Saccsiv – Weblog

Zilele din Facerea sunt ere de miliarde de ani sau chiar zile?

Posted in Uncategorized by saccsiv on Februarie 2, 2016

Deoarece au aparut cititori noi ce incearca sa impace capra cu varza, adica miliardele de ani despre care ne zice stiinta oficiala ca ar fi varsta universului cu cele scrise in Sfanta Scriptura, motivand ca zilele despre care scrie in Facerea ar fi de fapt ere, reiau articolul CAND A FOST CREAT TIMPUL? Ce-a fost mai intai, timpul sau soarele, luna, stelele (adica ceasul)? Spunem ca avem o zi pentru ca asa se misca soarele pe bolta cereasca sau e invers, adica asa se misca pentru a avea o zi? Ce-a fost mai inainte, LUMINA sau LUMINATORII? scris in 2013:

Stim din Psalmul 89,4 ca:

Ca o mie de ani inaintea ochilor Tai sunt ca ziua de ieri, care a trecut si ca straja noptii

De ce?

Mai stim din Crez ca:

Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Născut,  Care din Tătal S-a născut, mai înainte de toţi vecii

Ce inseamna acest „mai înainte de toţi vecii”?

Si mai aflam din Facerea ca:

  1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
  2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
  3. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.
  4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
  5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.
  6. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa.
  7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
  8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
  9. Şi a zis Dumnezeu: „Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!” Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.
  10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
  11. Apoi a zis Dumnezeu: „Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!” Şi a fost aşa.
  12. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
  13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
  14. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
  15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
  16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
  17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
  18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
  19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.
  20. Apoi a zis Dumnezeu: „Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!” Şi a fost aşa.
  21. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
  22. Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: „Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ!
  23. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.
  24. Apoi a zis Dumnezeu: „Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor”. Şi a fost aşa.
  25. A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
  26. Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”
  27. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
  28. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!”
  29. Apoi a zis Dumnezeu: „Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.
  30. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa.
  31. Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.

 Adica a fost lumina inainte de luminatori? Si a fost timp inainte de „ceas”?

Ca sa intelegem mai bine ce si cum am ales excelentul material CRONOLOGIA scris de parintele Dan Bădulescu. E amplu, dar va rog sa-l cititi cu rabdare, caci nici tema nu e simpla:

Cei care au crezut revelaţia Duhului Sfânt cu mintea simplă şi neîntunecată de amestecături necuvioase, revelaţie făcută la începutul lumii lui Adam, apoi lui Seth, lui Enoch, Avraam, şi consemnată în Cartea Facerii de către proorocul Moise nu se abăteau nici o iotă sau cirtă de la cuvintele inspirate.

Sinaxarul din data de 13 iulie când se prăznuieşte soborul Sfinţilor Arhanghel Gavriil ne spune următoarele:

„Arhanghelul Gavriil este acela care, pe Moise, ce fugea de la faţa lui Faraon în pustie l-a învăţat scrierea cărţilor, descoperindu-i facerea lumii, facerea lui Adam, omul cel căzut…” Toţi credincioşii ştiu că Arhanghelului Gavriil i s-a încredinţat Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, dar nu ştiu la fel de bine această revelaţie, desigur de nivel duhovnicesc mai mic, dar foarte importantă deoarece stă la baza (fundamentul) învăţăturii de credinţă. Căci nu se va putea înţelege întruparea Fiului dacă nu vom şti despre crearea lumii, a omului, căderea şi celelalte.

Elementele cronologice enunţate mai sus fac parte exact din această descoperire şi trebuie crezute, mărturisite şi predate întocmai.

TIMPUL

De-nceput au făcut Dumnezeu cerul şi pământul

Învăţătura dumnezeiască ne spune că doar Dumnezeu nu are început şi sfârşit, că este veşnic, nemărginit, neschimbător, necreat. Tot ceea ce a creat El are un început absolut, precedat de nimic, adică ceea ce se numeşte creatio ex nihilo. Ne vom ocupa de creaţia văzută, care începe cum am văzut la un moment iniţial, acest „început” fiind simultan şi instantaneu al spaţiului, timpului, cosmosului şi corpului ceresc pământul:

„Când însă trebuia adusă între existenţa şi lumea aceasta – mai întâi o şcoală şi ca un loc de învăţătură a sufletelor omeneşti, apoi, ca să spun pe scurt, ca o locuinţă potrivită tuturor celor supuşi naşterii şi stricăciunii -, atunci, de aceeaşi natură cu lumea, cu vieţuitoarele şi plantele din lume, a adus la existenţă şi scurgerea timpului, care se grăbeşte totdeauna, trece mai departe şi nu-şi opreşte deloc drumul… De la acest fapt a pornit Moise pentru a vorbi despre lume, învăţându-ne cu înţelepciune despre facerea lumii, zicând: «de început au făcut», adică: la începutul acesta al timpului.” (Sfântul Vasile cel Mare Hexaimeron)

Fericitul Augustin afirmă că lumea şi timpul au fost create împreună: „lumea nu a fost creată în timp, ci odată cu timpul”. Lumea nu poate exista în afara timpului, procul dubio mundus non factus est in tempore sed cum tempore (P.L. 41,322).

Iată deci învăţătura: Dumnezeu a făcut timpul din nimic. Ce este mai înainte timpul sau ceasornicul?Desigur, se va răspunde că timpul. Aşadar corpurile cereşti mişcătoare sunt făcute mai târziu.Timpul şi diviziunile lui: ziua, noaptea, seara, dimineaţa nu depind de mişcările „ceasului” ceresc, acei luminători: soarele, luna şi stelele:

[…]

Aşadar, nimeni să nu-mi spună că timpurile sunt mişcările corpurilor cereşti, pentru că odată, când soarele se oprise după dorinţa cuiva, ca să termine un război victorios, soarele stătea, dar timpul mergea. În adevăr, acea luptă a fost purtată şi terminată în spaţiul său de timp, care să-i fie de ajuns…

Aşadar timpul nu este mişcarea corpului.” (Fericitul Augustin Confessiones)

[…]

Redăm în continuare integral capitolul intitulat „Despre veac” din Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin:

Despre veac

Acela a făcut veacurile care există înainte de veacuri, către care zice dumnezeiescul David: „Din veac şi până în veac Tu eşti” (Ps. 89,2), iar dumnezeiescul Apostol: „prin Carele şi vecii au făcut” (Evrei I,2). Trebuie să se ştie că numele de veac are multe sensuri, căci înseamnă multe lucruri. Veac se numeşte şi viaţa fiecărui om. Veac se numeşte iarăşi şi timpul de o mie de ani. Iarăşi se numeşte veac toată viaţa prezentă. Veac se numeşte şi veacul ce va să fie, cel fără de sfârşit după înviere. Se numeşte iarăşi veac, nu timpul, nici o parte din timp, care se măsoară cu mişcarea şi drumul soarelui, adică cel format din zile şi nopţi, ci un fel de mişcare şi un interval de timp care merg împreună cu cele veşnice. Lumea aceasta are şapte veacuri, anume de la facerea cerului şi pământului şi până la sfârşitul şi învierea obştească a oamenilor. Există un sfârşit particular, moartea fiecăruia; este însă şi un sfârşit obştesc şi general, când va fi învierea obştească a oamenilor. Al optulea veac este veacul ce va să fie înainte de întemeierea lumii, când nu era soare care să despartă ziua de noapte, nu era un veac care să se poată măsura, ci un fel de mişcare şi interval de timp care mergea împreună cu cele veşnice. Şi potrivit acestei concepţii este un singur veac.

Pentru aceea Dumnezeu se numeşte şi veşnic (αιώνιος), dar şi mai înainte de veşnicie, căci El a făcut însuşi veacul. Numai Dumnezeu, fiind fără început, este făcătorul tuturora, al veacurilor şi al tuturor existenţelor. Iar când vorbesc de Dumnezeu, este clar că eu vorbesc de Tatăl, de Fiul lui Unul-Născut, Domnul nostru Iisus Hristos şi de Duhul Lui cel prea Sfânt, singurul Dumnezeul nostru. Se vorbeşte şi de veacurile veacurilor, pentru că cele şapte veacuri ale lumii prezente cuprind multe veacuri, adică vieţile oamenilor. Se vorbeşte şi de un singur veac, pentru că cuprinde în el toate veacurile. Veacul de acum şi cel ce va să fie se numeşte veacul veacului. Prin cuvintele: viaţă veşnică şi pedeapsă veşnică se indică nesfârşirea veacului ce va să fie. Căci după înviere timpul nu se va mai număra cu zile şi cu nopţi. Va fi mai degrabă o singură zi neînserată, când soarele dreptăţii va străluci luminos peste cei drepţi. Pentru cei păcătoşi va fi o noapte adâncă, fără de sfârşit. Dacă astfel stau lucrurile, cum va fi cu putinţă să se numere timpul celor o mie de ani ai apocatastasei origeniste? (Prin apocatastază se înţelege reîntoarcerea tuturor existenţelor raţionale în Dumnezeu, de unde îşi au originea, prin nimicirea morţii, spiritualizarea corpurilor şi transformarea lumii materiale.) Prin urmare Dumnezeu este singurul făcător al veacurilor, cel care a creat universul, Cel care există mai înainte de veacuri.”

Lumea a fost creată din nimic exact în ordinea descrisă în Scriptură şi în acea durată. Fiind pe tărâmul dumnezeiesc al tainei, cel mai înţelept este a mărturisi, aşa cum au spus Scriptura şi Părinţii. Oare s-ar putea şti când s-a petrecut aceasta? Sau altfel spus, cât de veche este creaţia? În ce priveşte cronologia şi vechimea lumii, există anumite neconcordanţe între biblii şi cronografele patristice, dar ele nu depăşesc cel mult câteva sute de ani. Chiar dacă aceste mici neconcordanţe există, tradiţia Bisericii a fost unanimă în a pronunţa unele ca acestea: „anul 7500 de la Facerea (Zidirea, Creaţia) lumii”! Aşa mărturisind, n-avem cum să greşim. Să reluăm fără nici o urmă de îndoială în suflete cronologia tradiţională constantinopolitană a Bisericii Răsăritului care ne spune să numărăm de la facerea lumii 5508 ani până la Naşterea Domnului.

Timpul a apărut la un moment dat precis, şi curge într-o singură direcţie!: „a adus la existenţă şi scurgerea timpului, care se grăbeşte totdeauna, trece mai departe şi nu-şi opreşte deloc drumul”. (Fericitul Augustin) Această problemă este deosebit de actuală, când percepţia curentă a cronologiei şi calendarului a suferit, cu ajutorul matematicii şi evoluţionismului sec. al XIX-lea o mutaţie radicală. Cronologia profană (civilă) din zilele noastre a introdus un sistem schizofrenic de datare în două direcţii ce a tulburat încă şi mai mult minţile şi aşa răvăşite ale oamenilor de azi. Noi suntem crescuţi din pruncie cu acest hibrid iraţional, fără a gândi să-i contestăm valabilitatea. Dacă ne vom opri însă un moment de reflecţie asupra curgerii simetrice a timpului în 2 direcţii diametral opuse, având ca axă (centru) Naşterea Domnului, şi datări „înainte” şi „de la”, sau „după”… vom observa că timpul are un punct de origine 0 şi curge în două direcţii fără vreun sfârşit determinat!

Cronologia tradiţională grăieşte: „anul cutare de la Facerea lumii”, iar timpul curge, aşa cum şi se întâmplă în realitate, într-o singură direcţie, spre sfârşit, care rămâne ce-i drept ascuns, dar va veni la momentul hotărât de Domnul (O = omega).

Nu vrem prin aceasta să tăgăduim în vreun fel că centrul este Hristos, sau chiar axa timpului, ci doar să repunem în drepturi cronologia tradiţională a Bisericii ce, bineînţeles că-L cinstea pe Hristos aşa cum se cuvine şi nu Îl determina ca 0, Doamne iartă-ne şi fereşte!

Încercând să aflăm cum s-a putut ajunge aici, se invocă în primul rând faptul că această datare ar aparţine Sfântului Dionisie Exiguul care a stabilit anul Naşterii Domnului şi prin aceasta era creştină. După informaţiile general admise, Sfântul Dionisie a elaborat un tabel pascal pentru anii 228-247, ani număraţi de la începutul domniei împăratului Diocleţian. Din evlavia sa, Sfântul a simţit că acest ticălos persecutor al creştinilor nu merită să mai fie amintit, ci mai cu seamă e de menţionat anul Naşterii Domnului (Anno Domnini), şi a modificat datarea ca fiind perioada 532-550 de la Naşterea Domnului, deci anul diocleţian 228 este echivalent cu Anul Domnului 532, astfel domnia crudului tiran începând în 284 d.Hr. Întrucât aceste evenimente se petreceau la Roma, s-a anulat astfel şi tradiţionala lor datare „Ab urbe condita” (de la întemeierea cetăţii Romei de către Romulus şi Remus) care ar fi fost în anul 753 înainte de Naşterea Domnului. Nu avem nimic de obiectat la aceste informaţii decât aceea că de aici nu rezultă câtuşi de puţin că Sfântul a introdus acea numărătoare a anilor în cele două direcţii.

S-a furnizat atunci o altă ipoteză potrivit căreia cel care ar fi adus această curioasă datare ar fi urmaşul Sfântului Dionisie, anume Beda Venerabilul (Anglia, sec. VIII), care ar fi introdus practica numărării anilor şi în urmă, astfel încât anul 1 al Naşterii Domnului era logic precedat de către anul 1 înainte de Naşterea Domnului. Această informaţie trebuie luată cu mare atenţie, deoarece aici se poate strecura o falsă pistă. Desigur cunoaştem şi din sinaxarele noastre ortodoxe legate de drepţii şi proorocii Vechiului Testament vorbe ca acestea: „Sfântul prooroc (N) a trăit acum (n) veacuri (sau sute de ani) înainte de Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos…”, lucru pe care îl făcea cu siguranţă şi Beda Venerabilul.  Dar putem fi absolut siguri că acesta nu uitase de datarea de la Facerea lumii, chiar dacă nu o folosea în mod curent. De aici însă şi până la a stabili un sistem de datare în axe diferite aşa îl cum cunoaştem este o cale lungă, care, iată, a durat până în sec. XVIII, cel al „luminilor celui întunecat”, când actualul sistem „astronomic” de datare a fost propus, şi din nenorocire şi adoptat până în zilele noastre, de către astronomul Jacques Cassini în anul 1740. De ce luminile întunericului? În afară de cele ştiute să aflăm şi această mare hulă: în acest sistem ateu anul 1 al Naşterii Domnului este precedat matematic de anul 0 (!) apoi anul – 1, ceea ce pe lângă hulă a introdus şi neorânduială în datare şi cronologie.

Trebuie subliniat că pe parcursul istoriei de peste un mileniu al Bisericii a existat o cronologie foarte bine pusă la punct, ce era cunoscută şi predată, în acelaşi mod în care se învaţă în şcolile noastre istoria. Numai că această cronologie era cu totul alta decât cea de la şcoală, şi pentru edificare o redăm în continuare:

Întâia vârstă a lumii de la facerea lui Adam până la potop, după Septuaginta – 2262 ani

A doua vârstă a lumii de la potop până ieşirea fiilor lui Israel – 1632 ani

A treia vârstă a lumii de la ieşire până la zidirea Templului în anul al 4-lea al domniei lui Solomon – 601 ani

A patra vârstă a lumii de la zidirea Templului până la risipirea lui, robia Ierusalimului – 424 ani

A cincea vârstă a lumii de la risipire până la întâia venire a Domnului nostru Iisus Hristos – 589 ani

=> 2262 + 1632 +601 +424 +589 = 5508 ani au trecut de la facerea lui Adam până la întâia venire a Domnului Iisus Hristos

5508 ani + 2012 ani (anul curent) => 7520 ANI

Adică, de la facerea lui Adam şi pană in zilele noastre (anul 2012), conform Scripturii, putem constata că au trecut 7520 ani.

Rezultă logic că vârsta pămantului, dacă ţinem cont ca Omul (Adam) a fost făcut în ziua 6-a, ceasul 6 (ora 12), este de 7520 ani.

O primă consecinţă a celor de mai sus a fost deturnarea percepţiei bisericeşti tradiţionale asupra timpului, şi înlocuirea ei treptată cu o cronologie seculară, ştiinţifică şi politică, ce se deosebeşte radical şi subminează periculos bazele credinţei ortodoxe. Pe această zonă – primele zile ale creaţiei până la căderea lui Adam – se pot broda oricâte presupuneri fanteziste şi oricâte sume de ani, ceea ce convine de minune unei gândiri evoluţioniste. Astfel s-a mers de la infinitatea vechimii universului (materialism ateu) până la recenta teorie a „Bing-bang-ului” ce indică o vechime de aproximativ 16 miliarde de ani. Pentru ca aceste rătăciri pierzătoare să nu aibă loc, să reluăm fără nici o urmă de îndoială în suflete cronologia tradiţională constantinopolitană a Bisericii Răsăritului care ne spune să numărăm de la facerea lumii 5508 ani până la Naşterea Domnului.

Învăţătura eretică a evoluţionismului are nevoie de o durată uriaşă de timp, dacă s-ar putea chiar una infinită, aşa cum învăţau marxiştii atei.

Acum si aceasta teorie a căzut şi s-a înlocuit cu o altă născocire, aşa numitul „Bing-bang”.

Să readucem înaintea ochilor noştri această cronologie ce a fost îngropată în uitare:

„Sfântul şi lumescul Soborul întâi făcutu-s-a în al 20-lea an al împărăţiei marelui Constantin şi întocmai cu Apostolii împărat, în cursul anilor de la Adam 5825 de ani,…” (Cronograf)

Şi aducerea aminte de întunecarea soarelui, de la ceasul al şaselea până la al nouălea, când s-au văzut şi stele, la anul de la zidirea lumii 6399, având soarele cincisprezece cercuri şi luna asemenea, indictionul al nouălea, pe vremea împărăţiei binecinstiţilor şi de Hristos iubitorilor împăraţi Leon înţeleptul şi Alexandru, fratele său.” (Sinaxar 8 august)

„Era joia sfântă, ziua în care jertfim Paştele de taină şi îl mâncăm, la a 4-a indicţie, în luna aprilie a anului 6589.” (Ana Comnena Alexiada)

„Tipăritu-s-au (Liturghia) la Sfânta Mitropolie în Iaşi, mesiţă (luna) mai, în anul 7187.” (Dosoftei Dumnezeiasca Liturghie 1679)

„O, luptătorule şi biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi şi în nenorociri grabnic ajutător şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi, bucurie nespusă, primeşte de la noi aceasta rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. Păzeşte-l pe el neatins în lumea aceasta şi în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Şi aceasta a făcut-o în anul 7008, în al 43 an al Domniei Sale.” (rugăciunea lui Ştefan cel Mare, scrisă pe steagul său, în Proloage)

„A fi atâta de mare, cât înconjurarea lui este după pândirea corăbierilor celor mai de curând, douăzeci şi cinci de mii şi două sute de mile, sau mai drept şi adevărat a zice, a fi atâta de prea mare sferă, cât toţi oamenii de la zidirea lumii, 7000 de ani fiind acum şi mai bine, căutând şi cercând atâta pe uscat cât şi pe mare să-i afle marginea şi măsura lui nu au putut…” (Sfântul Nicodim Aghioritul Războiul nevăzut – sec. XVIII)

„Scrisoarea la leat (anul) 7220, în luna ghenarie (ianuarie), în 13 zile” (Sfântul Antim Ivireanul, Didahii); etc. etc.,…

LUMINA sau LUMINATORII?

ZIUA, NOAPTEA, SEARA, DIMINEAŢA

Şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric

Cu alte cuvinte, Dumnezeu a făcut să nu se amestece lumina cu întunericul, ci să stea separate una de alta. Le-a despărţit şi le-a separat foarte mult una de alta… Acum, după ce a fost făcut soarele, este zi când văzduhul este luminat de soare şi când soarele străluceşte în emisfera de deasupra pământului; este noapte când soarele ascunzându-se face umbră pământului.

Atunci, la început, ziua şi noaptea nu se datorau mişcării soarelui, ci se făcea zi şi urma noapte când se revărsa lumina aceea care a fost făcută la început şi când iarăşi se retrăgea, potrivit măsurii rânduite ei de Dumnezeu.” (Sfântul Vasile, Hexaimeron)

La fel spune şi Sfântul Ioan Damaschin:

„«Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunerecul l-a numit noapte». Iar dela începutul zilei până la ziua cealaltă, este o zi şi o noapte. Scriptura a spus: «Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, ziua întâia».” (Dogmatica)

„«Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, zi una»,  adică durata unei zile şi a unei nopţi… A spus «una»,

– sau pentru că voia să determine măsura zilei şi a nopţii, unind timpul zilei şi al nopţii, ca să plinească durata celor douăzeci şi patru de ore ale unei zile, care cuprinde negreşit şi ziua şi noaptea, încât chiar dacă din pricina schimbărilor mersului soarelui se întâmplă ca o zi să aibă mai multe ore ca cealaltă, totuşi durata celor două, a zilei şi a nopţii, să se înscrie în timpul destinat lor, ca şi cum Moise ar fi spus: «zi una» este durata unei zile, măsura celor douăzeci şi patru de ore;

– sau pentru că învârtirea cerului de la un semn până la acelaşi semn se face într-o singură zi, încât ori de câte ori este seară şi dimineaţă în lume, potrivit învârtirii soarelui, această învârtire nu se face în mai mult timp, ci atât cât se împlineşte durata unei zile…” (Sfântul Vasile cel Mare Hexaimeron)

„Deşi atât lumina cât şi întunericul au fost zidite într-o clipită, totuşi, atât ziua cât şi noaptea zilei întâi au ţinut câte douăsprezece ceasuri fiecare.” (Sfântul Efrem Sirul)

„Încă prealimpede a spus ziua cea una, iar nu ziua cea dintâi. Căci a putut numi întâia zi şi a doua şi  a treia zi  şi celelalte pe rând – şi aceasta părea a fi ordinea – însă a pus lege să fie numită zi cele douăzeci şi patru de ceasuri ale zilei şi ale nopţii. Încât dacă zice: măsura a douăzeci şi patru de ceasuri, înseamnă că este răstimpul unei zile.” (Sfântul Ambrozie al Mediolanului Hexaimeron)

„«Şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric; şi a numit Dumnezeu lumina zi şi întunericul l-a numit noapte.» A împărţit fiecăruia locul său propriu fixându-le de la început unele hotare, pe care să le păzească mereu neîmpiedicat. Şi orice om cu judecată poate vedea că de atunci şi până acum nici lumina n-a depăşit propriile ei hotare şi nici întunericul n-a călcat rânduiala sa, făcând amestec şi tulburare. E îndestulător numai acest lucru ca să-i facă pe cei ce vor să se îndărătnicească să asculte şi să se supună cuvintelor dumnezeieştii Scripturi, să imite şi ei rânduiala acestor stihii, a luminii şi a întunericului, care păzesc neîmpiedicat drumul lor şi nu depăşesc măsurile proprii, ci îşi cunosc propria lor natură.

A numit o zi sfârşitul zilei şi sfârşitul nopţii, ca să fie o ordine şi un şir în cele văzute, şi ca să nu fie nici un amestec…

Dumnezeu a numit sfârşitul luminii seară, iar sfârşitul nopţii, dimineaţă; şi pe amândouă le-a numit zi, ca să nu ne înşelăm, nici să socotim că seara este sfârşitul zilei, ci să ştim bine că lungimea amândurora face o zi.” (Sfântul Ioan Gură de Aur Omilii)

Zilele au avut în mod de necombătut seară, dimineaţă, zi (lumină), noapte (întuneric). Iar ziua şi noaptea au avut negreşit 12 ore (ceasuri) fiecare, de la bun început, chiar din prima zi a creaţiei.

Vezi în acest sens şi Sfântul Ioan Damaschin:

„Ele îşi urmează fără încetare calea pe care le-a orânduit-o Ziditorul şi aşa cum le-a întemeiat, după cum spune dumnezeescul David: «Luna şi stelele pe care tu le-ai întemeiat». Prin cuvintele «le-ai întemeiat» a arătat statornicia orânduielii şi aşezării date lor de Dumnezeu. Căci le-a orânduit «la timpuri, la semne, la zile şi la ani».

[…]

Învăţătura ortodoxă mărturiseşte că acele zile de la începutul creaţiei erau chiar zile normale de 24 de ore, cu zi şi noapte aşa cum le cunoaştem. (Ieşirea, XX , 8-11, reluat în XXXI, 17)

[…]

Cititi va rog si:

RUBRICA INCEPATORULUI: Stim sa facem semnul crucii? Dar metaniile? Ce stim despre pacate? Vise, noroc, soarta, superstitii, vorbirea cu mortii, ispita din dreapta? Dar despre ingeri? Ce pot si ce nu pot face dracii? Ce este Raiul, ce este iadul? Si multe altele

 

Anunțuri

31 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. isa said, on Februarie 2, 2016 at 4:22 pm

    Referitor la creatie vs. teorii stiintifice … Asa cum este scrisa Facerea, consider ca nu poate fi gasit un argument sau o dovada sau o demonstrație stiintifica ce poate sa probeze contrariul. Lumina poate exista și în absența soarelui, în esență este o radiație electromagnetică. Dar oamenii de știință, în autosuficiența lor, nu pot concepe ca sursa a luminii pe însuși Dumnezeu … pentru ei trebuie obligatoriu să existe un corp fizic (măsurabil, determinat sau calculabil în final prin simțuri!) care să genereze această radiație, fie că el este bec sau supernovă. Se auto-limitează. Tocmai de aceea se și numesc ”teorii” și nu axiome sau teoreme. Din punct de vedere matematic, orice teorie poate fi demonstrată sau demontată, dacă se pleacă de la o ipoteza corectă și suficientă. Aceste teorii stiintifice nu sunt in fapt decat o suita de explicații pseudo-stiintifice, care convin majoritatii cercetătorilor din domeniul fizicii si al cosmologiei.

    Apreciază

  2. Mary said, on Februarie 2, 2016 at 5:45 pm

    Progresul – care este copilul sau inventatorul erei moderne (dupa 1500 AD) se bazeaza exclusiv pe relatia ca inainte nu se stia nimic si se stie de .. acum! (adica atunci). De ce? Din lipsa instrumentarului (tehnologiei). Inca de la inceput discutia stiintifica s-a axat nu pe descoperirea adevarului ci pe ideea impunerii unei cunoasteri considerate corecte numita modern stiinta. Teoria evolutionista este ax in aceasta ingamfare inventatoreasca – evolutia se bazeaza ca inainte era mai rau decat acum cand e mai rau de cand in viitor.
    Incercati sa discutati cu un ateu ideea aceasta folosind sursele mentionate si veti vedea ca discutia se limiteaza la ideea ca aceste carti, scrise in perioade considerate involuate (Giordano Bruno fiind mentionat repetitiv si fara scop, fiindca el a fost pe rug din mai multe motive – 1. nu putea demonstra teoriile sale, 2. scria pamflete la adresa bisericii si crestinismului, 3. cand i s-a cerut sa nu mai publice ceva ce nu poate dovedi logic nu s-a oprit). Dupa cum se vede unul din idolii modernitatii vroia dintr-un inceput ca ceva spus, sub aura stiintifica, sa fie acceptat.
    Daca ne gandim ca ideea de evolutie a fost necesara implementarii ideii ca trecutul e tot gresit si maine va fi mai bine, idee dupa care lumea se roteste de peste 200 de ani. Lumea se roteste doar poate nu fizic, ci mental. Mental se roteste sigur acum.
    Marxismul si nazismul vroiau crearea omul nou. Si asa spuneau. Pe fata. Nici macar educarea sau controlarea unui om invechit ci sa creeze un nou om, asa s-au exprimat. Pai doar Dumnezeu necreat poate crea, si pentru atei o forta creatoare (arata-mi unde e! n-au putut!)! Pai atunci ce-au zis ei? simplu! Nu exista, si atunci nu mai trebuiau sa raspunda la intrebare. Si de atunci lumea intr-adevar a inceput sa se roteasca. Nu stiu pamantul ce face dar lumea se roteste sigur.
    Modernitatea este vointa 100%, nu are nimic lipsit de vointa si incapatanare (ca spre exemplu se zicea dragostea si iertarea…) Ei stiu ca din vointa Sa Dumnezeu a facut si a dres, ca asa il acuza prin cartile atee (nu Dumnezeu i-a facut pe gay? de ce nu-i iubeste?) asa ca ei nu merg in paralel cu Dumnezeu ci dintr-un inceput au mers contra lui Dumnezeu vrand sa-i ia locul. Mens rea.

    Apreciază

  3. mircea.v said, on Februarie 2, 2016 at 5:51 pm

    Se mentioneaza si in textul parintelui Badulescu.

    In Bibliile recente este gresit “ziua intai”. Corect este “zi una”. Asa este in Biblia 1914, 1688.
    Este mare diferenta intre “ziua intai” si “zi una”, si cand apar modificari apar si problemele.

    Din “Cartea facerii, crearea lumii si omul inceputurilor”- Ieromonah Serafim Rose

    1, 5 Şi s-a făcut seară, şi s-a făcut dimineaţă, zi una.

    Sfântul Vasile urmează astfel:
    „Seara este hotarul comun dintre zi şi noapte, iar dimineaţa este vecinătatea
    nopţii cu ziua. Aşadar, ca să dea zilei cinstea de a fi fost făcută
    înainte, Scriptura a vorbit mai întâi de sfârşitul zilei, apoi de sfârşitul
    nopţii, pentru că zilei îi urmează noaptea. Starea în lume înainte de facerea
    luminii nu era noaptea, ci întunericul; noapte s-a numit atunci când
    Dumnezeu a despărţit întunericul de zi, şi întunericul a primit numire nouă,
    ca să se deosebească de zi. […] Pentru ce nu a spus «ziua întâia», ci «zi
    una» ? Doar era firesc să o numească «ziua întâia», căci avea să-i adauge
    ziua a doua, a treia, a patra, pentru că era în fruntea celor care vin după ea. A
    spus „una” pentru că voia să determine măsura zilei şi a nopţii […]
    lată-ne deci la sfârşitul acelei „Zi Una”, Ziua întâi a facerii. Ea a statornicit
    măsura timpului pentru toate epocile următoare (fiindcă „înainte” de ea nu
    exista timp; timpul începe cu ea).”

    Si ceva f frumos referitor la faptul ca plantele au fost facute inainte de a fi facut soarele:
    (din aceiasi carte)

    „Sfântul Ioan Gură de Aur scrie: „Dumnezeu a creat soarele în ziua a patra,
    ca să nu socoteşti că datorită lui avem ziua.” Sfântul Vasile învaţă: „Cerul şi
    pământul fuseseră făcute mai înainte; după facerea lor a fost
    creată lumina, apoi a fost despărţită ziua de noapte, apoi iarăşi s-a făcut
    tăria şi arătarea uscatului; apa s-a adunat într-o adunare cu margini fixe şi
    determinate; pământul s-a umplut cu cele care au răsărit din el, a odrăslit
    mii şi mii de feluri de plante şi s-a umplut cu toate soiurile de arbori. Nu
    erau încă nici soarele, nici luna, ca să nu spună oamenii că soarele este
    pricina şi tatăl luminii, ori ca aceia ce nu-l cunosc pe Dumnezeu să-l so
    cotească creator al celor răsărite din pământ. […] Dacă lumina a fost fă
    cută mai înainte, pentru ce se spune acum iarăşi că soarele a fost făcut ca
    să lumineze ? […] Cuvintele acestea nu sunt contrare celor ce s-au spus
    despre lumină. Atunci, la început, s-a adus la existenţă firea luminii;
    acum, corpul acesta ceresc a fost făcut ca să fie vehicul al acelei lumini
    întâi-născute. […] Să nu-mi spui că este cu neputinţă ca acestea să stea
    despărţite. Nici eu nu spun că ne este cu putinţă, mie şi ţie, să despărţim
    lumina de corpul soarelui, ci spun că cele care pentru mintea noastră nu
    sunt despărţite, acelea pot fi despărţite în realitate de Creatorul firii. […]
    Să fie spre semne şi spre zile, zice Scriptura. Nu ca să facă zilele, ci ca să
    stăpânească zilele. Căci ziua şi noaptea au fost făcute înainte de facerea
    luminătorilor.”

    Sfântul Ambrozie subliniază îndeosebi acest fapt: .
    „Priveşte mai întâi la tăria cerului care a fost făcută înaintea soarelui;
    priveşte mai întâi la pământul care a început a se vedea şi era tocmit încă
    mai înainte ca soarele să se ivească; priveşte la verdeaţa pământului care a
    fost mai înainte de lumina soarelui.

    Rugii de mure au fost mai înainte de soare; firul ierbii e mai bătrân ca luna.

    Aşadar, nu socoti drept zeu acel lucru ale cărui daruri date de Dumnezeu se văd a fi mai preţioase. Trecuseră trei zile; în vremea aceasta nimeni nu s-a îngrijit de soare totuşi strălucirea
    luminii se vădea pretutindeni. Căci şi ziua îşi are lumina ei, care şi ea a fost
    mai înainte de soare.”

    Apreciază

  4. Elena said, on Februarie 2, 2016 at 5:58 pm

    Pana la urma, ce conteaza? Omul a fost creat ultimul. Timpul conteaza doar pentru om. Cu ce ne ajuta sa contorizam creatia anterioara omului?

    Apreciat de 1 persoană

  5. abc Marin said, on Februarie 2, 2016 at 6:15 pm

    ce mâncăm !!!



    Apreciază

  6. Adrian said, on Februarie 2, 2016 at 7:08 pm

    Iata ce spune, legat de aceasta tema, fratele Ioan Vladuca, profesor matematician, biolog si teolog, ucenic al Parintelui Arhimandrit Justin Parvu:

    – Care este varsta reala a Universului: https://www.youtube.com/watch?v=XO7uEp-rKwA , extras din …
    – Despre evolutionism, masonerie si alte teme interesante: https://www.youtube.com/watch?v=CxlBH6-xzRc

    … recomand si celelalte teme dezbatute de dânsul (multe dintre acestea tot pe youtube).

    Doamne ajuta !

    Apreciat de 1 persoană

  7. alextatulea said, on Februarie 2, 2016 at 7:59 pm

    Chiar ieri am inceput sa citesc omilii ale sf părinți la facere in special hexaimeronul Sf. Vasile si fragmente din omilii din cartea pr. Serafim Rose ale Sf. Ioan Gura de Aur, Efrem Sirul etc. concluzia este ca lumina exista inainte ca soarele sa fie creat in ziua a 4a. Sf vasile spune ca a facut Dumnezeu soarele in ziua a 4a ca sa nu se închine cineva zidirii ci Ziditorului, sa nu creada cineva ca soarele este izvorul luminii. Lumina crea alternanța zi-noapte inainte de a fi fost soarele. Iar după facerea soarelui s-a dat „soarele spre stăpânirea zilei” pt ca ziua exista deja inainte de soare iar soarele stăpâneste ziua atunci când i s-a dat, explica tot Sf. Vasile. „Iar luna si stelele spre stăpânirea noptii”. Iar ziua are 24 ore spun Sfinții părinți. Citatul cu o mie de ani este o interpretare in favoarea erelor evolutioniste, o teologumena care nu poate ține loc de dogma.

    Apreciat de 1 persoană

  8. sherlock_holmes said, on Februarie 2, 2016 at 9:20 pm

    Zilele din Facerea sint chiar zile ( adica ca cele de astazi,de 24 de ore ) conform sfintilor.Creatia a fost un miracol,o minune…

    http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/ieromonah-serafim-rose-cartea-facerii-crearea-lumii-si-omul-inceputurilor-ierom-serafim-rose.pdf

    pag 77 despre ziua a treia”

    ” Sfântul Efrem Şirul afirmă explicit:„Ierburile, la vremea facerii lor, s-au ivit într-o singură clipă, dar la înfăţişare arătau ca de mai multe luni. Tot aşa copacii, la vremea facerii,s-au făcut într-o singură zi, dar împlinirea şi roadele care făceau să le atârne crengile la pământ îi arătau ca şi cum ar fi fost de câţiva ani.”115

    ” Sfântul Vasile învaţă:„Să răsară pământul iarbă verde.Şi într-o clipită de vreme pământul,ca să păzească legile Creatorului, a trecut plantele prin toate fazele lor de creştere, începând cu odrăslirea,şi le-a adus îndată la desăvârşire. Fâneţele erau încărcate cu belşugul ierbii; câmpiile bine roditoare erau acoperite cu semănături care, prin mişcarea spicelor lor, dădeau imaginea valurilor mării. Orice fel de iarbăşi orice fel de verdeaţă, fie dintre păioase, fie dintre legume, umpleau atunci din belşug întreg pământul. […]Şi pom. roditor,a zis El,care să facă rod, căruia să fie sămânţa lui într-însul după fel pre pământ.La acest cuvânt, toate pădurile s-au îndesit, toţi arborii s-au ridicat iute în sus, cei care în chip firesc se ridică la mare înălţime: brazii, cedrii,chiparoşii, pinii; toate crângurile s-au acoperit îndată de tufani deşi şi de aşa-numiţii arbuşti care slujesc la facerea ghirlandelor: trandafirul, mirtul şi dafinul, care nu erau mai înainte pe pământ; toţi, într-o clipită de vreme, au apărut, fiecare cu mirosul său, deosebiţi prin însuşiri foarte precise de alţi arbuşti, fiecare cunoscut prin însuşirea sa.”

    ….

    Despre virsta pamintului,pag 436:

    „Dacă se acceptă că sistemul solar s-a condensat dintr-un nor primordial…”

    Aceasta înseamnă o origine pur naturalistă a pământului, de-a lungul unei perioade mari de timp. El înfăţişează aici credinţa obişnuită a celor mai mulţi savanţi evoluţionişti că pământul şi sistemul solar au evoluat dintr-un nor de gaz şi praf, într-un timp foarte lung, începând cu miliarde de ani în urmă. Pornind de la această CREDINTA de bază, Faul argumentează că alcătuirea originară a elementelor chimice ale pământului trebuie să fi fost similară cu ceea ce putem vedea azi în meteoriţi.

    Această PRESUPUNERE este una dintre principalele probe folosite spre a determina vârsta pământului şi coeficientul izotopic al plumbului din compoziţia rocilor primitive. Dar ea se întemeiază cu totul pe credinţa în uniformism şi în originea naturalistă a pământului. Fără această credinţă de bază, toate măsurătorile datelor ce dau vârste mari ar fi lipsite de sens.

    Pe de altă parte, dacă pământul a fost creat dintr-o dată(cum spune Biblia),Ziditorul putea să-l facă oricum ar fi dorit. Nu ar fi fost silit să urmeze nici una din legile omului -şi într-adevăr El a şi dovedit acest lucru. Când a făcut pomii din Grădina Edenului, aceştia aveau îndată şi fructe. Când i-a făcut pe Adam şi Eva, ei erau în forma lor matură, nu ca nişte prunci. Ni s-a spus că El a făcut aceste lucruri cu înfăţişarea maturităţii.

    De ce nu ar fi putut face şi rocile în acelaşi fel ?

    Vedem că problema „pământ vechi – pământ nou” se poate rezolva doar înfuncţie de credinţa întemeietoare pe care o alegem.Dacă alegem credinţa în materialism şi excludem posibilitatea intervenţiei supranaturale, atunci suntem îndreptăţiţi să credem că pământul are miliarde de ani vechime.Totuşi, dacă recunoaştem un Dumnezeu care poate să intervină şi a intervenit în propria zidire, atunci suntem îndreptăţiţi să credem în istorisirea biblică şi într-o vârstă de doar câteva mii de ani.

    Apreciază

  9. gabi said, on Februarie 2, 2016 at 9:38 pm

    2 Petru 3, 8: Şi aceasta una să nu vă rămână ascunsă, iubiţilor, că o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi.

    Apreciază

  10. isihastu said, on Februarie 2, 2016 at 9:57 pm

    Acele versete se refera strict la vesnicie. Timpul, de la creatie nu a fost schimbat.
    Oamenii de stiinta isi dau doar cu presupusul, lor nu li s-a revelat nimic. Dupa logica lor miliarda, 930 de ani ai lui Adam s-ar transforma in circa 930 000 de ani.

    Apreciat de 1 persoană

  11. Alexandru(Fulger) said, on Februarie 2, 2016 at 11:12 pm

    Pasaport pentru lumea virtuala creata de Nvidia:

    Apreciază

    • Radu said, on Februarie 3, 2016 at 7:39 pm

      e la misto nu te-ai prins tu…
      nu ai nevoie de pasaport pentru ceva virtual

      nu tot ce zboara de mananca

      noi sa fim atenti la documentele biometrice din lumea reala si pericolele astea nu cai verzi pe pereti din lumea virtuala care e de fapt o iluzie „reala”

      Apreciază

  12. Graiul Ortodox said, on Februarie 3, 2016 at 12:09 am

    Sfânta Lumină de la Ierusalim coboară doar la ortodocși sau și la eretici (catolici, protestanți, neoprotestanți)?

    Cererea pe care a lansat-o papa ca «toți creștinii să serbeze Paștele împreună» ridica urmatoarele întrebări: Sfânta Lumină coboară la catolici? Sfânta Lumină de la Ierusalim vine doar la ortodocși? Pe ce dată să o sărbătorim în comun? O sa sărbatorim după calendarul catolic? Oare mai coboară Sfânta Lumină dacă modificăm data? Dar dacă schimbăm Patriarhul Ortodox cu unul cardinal catolic? Cu siguranță tot la ortodocși va cobori. (Pr. Daniel Terpea)
    https://graiulortodox.wordpress.com/2016/02/02/sfanta-lumina-de-la-ierusalim-coboara-doar-la-ortodocsi-sau-si-la-eretici-catolici-protestanti-neopro

    Apreciază

  13. Iustin said, on Februarie 3, 2016 at 12:56 am

    off topic
    Canonizarea Sfantului Ioan Iacob Romanul de catre Patriarhia Ierusalimului 31.01.2016


    Apreciat de 1 persoană

  14. Graiul Ortodox said, on Februarie 3, 2016 at 2:36 am

    Marele dogmatist și profesor contemporan, Dimitrios Tselenghidis, critică aspru textele adoptate de Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Autocefale Ortodoxe (Geneva, 21-28 ianuarie 2016)

    https://graiulortodox.wordpress.com/2016/02/03/11332/

    Apreciază

  15. tataia said, on Februarie 3, 2016 at 4:08 am

    De la Adam incoace si pina in ziua de azi sint aproximativ 7.500 de ani. Asta stim cit se poate de precis deoarece la crearea lui Adam soarele si luna erau deja pe cer deci zilele, erau zile, lunile erau luni si anii ani. Acum daca pina la crearea lui Adam au fost miliarde de ani este discutabil…dar de ce s-ar fi chinuit Dumnezeu sa creeze pamintul, soarele, luna, stelele, etc in miliarde de ani, daca scopul creatiei sale, omul are o istorie de doar 7.500 de ani? NU ar fi fost o pierdere de vreme?

    Apreciază

  16. octoviv said, on Februarie 3, 2016 at 4:22 am

    Ne vorbește Părintele Cleop 2, pag. 111 – 116, preluat de la: http://crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/ne-vorbeste-parintele-cleopa-vol-2/despre-rai-81201.html

    Altă istorioară despre Rai

    O mie de ani înaintea ochilor Tăi, Doamne, sunt ca ziua de ieri care a trecut. (Psalmul 89, 4)

    Era un călugăr de mult într-o mănăstire și se întreba: „Cum poate să treacă o mie de ani ca o zi ?” Atât este de frumos în Rai și atât de mare fericire, că, o mie de ani pare o zi. Călugărul era paracliser la biserică și avea viață înaltă. El s-a rugat Maicii Domnului câțiva ani de zile și zicea : „Maica Domnului, roagă-te la Mântuitorul Hristos să-mi arate cum trec o mie de ani ca o zi? Căci știu că aceste cuvinte ale Duhului Sfânt sunt adevărate”. S-a rugat trei ani și i-a arătat Dumnezeu.

    Fiind paracliser, după slujba de la miezul nopții a rămas singur în biserică citind acatistul Maicii Domnului. Cheile le avea în mână și fesul îl pusese pe o strană. Deodată a intrat în biserică un vultur și s-a așezat pe iconostas. Dar atât era de frumos vulturul, cum nu mai văzuse în viața aceasta nimeni. Era cu mii de culori, avea coc, ochii negri și se uita prin biserică.

    Fiecare pană era ca o piatră scumpă. Călugărul când a văzut vulturul că s-a așezat pe iconostas, a uitat să se mai roage și s-a gândit : „Măi, eu mă reped ca să-l prind! Că dacă l-oi prinde pe acesta, nu-mi mai trebuie altă avere pe fața pământului. Măcar o pană să iau de la el!”

    S-a repezit spre vultur, dar vulturul a zburat în mijlocul bisericii. Se făcea că nu poate zbura. Călugărul, după el. Când să-l prindă, vulturul a zburat din pridvor. „Vai de mine! Doamne, ajuta-mă să-l prind!” Dar când să pună mâna pe el, vulturul iar a zburat, dar mai mult pe jos; ieșind din biserică s-a așezat pe gard. Când s-a repezit călugărul spre gard, vulturul a zburat în pădure.

    Călugărul a sărit peste gard, zicând : „Doamne, ajută-mă să-l prind!” Când să pună mâna pe el, vulturul a zburat într-o poiană mare. „Doamne, nu mă lăsa. Măcar o pană să iau de la el!” Când s-a repezit în mijlocul poienii la vultur, acesta a zburat într-un brad. Atunci a început a plânge călugărul : „Doamne, n-am fost vrednic măcar o pană din el să iau”. Și se uita la vultur. „Doamne, Doamne, ce pasăre frumoasă!”

    Dar deodată vulturul a început să cânte, o cântare cum nu a mai auzit el pe fața pământului. Era îngerul în chip de vultur, dar el nu știa; și a stat și s-a uitat la vultur, care i-a cântat 355 de ani. Părându-i-se că a trecut doar un ceas, călugărul, în timpul acesta, nici nu a îmbătrânit, nici nu a obosit, nici nu a flămânzit, nici nu a însetat și nimeni nu a dat peste el.

    Zburând vulturul, monahul fiind cu cheia bisericii în mână și-a adus aminte : „Vai de mine, nu mi-am luat nici fesul și biserica a rămas descuiată; mă duc să încui biserica”.

    A venit la mănăstire, având cheia bisericii în mână, dar mănăstirea nu o mai cunoștea. Biserica era acoperită alfel, chiliile erau altele. Se gândi întru sine: „Doamne, ori eu mi-am ieșit din minți, ori mănăstirea asta nu-i a noastră”. Știind că stătuse doar un ceas și ceva, s-a dus la portar cu cheia în mână.

    Portarul vede un bătrân cu barbă albă, foarte strălucit la față si-i zice:

    – Binecuvintează, părinte! Cu ce drum pe la noi?

    – Fiule, mă duc să încui biserica.

    – Dar de unde ești?

    – De aici, de la mănăstire.

    – Dar unde ai fost dus?

    – Până aici, mai aproape.

    – Părinte, nu esti de la noi.

    – Nu mă cunoști, fiule, dar eu sunt călugărul cutare, sunt paracliserul și mă duc să încui biserica!

    – Stai, părinte, mă duc să-i spun starețului.

    Dar starețul a visat în noaptea aceea o descoperire și a auzit de trei ori: „Deschideți porțile mănăstirii, ca să intre porumbelul Domnului!”

    – Părinte, a venit un călugăr bătrân, luminat la față, zicând că el vrea să încuie biserica, că el este paraclisier.

    – Deschide-i, fiule, că o taină mare este aceasta! Vino cu el la mine.

    Când a venit la stareț, acesta l-a întrebat:

    – Părinte, mă cunoști pe mine?

    – Nu.

    – Dar mănăstirea o cunoști?

    – Nu o mai cunosc. Biserica o cunosc, dar parcă nu mai este așa cum era. Avea alt acoperiș.

    – Dar unde ai fost plecat, părinte?

    – Am fost până aici, în pădure.

    Starețul a pus să se tragă clopotele mănăstirii și a adunat în biserică tot soborul, care avea 300 de călugări. Apoi l-a adus pe acest călugăr în mijlocul bisericii și l-a pus în fața catapetezmei să-l vadă toți călugării și l-a întrebat:

    – Părinte, dintre toți acești călugări, cunoști pe vreunul?

    – Viu este Hristos, nu cunosc pe niciunul! A răspuns el.

    – Dar voi, îl cunoașteți pe acest călugăr?

    – Nu-l cunoaștem, au răspuns ei.

    – Părinte, dacă spui că ai plecat de un ceas de aici, cine era stareț când ai plecat? A întrebat atunci starețul.

    – Avva Ilarion.

    – Cine era ecleziarhul mare?

    – Avva Ambrozie.

    – Cine era econom?

    – Avva Chiriac.

    – Cine era vestmântar?

    – Avva Gherontie.

    Atunci a spus starețul:

    – Mare taină s-a descoperit între noi. Să vină arhivarul mănăstirii. Și i-a spus: Du-te și adă arhivele mănăstirii aici pe câteva sute de ani în urmă și caută când a fost rândul acesta de călugări.

    A căutat cu 50 de ani, cu 100 de ani; a căutat cu 200 de ani, cu 300 de ani și nu se găseau. Și a căutat cu 355 de ani și a găsit niște registre mâncate de carii, vechi, rătăcite prin podul mănăstirii. Când a început a citi cutare, cutare, i-a găsit.

    – Părinte, dar când ai plecat?

    – Trebuie să fie un ceas și ceva.

    – Părinte, dar care a fost lucrul pentru care te-ai rugat lui Dumnezeu?

    – Eu mă rog de multă vreme și citesc rugăciuni la Maica Domnului ca să-mi arate Mântuitorul ceea ce spune în Psaltire: O mie de ani inaintea ochilor Tai, Doamne, sunt ca ziua de ieri care a trecut!

    – Părinte, iată că Preasfântul și Preabunul Dumnezeu ți-a împlinit cererea sfinției tale. N-ai vrut să crezi, sau ai crezut, dar ai vrut să te convingi. Iată, de când ai plecat, au trecut 355 de ani!

    Bătrânul a început a plânge. Starețul îi vorbi:

    – Vezi, părinte, că ți-a arătat Dumnezeu minunea pentru că te-ai rugat cu credință. Dacă 355 de ani ți-au părut ca un ceas, acum crezi că o mie de ani este ca o zi înaintea lui Dumnezeu?

    – Cred, părinte!

    Atunci starețul a poruncit ca un preot să se îmbrace repede în vestminte, a adus Sfintele Taine și l-a împărtășit pe bătrân în fața tuturor.

    Bătrânul a primit Sfintele Taine și a zis:

    – Părinților, iertați-mă, că mare uimire mi s-a făcut.

    Fața lui lumina ca soarele. Apoi a cerut iertare de la toți și a murit în biserică.

    Apreciază

  17. geo said, on Februarie 3, 2016 at 10:40 am

    Scuze…acestea sint link-urile:

    Acestea de ieri dupa amiaza:

    Acestea sint de astazi dimineata:

    Nu stiu cit de vizibile sint direle avioanelor…cert este ca si-au intetit zborurile…

    Apreciază

    • tataia said, on Februarie 3, 2016 at 6:35 pm

      Au inceput iar sa dea cu chemtrails am vazut si eu. Si am si simtit…Se pare ca in anotimpul rece dau cel mai putin, cum se incalzeste un pic cum o iau de la capat..

      Apreciază

    • marinela said, on Februarie 3, 2016 at 8:41 pm

      Asa e fratilor,ca si aici in Germania dau la greu cu chemtrails,acum citeva zile era o zi superba cu soare stralucitor si la un moment dat vad cerul brazdat in lung si -n lat cu zeci de dire albe ,iar nu dupa mult timp s-au transformat intr-o picla alba care a acoperit soarele si gata cu bucuria …s-a dus!Ne ucid astia cu incetinitorul,dar sigur.Apara-ne Doamne de acesti criminali!

      Apreciază

  18. Iustin said, on Februarie 3, 2016 at 11:26 am

    Foarte buna alegere cu subiectul asta „Zilele din Facerea sunt ere de miliarde de ani sau chiar zile?”
    Maxim Maxim

    Apreciază

  19. Cosmin said, on Februarie 3, 2016 at 10:00 pm

    „A fi atâta de mare, cât înconjurarea lui este după pândirea corăbierilor celor mai de curând, douăzeci şi cinci de mii şi două sute de mile, sau mai drept şi adevărat a zice, a fi atâta de prea mare sferă, cât toţi oamenii de la zidirea lumii, 7000 de ani fiind acum şi mai bine, căutând şi cercând atâta pe uscat cât şi pe mare să-i afle marginea şi măsura lui nu au putut…” (Sfântul Nicodim Aghioritul Războiul nevăzut – sec. XVIII)

    Pana la urma e vorba totusi de o sfera si nu de un pamant plat 😉

    Apreciază

  20. Mirela said, on Februarie 14, 2016 at 9:31 pm

    „Unul din principale argumente aduse în favoarea teoriei evoluționiste, sunt datările fosilelor, rocilor sedimentare și vulcanice efectate după tehnologiile secolului nano-tehnologic, dar hai să vedem exactitatea acestor datări:

    Metoda Carbon 14: s-a efectuat datarea cu carbon a cochiliei unui melc. În final, a rezultat că melcul care a deținut această cochilie a trăit 24 mii de ani în urmă. Toate bune, dar cochilia a fost luată de la un mlec viu! (Citat după Bernard Lecomte).

    Metoda Potasiu-Argon:Institutul Hawaian de Geofizică a folosit metoda potasiu-argon spre a data rocile vulcanice de lângă Hualalei, Hawai, obtinând vârste de până la 3 miliarde de ani – deși se stie că rocile s-au format cu ocazia unei eruptii moderne din 1801(!).

    Alte roci similare, formate cu mai putin de 200 de ani în urmă de către un vulcan activ (Kilauea), au dat, prin metoda potasiu-argon,vârste de până la 22 de milioane de ani(!).

    Scurgerile de lavă de la Mt. Ngauruhoe, Noua Zeelandă, vechi de 50 de ani, au dat vârste model de până la 3,5 milioane de ani(!). (Citat după Srafim Roses).

    Metoda Heliu 4: S-a făcut un test întemeiat pe cantitatea de Heliu 4 care intră în atmosferă din coroana solară; acesta a indicat că atmosfera pământului nu are decât vreo câteva mii de ani(!) vechime.(Citat după Serafim Roses, care citează după Henry Faul, Nuclear Geology, John Wiley, New York, 1954). Conform teoriei creaționiste, vârsta pământuului este de aproximativ 7000 ani.

    Metoda după elementele chimice: Există și alte tipuri de teste care s-au folosit în diverse perioade, de pildă cantitatea de sodiu și de alte substanțe chimice acumulată în ocean. Se măsoară concentrația elementelor care există acum în ocean, se măsoară aproximativ cât din aceasta ajunge în mare în fiecare an, și de aici se obtine o estimare a vechimii posibile a oceanului; și probabil că oceanul este la fel de vechi ca și lumea. S-a făcut acest lucru cu sodiul și s-a descoperit că lumea avea 100 de milioane de ani vechime. Dar s-a mai descoperit că răspunsurile diferă în funcție de elementul folosit: plumbul dă o vârstă de 2000 de ani, altele dau 8000 de ani, altele 100 de ani(!), iar altele 50 de milioane – deci nu există nici o concordantă.”

    http://www.opinii.md/articol/3121/mitul-evoluiei-metoda-carbon-14-potasiu-argon-heliu-4/

    Despre metodele de datare şi precizia lor, citiţi şi:
    http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/Creationismul_Stiintific-Dr_Ioan_Strainescu.pdf

    Oare de ce toate datările istorice (lucruri pe care să fie precizată data) nu depăşesc câteva miii de ani, deşi ni se spune că omul are o vechime de măcar 1 milion de ani?
    De ce, dacă dinozaurii au dispărut acum 160 de milioane de ani, se găsesc o mulţime de schelete ale lor la suprafaţă, şi nu în straturile foarte adânci ale pământului (cum ar trebui, conform metodei stratigrafice)? Cum se explică faptul că, deşi ni se spune că dinozaurii au dispărut cu aproape 160 de milioane de ani înainte de apariţia omului, deci oamenii nu au văzut niciodată dinozauri, pe întreg cuprinsul pământului au existat reprezentări ale lor, uneori în luptă cu oamenii?
    https://www.google.ro/search?q=dinosaurs&rlz=1C1PRFC_enRO665RO666&espv=2&biw=853&bih=466&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiojs-7_PfKAhUIMJoKHTV5A-EQ_AUIBigB#tbm=isch&q=dinosaurs+ica
    https://www.google.ro/search?q=dinosaurs&rlz=1C1PRFC_enRO665RO666&espv=2&biw=853&bih=466&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiojs-7_PfKAhUIMJoKHTV5A-EQ_AUIBigB#tbm=isch&q=dinosaurs+artefact&imgdii=cbjvoOpHkk7nEM%3A%3BcbjvoOpHkk7nEM%3A%3BQ98y8P7PfAPy4M%3A&imgrc=cbjvoOpHkk7nEM%3A
    Câteva întrebări din multele care se pot pune.

    Apreciază

  21. […] Iata comentariul sorei Mirela postat la Zilele din Facerea sunt ere de miliarde de ani sau chiar zile?: […]

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: