Studiu american INTERZIS IN MASS-MEDIA: Vaccinul HPV Gardasil în conexiune cu declinul ratei de fertilitate a femeilor din SUA cu vârsta între 25 – 29 ani

Traducere OrtodoxInfo:

VACCINE IMPACT: Study: HPV Gardasil Vaccine Linked to Decline in Fertility Rates in U.S. Women Aged 25–29

Traducere OrtodoxInfo:

Upset woman lie sad in white bed with negative pregnancy test

Studiu: Vaccinul HPV Gardasil în conexiune cu declinul ratei de fertilitate a femeilor din SUA cu vârsta între 25 – 29 ani

26 Iunie 2018

de Brian SHILHAVY

Redactor, Ştiri Health Impact

Un studiu important tocmai a fost publicat în Jurnalul de Toxicologie şi Sănătate de Mediu cu privire la ratele descrescătoare de fertilitate în rândul a 8 milioane de femei americane cu vârste între 25 – 29 de ani, de-a lungul unei perioade de 7 ani.

Titlul lucrării, publicată de către Gayle DeLONG, doctor în cadrul Departamentului de Economie şi Finanţe, Colegiul Baruch / Universitatea municipală din New York, este “O probabilitate mai redusă de sarcină în femeile din SUA cu vârste între 25 – 29 de ani cărora li s-a administrat o injecţie cu vaccin human papilloma virus”.

Din conspect:

 

Acest studiu a analizat informaţii cumulate în Examinarea Sănătăţii şi     Nutriţiei Naţionale, care a însemnat opt milioane de femei din          intervalul        25 – 29 de ani cu domiciliul în SUA între 2007 şi 2014.

Aproximativ 60% dintre femeile care nu au primit vaccinul HPV fuseseră însărcinate cel puţin o dată, în vreme ce doar 35% dintre femeile care au fost expuse vaccinului au conceput.

Utilizând regresia logaritmică pentru a analiza datele, s-a estimat            probabilitatea de a rămâne însărcinată pentru femeile care primiseră            vaccin HPV comparativ cu femeile care nu făcuseră injecţia.

Rezultatele indică faptul că femeile care au primit vaccinul HPV aveau    mai puţine şanse să fi fost însărcinate decât femeile din aceeaşi grupă de     vârstă care nu făcuseră vaccinul. Dacă 100% dintre femeile din acest          studiu ar fi primit vaccinul HPV, datele sugerează că numărul acelora care   ar fi conceput vreodată ar fi scăzut cu două milioane.

 

Cenzura mediei corporatiste: de ce nu este acest studiu ştire principală?

. Rata naşterilor la 1.000 de femei americane între 25 – 29 de ani Figura 1. Rata naşterilor la 1.000 de femei americane între 25 – 29 de ani în perioada 1995 – 2015

 

Figura 1 din studiu indică rate de naştere crescânde până în 2007, iar apoi rate de naştere descrescătoare din momentul introducerii vaccinului Gardasil către populaţie.

La vremea publicării acestui articol, nu am găsit nici măcar o singură publicaţie “principală” de ştiri sponsorizată de către corporaţii care să mediatizeze acest studiu.

Faptul că ratele de fertilitate sunt în descreştere în SUA nu reprezintă o chestiune care să fie disputată.

 

Ratele de naştere în Statele Unite pentru femei sub vârsta de 30 de ani     sunt la minime record (Martin, Hamilton şi Osterman 2017). Ratele de      natalitate la 1.000 de femei cu vârsta între 25 – 29 a scăzut cu 11,5% de la             118,1 în 2007 la 104,5 în 2015. Recentul declin urmează o creştere   constantă de 8,5% între 1995 şi 2006 (de la 108,8 la 188).

 

Acest declin în ratele de natalitate corespunde introducerii vaccinului HPV în SUA.

 

În 2006, Administraţia Americană a Alimentelor şi Medicamentelor a       licenţiat primele două vaccinuri pentru protecţia femeilor împotriva HPV.   Ambele vaccinuri HPV (Gardasil şi Cevarix) ţintesc HPV 16 şi 18, două     mutaţii HPV care produc aproximativ 70% dintre cazurile de cancer           cervical.

Vaccinul este recomandat femeilor (şi din 2011 bărbaţilor) cu vârste între           11 – 26.

 

Dr. DeLONG citează apoi cazuri şi studii în care a fost raportat eşecul ovarian prematur (POF) după administrarea vaccinului Gardasil, cât şi alte simptome conexate infertilităţii.

 

Au fost realizate rapoarte despre femei tinere ce s-au confruntat cu eşec ovarian primar sau prematur (Colafrancesco et al. 2013; Little and Ward 2012, 2014).

Geier şi Geier (2017) au consultat baza de date a Sistemului de Raportare           a Evenimentelor Adverse de Vaccinare (VAERS) pentru a determina dacă    asimilarea vaccinului HPV a afectat numărul notificărilor de reacţii auto-     imune.

VAERS este un sistem pasiv în care administratorii sau receptorii de        vaccin raportează efecte adverse după primirea unui vaccin.

Între 2006 şi 2014, primitorii de vaccin HPV sau furnizorii lor de servicii            medicale au notat 48 de cazuri de vătămare ovariană asociate cu reacţii      auto-imune.

Suplimentar faţă de descoperirile Geier şi Geier, baza de date VAERS      între 2006 şi 2017 a indicat alte simptome care afectează capacitatea de a      purta sarcină: avort spontan (214 cazuri), amenoree (130 de cazuri), şi    menstruaţie neregulată (123 de cazuri).

 

Propriile statistici ale guvernului folosite pentru studiul a 8 milioane de femei pentru o perioadă de 7 ani

Unul dintre cele mai convingătoare aspecte ale acestui studiu este că cercetătorii au folosit statistici furnizate de către guvernul SUA pentru a analiza ratele de infertilitate.

 

Informaţiile referitoare la născuţii vii per 1.000 de femei cu vârste între 25          – 29 ani au provenit din bazele de date WONDER ale Centrelor pentru       Prevenirea şi Controlul Bolilor (CDC), secţiunea “Naşteri”:            https://wonder.cdc.gov/natality.html. Baza de date prezintă cifrele   începând cu 1995.

Numărul de naşteri este împărţit la numărul de femei din grupul de vârstă            folosind informaţii din baza de date WONDER secţiunea “Populaţie”: https://wonder.cdc.gov/bridged-race-population.html. Figura 1 (sus)        ilustrează valorile naţionale din 1995 până în 2015.

Graficul relevă creşterea continuă a natalităţii de-a lungul anilor 2000,   urmată de un recent declin sever care constituie subiectul acestui studiu.

Pentru a analiza posibile influenţe asociate cu aceste schimbări în ratele de naştere, acest material a examinat răspunsurile la Chestionarul de Sănătate       Naţională şi Nutriţie (NHANES). Monitorizarea adună informaţii cu        privire la starea sănătăţii persoanelor din Statele Unite alături de    informaţii demografice şi socio-economice.

Centrul Naţional pentru Statistici de Sănătate (NCHS) de la CDC a          instrumentat chestionarul şi a selectat o mostră reprezentativă a populaţiei       SUA bazată pe proceduri de eşantionare complexe (pentru detalii, vedeţi https://www.cdc.gov/nchs/nhanes/participant.htm). Informaţiile sunt         oferite în cicluri de câte doi ani.

 

Deci chiar agenţiile guvernamentale responsabile cu aprobarea vaccinului HPV Gardasil şi cu acordarea permisiunii de promovare a acestuia, în speţă CDC and FDA, au furnizat datele pentru acest studiu.

În mod interesant, şi fără comentarii de la autorul studiului, însă fapt care probabil merită notat, întrebările chestionarului adresate femeilor s-au schimbat după lansarea studiului în 1995, în 2007, când o întrebare adiţională a fost inclusă în anchetă:

 

Începând cu 1999, NHANES a solicitat femeilor cu vârste de la 12 ani în sus “RHQ131: A fost vreodată participanta la studiu însărcinată? Vă           rugăm includeţi (sarcină curentă), naştere vie, avort spontan, naştere a         unui copil mort, sarcină extra-uterină şi avorturi.”

Răspunsurile puteau fi (1) da, (2) nu, (7) refuz, (9) nu ştiu, sau (.) lipsă.

Începând cu 2007, NHANES a adresat întrebarea femeilor cu vârste de la             9 ani în sus, “IMQ040: A primit vreodată participanta la studiu una sau    mai multe doze de vaccin HPV?”

Variantele de răspuns erau aceleaşi ca pentru întrebarea de sarcină.

 

Acest lucru dă naştere întrebării: de ce a adăugat CDC în 2007 întrebarea despre statusul vaccinării HPV într-un chestionar de sarcină?

Vaccinul Gardasil, singura variabilă care ar putea explica declinul ratelor de naşteri

Autoarea studiului a fost foarte atentă în concluzia ei afirmând că acest studiu nu demonstrează că vaccinul HPV Gardasil determină infertilitatea femeilor. Aşa cum orice om de ştiinţă ştie, corelaţia nu echivalează cu cauzalitatea.

 

O percepţie greşită frecventă cu privire la analiza regresivă este că ar     putea fi folosită pentru a determina cauzalitatea. Regresiile demonstrează asocieri, nu cauzalităţi.

Deşi analiza prezentată aici arată o relaţie între injecţiile cu vaccin şi o probabilitate scăzută de a fi vreodată însărcinate pentru femeile cu vârste          între 25 – 29, concluzia că vaccinurile constituie baza pentru            probabilitatea redusă nu poate fi trasă.

O a doua limitare a acestei analize este că probabilităţile generale nu      implică rezultate individuale. Adică, chiar dacă probabilitatea de sarcină a scăzut pentru grupul de femei cărora li s-a administrat vaccinul HPV faţă             de cele care nu au primit injecţia, descoperirile nu înseamnă că orice   femeie care se vaccinează va întâmpina dificultăţi în conceperea unui         copil.

Cu toate acestea, această investigaţie indică faptul că este necesară mai multă analiză asupra dozei HPV şi asupra fertilităţii.

 

Dr. DeLONG urmăreşte însă şi alţi factori ce ar putea cauza infertilitate în acest grup de studiu extins de peste 8 milioane de femei, şi este evident că dintre potenţialele cauze ale infertilităţii, probele indică în mod clar către vaccinul HPV Gardasil drept singurul factor care a variat în studiul populaţional din 2007 încolo.

 

Poate că ratele agregate de natalitate sunt scăzute ca urmare a ratelor    crescânde de avorturi. Însă, Jatlaoui et al. (2017) raportează că pentru femei între 15 – 44 de ani, numărul absolut de avorturi, numărul de      avorturi la 1.000, şi numărul de avorturi la 1.000 de naşteri vii, au scăzut           toate în mod constant între 2006 şi 2014.

Este posibil ca folosirea sporită a contracepţiei să contribuie la scăderea            ratelor de natalitate în Statele Unite. Cu toate acestea, Kavanaugh şi             Jerman (2018) au descoperit că utilizarea generală de contraceptive de         femeile între 15 şi 44 de ani a rămas la aproximativ 60% între 2008 şi       2014.

Deşi ratele de contracepţie au rămas constante, poate că ratele de            natalitate au scăzut deoarece controlul naşterilor s-a îmbunătăţit.          Sundaram et al. (2017) confirmă că ratele globale de eşec contraceptiv          (CFR) au scăzut între anchetele desfăşurate în 2002 şi 2006 -2010 de la        12% la 10%. Acest declin este interesant în mod particular, deoarece CFR             pentru majoritatea metodelor de control al natalităţii au rămas în esenţă neschimbate între 1995 şi 2002.

Cu toate că ratele globale de eşec au scăzut de la 14,9% în 1995 la 12,4%           în 2002, reducerea a fost doar rezultatul declinului în rata de eşec a unei   metode de control al naşterii, în speţă sevrajul, de la 28% la 18%. Ratele           de eşec la toate celelalte metode au rămas constante în acel interval de          timp.

Se poate că recesiunea începută în 2008 a afectat negativ fertilitatea.       Utilizând date din 2012, Schneider (2015) a observat că fertilitatea a scăzut în perioada Marii Crize care (potrivit Biroului Naţional de            Cercetare Economică) a durat din 2008 până în 2010.

Schneider (2015) a demonstrat că efectul este mai slab în rândul femeilor            mai în vârstă (35 – 44) şi a concluzionat că influenţa recesiunii asupra    fertilităţii a fost temporară. Dacă efectul fusese temporar, rata de natalitate           trebuia să urce substanţial după criză întrucât cuplurile care amânaseră   naşterea copiilor s-au alăturat cuplurilor mai tinere ce doreau să-şi            întemeieze familii.

Figura 2 ilustrează că ratele americane de încadrare în muncă şi de         natalitate au avut tendinţa de a merge împreună din 1995 până în 2009.         Însă, pe măsură ce ratele de angajare şi-au revenit începând cu 2010,     ratele de natalitate au continuat o uşoară scădere. Statistica Pearson, care      măsoară corelaţia, nu a fost semnificativă din 1995 până în 2015, indicând           o lipsă relaţională între locurile de muncă şi ratele de natalitate.

Informaţiile sugerează că, cel puţin o parte din motivul recentului         declin al ratelor de natalitate din SUA pentru femeile cu vârste între          25 – 29 poate fi asociată cu creşterea vaccinărilor HPV.

O altă statistică alarmantă pe care dr. DeLONG o evidenţiază din informaţiile guvernului este că Gardasil, care fusese administrat în 3 doze în timpul perioadei de studiu, a avut o corelare negativă cu abilitatea de a concepe direct proporţională cu câte din cele 3 doze fuseseră injectate:

 

Pentru a testa dacă aceste rezultate erau legate de numărul vaccinurilor HPV pe care le primise o femeie, variabila care indica dacă o femeie         avusese cel puţin o doză a fost înlocuită cu trei variabile care să indice      numărul de injecţii pe care le făcuse.

Dacă participantul primise vaccinul HPV, NHANES incluse o întrebare consecventă: “IMQ045: Câte doze a primit participantul la chestionar?”

Tabelul 5 relevă că probabilitatea ca o femeie să rămână însărcinată scade         pe măsură ce numărul de doze pe care le primeşte o femeie creşte. 

 

De ce a fost aprobat acest vaccin de la bun început?

Dr. DeLONG îşi manifestă îngrijorarea întrebând de ce pericolele acestui vaccin nu au fost descoperite anterior licenţierii sale:

 

Se nasc apoi întrebări, de ce posibila conexiune nu a fost identificată în   timpul studiilor de siguranţă anterioare brevetării vaccinului.

 

Am acoperit multe dintre aceste chestiuni în articole din urmă despre Gardasil, însă merită amintite aici în contextul acestui studiu curent.

 

Este posibil ca viciile din investigaţiile pre-licenţiere să fi contribuit la   lipsa de descoperiri cu privire la vreun efect al vaccinului asupra abilităţii           reproductive a persoanelor care îl primesc.

Little şi Ward (2014) au cercetat studiile de siguranţă asupra vaccinului HPV.

Într-unul dintre aceste studii, peste 50% dintre fetele înregistrate aveau   vârste între 9 – 12 ani, prea tinere pentru a face observaţii asupra schimbărilor de menstruaţie.

Într-un alt studiu, fetelor mai în vârstă li s-a solicitat să folosească          contraceptive, făcând din nou dificil de dimensionat efectele vaccinului    asupra fertilităţii. Investigaţiile ulterioare tindeau să includă doar    evenimentele adverse care apăreau timp de două săptămâni de la          administrarea vaccinului. Deşi efecte adverse grave (SAE) au urmat timp     de până la trei ani de la vaccinare, SAE nu au inclus anormalităţi             menstruale.

Little şi Ward (2014) au concluzionat că studiile de securitate asupra       vaccinului HPV nu au tratat în mod adecvat chestiunea sănătăţii ovariene.

O posibilă greşeală suplimentară în cercetările privind siguranţa include            efectul placebo. Grupurile de control din anumite teste clinice pentru       vaccinuri HPV au primit soluţii care conţineau Al (Tomljenovic and Shaw     2013; Tomljenovic, Spinosa, and Shaw 2013) în locul soluţiei saline             standard. Al de unul singur poate produce efecte secundare (Exley 2011)          inclusiv vătămări ale ovarelor (Colafrancesco et al. 2013; Fu et al. 2014).

Negăsind nici o diferenţă însemnată a funcţiei ovariene între subiecţii care primiseră vaccinul şi cei care primiseră placebo-ul care conţinea Al poate   fi un eşec în determinarea efectelor adverse atribuite Al. S-ar putea ca vaccinul să afecteze negativ funcţia ovariană, poate prin Al din el.          (Colafrancesco et al. 2013).

 

Concluzia: ne confruntăm cu o criză de sănătate publică în Statele Unite determinată de ratele de fertilitate în rândul femeilor tinere

Dr. DeLONG doreşte mai multe studii asupra vaccinului HPV:

 

Cercetările pe termen lung asupra fetelor şi femeilor care primesc            vaccinul HPV sunt garantate. În speţă, dacă receptorii vaccinului            experimentează schimbări în menstruaţie şi capabilitatea de a concepe,  trebuie să aibă loc investigaţii. Este necesară precauţie / grijă astfel încât femeile care iau pastila anti-concepţională (sau orice altă intervenţie care          interferează cu ciclul menstrual) să nu fie incluse, sau cel puţin să fie             examinate separat. Astfel de intervenţii maschează existenţa POF.

 

Concluzia ei, cum că dacă toate femeile din anchetă ar fi primit vaccinul Gardasil acest lucru ar fi rezultat în alte două milioane de femei incapabile de a concepe copii, dă fiori pe şira spinării.

 

Acest studiu a analizat date de anchetă ce reprezintă aproximativ 8           milioane de femei între 25 – 29 de ani care trăiau în Statele Unite între           2007 şi 2014.

În jur de 60% dintre femeile care nu primiseră vaccinul HPV fuseseră însărcinate cel puţin o dată, în vreme ce doar 35% dintre cele expuse      vaccinului concepuseră vreodată.

În cazul femeilor măritate, 75% din grupul neexpus vaccinului concepură,            în timp ce doar 50% din grupul expus fură însărcinate cel puţin o dată.

Rezultatele sugerează că, dacă 100% dintre femeile din acest studiu ar fi primit vaccinul HPV, numărul femeilor însărcinate măcar o dată ar fi         scăzut cu 2 milioane.

Analiza logistică regresivă a evidenţiat faptul că femeile care au primit cel          puţin o doză HPV erau mult mai puţin predispuse să devină însărcinate,    faţă de femeile ce nu primiseră nimic.

Modelul a ţinut seama de vârsta, bunăstarea relativă, educaţia universitară, etnia şi rasa participantului. Deşi studiile de securitate ale vaccinului HPV       nu au găsit o legătură semnificativă cu fertilitatea redusă, este posibil ca designul investigaţiilor să fi omis efectele secundare.

 

Tinere femei ale căror vieţi au fost distruse de către vaccinul HPV