feresc de orice atitudine cu iz de schisma.
      Nu putem adopta alta „forma de protest”, decat una canonica, singura care ne garanteaza ramanerea in Biserica.

      Apreciază

    • Riko said, on octombrie 30, 2018 at 10:58 am

      Diogene
      Nepomenirea ierarhului eretic a fost folosita intotdeauna in astfel de situatii. Avem exemplul Sfantului Maxim Marturisitorul care a fost singurul om din tot imperiul Bizantin care s-a opus ereziei si a intrerupt pomenirea, chiar daca i-au fost taiate limba si mana dreapta pentru a nu mai putea spune adevarul sau sa-l scrie.
      Jertfa ta de a nu te m-ai impartasii de frica ereziilor nu e pagubitoare ci o osteneala rasplatita. Acum toti ducem o lupa impotriva duhurilor.
      Ca sa te poti spovedii si impartasii, trebuie sa cauti un preot care sa duca inca dreapta credinta. Dar ai grija ca din cei putin ce au fost la inceput, unii au trecut la calendarul vechi si au facut rebotezari si hirotonii de capu lor. sa nu ai deaface cu ei.

      Apreciază

    • Mihai said, on noiembrie 1, 2018 at 10:55 am

      Diogene, cf Canonul 15 I-II de la Constantinopol OBLIGATORIU încetarea pomenirii ierarhilor apostați pina ce aceștia se vor dezice public cu toată convingerea de erezii și de ceea ce au semnat în Creta

      Apreciază

  2. best722014 said, on octombrie 29, 2018 at 5:13 pm

    „Pentru psihiatrie, problema vindecării pacientului se reduce la înlăturarea conflictului lăuntric sau să nu săvârșească fapte care să violeze normele obișnuite ale societății. Psihologii îl cercetează pe om prin om – adică prin puteri omeneşti, în felul acesta însă, oamenii deznădăjduiesc văzându-şi mizeria lăuntrică. Dimpotrivă, dacă privim necurăţia dinlăuntrul nostru prin duhul zdrobirii inimii, este cu totul altceva, căci se naşte astfel rugăciunea cea cu nădejde în Hristos.

    Când omul ajunge la frica lui Dumnezeu, vede înlăuntrul său şi cele mai mici mişcări ale păcatului şi începe pocăinţa, tânguirea. Atunci este nevoie de un Părinte duhovnicesc, de dragoste şi răbdare, căci altfel se va zdrobi. Una este frica psihologică, şi alta frica duhovnicească. Frica psihologică duce la deznădejde şi-l paralizează pe om. Frica duhovnicească îl însuflă pe om, ducându-l până la învierea din moartea păcatului. Frica lui Dumnezeu nu seamănă cu instinctul animalic.

    Duhovnicescul se răsfrânge şi asupra psihologicului, şi aceasta se poate observa urmărindu-i pe ortodocşi şi pe latini. Psihologicul însă, nu este şi duhovnicesc. Când urmăm viaţa duhovnicească, nu mai avem nevoie de psihanaliză. În problemele ereditare ajută neurologia.

    Trebuie să facem distincţie între neurologie şi psihologie. Neurologii oferă multe pentru sănătatea trupului, căci prescriu anumite medicamente şi-l echilibrează pe om din punct de vedere social, dar nici ei nu vindecă, ci doar liniştesc energia omului. Vindecarea omului începe de la vindecarea gândurilor. Din vindecarea gândurilor vine schimbarea trupului.

    Astfel, cu toate că neurologii îl echilibrează pe om prin medicamente, nu-l şi tămăduiesc. Medicamentele pot ajuta trupul care a suferit o mare vătămare din pricina feluritelor stări, însă tămăduirea va veni numai prin renaşterea omului în Harul lui Dumnezeu. În orice caz, traumele sufleteşti se tămăduiesc prin rugăciune. Concepţia conform căreia orice element psihologic este şi duhovnicesc, şi orice element duhovnicesc este şi psihologic – este o primejdie de moarte.

    Există un mare pericol în a considera trăirile psihologice ale oamenilor ca fiind stări duhovniceşti. O astfel de concepţie este hulă faţă de Dumnezeu. Exact invers trebuie să se întâmple, adică trebuie să facem distincţia că una este viaţa duhovnicească, şi cu totul alta viaţa psihologică”, ne spune Părintele Sofronie Saharov.

    Cred că și Pr H. Filipescu încurcă borcanele în terapiile lui de succes adresate neavizaților! Practica psihologică/ neurologică personalizată a Pr H. Filipescu este un fake în comparație cu „Psihoterapia ortodoxă” recomandată de IPS Ierotheos Vlachos!

    Pr. H. Filipescu, mai degrabă apare în postura unui exponent al manipulări și spălării creierului prin intermediul NLP – programării neuro-lingvistice așa cum anticipa un alt exponent al sistemului:

    „Va exista, in cursul generatiei urmatoare sau nu foarte departe de aceasta, o metoda farmacologica de a-i face pe oameni sa-si iubeasca robia, creand dictaturi fara lacrimi, ca sa spunem asa, si producand un fel de lagare de concentrare nedureroase pentru societati intregi, astfel incat oamenilor le vor fi luate libertatile, dar le va placea, fiindca vor fi distrasi de la orice dorinta de a se rascula prin propaganda sau spalarea creierelor, sau prin spalarea creierelor imbunatatita prin metode farmacologice. Si aceasta pare sa fie ultima revolutie.“
    (Aldous Huxley, Tavistock Group, California Medical Scool, 1961)

    Sfântul Paisie Aghioritul ne spune:
    „Dacă un părinte nu are prea multă experienţă, dar are dragoste foarte mare şi adâncă smerenie, el îi poate ajuta pe fiii săi duhovniceşti cerând îndrumare de la Bătrânii mai încercaţi şi cu harul lui Dumnezeu, pe care îl primeşte neîncetat datorită marii sale smerenii. Cu toate acestea, preotul tânăr care adună în jurul lui persoane tinere ca ucenici îşi arată înălţimea mândriei, de care este pătruns până în măduva oaselor. El este asemenea unui prunc născut cu barbă — un monstru, iar cei care îl urmează dovedesc că au mintea sau inima bolnavă!”

    Dacă a ieșit din joc Pr Constantin Necula a trebuit să i se găsească un înlocuitor manipulator în persoana Pr H. Filipescu!

    Apreciază

  3. stef said, on octombrie 29, 2018 at 8:37 pm

    Incheie spre final „Așadar, Părinte Mitropolit Teofan și Părinte Episcop Calinic și alți ierarhi de bine(…)”
    (…)”alți ierarhi de bine” – Precum apelul la „oamenii de bine” facut de tov. Ilici dupa macelul de la Mineriada!
    Se simte un damf de laudarosenie si pupindosism alergat, la acest Filipescu – Cam cum facea Tapalaga la „Hotniuz” pe post de adulator de serviciu al lui Basescu… Unde mai pui ca are si puseuri de tip securist cu „siguranta nationala” si alte pericole publice…

    Apreciază

  4. Mihaela Nicoleta Plesanu said, on octombrie 30, 2018 at 9:18 am

    Eu personal sunt ecumenista, dar sunt si pentru libertatea de gandire si de exprimare. Daca cei antiecumenici sunt majoritari undeva si au o atitudine defamatoare si plina de ura fata de restul bisericii, atunci episcopul , singur sau in sinod, are dreptul si indatorirea duhovniceasca sa ia pozitie, mergand pana la a-i opri de la Sfanta Impartasanie sau a-i caterisi, in cazurile cele mai grave, dar nu cred ca e corect sa-i dea afara dintr-un schit sau dintr-un manastire, daca di sunt majoritari acolo, sau sa le impuna un staret pe care ei nu ii vor. Sa ii lase in plata Domnului, sa se roage pentru ei sa se intelepteasca si in toate bisericii si manastirile din zona si din tara sa se citeasca o scrisoare in care sa fie luata o pozitie impotriva lor, in asa fel incat credinciosii de rand sa fie liberi sa aleaga, daca sa-i mai frecventeze sau nu. Numai in caz ca acestia devin violenti, numai atunci ar trebui sa intervina fortele de ordine.

    Apreciază

    • gheorghe said, on octombrie 30, 2018 at 10:03 am

      1. Rog sa ma lamuresti – in ce consta ecumenismul tau?
      Crezi in teoriile care duc la a urma Papei spre construirea noii religii globale a Noii ere (New Age)?
      Sau este o ingaduinta miloasa dar umana, neduhovniceasca fata de crestinii „cu numele” dar eretici cu credinta?
      ––––
      2. Principiul „majoritatii” nu se aplica atunci cand este vorba de Adevar, care este unul singur:
      „Eu sint Calea, Adevarul si Viata!”
      Adevarul nu se voteaza si nici nu genereaza competitie ori numarare… caci am aflat „prioritatea”:
      „Inapoi Mea Satano!”.
      … pai, cum sa-i opreasca Episcopul de la impartasanie cand ei nu se impartasesc de la cel care a apostaziat?
      Aia nu mai e impartasanie daca nu crezi ca este in Sfantul Duh facuta.
      … de unde vine ideea asta ca ar putea deveni violenti calugarii nepomenitori?
      Unde sa fie si cu cine? In manastire daca o apara de spurcare?
      Ca nu cred ca-si fac pari si ies prin sat sa bata oamenii sa-i duca la manastire…

      Apreciază

    • gina said, on octombrie 30, 2018 at 11:20 am

      vreau sai spun lui filipescu ca traim in democratie pt asta a fost inpuscat ceausescu si sa nu mai instige lumea .roagate lui Dumnezeu sa te ajute sa iti lumineze mintea. DOAMNE AJUTA

      Apreciază

  5. gheorghe said, on octombrie 30, 2018 at 10:16 am

    Foarte greu la „psihiatrie” – atatea si atatea povesti „adevarate”, atatea impresii…
    Dar o singura baza: hinduismul lui Jung – omul traieste intr-un vis, … exact asa cum hinduismul/yoga decreteaza: „totul este o iluzie”. Bine, mai sint si teoriile bazate pe sex, sex si iar sex dar si pe anti-crestinismul ipotezei ca oamenii traiau ca animalele si de-acolo a aparut matriarhatul… foarte de folos pentru Darwin sa se declare nepot de maimuta.
    Acum, o fi ori as lucrurile cu familia sa – nu ma bag dar opinia sa este blasfemie desi el insusi se credea religios foarte.
    Asa si cu doctorandu’ alarmist din articol – e greu sa te dedici credintei crestine – doar Ortodoxia si in acelasi timp sa iti bagi in cap contrariul…. „caci pe unul vei insela!”
    Bine spunea best722014 despre „Psihologia ortodoxa” a lui Ierotheos Vlachos!. da’ cine sa-i mai spuna lui Filipescu?
    Totusi, … la ce-i trebuie unui calugar invatatura eretica demascata de altii inainte sa ca fiind netrebuincioasa si potrivnica? Nu-i era mai usor sa le citeasca si sa se dedice rugaciunii – ca de asta stiu ca merge omu’ la manastire…
    A fugit de familie ca sa deschida cabinet de psihiatrie la manastire?
    Ca maine auzim ca face vindecari cu energia Chi, cu hipnoza… la manastirea sa!?! – sa nu fie!

    Apreciază

  6. Dan B. said, on octombrie 30, 2018 at 2:41 pm

    I-am citit toate cartile. Sunt carti bune, inspirationale si de dezvoltare personala si spirituala. Omul are darul scrisului. Il admiram mult pentru ce publica pe facebook. Apoi a disparut de pe fb, Acum insa ma uitam la ce posteaza… ori la prins mandria si a prins aripi, ori e altcineva care se ocupa de pagina si posteaza tot felul de chestii care difera complet de ce e scris in cartile lui. Joaca pe teren minat si asta e periculos pentru un om bland care a scris frumos si e apreciat de oameni. Acum o arde cu #colectiv, sunt curios daca pica un avion si mor sute de oameni daca face aceleasi rugaciuni si postari emotionante.

    Apreciază

    • ioanc said, on octombrie 30, 2018 at 9:56 pm

      Citeam undeva ca: „atunci cînd nu te cauţi pe tine în Hristos, ci pe Hristos în tine, ajungi propriul tău idol. Tot astfel, atunci cînd nu-l cauţi pe celălalt în Hristos, ci pe Hristosul din celălalt, ajungi să-l idolatrizezi pe celălalt.”

      Apreciază

  7. Hrisostom Filipescu said, on octombrie 30, 2018 at 2:51 pm

    MESAJ PENTRU „FENOMENUL Rădeni”:

    Noi (echipa de specialiști) vă propunem câteva ședințe de psihoterapie sistemică de familie…

    Acolo, in rănile nevindecate ale copilăriei este tratamentul vostru! Aveti nevoie să vă „ventilați” emoțiile, gândurile, traumele!

    Biserica, după cuvântul Sfântului Ioan Hrisostom, este spital duhovnicesc unde se vindecă răni, nu tribunal!

    Bucurie sfântă!

    Protosinghel Hrisostom Filipescu

    Egumenul Schitului Țibucani, Psiholog Clinician la C.R.R.P.H PĂSTRĂVENI și doctorand în Neuroștiințe la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București

    Apreciază

    • Nimic nu sunt said, on octombrie 30, 2018 at 9:01 pm

      E nevoie sa folosiți aceleași ,,arme”. Dacă monahii de la Radeni folosesc argumente teologice, trebuie sa procedați la fel.

      Dacă îi tratați de pe poziția de psiho… sau psihi…, nu luptați cu aceleași arme. Dacă va oferiți sa le faceți tratamente înseamnă ca îi considerați bolnavi. Relația medic-pacient este confidențială, nu publica. Medicina nu trebuie sa devină o arma îndreptata împotriva celor incomozi.

      Iar a distruge imaginea publică a cuiva este un păcat grav. E nevoie de găsirea unor soluții practice pentru aplicarea poruncilor evanghelice. Aveti mulți talanți, așadar aveți grija în slujba cui îi puneți! Aveți misiunea de a călăuzi suflete spre mântuire. Oricât v-ar fi de greu, intrebati-va cât mai des care e voia lui Dumnezeu în legătură cu ceea ce faceți. Mare atenție la mândrie!

      Apreciază

    • ioanc said, on octombrie 30, 2018 at 10:10 pm

      Trist … Spuneti-i „echipei de specialisti” ca tratamentul nostru e in Sfanta Euharistie si nu in flatulentele generatoare de „ventilatii” atat de necesare pentru a ne aera „emotiile, gandurile, traumele”. Sa inteleg ca „echipa de specialisti” ne si mantuieste?

      Apreciază

    • marian said, on octombrie 30, 2018 at 10:58 pm

      Românul, în înțelepciunea sa a spus: „unde e carte multă, e și prostie multă”. Sunteți un exemplu perfect de prostie, dincolo de prostia comună. Vehiculați fără jenă termeni din abc-ul programării neuro-lingvistice pe blogul unui om care îl are ca model pe Sfântul Părinte Justin Pârvu! Țara trebuie să vă administreze medicamentul pe care îl cerșiți fără a vă da seama. Se numește accesul la smerenie, căci, după aceasta tânjiți.
      Hristos nu se negociază nici măcar dacă faceți apel la practici străine de acest Sfânt Pământ.
      Doamne ajută!

      Apreciază

    • contracurent said, on octombrie 30, 2018 at 11:39 pm

      Adevarul nu are nevoie de terapie, dar lupii in piele de oaie au

      Apreciază

    • gheorghe said, on octombrie 31, 2018 at 1:03 pm

      Aoleo… „psihoterapie sistemică de familie”…. „… in rănile nevindecate ale copilăriei este tratamentul vostru!”…
      Mai baiatule, ca vad ca ti-a fugit mintea departe de Cale… nu te adanci in ratacire….
      Tu te-ai bagat in chestii cu „subconstientu'” – cred ca-ti pregatesti licenta dand ascultare lui Freud care popularizat ideea mintii „subconstiente” preluata de Jung care a pus pe masa ideea ca omul traieste intr-un vis (iluzia hinduista/yoghina)…. de-aici ti se „trage” grija fata de „ranile vindecate ale copilariei”, din nefericire pentru tineretea ta…
      (redau mai jos citat din https://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-initiati-ai-indiei-parintele-paisie/ )
      Cumva te-ai bagat si la „puterea subconstientului”? S-o controlezi poate….?
      Ai gasit traducerea acestui manualul de spiritism al ereticului Joseph Murphy? – sper ca nu…
      ––––––––––––––––––––––––––
      „Karl Jung colectează pur si simplu toate
      o „revelatiile“ hinduismului despre sufletul omenesc,
      o „revelatiile“ hinduismului despre structura si functionarea sufletul lui,
      si
      o converteste definitiile sanscrite într-un limbaj personal, simplu si accesibil,
      o cosmetizează definitiile sanscrite cu o terminologie stiintifică
      o prezintă definitiile sanscrite [societătii occidentale] ca pe niste noi descoperiri.
      Pe măsură ce ele sunt receptate cu entuziasm în medii tot mai largi, Jung elaborează lucrări al căror caracter metafizic devine din ce în ce mai explicit, pentru ca la sfârsitul vietii să-si mărturisească public atasamentul fată de hinduism.

      Câtă lume a fost avizată asupra farsei jucate de Jung?
      Un cititor pasionat al cărtilor sale este deja influentat, acomodat cu o întreagă suită de conceptii hinduse.
      Este un exemplu tipic de infiltrare ocultă a unor anumite tipuri de idei…

      Demersul acesta continuă cu succes în zilele noastre.
      Imbrăcarea hinduismului într-o haină „stiintifică“ îl face mai usor digerabil.
      Nu sunt prea multi oamenii care se întreabă serios ce poate avea stiintific în ea o conceptie incontrolabilă prin ratiune si experientă.
      Cât de “stiintific” poate fi un sistem care se bazează pe teoria karmei, sau pe teoria reîncarnării?
      Este nimic altceva decât metafizică pură, credintă pură, adică religie.

      Din păcate, lumea se lasă usor înselată de acest ambalaj „stiintific“.
      Astăzi, la ani de zile după vizita mea, actualul guru Niranjananda si-a botezat ashramul „universitate“, s-a autoproclamat „rector“ al ei, si a demarat inclusiv o serie de programe „postuniversitare“.
      Pe deasupra, pretinde cu emfază că „această universitate este cea dintâi de acest fel din lume“ (nr. 3/1999 al propriei reviste, p. 24). El „uită“, desigur, că altii de teapa sa i-o luaseră deja înainte, întemeind asa-numita „Universitate Spirituală Mondială Brahma Kumaris“. Întregul proiect s-a izbit atunci de opozitia O.N.U. si a Universitătii din Hamburg.

      Totusi, atractia occidentalilor fată de spiritualitatea hindusă este astăzi o realitate, în contextul în care catolicismul si protestantismul, aceste devastatoare erezii, au reusit să distrugă în Apus autentica traditie spirituală crestină.

      Însetând după ceva mai profund, oamenii descoperă întâi yoga, iar apoi sfârsesc prin a deveni hindusi. Există regiuni, precum nordul Americii, în care yoghinii din ashramuri au fost dusi chiar si la mănăstiri catolice cu scopul de a-si propovădui „stiinta“. I-au invitat însisi călugării catolici, care au pus la dispozitie spatiul monastic si toată logistica necesară, au adresat invitatii publicului larg si au sustinut inclusiv financiar „cursurile“ de yoga!
      De vreme ce L-au pierdut pe Hristos, fireste că se hrănesc acum cu roscove… „

      Apreciază

    • ion hodor said, on octombrie 31, 2018 at 1:21 pm

      Iar eu ,D-LE fILIPESCU,va sfatuiesc sa faceti si Facultatatea de Neurostiinte a Sfintilor Parinti,ptr ca acolo sunteti Repetent,..cu drag Ion HODOR,un biet ortodox!

      Apreciază

    • mircea.v said, on octombrie 31, 2018 at 1:35 pm

      @ H Filipescu,

      Lucian Blaga:

      „Prostul cel mai prost este prostul alterat de filosofie”

      Si ar merge si un:

      Ereticul cel mai eretic este ereticul alterat de psihologie si neurostiinte.

      Ortodoxia si stiinta lumeasca in ale sufletului sant precum vaca si baletul. Sfintii, preotii, monahii aduc vindecarea si pacea prin puterea rugaciunii, a postului, a Sfantului Duh, nu prin stiinta psihopupu, a doctoratelor si facultatilor. Cea mai mare desertaciune pt cel ce a urmat calea monahismului, este diploma lumeasca – zice Sfantul Paisie Aghioritul.

      H Filipescu, va recomand sa cititi niste vieti de sfinti, ca sa vedeti ce inseamna monahism, si cu ce se ocupa el. Doar un exemplu – Viata Sfantului Paisie Aghioritul. Cred ca ati nimerit din greseala in lumea monahala.

      Aaa, si cu ocazia asta vedeti ce spune acest Sfant referitor la carduri, acte biometrice…, si care trebuie sa fie atitudinea ortodoxului fata de aceste lucruri. Merg si niste sfaturi din partea Parintelui Justin pe tema asta…

      Cred ca ar trebui sa le recomandati cele de mai jos

      „Noi (echipa de specialiști) vă propunem câteva ședințe de psihoterapie sistemică de familie…

      Acolo, in rănile nevindecate ale copilăriei este tratamentul vostru! Aveti nevoie să vă „ventilați” emoțiile, gândurile, traumele!”

      si Sfantului Paisie Aghioritul, Parintilor Justin Parvu, Arsenie Papacioc, Adrian Fageteanu. 🙂

      Aia cu delirul religios este din categoria Moise Guran, cand facea referire la cei ce au participat la mitingul anti-cip. Zicea Moise Guran cam asa : “delir împotriva cipului diavolului”, “un episod de demență colectivă”.

      H Filipescu, da tare imi e ca dati si in

      „prostul cel mai prost e prostul alterat de filosofie”

      Iar la cea cu siguranta nationala (si nu numai) va raspunde un monah adevarat – Nicolae Steinhardt

      „- Adeseori un anumit ton pedant insotit de cuvinte sforaitoare cu aspect stiintific impresioneaza, asa incat prostii gogonate, bazaconii se aleg cu adancul respect al tuturora. Ar fi de ajuns sa fie nitel scuturate pentru a se vedea cat pretuiesc.
      Chamfort: Exista prostii bine imbracate, asa cum exista dobitoci foarte dichisiti. […]”

      Apreciază

    • ion hodor said, on octombrie 31, 2018 at 1:41 pm

      Acolo la Sfintii Parinti veti gasi si d-stra vindecare,ptr ca boala D-stra se trage de la demonul Ecumenism,pe care Sf Doctor TEOLOG,Iustin Popovici ,la clasificat drept:Erezia tuturor ereziilor!Va urez grabnica insanatosire,si intoarcere in sanul Bisericii Cea Una!cu drag un ortodox care urmeaza Sf Parinti,nu unui pseudo ierarh vanzator de Hrisos!

      Apreciază

    • Mihai said, on noiembrie 2, 2018 at 8:06 am

      Domnule Filipescu, nu știm ce ai teologhisit și pe unde ai teologhisit, dar dumneata ești total paralel cu Teologia, ei bine pt cultura matale generala, după sinodul din Creta aveai obligația conform Canonului 15 de la Constantinopol sa încetezi pomenirea ierarhului eretic și semnatar de erezii Teofan Savu și de a cărui jurisdicție te afli, Teofan Savu alături de ceilalți ereziarhi b.o.r prezenți în Creta a semnat precum primarul tot ce era de semnat inclusiv recunoașterea sectelor ca ,,biserici”, dar nu de alta dar scaunul și funcția sunt vremelnice și trecătoare, dar și mai grav este faptul că dumneata nu conștientizezi vremurile cumplite de apostazie pe care le trăim, apropo de doctoratele pe care leai făcut, acestea la judecată nu îți vor ține de cald, acolo va trebui să dai socoteală cam ce ai făcut dumneata ca și preot în această viață
      In concluzie vinoti în fire și dacă teai ales această cale din convingere, respectă Sf Canoane și învățăturile Sfinților Părinți, ci nu pe Daniel &co care sau autoexclus din B.O.R și implicit din Ortodoxie, o data ce au aprobat sinodal in Creta ereziile pe care ei le făceau de multa vreme

      Apreciază

  8. sherlock_holmes said, on octombrie 30, 2018 at 8:00 pm

    „avem de-a face nu doar cu un fenomen religios periculos, ci mai ales cu o patologie psihiatrică foarte periculoasă care hipnotizează masele de oameni cu vulnerabilități psiho-emoționale. Desigur că nu ne vom apuca acum să facem anamneza acestui fenomen pentru a nu încărca materialul de față cu termeni de specialitate, ci doar amintim public că avem o problemă de siguranță națională și rugăm autoritățile civile și bisericești să-și facă datoria cu responsabilitatea cuvenită spre binele Bisericii și demnitatea poporului român! ”

    ” Biserica, după cuvântul Sfântului Ioan Hrisostom, este spital duhovnicesc unde se vindecă răni, nu tribunal! ”

    Din cele 2 paragrafe,oare citi Filipescu sint ? Unul,doi sau doi intr-unul !

    Iar de Biserica se spune ca este spital duhovnicesc,nu doar spital pur si simplu.

    PS. Si cum se ajunge la traumele copilariei,prin hipnoza,psihanaliza sau doar ventilari ( ce se intimpla cu tainele Bisericii,spovedania,impartasania,rugaciunea,faptele bune…)

    Apreciază

  9. best722014 said, on octombrie 31, 2018 at 1:25 am

    Sfântul Ioan Gură de Aur mai spune și altfel:

    „Cum atunci zice Sfântul Apostol Pavel «ascultați de conducătorii voștri și supuneți-vă lor?» Cel ce mai înainte zicea «priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința» (Evr. 13:7), atunci zicea «ascultați de conducătorii voștri și supuneți-vă lor». Ce oare, zice, și când va fi rău [eretic], nu-l vom asculta? Rău, cum spui? Dacă este rău pentru credință, fugi de el și tăgăduiește-l, nu numai dacă ar fi om, ci chiar înger coborându-se din cer, dar dacă este pentru viață [morală], nu te preocupa… fiindcă și cuvântul acela «nu judecați ca să nu fiți judecați», despre viață este, nu despre credință [ortodoxă]” .
    Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola către Evrei, Omilia XXXIV.

    Teologul Vladimir Lossky sintetizează și el:

    „Am mai spus că această sobornicitate este o calitate a Adevărului revelat, dată Bisericii. Acest Adevăr devine evident întregii Biserici, tot atât de bine întregului Trup, cât și fiecăruia din cele mai mici părți ale sale. Acesta e motivul pentru care obligația de a apăra Adevărul revine fiecărui membru al Bisericii, atât unui laic cât și unui episcop, chiar dacă episcopii sunt primii responsabili de aceasta, în virtutea puterii de care dispun. Un laic este chiar obligat să reziste unui episcop care trădează Adevărul, care nu este fidel Tradiției” .
    Vladimir Lossky, După chipul și asemănarea lui Dumnezeu, trad. Anca Manolescu, Despre cel de-al treilea atribut al Bisericii, București, 1998, pp. 169-170.

    Părintele Dumitru Stăniloae punctează:

    „Din păcate, noi ne-am obișnuit să spunem că Biserica este reprezentată prin Sinod. În Sinod se duceau episcopii și spuneau: semnez asta pentru că așa zice Biserica mea, deci poporul meu. Biserica ar trebui să fie atentă la ceea ce spun credincioșii să nu aprobe orice. Sobornicitatea nu este numai sinodalitatea, ci toată Biserica. Sigur că ierarhia are o misiune specială, cum au avut și apostolii prin Duhul Sfânt, dar ei Îl transmiteau altora și nu se scoteau ei singurii drept cei ce reprezintă Biserica. Sinodul trebuie să țină cont și de conștiința poporului” .
    Șapte dimineți cu Părintele Stăniloae, Editura Anastasia, 1992, p. 60.

    Părintele Sofronie Saharov ne îndeamnă:

    Există o mare diferenţă între Tradiţia ortodoxă şi cea romano-catolică. Psihologia este adaptată tradiţiei apusene – de aceea, între psihologie şi Tradiţia ortodoxă există o prăpastie.

    Tot Apusul a fost influenţat de Fericitul Augustin. Concepţia augustiniană este un pic psihologică, îl abordează pe Dumnezeu în mod psihologic. Acum în Grecia se observă o întoarcere către psihologie, din pricina asta e şi atât de mult studiat Fericitul Augustin.

    Există o diferenţă între psihologie şi viaţa în Hristos. Psihologia încearcă să-l elibereze pe om de complexele de vinovăţie, în timp ce în viaţa în Hristos trăim durerea, chinul depărtării noastre de Dumnezeu, şi nu încetăm pocăinţa până când această durere nu se va transfigura.

    Dogmele sunt de trebuinţă în viaţa duhovnicească; în lipsa lor, viaţa duhovnicească se alterează. Prin urmare, nu suntem fanatici când insistăm asupra dogmelor, asupra hotărârilor Părinţilor de la Sinoadele Ecumenice. După cum, atunci când întâlnim un om pe care vrem să-l ocolim, schimbăm drumul, iar atunci când întâlnim un om pe care-l iubim, alergăm către el, asemenea se întâmplă şi cu dogmele: avem o ţintă şi alergăm către împlinirea ei. Dacă pierdem ţinta, nu mai avem puterea de-a alerga. Trăirea dogmei se vădeşte în înţelegerea asupra persoanei din punct de vedere ascetic şi theologic

    Psihologia psihiatrilor este de o cu totul altă concepţie, complet diferită de învăţătura ortodoxă. Antropologia lor este radical diferită.

    Psihologia aduce cel mai mare rău omenirii de astazi, pentru că această știință nu tine seama de Revelația Divină, conform Căreia omul este creat după Chipul și Asemănarea lui Dumnezeu.

    Psihologia omenească foloseşte o antropologie diferită [faţă de antropologia Bisericii]. Oricum ai privi-o este o erezie. E primejdioasă. E rău că Părinţii duhovniceşti se folosesc de ea. Îi ajută cumva pe cei ce nu au experienţa de a-i înţelege pe ceilalţi – dar face rău. Duhovnicescul se răsfrânge şi asupra psihologicului, şi aceasta se poate observa urmărindu-i pe ortodocşi şi pe latini. Psihologicul însă, nu este şi duhovnicesc.

    Diferenţa dintre psihologic şi duhovnicesc este aceeaşi cu diferenţa dintre omenesc şi dumnezeiesc. În viaţa duhovnicească, toate sunt roadele împreună-lucrării omului cu Dumnezeiescul Har.

    Este înfricoşător cât a crescut ataşamentul oamenilor faţă de psihologie, Psihologia îi ajută pe occidentali, dar înfricoşător este că o deprind şi ortodocşii, prin ea înlocuind tradiţia niptică a Bisericii. Trebuie să zdruncinăm dragostea pentru psihologie a ortodocşilor, căci metodologia psihologiei este în afara Tradiţiei ortodoxe, fiind expresia perspectivei occidentale de a privi lucrurile.

    Observaţiile pe care psihologia le face asupra omului sunt valoroase, deoarece arată că dincolo de raţiune există ceva mult mai adânc. Dar faţă de învăţătura Părinţilor Bisericii, analizele psihologice sunt copilăreşti. Cu toate că observaţiile psihologiei sunt valoroase, metoda terapeutică pe care o oferă este foarte rea. Psihanaliza nu-l vindecă pe om, ci mai curând îl duce într-o confuzie şi mai mare.

    Dacă citeşte cineva diverse cărţi – de psihologie, buddhiste – nu mai are cum să dobândească simţirea curată a Ortodoxiei.

    Atâţia ani în mănăstirea noastră, aici, în Anglia, n-am întâlnit pe nimeni care să se fi vindecat prin psihanaliză, cu toate că psihanaliza e foarte dezvoltată în societatea occidentală.

    Din nefericire, cei ce amestecă viaţa duhovnicească cu psihanaliza deţin o poziţie importantă în societate şi părerea lor este ascultată mai mult.

    Sfântul Grigorie Palama a trăit într-o vreme de criză, în care existau aceşti sâmburi ai psihologiei şi ai psihanalizei, şi este foarte important să-i studiem theologia. Isihia ortodoxă este metoda neînşelată de tămăduire a omului.

    Apreciază

  10. socaciu90 said, on octombrie 31, 2018 at 2:16 am

    Dacă vrei să le ierți lor păcatul, iartă-l. Dacă nu, șterge-mă și pe mine din cartea Ta. Și fiecare dintre sfinți, având aceeași compătimire, se ruga pentru ceilalți. Așadar, și noi, dacă dorim să umblăm pe urmele lor, să nu avem în vedere numai cele ale mântuirii noastre, ci să ne rugăm și pentru lume, miluind și îndurându-ne de cei ce trăiesc în viață stricată, de cei întăriți în erezii, de cei împotmoliți în înșelare, de cei întunecați din neamuri, simplu, de toți oamenii.
    Sfântul Teodor Studitul, Catehezele mici. Cateheza 52

    Apreciază

  11. best722014 said, on octombrie 31, 2018 at 7:36 am

    Sfântul Iustin Popovici:
    – fragment –

    […]
    Având în vedere cele expuse mai sus şi conştientizând cu durere starea Bisericii Ortodoxe contemporane şi a lumii în genere, care nu pare să se fi schimbat de la ultima mea adresare către sfântul Sinod Arhieresc (în mai 1971), conştiinţa mă sileşte să mă îndrept iară şi cu un apel şi rugăminte de fiu către Sinodul Arhieresc al Bisericii Sârbe muceniceşti: fie ca Biserica noastră Sârbă să se abţină de a lua parte la pregătirea aşa-zisului Sinod ecumenic şi de la participarea propriu-zisă la acest Sinod, întrucât, dacă acest Sinod [ Sfântul Iustin se referă la Sinodul panortodox care a avut loc deja în Creta în 2016 n.n.], Doamne fereşte, va avea loc, de la acesta putem să ne aşteptăm doar la un singur lucru: schisme, erezii şi pieirea multor suflete. Analizând problema din punct de vedere al experienței apostolice și patristice și istorice a Bisericii, un astfel de Sinod, în loc să vindece, va săpa noi plăgi în trupul Bisericii şi va izvodi noi suferinţe şi năpăstuiri.
    […]
    [Referitor la convocarea aşa-zisului Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe Sfântul Iustin Popovici, duhovnicul mănăstirii Celie-Valievo (Serbia), a trimis această scrisoare Sinodului Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Sârbe. În prezent, la cele mai înalte foruri reprezentanţii aşa-numitei Ortodoxii oficiale fac iarăşi declaraţii asupra necesităţii convocării unui nou Sinod panortodox, anunţând şi termenii convocării acestuia, în legătură cu aceasta scrisoarea reprodusă mai jos devine iarăşi actuală].

    Panayotis Nellas:

    În sobornicitatea Bisericii toţi cei botezaţi sunt responsabili nu numai de administrarea, dar şi de credinţa Bisericii. Ei exercită mai întâi o slujire de apărare a credinţei, căci întregul Trupul lui Hristos constituie instanţa supremă în materie de tradiţie doctrinară. Această concepţie este limpede formulată în scrisoarea Patriarhilor ortodocşi redactată în 1848 ca răspuns la enciclica papei Pius IX.

    „La noi, citim aici, apărarea adevărului aparţine întregului Trup al Bisericii, poporului însuşi… Păzitorul evlaviei şi credinţei este întreg poporul” .

    Cuvântul grec întrebuinţat aici pentru a desemna „apărarea” este foarte semnificativ: el denotă un scutier, cel care poartă o pavăză, scut. Textul nu spune însă că laicii sunt judecătorii [krites] credinţei, ci scutierii ei. Judecători sunt episcopii în jocul permanentei lor sinodalităţi. Dar sinodalitatea episcopală trebuie să fie în chip necesar în sinergie, în conlucrare cu sobornicitatea tuturor conştiinţelor luminate personal de Duhul Sfânt, în măsura în care acestea nu sunt individuale, ci personale, comunitare, înrădăcinate în „cele sfinte” şi în comuniunea sfinţilor. Ortodocşii recunosc, desigur. Sinoadele Ecumenice drept organe văzute ale tradiţiei doctrinare. Cu toate acestea, un Sinod nu devine cu adevărat un Sinod şi nu se impune ca atare conştiinţei credincioşilor decât dacă aceştia recunosc şi asimilează concluziile lui de comun acord (prin consensus). Organul suprem al infailibilităţii este deci întregul Trup al lui Hristos, poporul întreg care recunoaşte declaraţiile sinodale drept ale sale. Şi în istoria Bisericii se constată cazuri în care, nerecunoscând în anumite formulări credinţa sa, poporul a respins sinoade întregi ca nefiind ortodoxe. Cum sunt, de exemplu, cazul sinodului tâlhăresc de la Efes (449), sinoadele iconoclaste (754 şi 815) sau cel de la Florenţa (1438). Totul depinde uneori de un singur martor, de un adevărat profet, de un sfânt Atanasie, de exemplu, în timpul crizei ariene sau de un sfânt Maxim Mărturisitorul în timpul crizei monotelite.

    Sfântul Ioan Gură de Aur:

    Unde sunt deci aceia care ne acuză de dispoziţie certăreaţă pentru că nu suntem de acord cu ereticii? Unde sunt cei care spun că între adversarii noştri şi noi nu există nicio diferenţă în doctrină, şi că orice contrazicere provine din sufletul nostru conflictual?… Să asculte dar înseşi cuvintele lui Pavel: după el, cel care vrea să aducă cea mică schimbare Evangheliei o răstoarnă.
    Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Galateni 1, 7.

    Când trebuie să faci bine, orice om să-ţi fie aproape. Dar când este vorba despre [a mărturisi] legea Adevărului, trebuie să distingem între frate şi străin. Chiar dacă îl vei avea frate după tată şi după mamă, dar nu îţi este părtaş ţie potrivit cu legea Adevărului, [Ortodoxia] să-ţi fie ţie mai barbar decât scitul. Şi iarăşi, chiar de ar fi scit sau sarmat, dar păzeşte cu străşnicie dogmele creştine [ortodoxe] şi are aceeaşi credinţă cu tine, să-ţi fie mai ceva ca un frate şi mai aproape decât cel care a ieşit din acelaşi pântece cu tine [frate geamăn]. Şi prin aceasta să îl deosebim pe barbar de cel ce nu este astfel, nu după limbă, nici după neam. Ci după credinţă şi după suflet. Căci aceasta mai ales face pe deplin om când păzeşte neştirbit Ortodoxia şi când are petrecere înţeleaptă”.
    Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Psalmi, Ps. 143, Editura Doxologia, Iaşi, 2011, p. 683.

    Sfântul Maxim Mărturisitorul

    Eu nu doresc ca ereticii să pătimească, nici nu mă bucur de răul lor – ferească Dumnezeu! – ci mai degrabă mă bucur şi împreună mă veselesc de întoarcerea lor; căci ce e mai plăcut celor credincioşi, decât să vadă adunaţi împreună pe copiii cei risipiţi ai lui Dumnezeu? Nu scriu nici îndemnându-vă să puneţi asprimea înaintea iubirii de oameni – nu aş putea să fiu atât de sălbatic – ci rugându-vă să faceţi şi să lucraţi cele bune pentru toţi oamenii cu luare aminte şi, cu cercare multă, şi făcându-vă tuturor toate, după cum are nevoie fiecare de voi. Numai un lucru îl voiesc de la voi: Vă rog să fiţi aspri şi neînduraţi faţă de orice ar putea să ajute la dăinuirea credinţei lor nebuneşti, căci socotesc ură faţă de oameni şi despărţire de dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rătăcirii ereticeşti spre mai mare pierzanie a celor ce se ţin de această rătăcire.

    Sfântul Ioan de Kronstadt:

    După citirea în taină [în timpul Liturghiei] a Simbolului Credinței, adaug de la mine următoarea rugăciune:
    Întărește în și prin credința ortodoxă inima mea și inimile tuturor ortodocșilor creștini; înțelepțește-ne, ca să viețuim în chip vrednic de această credință și acestei năzuinți; [întoarce] adună întreolaltă în această credință pe cei rătăciți care au căzut, spre nenorocirea lor, din Unitatea Sfintei Sobornicești și Apostolești Biserici Ortodoxe care este Trupul Tău, al cărui Cap și Mântuitor ești; smerește trufia și împotrivirea celor ce învață pe alții spre erezie sau schismă și ale celor ce-i urmează, fă-i să-și deschidă inima prin pocăință spre Adevărul și puterea mântuitoare a Bisericii Tale și să se unească neîntârziat cu Ea; unește-i cu Sfânta Ta Biserică și pe cei care au căzut din neștiință, rătăcire și încăpățânare, sfărâmând cu harul Duhului Sfânt, încăpățânarea lor și împotrivirea față de Adevărul Tău, să nu piară în împotrivirea lor precum Core, Datan și Aviron (Ps. 105, 16-18).

    Nu marile răspântii încurcă şi derutează cel mai mult. Nu la ele se produc marile rătăciri de drumuri. Nu. Micile bifurcaţii, cele în care două drumuri nu numai că se aseamănă foarte mult, dar par să ducă, pe căi nu mai puţin diferite, în aceeaşi direcţie, la aceeaşi ţintă. Acolo îţi adoarme vigilenţa şi îţi spui: «în fond, ce contează, tot acolo ajung». Odată pornit, chiar dacă la un moment dat începi să te îndoieşti de corectitudinea direcţiei alese, îţi vine greu să te întorci şi să reiei drumul cel bun din punctul în care l-ai abandonat. Pe de altă parte, încercând să corijezi traseul «din mers» rişti să-l încurci tot mai mult. Ca să nu te întorci, încerci să găseşti scurtături, te sfâşii în hăţişuri, te răneşti prin râpe, te înnămoleşti prin smârcuri… Şi poate până la urmă reuşeşti să regăseşti drumul, dar cu cât efort, cu câtă pierdere de timp, cu câtă spaimă în inimă! Asta, atunci când eşti cât de cât atent şi nu mergi în rătăcirea fără grijă, trezindu-te în cu totul alt loc decât cel spre care plecaseşi. Ei, şi? s-ar putea spune.
    Biserica a dus întotdeauna o imensă luptă pentru nuanţe. Unul dintre marile merite ale Părinţilor constă în aceea de a fi detectat abaterile de la primele lor manifestări, de când erau simple nuanţe, aparent fără mare importanţă doctrinară. Ei s-au bătut pentru ceea ce unora n-ar putea să li se pară decât nuanţe «nevinovate», dar care, evoluând în timp, s-au dovedit a fi mari rătăciri (conducând aiurea), îndepărtând de Dumnezeu. Ar trebui să ne întrebăm dacă, în fond, drumul umanităţii nu este o continuă abatere de la calea adevărului prin cedarea, la un moment dat, «nevinovată» în alegerea de nuanţe, confundându-le, nedeosebindu-le, nedându-le importanţa cuvenită, importanţă pe care, totuşi, minţi luminate i-o sesizaseră. Ar trebui să vedem dacă drumul lumii creştine nu a condus, din relativizare în relativizare, spre o tot mai mare îndepărtare de Hristos, chiar dacă, uneori sub impresia falsă a unei apropieri, creată de minţi diabolice, ca o perdea de fum în faţa oamenilor, poate de bună de credinţă, dar cu prea scurtă respiraţie duhovnicească.
    «În fond ce ne luaţi pe noi cu omoousios (de o fiinţă) şi cu omoiousius (asemănător după fiinţă), ce atâta discuţie pentru o literă?» Trei sute optsprezece Părinţi s-au disputat aprig la Niceea în anul 325 pentru «o literă».
    «Ce contează dacă spui Născătoare de Dumnezeu sau Născătoare de Hristos, tot Maica Domnului este?» La Efes, în anul 431, o sută nouăzeci şi opt de episcopi adunaţi în sinod ecumenic s-au sârguit pentru acest lucru.
    Cine se mai întreabă, cine se mai sinchiseşte astăzi de câte firi are Mântuitorul şi de felul în care sunt ele unite, doar sunt «chestiuni mai arzătoare», mic dejunuri ecumenice, cu cafeluţe şi cântecele? Şi totuşi la Calcedon, în anul 451, vreo şase sute treizeci şi unu de Părinţi s-au străduit să lumineze răspunsul la această întrebare, pentru ca să nu se cadă în erezie.
    Ce contează atât de mult câte voinţe sau câte energii erau în Hristos, doar tot de Hristos vorbim? Între 680 -681, timp de aproape un an, la Constantinopol, întruniţi în al VI-lea Sinod ecumenic o sută şaizeci şi patru de episcopi şi-au bătut capul pentru a lămuri corect acest «amănunt» teologic.
    «Să mori pentru icoane? Ce exagerare! Oare nu se poate foarte bine şi fără ele, cum se vede pe la alţii?» Ei bine, au fost şi din aceştia care au plecat la Domnul mărturisind cu viaţa lor icoanele şi, până la urmă, istoria le-a dat dreptate, dacă citim cum se cuvine Hotărârea dogmatică a Sinodului al VII-lea ecumenic de la Niceea din anul 787, semnată de peste de trei sute cinzeci de episcopi. Asta după ce mai înainte, la Hieria, în anul 754, se afirmase într-un sinod ce ar fi trebuit să fie el cel de-al VII-lea ecumenic, în unanimitate, exact contrariul. Dar unii nu au avut linişte, nu s-au împăcat cu erezia, în ciuda chiar a unui sinod ce părea ecumenic şi au impus reluarea discuţiilor, ajutaţi şi de sângele martirilor pentru icoane, vărsat din belşug. Dar astăzi… Astăzi oare cine ar mai muri pentru a mărturisi ortodoxia icoanelor? Vorbim doar despre ele, le «admirăm», le păstrăm în muzee, iar marii pictori nici nu se gândesc măcar să le mai picteze.
    Sau: «Ce mai contează o mică particulă, un que adăugat lui Filio? Oare chiar merită să ne „certăm” pentru atâta lucru, oare nu avem în continuare tot Sfânta Treime?»Cum spunea o prietenă de-a noastră: «Bine că purcede!»
    Şi încă: «Ce contează dacă vom considera harul lui Dumnezeu creat supranatural sau necreat, nu sunt astea oare numai discuţii oţioase, de teologi care trebuie să facă şi ei ceva, acolo, ca să nu pară că nu fac nimic?»
    «Biserica? Ce importanţă are dacă este întemeiată pe credinţa dreaptă şi fermă în „piatra din capul unghiului”, Hristos, sau pe „piatra” Petru (şi pe „vicarul” lui Hristos – Papa) sau, în general pe un om oarecare, întemeietor de confesiune (Luther, Calvin etc.)?»
    Şi apoi: «Slujbele astea sunt atât de lungi, de ce să nu le scurtăm? Noi trăim alte vremuri, nu mai avem timp, sunt doar atâtea alte lucruri pe care le avem de făcut, atâtea spectacole, atâtea canale de televiziune cu atâtea emisiuni, care cer timp, nu glumă. De Dumnezeu om avea noi timp pe lumea cealaltă…»
    Dar: «Ce înseamnă posturile acestea, ce suntem nebuni? Ele erau pentru cei de altădată. Timpurile de azi sunt mai complicate, mai grele… Totu-i să te împărtăşeşti, asceza poate să fie şi numai una interioară, şi pe aceea cine o vede, fraţilor? Oare de unde ştii tu ce e în sufletul meu, când nici eu nu ştiu prea bine?»
    «Duhovnici? Doar n-o să-i spun eu toate ale mele unui popă incult sau păcătos şi el! Eu comunic direct cu Dumnezeu, n-am nevoie de intermediari».
    «Anticlericalism? Un lucru nobil. Nu l-au practicat ei şi occidentalii? Şi uite ce societate prosperă au construit!»
    «Băşcălia faţă de cele sfinte? Bine, dragă, dar noi ne folosim de ea numai ca să atacăm puterea, ştii, scopul e nobil, scopul scuză mijloacele».
    «Sfinţii Părinţi? Oamenii aceia, mărginiţi în teologia lor, sunt desueţi astăzi, redundanţi, nu ştiu altceva decât de virtuţi şi de păcate, de urcuş duhovnicesc, nu citează decât o singură carte, Biblia sau se citează între ei. Citeşte mai bine ce spune Steiner, şi Guénon (Lazarev n.n.), şi Glucksman, şi Cioran, şi…e mult mai interesant, mult mai actual».
    «Canoanele? Păi ele, domnilor, sunt în mare parte căzute în desuetudine. Sunt nişte mofturi bune pentru călugări. Lumea de astăzi nu mai este cea de altă dată, e mai dificilă. Noi avem atâtea alte probleme de rezolvat».
    Cam aşa şi în multe alte feluri asemănătoare ni se vorbeşte astăzi de către cei pentru care Biserica este doar decor istoric sau etnic, dar adesea şi de către oameni din interiorul Bisericii, care o reprezintă.
    Cei ce lucrează în domeniul ştiinţei ştiu ce înseamnă într-o lungă demonstraţie sau într-un calcul un singur semn greşit, la ce rezultate greşite, uneori catastrofale, poate conduce o «scăpare» ca aceasta. Un muzician ştie ce înseamnă o notă sau un acord greşit în ansamblul unei compoziţii sau al unei execuţii. Pictorul ştie cum o tuşă nelalocul ei sau o linie scăpată de sub control pot compromite întreg tabloul. Atleţii, încă, ştiu şi ei ce înseamnă adesea o diferenţă de un centimetru sau de o secundă, cum lipsa de concentrare într-un moment decisiv pot face să eşueze munca îndelungată cu sacrificiile aferente. Şi probabil că acelaşi lucru se petrece în diferite alte domenii de activitate. Tonul unei spuse, de pildă, poate produce dezastre. Toţi aceştia ştiu să deosebească şi să preţuiască «nuanţele». Şi totuşi, cei mai mulţi dintre ei, atunci când e vorba de credinţă, nu le mai sesizează, ba mai mult chiar, nu observă, adesea, nici abaterile grosiere.
    Ortodoxia, urmând Bisericii adevărate dintotdeauna, ţine la dreapta deosebire a tuturor nuanţelor şi, cu atât mai mult, la combaterea marilor deosebiri producătoare de rătăciri. Fiecare nuanţă greşită a condus la noi şi noi despărţiri, fiecare amestec nefericit de nuanţe, în loc să repare, dă loc la noi devieri mutante. Nu avem de-a face în aceste cazuri cu «unitate în diversitate», ci cu disipare şi «fugă spre roşu». În viaţa de toate zilele, aceasta se traduce prin secularizare şi ideologizare New-Age.
    S-a spus că diferenţa dintre diferitele religii sau confesiuni este, la analiză mai profundă, o diferenţă de «mod de existenţă», de «realitate de viaţă», care, în final, dau un alt fel de cultură. Mod de existenţă înseamnă mod de a fi cu Dumnezeu, o relaţie personală cu El ca Treime de Persoane. Realitatea de viaţă propusă de Biserică este cea revelată în chip personal de Dumnezeu prin Hristos. Cât despre cultura creştină, în sensul deplin al termenului, ea înseamnă a lucra cu Dumnezeu, a veghea la rodirea seminţelor aruncate de El prin Duhul Sfânt, a le «cultiva»”.
    În acest sens Mitropolitul Ierotheos (Vlachos) de Nafpaktos s-a adresat, printr-o scrisoare, Arhiepiscopului Atenei și Sfântului Sinod al Bisericii din Grecia, pe tema textelor pre-sinodale ale „Sfântului și Marelui Sinod Pan-Ortodox” (iunie 2016), care urmau să fie aprobate:

    „Într-un loc se specifică: «Biserica Ortodoxă consideră că orice tentativă de rupere a unității Bisericii, intreprinsă de indivizi sau de grupuri, sub pretextul păstrării sau apărării adevăratei Ortodoxii, trebuie condamnată» (Relația Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine §22). Cu alte cuvinte, în cazul în care decretele adoptate de către Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, ignorându-i pe ierarhi, călugării și teologi, vin în contradicție cu viziunea patristică, aceștia vor fi considerați răspunzători, judecați și condamnați, în cazul în care ar refuza să le pună în aplicare?” Ips Ierotheos Vlachos

    Apreciază

  12. Valentin. said, on noiembrie 1, 2018 at 2:21 pm

    hai ca a trecut la aia din #rezist parintele hrisostom. ahahahahhaa

    Apreciază

  13. ioanc said, on noiembrie 2, 2018 at 7:51 pm

    Aici (https://www.facebook.com/constantin.sturzu/posts/2136788499694234), apare o marturisire cu situatia Parintelui Hrisostom Filipescu. Cu aceasta ocazie imi retrag comentariile avute. Imi pare sincer rau pentru situatia lui. Cred ca ar trebui sa-l pomenim cu totii in rugaciunile noastre. Dumnezeu si Preacurata Maica a Lui, sa te intareasca si sa te lumineze, Parinte Hrisostom! Multa sanatate si … bunul Dumnezeu sa te pazeasca de cel rau! Poate ca ar fi bine, frate Vasile sa faci un articol nou …ca sa afle si ceilalti frati.

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: