2 septembrie: Cuviosul SERAFIM ROSE. Carti si profetii
[…]
Alte două cărţi semnate de părintele Serafim au o importanţă specială pentru vremurile noastre: Ortodoxia şi religia viitorului şi Sufletul după moarte. Prima este o colecţie impresionantă de eseuri care analizează întregul fenomen modern al anti-Creştinismului – proliferarea religiilor orientale şi a duhului vremii, care şi-au pregătit terenul pentru o acceptare pe scară largă. Această carte este o sărbătoare atât pentru intelect cât şi pentru suflet, provocând şi stimulând gândirea, înfricoşătoare uneori şi în permanenţă apocaliptică, inspirată în acest sens dintr-un pasaj scripturistic: Copii, este ceasul de pe urmă (I Ioan 2, 18).
Sufletul după moarte a fost scrisă la cererea mai multor oameni din Biserică – preoţi, ierarhi şi alţii, care doreau să vadă o prezentare concisă a învăţăturii tradiţionale a Bisericii legată de ceea ce se întâmplă după moarte. În această lucrare, părintele Serafim a inclus şi o fascinantă interpretare ortodoxă a concepţiilor moderne despre “perioada de după moarte”, “ieşirea din trup”, respectiv diferitele experienţe oculte şi paranormale. Scrisă într-o manieră sobru-academică, această carte a răspuns la întrebările mai multor oameni, chiar şi din rândul heterodocşilor interesaţi de o învăţătură autentic-creştină despre acest subiect. (…)
Cititi va rog mai multe la:
Cititi va rog si:
Ierom. Serafim Rose: “ORTODOXIA SI RELIGIA VIITORULUI”
ANTIHRIST inseamna CEL CE ESTE IN LOC DE HRISTOS
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
ECUMENISMUL lui Arsenie Boca, credea in teoria ramificatiilor!
Uitati mai jos in picture ascunsa de arsenisti in ce “biserica” credea Arsenie Boca. Se adevereste si proiectul vizionar de la Sinaia care-I apartine de asemeni unde-s amestecate credinte pagane cu invataturile Sfintilor Parinti si nu numai…
Iata limbile ca de foc din tabloul Pogorârii Sfântului Duh cu tentă ecumenistă prin pictarea teoriei ramificațiilor în care este inclusă și bazilica San Piedro printre ramuri, pictate chiar de Părintele Arsenie Boca la Drăgănescu:
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sa nu ne grabim in a judeca.
In Cararea Imparatiei, la inceput parintele Arsenie Boca enunta explicit ca exista Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica, RESTUL VENIND DE LA SATANA !
Am auzit ca in Raspunsurile catre Talasie – dar nu am indentificat pasajul – Sf Maxim Marturisitorul arata ca pe pagani si pe rau-credinciosi, Dumnezeu nu i-a parasit de tot, si ca Duhul ar maui sufla din cand in cand, si pe acolo ca sa-i indrume spre dreapta credinta. Daca se identifica pasajul, se poate discuta aceasta interpretare.
E o parere personala. Parintele cunostea oricum filocalia.
PS: La sfarsitul cartii 7 Dimineti cu parintele Staniloae (ed Anastasia), Sorin Dumitrescu pune o intrebare:
– Parinte, raul este ortodox sau catolic.
– Parintele Staniloae raspunde: POATE vor fi si ei in rai, DACA AU FOST DE BUNA CREDINTA. Intr-o lumina [am impresia ca slaba] . Dar in adevarata si puternica lumina vor fi ortodocsii. – citat vag din memorie. A se vedea textul. Ori la Draganescu, apare in lumina puuternica Sf Sofia, iar in nuante cenusii Vaticanul.
http://www.comanda-online.ro/produs/anastasia-7-dimineti-cu-parintele-staniloaie-convorbiri-re-292749.htm
ApreciazăApreciază
Ma doare capu cate interpretari pesonale dati si acestei erezii, si celei cu franciscanul, si celei cu arianu, si la toate paganatatile lui Boca. E jale cu voi, mai tu de ce nu te-ai facut preot? Sa explici tu cum sfantu ardealului da un nou inteles Bisericii, diferit de cel al Sfin tilor Parinti? Treaba voastra, dar aveti grija pe cine aparati. Cum spune si autorul, facem demascarile sa se trezeasca lumea si spre binele parintelui, sa nu-i fie luata de buna lucrarea draceasca.
RomeoB, trezeste-te tata!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mesaj pentru toti neortodocsii:
Mai bine sa ramana ereticii la erezia lor, ca nu doar ortodoxia mantuieste….da mai bine asa. RAMANETI IN RATACIRE, ca va mantuiti si voi protestantilor, si voi catolicilor, si voi greco-catolici. TOTI VA MANTUITI. Dumnezue e bun, asa a zis Arsenie Boca! 😉
ApreciazăApreciază
Sorin Dumitrescu: Acum in final, daca tot i-ati mustruluit atat pe occidentali, va intreb: Raiul este Ortodox sau Catolic ?
Pr. Dumitru Staniloae: Se spune: „In Casa Tatalui sunt multe lacasuri”. Noi, ortodocsii, vom fi in lumina cea mai puternica. Si vor fi si ei poate pe undeva, daca au fost de buna credinta.
7 dimineti cu parintele Staniloa, Anastasia pag 255
ApreciazăApreciază
Saccsiv,
Stiu ca nu vei posta nici acest comentariu al meu desi este decent si in duhul ortodoxiei ca toate celelalte. Eu mi-am dat seama ca tu si cel care posteaza sub numele de El sunteti una si aceeasi persoana. E limpede. Tu nu suporti sa fii contrazis indiferent daca cel care o face are argumente puternice. Mai ai si o aversiune puternica fata de mine pentru ca il admir pe Danion, desi ti-am adus un argument foarte puternic pentru aceasta admiratie a mea ca spectator din afara al luptei lui. Tu nu suporti ca cineva sa aibe alta parere decat tine si nu suporti sa fii certat crestineste de catre un frate de credinta. E pacat. Tu si Danion ati fost odata prieteni iar acum sunteti dusmani, tu il ataci la greu, desi va pretindeti amandoi a fi crestini ortodocsi. A cui este victoria? Iti spun eu, a lui Satan. Nu se procedeaza asa cum ai procedat tu nici fata de Danion, nici fata de mine. Aici puterea de a arunca la spam iti apartine, dar te rog, priveste-te putin in oglinda, si aminteste-ti ca va veni o vreme cand vom sta amandoi fata in fata cu Cel Care are puterea de a arunca in Gheena iar Acela iti va spune ca ai gresit. Eu te iert ca asa este crestineste desi tu m-ai insultat fara niciun motiv si ai presupus despre mine actiuni fara niciun temei serios. Cumva te inteleg ca ti-ai infipt in cap ideea ca esti haituit si tii garda sus, ba chiar lovesti si pe cei care inca te privesc cu admiratie pentru activitatea ta, asa cum sunt eu.
Stiu, am zis ca nu te mai deranjez, dar pur si simplu am incalcat ce am zis pentru ca doream sa atrag atentia cititorilor blogului tau ca lucrarea Parintelui Serafim Rose, Sufletul dupa moarte, nu este nicidecum o „prezentare concisă a învăţăturii tradiţionale a Bisericii legată de ceea ce se întâmplă după moarte”, ci este plina de invataturi gresite. Mergand pe linia invataturilor gresite despre moarte din cartea Viata dupa moarte a Episcopului Ignatie Briancianinov, carte care la randul ei a fost aspru criticata la vremea aparitiei ei de catre Sfantul Teofan Zavoratul, cartea Parintelui Serafim face apologia existentei unui suflet eteric care poate beneficia de simturi independent de trup bucurand astfel foarte mult pe origenisti. Totodata acolo se face apologia vamilor vazduhului si a unui iad vesnic in care oameni vor fi chinuiti de draci la fel ca in infernul lui Dante. Nu aceasta este invatatura Bisericii. In Sfanta Scriptura si la Sfintii Parinti din secolul de aur al crestinismului nu regasesti vreo referire la vamile vazduhului, (aceasta apare mai tarziu odata cu scrierea cu totul indoielnica a lui Grigore de Troia despre acel Sfant Vasile care ar fi ajutat-o pe ucenica sa Teodora sa parcurga aceste vami) sau la vreun iad vesnic in care oamenii sunt chinuiti de draci, ci gasesti separatia neta dintre un iad temporar care va fi desfiintat la invierea mortilor si Gheena, un loc cu totul diferit de iad, care va fi vesnica. Argumentul logic cel mai simplu pentru a-ti demonstra aceast lucru, este faptul ca in iad nu se poate intra decat in stare de moarte trupeasca, deci cei vii nu au ce cauta acolo. Sfintii Parinti si Scriptura afirma 2 feluri de moarte: cea trupeasca vazuta, care vine prin porunca lui Dumnezeu „Pamant esti…”, si care a fost desfiintata la Invierea Domnului, desfiintare care va fi definitivata la invierea de obste, si moartea sufleteasca nevazuta, cea care vine de la diavol prin caderea in ispita lui si a carei desfiintare nu este irezistibila, ci depinde numai de vointa si hotararea omului ajutat de catre Domnul. Singurele leacuri pentru tamaduirea de moartea sufleteasca sunt constituite de Sfanta Impartasanie si invatatura corecta a Scripturii. Eu il apreciez foarte mult pe Parintele Serafim Rose si cred ca merita sa fie categorisit drept un Sfant Parinte, caci practic a fost cel care in anii 70-80 a combatut de unul singur filosofia evolutionista, dar el a avut si greseli printre care credinta in paradigma heliocentrica si invatatura despre moarte. A-i cinsti pe Sfintii Parinti nu inseamna a ascunde sub pres greselile lor atunci cand le cunoastem, ci atragem atentia asupra lor, asta neinsemnand ca trebuie sa ne luam nasul la purtare si ca am fi ceva in comparatie cu ei, ci ca suntem constienti ca nu le ajungem nici macar la unghia de la degetul mic de la piciorul stang.
Vezi ca iti scriu cu inima deschisa si nu am niciun interes la tine, asa cum ai insinuat. Stiu, o sa ma bagi la spam caci nu ai curajul de a lasa pe blog acest mesaj al meu care corespunde cu totul decentei si duhului ortodoxiei pe care il ceri. Dar nu uita ca milostenia care aduce mantuire se face si pentru cele spirituale nu numai pentru cele materiale. De aceea trebuie sa cunosti ca chiar daca il vei arunca in neant, flamand am fost si insetat am fost ca sa lasi mesajul meu (la fel ca toate celelalte) pe blog.
ApreciazăApreciază
Theodor
Gresesti fundamental. Eu nu sunt el.
In rest, pentru ca n-am timp deodata, s-o luam pe bucatele mici. Vreau citate din Sfantul Ignatie Briancianinov.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Wow!! In sfarsit, ai percutat si ai postat. Extra! Nu iti pot raspunde pana luni ca nu am acasa net si acum trebuie sa plec de la serviciu, dar luni iti promit ca iti trimit pe blog demolarea teologica a viziunii Sfantului Ignatie Briancianinov despre moarte.
E treaba grea si fina invatatura patristica si scripturistica despre moarte despre moarte si ma bucur ca ai zis s-o luam pe bucatele mici, ca trebuie expusa clar si cu multe detalii spre zidirea cititorilor. Asa te vreau, frate!
ApreciazăApreciază
Theodor
Neaparat cu citate, caci eu nu cred ca a gresit.
ApreciazăApreciază
chiar astept si eu citatele. Doamne ajuta!
ApreciazăApreciază
Sufletul după moarte a fost scrisă ca replica la propaganda new-ageista cu pretentii de stiinta, Life after life – La vie apres la vie a „psihiatrului” Raymond Moody si tiparita uin occident in milioane de exemplare, in mai multe limbi – „best-seller”.
https://en.wikipedia.org/wiki/Life_After_Life_%28book%29
Parintele Serafim arata ca pe baza invataturii Sfintilor Parinti, PRESUPUNAND CHIAR CA AUTORUL ESTE DE BUNA CREDINTA (ceea ce in opnia mea este fals) se pot combate invataturile eretice, „bine argumentate” in limbaj stiintific.
Modul de demascare a invataturilor satanice este un model, in conditiile in care vor aparea tot mai des asemenea para-stiinte, care vor lovi in invatatura Bisericii, pretinzad ca ajuta la dezvoltarea cunoasterii.
ApreciazăApreciază
Colecţia revistei ‘Orthodox Word’ (1965-1982)
https://app.box.com/s/r5bod02lccv4gcps7lkq
ApreciazăApreciază
După părerea mea, cea mai gravă greşeală care trebuie combătută din scrierea „Cuvânt despre moarte” a Sfântului Ignatie Briancianiniv este aceea conform căreia, la despărţirea de trup, sufletul ar fi o fiinţă asemenea îngerilor, o fiinţă care posedă trup şi simţuri eterice. Uite câteva citate din cartea cu pricina, din varianta tipărită la Editura Sofia, Bucureşti, 2007:
„Însuşi faptul că sufletelor omeneşti li s-a menit acealşi loc de vieţuire, aceeaşi îndulcire şi aceeaşi pedeapsă ca a îngerilor ne arată că sufletele sunt fiinţe întru totul asemenea îngerilor. Lucrul acesta reiese limpede din cuvintele de mai sus ale Domnului, care a zis că oamenii drepţi vor fi la înviere asemenea şi deopotriva îngerilor.” (p.11)
Origenism pur. Sesizezi cumplita greşeală? Domnul a zis că la înviere vom fi asemenea îngerilor, dar la înviere nu vom fi numai suflete pure aşa cum lasă să se creadă aici Sf. Ignatie, ci atunci sufletul va fi reunit cu trupul de slavă căştigat şi dăruit de către Domnul prin propria Lui înviere. Prin urmare, fiinţele asemănătoare îngerilor sunt oamenii înviaţi care au sufletul reunit cu trupul de slavă şi nu sufletele independente de acest trup.
Mai departe, bazîndu-se pe omiliile cu totul îndoielnice şi apocrife ale Sfântului Macarie cel Mare, Sfîntul Ignatie continuă în grava lui greşeală, întru totul asemănătoare cu învăţătura origenistă combătută la Sinodul al V-lea de la Constantinopol de pe vremea împăratului Iustinian:
„Acelaşi plăcut al lui Dumnezeu (n.m. Sf. Macarie) învaţă că îngerii şi sufletele, deşi sunt foarte subţiri, după fiinţa lor, sunt totuşi trupuri, cu toată subţirimea lor. Ei sunt trupuri subţiri, eterice, în timp ce trupurile noastre pământeşti sunt foarte materiale şi grosolane. Trupul grosolan omenesc slujeşte drept veşmânt trupului subţire – sufletului. Peste ochii, urechile mâinile, picioarele sufletului sunt îmbrăcate mădularele portivite ale trupului. Când sufletul se desparte de trup prin moarte, el se dezbracă de acesta ca de o haină.
(…)
Potrivit mărturiei date de însuşi acest mare ales al lui Dumnezeu, care şi-a văzut dintr-o dată sufletul ieşind din trup şi stând în văzduh prin preaîmbelşugata lucrare harică a rugăciunii, sufletul este eteric, foarte subţire, zburător, având întrega înfăţişare a trupului nostru grosolan, toate mădularele lui, până şi perii, trăsăturile feţei – pe scurt, deplină asemănare cu el. Sufletul avea nu doar puterile minţii şi ale inimii, ci şi toate organele simţurilor: văz, auz, pipăit; avea întreaga viaţă, iar trupul rămăsese pe scaun ca un mort, ca o haină dezbrăcată, până ce la porunca lui Dumnezeu sufletul s-a întors în el în chip la fel de nepătruns cum ieşise din el.” (p. 13-14)
O astfel de ”învăţătură” despre comportamentul sufletului despărţit de trup ajunge să deformeze chiar percepţia noastră despre anumite locuri care există cu siguranţă precum Raiul, Iadul sau Gheena. Dovada o întâlnim chiar la Sfântul Ignatie, care afirmă la pagina 20 a cărţii sale că:
„Locurile viitoare ale sufletelor sunt pe potriva firii lor eterice. Pe potriva acestei firi este edenul sau raiul, pe potriva ei este şi iadul.”
Urmând această greşală despre starea sufletului după moarte, care din păcate a devenit cu timpul pentru talibanii ortodoxiei ”învăţătura tradiţională a Bisericii” în privinţa iadului, Sfântul Ignatie, vrând-nevrând, ajunge să împărtăşească aceeaşi viziune ca a lui Dante din secţiunea Infernul a Divinei Comedii, carte pe care, din cauza impactului pe care l-a avut, eu o consider a fi cea mai demonică scrisă vreodată. Astfel, el afirmă la aceeaşi pagină 20:
„Sufletul păcătos, lepădat de Dumnezeu, nu numai că este chinuit de conştiinţa sa şi de starea de lepădare (n.m. pînă aici sunt de acord) ci este şi închis în groaznica închisoare de sub pământ care se cheamă iad, tartar, gheenă, unde este supus unor munci cumplite, în stare să sfâşie firea lui eterică (n.m. adică viziunea dantescă papistaşă în stare pură, plus faptul că aici Sfântul nu vede deosebirea esenţială dintre Iad şi Gheena şi le confundă).”
Dacă n-ai cerceta urmările acestei greşeli, poate ai susţine că nu este aşa de mare, dar îţi spun eu că este deosebit de gravă deoarece te conduce pe un tipar mental nemântuitor, în care nu ai de a face cu iubirea lui Dumnezeu pentru om, un tipar cu totul diferit de cel format de învăţătura Sfinţilor Părinţi din secolul de aur al creştinismului în care, pentru orice acţiune a lui Dumnezeu vezi iubirea Sa desăvârşită pentru om.
Astfel, conform acestui tipar mental, însuşit şi de talibanii noştri, Sfântul Ignatie afirmă la pagina 7 a cărţii sale că:
„Moartea este pedeapsa pentru omul nemuritor – pedeapsă de care acesta a fost lovit pentru neascultarea de Dumnezeu.”
Numai că ce te faci, că uite, vine Sfântul Efrem Sirul, cu al său extraordinar Comentariu la Geneză şi spune că moartea decretată de către Dumnezeu asupra omului nu este o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru om, ci o binefacere adusă din iubire pentru om, o acţiune reparatorie făcută cu scopul de a împiedica o viaţă de chin veşnic în moartea lui sufletească adusă de cădere. Ia uite ce spune Sfântul Efrem:
„Acum, ca nu cumva să întindă mâna sa şi să ia chiar din Pomul vieţii şi să mănânce şi să trăiască în veci… Dacă Adam se grăbise să mănânce din pomul din care i s-a poruncit să nu mănânce, cu cât mai repede nu s-ar fi grăbit spre acela despre care nu i se poruncise astfel? Dar acum s-a hotărât ca ei să trăiască în osteneală, în sudoare, în dureri şi în necazuri. Aşadar, ca nu cumva Adam şi Eva, după ce ar fi mâncat din acest pom, să trăiască pentru totdeauna şi să rămână în vieţi veşnice de suferinţă, Dumnezeu le-a interzis să mănânce, în timp ce erau îmbrăcaţi cu un blestem, ceea ce El se pregătise să le dea lor înainte ca ei să atragă asupra lor blestemul, când încă erau îmbrăcaţi în slavă.
Dumnezeu a făcut aceasta ca nu cumva acest dar dătător de viaţă pe care ei l-ar fi primit prin Pomul vieţii să devină un chin şi astfel să aducă mai mult rău asupra lor decât acela pe care ei deja îl căpătaseră de la Pomul cunoaşterii. Din acest din urmă pom ei au căpătat dureri temporare, în vreme ce primul pom ar fi făcut aceste dureri eterne. Din ultimul ei au căpătat moartea cea care urma să îndepărteze de la ei legăturile durerilor lor. Primul pom însă, i-ar fi făcut să trăiască ca şi cum ar fi fost înmormântaţi de vii, lăsându-i să fie chinuiţi veşnic de durerile lor. Prin urmare, Dumnezeu a interzis pentru ei Pomul vieţii. Nu era drept nici ca o viaţă de desfătări să fie permisă pe pământul blestemului, nici ca viaţa eternă să se găsească într-o lume temporară.
Dacă totuşi ei ar fi mâncat, s-ar fi întâmplat unul din aceste două lucruri. Fie hotărârea morţii ar fi devenit o minciună, fie puterea de viaţă dătătoare a Pomului vieţii ar fi fost negată. Prin urmare, ca nu cumva sentinţa de moarte să fie pierdută, sau ca puterea de viaţă dătătoare a Pomului vieţii să devină neîntemeiată, Dumnezeu l-a îndepărtat pe Adam de acolo ca nu cumva el să fie prejudiciat şi de Pomul vieţii întocmai cum fusese prejudiciat de Pomul cunoaşterii. Apoi l-a trimis să lucreze pământul din care fusese luat, astfel ca cel care se rănise în odihna grădinii Raiului să se vindece prin trudirea pământului.”
Ia uite ce mai spune Sfântul Efrem despre starea sufletului despărţit de trup (vezi. Imnul 8, 2-7, al Raiului în Imnele Raiului, Ed Deisis, 2010):
„Am văzut acolo un sălaş şi un cort de lumină,
o voce vestind: Binecuvântat tâlharul
care prin har a primit cheile Raiului.
Mai întâi am crezuzt că el era deja acolo, dar mai apoi am cugetat
că sufletul nu poate simţi Raiul
fără tovarăşul său, (trupul), instrumentul şi harfa lui.
R: Fă-ne vrednici ca să ne facem moştenitori ai Împărăţiei Tale!
În acest loc al bucuriei o spaimă m-a cuprins
dându-mi seama că nu e de folos scrutarea celor ascunse.
O întrebare m-a năpădit cu privire la tâlhar:
dacă sufletul poate vedea şi auzi
fără trupul lui, de ce să fie închis în el?
Şi dacă poate trăi fără el, de ce să fie omorât odată cu el?
Că sufletul fără trup nu e în stare să vadă
o dovedeşte trupul însuşi; căci atunci când ajunge orb
şi sufletul este orb în el, bâjbâind împreună cu el.
Iată cum fiecare cheamă şi dă mărturie pentru celălalt;
aşa cum trupul are nevoie de suflet ca să fie viu,
aşa şi sufletul are nevoie de trup ca să vadă şi să audă.
Dacă trupul ajunge surd şi sufletul asurzeşte odată cu el
ba chiar aiurează atunci când trupul suferă de fierbinţeală.
Chiar dacă sufletul există prin el însuşi,
el nu există cu adevărat fără tovarăşul său;
se aseamănă unui făt în pântecele maicii lui,
viu, dar lipsit de cuvânt sau de gând.
Dacă sufletul, cât este în trup, se aseamănă unui făt
şi nu e în stare să se cunoască nici pe el însuşi, nici pe tovarăşul său,
cu atât mai slab este odată ce părăseşte trupul,
şi nu mai are simţurile
să-i slujească ca unelte.
Căci prin simţurile tovarăşului său se arată şi se face el văzut.
Nimic nu lipseşte acelui fericit sălaş,
loc al plinătăţii şi desăvârşit întru toate,
iar sufletul nu poate intra aici singur
căci ar fi lipsit atunci de toate,
neavând simţire şi cunoştinţă; dar în ziua învierii va intra în el
şi trupul cu toate simţirile lui odată ce a ajuns desăvârşit.”
După cum vezi, Sfântul Ignatie vede în sufletul despărţit de trup o entitate perfect funcţională care-şi conştientizează viaţa în mod activ şi în afara trupului cu aceleaşi simţiri şi aceeaşi conştiinţă, asemenea îngerului, în timp ce Sfântul Efrem vede în sufletul despărţit de trup o entitate care deşi există ca atare şi este vie nu-şi poate conştientiza viaţa în mod activ în afara trupului cu aceleaşi simţiri şi aceeaşi conştiinţă. La Sfântul Efrem (vezi Scrisoarea către Publius, 19-23) după despărţirea de trup, sufletului nu-i mai rămâne activă decât un fel de conştiinţă pe care Sfântul o numeşte mintea interioară:
„În această privinţă, cred că mintea interioară fost făcută judecător şi lege, pentru că ea este întruparea imaginii legii şi ea însăşi este imaginea Domnului legii. Şi din acest motiv îi este dată întreaga putere
de a fi împărţită în fiecare generaţie deşi este una,
de a fi întipărită în fiecare trup deşi este indivizibilă,
de a fi zugrăvită în orice inimă deşi este inseparabilă,
de a zbura peste tot fără să obosească,
de a-i mustra pe toţi fără ruşine,
de a-i învăţa şi a-i conduce pe toţi fără silire,
de a-i sfătui fără să-i constrângă,
de a le aminti de judecata care va urma în timp ce îi avertizează,
de a le aminti de împrăţia cerurilor astfel ca ei să tânjească după ea,
de a evidenţia răsplăţile binefăcătoare ca ei să le dorească,
de a le arăta asprimea judecăţii ca ei să se poată înfrâna,
de a le face cunoscută dulceaţa Celui Unul Născut ca ei să poată fi mângâiaţi.”
Ai zice, bine, bine, dar atunci cu bogatul nemilostiv din iad, care era în văpaie, amintit la Luca 16, 19-31, cum rămâne, că e în afara trupului şi uite-l că simte văpaie? Aici te lămureşte Sfântul Afraat Persul, în Demonstraţia, VIII, Despre învierea morţilor, 18-20, că nu e vorba de o trăire în lumea reală, ci despre un vis simbolic dat de Dumnezeu, vis pe care sufletul, în starea sa cu totul pasivă de după moarte îl resimte prin mintea sa interioară, care a rămas activă în sufletul despărţit de trup, ca pe un coşmar nesfârşit aşa cum şi noi în vis beneficiem de simţuri dar fără nicio legătură cu realitatea:
„Căci această moarte este somn precum a spus David:’Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am’ (Ps.3,4). Pe lângă aceasta Isaia a zis ’Cei ce dorm în pulbere se vor deştepta’ (Is 26, 19). Iar Domnul nostru a spus despre fiica mai marelui sinagogii ’Copila n-a murit, ci doarme un somn’ (Mt 9, 24). Iar despre Lazăr a spus ucenicilor săi: ’Lazăr, prietenul nostru, a adormit; dar Eu merg să-l trezesc.’ (In 11, 11). Iar Apostolul a grăit: ’Nu toţi vom dormi, dar toţi ne vom schimba’ (ICor 15,51). Şi iarăşi a spus: ’Despre cei ce au adormit, nu vă întristaţi.’ (ITes 4,13).
Dar se cuvine să ne fie teamă de moartea cea de-a doua (Apoc 2,11;20,14; 21,18), cea care este plină de plânsete şi de scrâşnirea dinţilor, de suspine şi de suferinţă, cea care se află în întunericul cel mai din afară. Dar credincioşii şi drepţii vor fi binecuvântaţi în acea Înviere, întru care ei aşteaptă să se trezească şi să primească făgăduinţele cele bune făcute lor. Cât despre cei răi, care nu sunt credincioşi, în Înviere vai lor, din pricina celor ce sunt pregătite pentru ei. Ar fi mai bine pentru ei, potrivit credinţei lor, să nu se mai scoale. Căci sluga, pentru care Domnul pregăteşte biciurile şi lanţurile în vreme ce ea doarme, doreşte să nu se trezească, căci ştie că atunci când se va fi crăpat de ziuă şi se va fi trezit, Domnul o va biciui şi o va lega. Dar sluga cea bună, căreia Domnul i-a făgăduit daruri, aşteaptă cu nerăbdare vremea când zorii zilei vor veni ca să primească daruri de la Domnul său. Şi chiar dacă doarme adânc, în vis vede ceva asemănător cu ceea ce stăpânul urmează să-i dăruiscă, orice i-ar fi fost făgăduit, şi se veseleşte în visul său şi exultă şi este bucuroasă. Cât despre cel rău, somnul lui nu-i este plăcut, căci îşi imaginează că, iată, s-au mijit zorii zilei pentru el şi inima îi este frântă. Dar cei drepţi dorm, iar somnul acelora le este plăcut în timpul zilei şi în timpul nopţii şi ei nici nu-şi dau seama de noaptea aceea lungă, care doar un ceas li se va părea în ochii lor. Apoi, la straja dimineţii, ei se trezesc cu bucurie. Cât despre cei răi, somnul lor atârnă greu asupra lor, şi ei sunt asemenea unui om care este doborât de o febră mare şi profundă şi se zvârcoleşte în pat încoace şi încolo, şi este înspăimântat toată noaptea, care pentru el se lungeşte, şi se teme de zorii zilei când Domnul lui îl va osândi.
Dar credinţa noastră învaţă astfel, că atunci când oamenii dorm, ei dorm acest somn fără să deosebească binele de rău. Iar drepţii nu îşi aşteaptă cu nerăbdare făgăduinţele lor, nici păcătoşii nu îşi aşteaptă osânda, până când vine Judecătorul şi-i desparte pe cei al căror loc este de-a dreapta Sa de cei al căror loc este de-a stânga Sa.”
În concluzie, Sfântul Ignatie spune că sufletul despărţit de trup are simţuri independente de trup prin care poate percepe lumea reală, în vreme ce Sfântul Efrem spune că acelaşi suflet despărţit de trup nu poate percepe lumea reală prin simţuri independente de trup, ci cel mult, asemenea bogatului în iad poate avea un vis al conştiinţei care nu are nicio legătură cu realitatea care curge în continuare şi după moartea lui, ci este o qintesenţă simbolică a vieţii trăite de el până la moarte. Fără să am pretenţia de a impune credinţa mea, eu cred în ceea ce spune Sfântul Efrem despre sufletul despărţit de trup şi nu în ceea ce spune Sfântul Ignatie.
În cartea sa, Sufletul după moarte (Ed. Anastasia, 2002), la pagina 63, Părintele Serafim Rose are un capitol, Tărâmul eteric al duhurilor, în care preia cu totul această filozofie greşită despre suflet a Sfântului Ignatie. Eu am cercetat opera Sfântului Efrem Sirul şi garantez că citatul dat de către Părintele Serafim Rose la pagina 85, pentru a demonstra existenţa vămilor văzduhului, atribuit Sfântului Efrem Sirul, în realitate este dintr-o lucrare apocrifă cu mult sub valoarea teologică a scrierilor Sfântului Efrem. Scrieri apocrife, care cu siguranţă nu-i aparţin Sfântului Efrem sunt şi cele publicate în cele 3 volume de Cuvinte şi învăţături, precum şi cea publicată pe blogul tău despre Antihrist. Cât despre viaţa Sfântului Efrem după Metafrast, publicată în Vieţile Sfinţilor sub oblăduirea Arhimandritului Ioanichie Bălan, este pură fabulaţie care nu are nicio legătură cu viaţa trăită de Sfânt, viaţă care se poate deduce în linii mari din opera sa autentică. Deşi este o operă destul de vastă, comparabilă cu cea a Sfântului Ioan Gură de Aur, opera autentică a Sfântului Efrem, de o valoare teologică excepţională, este foarte puţin cunoscută la noi, regăsindu-se doar în cele 3 volume de imne tipărite la editura Deisis în 2010, ceea ce însemnă foarte puţin faţă de total. Cine nu le are, să se ducă să le cumpere că încă se mai găsesc şi-mi va mulţumi după ce le va citi.
ApreciazăApreciază
Theodor
Tu zici ca sufletul nu vede si nici nu „vede”, nu aude si nici nu „aude”, nu simte si nici nu „simte”.
Eu nu sunt de acord.
Referitor la demonstratia:
“Că sufletul fără trup nu e în stare să vadă
o dovedeşte trupul însuşi; căci atunci când ajunge orb
şi sufletul este orb în el, bâjbâind împreună cu el.”
Eu zic asa:
Daca esti intr-un costum de cosmonaut si viziera castii din diverse motive devine opaca, tu nu vei mai vedea nimic. Dar daca iesi din costum, vezi din nou.
ApreciazăApreciază
N-ai citit cu atentie, si ai raspuns prea repede. Relatia trup suflet este mult mai stransa, nu e asa cam cum ar fi un om in costum de cosmonaut cu viziera in care omul ar inchipui sufletul si costumul de cosmonaut ar preinchipui trupul cum crezi tu. Trupul nu este o inchisoare a sufletului, asa cum vezi tu lucrurile cand faci o astfel de comparatie, ci aliatul lui de nadejde in lupta pentru mantuire.
Trupul omului este foarte valoros in iconomia lui Dumnezeu. Domnul S-a intrupat, S-a rastignit pe cruce, a murit si a inviat tocmai ca sa ridice trupul omului din starea cazuta in care l-a adus Adam la starea de trup de slava precum al Sau dupa inviere, trup pe care sa-l reuneasca cu sufletul si sa-l dea la toti la invierea de obste. Pentru aceasta El a primit sa aiba trup slabit ca al lui Adam, caci si Domnul suferea de foame, sete si oboseala, iar dupa inviere Si-a adus trupul la starea de trup de slava care nu mai suferea de toate acestea. Vezi dar ca Domnul va actiona irezistibil asupra trupului, dandu-ne la toti fie pacatosi fie drepti trupul de salva de la inviere, trup in care este imposibila comiterea pacatului.
Or, vine Origen, Sf. Ignatie, Parintele Serafim si cu tine si spuneti ca dupa ce iese din trup in urma mortii sufletul vede, aude, simte, miroase, gusta mult mai bine decat in trup, ca iese din costum zici tu. Pai, ce nevoie mai are de costum daca functioneaza asa de bine, ba chiar mult mai bine si fara costum cum crezi tu? Daca sufletul are simturi paralele independente de trup, atunci de ce nu mai poate lupta pentru mantuirea sa si dupa moarte, ca na , macar o zdrobire de suflet si un Doamne iarta-ma ca am pacatuit ar putea sa spuna daca ar avea posibilitatea cum crezi tu? Or, poate crezi tu ca Domnul nostru e neindurator si i-ar zice ingerului de suflet: Gata, degeaba te pocaiesti, n-ai facut-o cat erai in trup, de acum incolo nu te mai iert ca sunt neputincios sa te mai iert, gata la cazane si la draci cu tine in iadul vesnic (parca ti-am mai spus ca iadul nu e vesnic si se va desfiinta la inviere – vrei si aici citate, ti le dau)? Poate doar talibanii care vor fiat iustititia pereat mundus ar crede asa ceva. Dar Domnul nostru a spus Mila voiesc, iar nu jertfa. Crezi tu oare ca Si-ar da cu stangul peste dreptul avand in fata un suflet care se pocaieste, adica un suflet care si-a venit in sine si a scapat de moartea sufleteasca? Numai ca sufletul nu poate face pocainta decat prin simturile trupului si nu de unul singur, usurat de trup si cu simturi proprii mult activate cum spune Sf. Ignatie, altminteri Sfant, dar nu pentru aceasta invatatura gresita. Daca tu crezi ca sufletul are aceste simturi proprii, explica-mi si mie de ce nu poate face pocainta dupa moarte.
Deci vezi si tu ca sufletul nu e inger si lui ii trebuie neaparat un trup ca sa functioneze ca altfel nu poate. Asta e erezia mare a Sfantului Ignatie, el crede ca sufletul e inger si poate functiona independent de trup. Nici sufletul nu e om, nici trupul nu e om. La creatie, niciunul nu a fost facut inaintea celuilat, ci a facut Domnul dintr-o data omul trup si suflet. Omul este trup si suflet in structura perihoretica, adica suflet intrupat si in acelasi timp trup insufletit cum spune frumos Parintele Staniloae.
Chiar nu inteleg ce ai vrut sa spui prin replica:
„Tu zici ca sufletul nu vede si nici nu „vede”, nu aude si nici nu „aude”, nu simte si nici nu „simte”.” Explica-mi mai pe larg.
ApreciazăApreciază
Theodor
N-am zis ca trupul e o inchisoare.
Deci aceasta e o minciuna?
Despre IAD si SANUL LUI AVRAAM. Vedenia lui Cosma Monahul, înfricosatoare si folositoare
https://saccsiv.wordpress.com/2011/10/05/despre-iad-si-sanul-lui-avraam-vedenia-lui-cosma-monahul-infricosatoare-si-folositoare-2/
Dar ce scrie aici despre Sfantul Apostol Toma in India?
Sfantul APOSTOL TOMA a propovaduit cuvantul lui Dumnezeu la midieni, la parti, la persi si la indieni
https://saccsiv.wordpress.com/2014/10/06/sfantul-apostol-toma-a-propovaduit-cuvantul-lui-dumnezeu-la-midieni-la-parti-la-persi-si-la-indieni/
Dar multele de aici?
Soarta sufletului dupa moarte
https://saccsiv.wordpress.com/2015/01/23/soarta-sufletului-dupa-moarte/
Din care citez doar:
Sf. Ioan Damaschin, în slujba de înmormântare ortodoxă, înfăţisează cu însufleţire starea sufletului iesit din trup, dar care se află încă pe pământ, neputincios să intre în legătură cu cei dragi pe care îi vede: „Vai, câtă luptă are sufletul când se desparte de trup! Vai, cât lăcrimează atunci, si nu este cine să-l miluiască pe dânsul! Către îngeri ridicându-si ochii, în zadar se roagă; către oameni mâinile tinzându-si, nu are cine să-i ajute. Pentru aceasta, iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtimea vieţii noastre, să ne rugăm pentru odihna în Hristos a celui plecat, si pentru sufletele noastre mare milă.”
Referitor la ultima ta intrebare, am scris de exemplu “vede” intre ghilimele pentru a deosebi aceasta vedere de cea cu ochii trupesti, ca sa nu intrebi cum de vede daca nu are ochi.
ApreciazăApreciază
Chinurile iadului sunt VEŞNICE, aşa cum veşnică e şi fericirea raiului.
http://www.ioanguradeaur.ro/865/chinurile-iadului/
http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/despre-credinta-ortodoxa/despre-vesnicia-chinurilor-iadului-79928.html
ApreciazăApreciază
Cum sa fie minciuni? O minciuna este un neadevar spus cu bunastiinta, ceea ce sunt convins ca nu este cazul la aceste relatari. Nu te mai grabi sa dai cu toporul, ca gresesti. Asa a gresit-o si Danion cand a afirmat ca Parintele Cleopa a mintit cand a spus ca in Serbia e calendar indreptat si si-a ridicat ca prostu toti credinciosii in cap. E clar ca Parintele nu putea minti ca doar n-a spus intentionat, a fost doar o eroare de neatentie.
Dar… fii atent! In cazul acestor povestiri ai numai relatari de oameni care nu au murit de fapt. Relatarile lor sunt destul de diferite si practic nu ar fi nicio problema ca un om de pe pamant sa mai fie lasat din cand in cand sa vada pentru cateva clipe in viziune Raiul, asa cum l-a vazut si Sfantul Efrem care ne da in Imnele Raiului cea mai amanuntita descriere a Raiului dintre toti Sfintii Parinti. In Sfanta Scriptura nu ai despre iad decat ca este imparatia mortii in care moartea ii aduna pe cei morti si in care sufletul mortului nu mai poate face nici pocainta, nici doxologie ca zice Psalmistul: Cine Te va lauda in Iad? La Scriptura, la Apocalipsa, spune ca Iadul ii va da afara pe toti cei din el dupa care moartea si iadul vor fi aruncate in iezerul de foc, adica vor fi desfiintate nemaiavand obiectul scopului lor, de vreme ce toti vor invia. Cuptorul de foc sau iezerul de foc sau Gheena focului nu primeste morti, ci ingeri cazuti si oameni inviati. Asta e diferenta, in iad ai numai morti, in gheena ai numai vii. Iadul e temporar, gheena e vesnica. Conteaza mult aceasta diferenta pe care Parintii secolului de aur al crestinismului o faceau cu mare atentie – vezi si omiliile Sf. Ioan Gura de Aur despre Gheena, ca sa nu mai spun de Pastorala dinainte de impartasirea din noaptea Pastelui, unde Hrisostom ne spune clar invatatura Bisericii: Inviat-a Hristos si nimicitu-s-a iadul… Inviat-a Hristos si niciun mort nu mai este in groapa.
Acum despre aceste relatari de care amintesti. Sunt desigur folositoare pentru suflet dar nu sunt normative pentru fundamentarea unei invataturi dogmatice despre iad si Sanul lui Avraam (loc pe care in niciun caz nu trebuie sa-l confundam cu Raiul, mai bine confundam Imparatia cerurilor cu Raiul ca nu gresim). Stiai ca in Biserica Ortodoxa invatatura despre iad si vamile vazduhului nu este dogmatizata? Daca eu nu cred in vamile vazduhului nu exista nicio hotarare sinodala care sa ma anatemizeze, dupa cum nu exista nicio hotarare sinodala care sa anatemizeze pe cel ce crede in ele. Nu ai nicio relatare in Sfanta Scriptura despre vamile vazduhului ca sa poti dogmatiza si sa spui sigur ca exista si cine nu crede in ele nu se mantuieste. Asa ca relatarile despre care aduci vorba sunt doar anaghinoscomena ( cam ca Tobie) adica bune de citit si folositoare la suflet, mai ales pentru un suflet incepator in ale credintei care mai mult se teme de Dumnezeu decat il iubeste, un suflet care nu a ajuns inca la starea Apostolului care sa-si dea seama pe de-o parte ca pacatul pe care nu-l voieste pe acela il faptuieste, iar pe de alta parte sa spuna ca nimeni nu poate sa-l desparta de iubirea lui Dumnezeu (e vorba de iubirea lui pentru Dumnezeu). Eu recomand a citi mai degraba scrierile autentice Sfantului Efrem caci acestea te fac sa depasesti coordonata fricii fata de Dumnezeu pe care ti-o inspira aceste relatari de care amintesti si te plaseaza frumos pe coordonata iubirii lui Dumnezeu, coordonata in care nu pot inceta sa-L iubesc pe Dumnezeu desi imi dau seama cat de pacatos sunt.
Frate, eu am un plus fata de tine. Stii care este? Am trecut exact prin starea de credinta pe care o ai tu acum si ma comportam cam la fel ca tine in aprecieri. Nu cred ca la inceputul intoarcerii mele la Dumnezeu sa fi fost carti pe care sa le fi devorat cu mai mare pofta si interes decat Vietile Sfintilor si Sufletul dupa moarte al lui Serafim Rose, Parinte care o vreme a fost pentru mine cel mai iubit dintre Parinti. Dar Sfantul Efrem m-a invatat cum ii place lui Dumnezeu sa fie iubit de om si ca in orice face El nu este pedeapsa ci iubire desavarsita pentru om.
Ce-ti spun eu nu este dogmatizat, dar lasa-ti ratiunea sa judece. Eu cred ca afirmatiile despre suflet ale Sf. Ignatie si P. Serafim sunt gresite deoarece un suflet inzestrat cu simturi eterice si cu capacitate de a gandi liber in iad poate face pocainta si doxologie macar in gand. Daca faci pacatul cu gandul, te poti si pocai cu gandul. Or in iad nu se poate face pocainta, nici doxologie, desi conform Sf Ignatie ai avea capacitatea de gandire libera si intreaga. Sfintii Efrem si Afraat (care sunt de fapt sfintii care au avut curaj sa aprofundeze cel mai mult problema mortii, Sf Efrem a scris mult mai mult despre moarte decat Sf. Ignatie – citeste Imnele Nisibene sunt in engleza pe net) iti spun ca sufletul dupa moartea trupului nu mai are capacitatea de a gandi liber fara de acesta iar chinul sau odihna lui dupa moarte consta in cosmarul sau visul simbolic linistit primit de la Dumnezeu pana la inviere.
Nu ma astept sa iei in considerare pe loc ce-ti spun eu, dar sunt convins ca timpul si dorinta ta de a cerceta mai amanuntit aceste chestiuni vor lucra. Poti crede linistit in aceste relatari anaghinoscomena si in invatatura Sf. Ignatie. Tu te vei mantui cu Sf. Iganatie iar eu ma voi mantui cu Sfantul Efrem Sirul. In imparatie vom cunoaste care dintre ei a invatat mai bine, caci acum le vedem doar in ghicitura.
PS. Daca te intereseaza sa afli mai multe despre opera autentica a Sfantului Efrem si ai rabdare s-o citesti, iti pot trimite o lucrare scrisa de mine. Da-mi un mail pe care sa ti-o trimit.
ApreciazăApreciază
Buna ziua, foarte interesante posturile dar am o mica nelamurire ….daca iadul si raiul inseamna o stare de visare dupa adormire …duhul fiind in neputinta unei constiinte…ce rost ar mai avea propovaduirea Lui Hristos in iad ?……..daca acele duhuri erau fara putinta de alegere si se aflau intr-o stare de somn…cum mai alegeau sa creada in Hristos cand a coborat in iad ? Nu oare despre gheena sa fie vorba cand se vorbeste despre neputinta pocaintei a omului ..adica despre momentul de judecata cand sufletul se uneste cu trupul si atunci cand omului intregit in firea asumata ii este decis locul ? In rai este la fel cu duhurile …adica …Sfintii sunt tot duhuri visatoare ..care in lipsa trupurilor …sunt fara constiinta rationala pana la judecata lumii ???Mijlocitorii nostrii sunt doar ingerii ???Aici m-am cam pierdut ….
18. Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul,
19. Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare,
20. Care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă.( Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru, cap 3).
Multumesc anticipat .Doamne ajuta!
ApreciazăApreciază
Mihaela,
Numai iadul inseamna o stare de visare dupa adormire pentru ca acolo se intra mort, adica cu sufletul despartit de trup, iar omul in aceasta stare mult slabita nu poate decat visa ce-i da Dumnezeu sa viseze precum bogatul care se visa in vapaie. Cei drepti care au murit sunt dusi in Sanul lui Avraam asemenea lui Lazar. Sanul lui Avraam nu este echivalent cu Raiul, ci este un loc unde dreptii care au adormit se odihnesc si au un vis placut scurt si linistit pana la invierea de obste. Acum nu stiu daca Sanul lui Avraam e o zona speciala a iadului despartita de zona celor chinuiti de o prapastie (cam asa il vede Sf. Efrem pentru care iadul nu este neaparat loc de chin, ci depozitar al omenirii moarte de la Adam incoace), sau e un loc separat de iad. Indiferent cum e, este o anticamera a Raiului caci cei din el vor invia spre invierea vietii si spre intrarea in Rai. In Rai, dupa cum spune Sf. Efrem, nu poate intra decat omul intreg trup si suflet (reciteste cu atentie versurile din Imnul Raiului 8, 2-7, postate prin bunavointa lui Saccsiv). Sfantul spune ca sufletul singur nu poate intra in Rai deoarece nu are posibilitatea sa se bucure de bunatatile acestui loc. In Rai nu se poate intra decat vii cum suntem acum prin rapire la Rai datorita harului lui Dumnezeu sau in starea de inviere in trupul de slava pentru cei mantuiti.
Aceasta era miza disputei intre mine si Saccsiv. Saccsiv, care merge pe mana Sfantului Ignatie si a Parintelui Serafim Rose spune ca sufletele dupa moarte ori se duc in Rai, si Raiul fiind si el pur eteric ca sufletul (desi Eufrosin bucatarul, viu fiind, nu a adus din Rai un mar eteric, ci concret) mananca si ele si beau bunatati eterice si se bucura numai de chestii eterice, ori se duc in iad daca au picat la vamile vazduhului si acolo le chinuie diavolii ca in infernul din Divina Comedie a lui Dante. La inviere, Sfantul Ignatie spune ca trupurile vor fi coborate din nou la iad care ramane asa vesnic sau ridicate de pe pamant la cer in Rai si se vor uni cu sufletele lor (n-am sa inteleg niciodata cum, dar daca asta e „traditia otodoxa” la ora actuala, n-ai ce-i face – eu vin, dupa ce am cercetat serios problema, cu invatatura Sfintilor emblematici din secolul de aur ai crestinismului, dar se pare ca nimeni nu asculta de glasul Avei Isihiron din Patericul egiptean care spune ca el era la jumatate din Parintii de dinaintea lui ca stare de induhovnicire, iar cei care vor veni dupa el vor fi la jumatatea lui s.a.m.d.) .
Eu merg pe mana Sfintilor Efrem Sirul si Afraat Persul si spun ca sufletele dupa moarte merg in iad si in Sanul lui Avraaam unde au parte in functie de vrednicia lor de un somn linistit sau de un cosmar. La inviere, ies mortii din mormant (cam ca la Matei 27, 50-53 unde fii atenta ce spune:
„Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul.
Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat;
Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat.
Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora.”
Intelegem ca mortii aceea au inviat definitiv, adica in trupul de slava, si dupa invierea Domnului au iesit din mormant si s-au aratat in Ierusalim apoi au ajuns si ei in Rai. Sfantul Efrem spune ca odata cu invierea lui Hristos au fost inviati inainte de vreme, ca o parga a invierii si ei alaturi de Domnul, nu numai acei sfinti ai Vechiului Testament ci si Adam si Eva, si talharul care astfel se afla in Rai ca om intreg dupa promisiunea Domnului pe cruce. Vezi ca la ceva timp dupa aceea a inviat si Maicuta Domnului in trupul de slava si a fost ridicata la cer, a treia zi dupa adormire, tot asa si multi sfinti sunt deja inviati si in Rai, vezi la Apocalipsa unde spune ca Domnul invie pe sfintii sai si imparateste cu ei inainte de invierea de obste. Toti acestia sunt si ei in Rai si n-au trecut prin Judecata, conform Scripturii.) ca oameni inviati definitiv in trupul de slava si are loc Judecata solemna dupa care sunt timisi in Rai cu Domnul ca sa se bucure sau in Gheena cu Satan ca sa se chinuie ca nu sunt cu Domnul ci cu Satan, cel pe care si l-au ales de buna voie. (culmea e ca Sf. Efrem spune ca nici macar in Gheena oamenii de acolo nu vor fi chinuiti de diavoli ci in acel cuptor de foc ei vor fi cei care il vor chinui tot timpul pe Satan blestemandu-l pentru faptul ca i-a adus in acel loc).
Ca o sistematizare cele doua invataturi sunt:
La Sf. Ignatie iadul se confunda cu Gheena iar Raiul se deosebeste de Imparatia Cerurilor (chiar daca Evanghelistul a vazut in Apocalipsa Imparatia coborand pe pamant si Pomul Vietii din Rai in ea – cum o fi ajuns acolo daca nu e acelasi lucru cu Raiul, nu stiu – totusi macar in Imparatia cerurilor sa admita teologii traditionalisti de azi ca sufletul nu poate intra de unul singur ci numai ca om intreg trup-suflet).
La Sfintii Parinti din secolul de aur al crestinismului iadul este diferit de Gheena iar Raiul se confunda cu Imparatia Cerurilor. Mie mi se pare mai logica a doua varianta, caci raspunde la toate intrebarile, inclusiv la iubirea desavarsita a lui Dumnezeu pentru om.
Hristos nu doar ca a propovaduit in iad ci a facut mult mai mult, a spart portile iadului. Propovaduirea lui Hristos in iad consta in faptul ca de atunci toate sufletele din iad cunosc faptul ca iadul este un taram cu usile sparte. Acesta este si motivul pentru care El s-a intrupat, ca sa moara in trupul lui Adam slabit de pacat si, prin faptul ca El a trait fara de pacat, sa pacaleasca moartea ca sa-L inghita dar sa nu poata sa-L tina in imparatia ei, adica in iad, si sa-L dea afara in trupul de slava. De-aia zice Hrisostom ca s-a amarat iadul, ca a trebuit sa-l dea afara ca n-avea pacat. De la invierea lui Hristos, moartea noastra practic nu mai este moarte, fiind temporara, ci este somn, somnul de veci din care vom fi treziti la invierea de obste. Felul in care a propovaduit Hristos in iad e tainic, putea s-o faca foarte bine si prin intermediul visului simbolic dar care este adevarat prin invatatura sa (bogatul nu s-a milostivit nicio farama, nicio farama nu primeste, Lazar isi imagina ce bine ar fi sa-l primeasca acel bogat si pe el la o farama de la masa si iata ca pana la urma l-a primit Avraaam, insusi bogatul care-i pandea pe trecatori ascuns ca sa-i invite pe toti si sa-i omeneasca bine, bine – e limpede ca visul e simbolic si arata qintesenta vietii bogatului nemilostiv si a lui Lazar a carui mare virtute a fost ca nu l-a judecat pe acela, bogatul si-a primit nemilostivirea inapoi, Lazar a primit de la alt bogat compasiuinea pe care o dorea). Vezi la Sf Afraat ca, in vis, sluga netrebnica stie ce-l asteapta dupa inviere si chiar daca e un cosmar visul sau, ar vrea sa nu se mai trezeasca din el. Sfantul Efrem spune ca toti oamenii inviati in trupul de slava vor cunoaste tot adevarul si nu vor mai putea pacatui oricat de pacatosi au fost in trupul muritor. Se pare ca acesta este un mare chin pentru cei care nu se mantuiesc, sa vrei sa-ti satisfaci o patima pentru care nu te-ai mantuit (asemenea bogatului care mai voia sa bea ceva din bautura de la ospetele sale, cat de putin, chiar si o farama de apa) si sa nu mai poti.
Saccsiv a dat exemple de viziuni anaghinoscomena ale unor oameni care nu au fost morti.
Eu preiau o marturie a Sfantului Efrem Sirul din Imnul Biisericii 38,15
„Cei vii au făcut roată în jurul mortului care se întorsese la viaţă
pentru a-l întreba:’Cu ce se aseamănă existenţa în Şeol (n.m. denumirea mai veche a iadului)?
Acolo sufletele oamenilor sunt conştiente?’ Dar el răspunde:
’E ca şi cum m-am sculat din patul în care am dormit.’”
Eu cred ca si Sfantul Efrem ca mortea e somn in care omul este pur pasiv, nu o stare in care sufletul mai poate activa prin cunoasterea prin simturi eterice a vreunei realitati concrete precum Sf Ignatie.
Cu toate acestea oricine se poate mantui cu ambele invataturi daca nu face pacatul, pentru ca ambele invataturi au ceva comun totusi – te invata sa te feresti de pacat. Sf. Ignatie iti spune sa te feresti de pacat macar de frica ca uite ce te paste, Sfantul Efrem te invata sa ajungi sa te feresti de pacat exclusiv datorita iubirii pe care i-o porti lui Hristos si sa ajungi sa te rusinezi de iubirea desavarsita pe care Domnul ti-o poarta fara sa-ti mai pui problema chinurilor si a vamilor care nu mai au nicio importanta daca nu-L iubesti. Sincer sa fiu, eu daca as fi in locul lui Dumnezeu mi-as dori ca oamenii sa se mantuiasca pentru faptul ca ma iubesc pe mine si mai putin pentru faptul ca le este frica de mine. Dar se pare ca astazi in lume iubirea s-a racit mult de tot, mai iei un bocanc in gura si de la cei pe care tu de fapt ii admiri dar nu esti intrutotul de acord cu ei, si se pare ca varianta Sf. Ignatie agreata si de Saccsiv ar fi mai lucratoare pentru noi crestinii caldicei de azi.
Domnul sa-ti dea har sa te mantuiesti pentru ca-L iubesti. Semnele sunt bune, pentru ca ai o fire cercetatoare, iar Domnul a spus ca celui care cere i se va da, cel care cauta va afla, iar celui care bate i se va deschide.
ApreciazăApreciază
Reblogged this on sfintiinugresesc and commented:
Daca mai aveti indoieli, intelegeti IMAGINEA de la primul comentariu, cel al lui meritosului andrei-d (fost indragitor pana vara trecuta , ca multi din noi carora Cel de Sus ne-a mai oferit o sansa), care spune: <>
ApreciazăApreciază
Mirela,
Tu ai postat urmatoarele:
„Chinurile iadului sunt VEŞNICE, aşa cum veşnică e şi fericirea raiului.
http://www.ioanguradeaur.ro/865/chinurile-iadului/
http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/despre-credinta-ortodoxa/despre-vesnicia-chinurilor-iadului-79928.html”
La o privire superficiala asupra omiliei atribuite Sfantului Ioan Gura de Aur, s-ar parea ca ai dreptate caci acolo se spune:
„Poate că aşa te voi convinge că există iad. Gândeşte-te: Dacă aceia au fost supuşi atâtor chinuri, noi cum vom scăpa de chinurile iadului? N-ar fi ceva nelalocul lui, de vreme ce noi facem atâtea păcate grele? Lucrul e simplu: nu suntem pedepsiţi acum pentru că ne aşteaptă iadul veşnic.
Păcatul şi iadul au o legătură strânsă între ele. Cei nedrepţi şi păcătoşi sunt chinuiţi şi aici, înainte de a fi chinuiţi în iadul veşnic.”
Citatul de mai sus ar argumenta afirmatia ta apodictica referitoare la chinurile vesnice ale iadului. Insa tot in aceeasi omilie se mai spune:
„Gheena este nesuferită. Iadul este înfricoşător.”
Pe de alta parte, Sfantul Ioan Gura de aur spune in Pastorala:
Inviat-a Hristos si nimicitu-s-a iadul… Inviat-a Hristos si niciun mort nu mai este in groapa.
Acum incep intrebarile:
1) Daca iadul e vesnic si infricosator, la ce mai spune de Gheena ca e nesuferita? Ce rost mai are o Gheena nesuferita pe langa iadul vesnic infricosator?
2) De vreme ce se contrazic, in care dintre invataturi sa credem, in cea din omilie in care Sfantul zice ca iadul e vesnic, sau in cea din Pastorala in care acelasi Sfant spune ca Domnul l-a nimicit pe iad si niciun mort nu mai e in groapa?
O fire cercetatoare are datoria sufleteasca sa se informeze si sa afle care dintre cele doua invataturi este scriere apocrifa sau modificata, caci este limpede ca Sfantul Ioan Gura de Aur nu putea sa se autocontrazica, acum le spun ca e iadul vesnic si de Pasti le spun ca a fost nimicit. Tu care crezi ca este scrierea autentica? Pastorala citita obligatoriu in Biserica de Pasti, sau omilia pe care cine mai stie ce preot catadicseste ocazional si benevol sa o citeasca in Biserica atunci cand nu este el pregatit la tema?
Cat despre invataturile din al doilea link, ele reprezinta un catehism al Parintelui Cleopa. Dincolo de faptul ca in el pot fi gasite invataturi gresite, printre care cea mai grava este apologia calendarului indreptat ca ar fi cel corect, e un catehism la nivel de incepator in ale credintei. Or, noi nu avem voie sa luam de bun numai ce a spus Parintele Cleopa si gata ne mantuim fara sa mai cercetam si noi insine. Lupta pentru mantuire este mult mai grea. Ca sa fac o comparatie, e ca un joc de sah cu Satana in care noi trebuie sa-l invingem ca sa ne mantuim. El de obicei ne bate la acest „joc”, dar, prin mila lui Dumnezeu, cat suntem in viata, ne ridicam din nou, invatam din greseli strategia si tactica jocului si pana la urma trebuie sa-i dam mat si noi macar odata. In acel catehism Parintele Cleopa il invata pe neofit doar regulile generale si simple ale acestui „joc de sah”, in schimb Satan e, ca sa spun asa, la nivelul lui Kasparov. Stie toate teoriile deschiderilor, continuarile si jocul de final. Cum il bati? Nu-l poti bate daca nu-ti da Domnul har sa-l bati, adica sa faci o mutare pe care Satan nu a prevazut-o. Dar ca sa poti face o mutare neprevazuta pentru Satan, trebuie sa cercetezi si tu jocul, sa incerci sa-l perfectionezi, sa ai ceva personal cu care el nu este obisnuit. Or, perfectionarea in astfel de „joc de sah” este cerere la Domnul, cautare (tu cu mintea si rationamentul tau, nu ca a spus Parintele Cleopa sau chiar Gura de Aur – toti Sfintii in afara de Apostoli au si invataturi eronate, nu e unul la care sa nu gasesti si greseli, ca sa nu mai spun despre modificarile nepremise care s-au adus de-a lungul timpului la Biblie, astfel incat Biblia romaneasca cea mai de incredere este cea de la 1688 – si cred orbeste fara sa mai cercetez si eu cu gandirea mea daca e in regula sau nu) si batere la porti. Numai cand vede Domnul ca-ti pui intrebari si incerci sa le argumentezi iti da raspunsuri si strategii prin care il poti da mat pe dusman, pentru ca numai El l-a invins prin rastignirea pe cruce si stie cum sa-l invinga intotdeauna.
Eu cred in Pastorala pentru ca este invatatura Bisericii de cand a elaborat Sfantul Ioan Gura de Aur Sfanta Liturghie si asa s-a citit in Biserica de atunci fara nicio greseala. Cat despre omilie, ti-am aratat un punct de ambiguitate. Eu cred ca trebuie cercetat la ea daca a fost bine tradusa din greaca veche, daca chiar ii apartine Sfantului Ioan Gura de Aur sau daca nu cumva invatatura nu i-a fost alterata prin transcrieri repetate sau chiar voit pentru ca traducatorul avea alta viziune. Pentru asta ar fi de cercetat si comparat toate manuscrisele existente ale omiliei si trase concluzii despre vesnicia sau efemeritatea iadului la Sf.Ioan Gura de Aur numai dupa cercetare. Ar fi o teza buna de doctorat. Nu neg ca exista si posibilitatea ca textul publicat de ed. Egumenita sa fie corect, dar trebuie cercetat mai intai, nu crezut orbeste, mai ales acum cand traim vremea textelor rafistofilite.
Cat despre faptul ca fericirea Raiului este vesnica, sunt intrutotul de acord cu tine.
ApreciazăApreciază
Theodor
Îmi propui mai multă cercetare şi judecarea lucrurilor cu mintea proprie. Mă delimitez de părerea ta, căci consider că nu învăţătura îmi lipseşte şi că aloc destul timp studierii ortodoxiei.
Cât despre judecarea cu mintea proprie, sigur că fiecare om face asta măcar în măsura în care liberul arbitru îl îndeamnă să creadă pe cineva sau pe altcineva. Eu NU vreau să merg prea departe cu încrederea în propria raţiune, căci îmi sunt vii exemplele de genială inteligenţă a unor ereziarhi (Origen, de pildă) care, cu cercetarea şi multa încredere în ei înşişi şi-au agonisit IADUL.
Dacă tu crezi că studiile în care te lansezi cu multă siguranţă de sine îţi vor aduce mântuirea, te priveşte. Referitor la mine, aleg să cred învăţătura Bisericii, aşa cum am studiat-o şi înţeles-o eu după destulă cercetare. Ştiu şi ştie şi Dumnezeu că m-am silit să cunosc Legea Lui, încât am credinţa că dacă am înţeles ceva greşit, luându-mă după sfinţi precum Ioan Gură de Aur, nu mă va îndepărta Dumnezeu din Împărăţia Lui din pricina asta.
Cât despre veşnicia raiului, întreb: acesta de ce ar trebui să fie veşnic, căţă vreme este tot răsplata unor fapte limitate, ca şi iadul?
Sodomiţii şi gomorenii când au ieşit din iad sau când vor ieşi? Dar Irod, Stalin, Beria, Nicolscki, Diocleţian?
Cum rămâne cu „nimic necurat nu va intra în împărăţia cerurilor” şi cu „lucraţi cât aveţi lumină” plus pilda celor zece fecioare?
De ce mai zic sfinţii că doar ortodoxia este mântuitoare, dacă toţi oamenii vor ajunge în rai, mai devreme sau mai târziu? Oare mai trebuia să se răstignească şi să învieze Fiul lui Dumnezeu ca să ne mântuim? Islamiştii tăietori de capete se mântuiesc fără Hristos? Doar zici că raiul e veşnic, dar iadul NU e veşnic.
E mincinos Hristos, care zice: NIMENI nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine?
E prost, neinformat sau mincinos Sf. Ignatie Briancianinov, care spune:
„Ce spectacol vrednic de plans in hohote: crestinii care nu stiu in ce consta propriu-zis crestinismul! Privirea noastra intalneste acest spectacol neincetat: rareori vedem cate o exceptie, rareori putem intalni, in numeroasa gloata a celor ce se numesc crestini, unul care e crestin nu doar cu numele, ci si in fapt!
Intrebarea pe care o puneti dumneavoastra a devenit o intrebare obisnuita astazi: de ce sa nu se mantuiasca paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?. Spuneti ca printre ei se gasesc oameni cat se poate de buni. A-i pierede pe acesti oameni buni este contrar milei lui Dumnezeu!… Mai multe, spuneti ca: aceasta este contrar chiar ratiunii umane. Doar ereticii sunt si ei crestini. Sa te socoti mantuit, iar pe membrii altor credinte pierduti, este o nebunie, este o trufie fara margini… (ii scria acea femeie Sfantului Ignatie).
Crestinilor, ii raspunde Sfantul, voi vorbiti despre mantuire, dar habar n-aveti ce este mantuirea, de ce au nevoie oamenii de mantuire si, in sfarsit, nu-L cunoasteti pe Hristos, singurul mijloc al mantuirii noastre! Iata adevarata invatatura despre acest obiect, invatatura Sfintei, Universalei Biserici: Mantuirea consta in restituirea partasiei cu Dumnezeu. Aceasta comuniune a fost pierduta de intreg neamul omenesc prin caderea in pacat a protoparintilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinte pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atat a celor virtuosi cat si a raufacatorilor. Ne zamislim in faradelegi, ne nastem in pacat. Coborau in iad, dupa sfarsirea pribegiei pamantesti, nu doar pacatosii, ci si dreptii Vechiului Testament. La atata se limiteaza puterea faptelor bune omenesti. Acesta este pretul virtutilor firii noastre cazute!
Biserica a recunoscut intotdeauna ca exista un singur mijloc de mantuire: Rascumparatorul! Ea a recunoscut ca cele maimari virtuti ale firii cazute pogoara la iad. Daca dreptii adevaratei Biserici si facatorii de minuni, care credeau in Rascumparatorul ce urma sa vina, pogorau in iad, cum va inchipuiti ca paganii si mahomedanii si ateii, care nu au cunoscut si nu au crezut in Rascumparator vor capata mantuirea, numai pentru ca ei vi se par dumneavoastra draguti si buni, cand mantuirea nu se obtine decat printr-un singur, va repet, un singur mijloc, si acesta este credinta in Rascumparatorul.
Crestinilor! Cunoasteti-l pe Hristos! Intelegeti ca voi nu-L cunoasteti, ca va lepadati de El socotind mantuirea posibila fara El, pentru niscaiva fapte bune! Cel care socoate o mantuire posibila fara credinta in Hristos este renegat de Hristos si, poate din nestiinta, cade in pacatul greu al hulirii lui Dumnezeu. ….” ?
http://eresulcatolic.50webs.com/mnecredinciosi.html
ApreciazăApreciază
Antihrist va ajunge „coleg” cu Hristos, în rai? Căci, dacă raiul e veşnic, iar iadul nu e veşnic, înseamnă că la desfiinţarea iadului sufletele din acesta fie se vor muta în rai, fie va apărea un alt loc. O fi fiind asta învăţătura ortodoxă, dacă cea a veşniciei iadului nu e corectă!
Deci, să luăm liniştiţi acte cu cip şi chiar pecetea, că doar iadul e trecator şi tot în rai vom ajunge, chiar dacă mai târziu!
Şi iată-l şi pe mincinosul Apostol Pavel, care zice: „Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,
10. Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.”
ApreciazăApreciază
Of, Mirela
Iadul e numai pentru morti. Nu poti intra viu in iad. La inviere toti oamenii vor fi inviati. Gheena focului e pentru vii. Sunt locuri diferite. Gheena va fi vesnica. Antihrist va ajunge in Gheena. Scrie si la Scriptura ca profetul mincinos va fi aruncat in iezerul de foc. Eu, Scriptura si Sfintii Parinti spunem ca iadul se va desfiinta si in locul lui ramane Gheena focului. Aceea e vesnica, nu iadul care e temporar, si ca sa te „linistesc” cumva in privinta chinurilor vesnice, chinurile ei sunt mai cumplite decat chinul cosmarului din iad pentru cei adormiti nemantuiti.
ApreciazăApreciază
Theodor
Spui: „Eu, Scriptura si Sfintii Parinti spunem ca iadul se va desfiinta si in locul lui ramane Gheena focului. Aceea e vesnica, nu iadul care e temporar…”
Eu citesc că Sf Ioan Gură de Aur spune că IADUL e veşnic:
Sf, Ioan Gură de Aur: „Altfel vom fi osândiţi împreună cu el în IADUL cel VEŞNIC”.
„Cei nedrepţi şi păcătoşi sunt chinuiţi şi aici, înainte de a fi chinuiţi în IADUL VEŞNIC.”
!Să nu ne aruncăm, aşadar, în trândăvie şi în desfătări păcătoase, şi astfel pentru o clipă – căci toată viaţa noastră pământească nu-i decât o clipă – să ajungem în IADUL VEŞNIC.”
„În IAD „viermele lor nu moare şi focul nu se stinge” (Marcu 9, 44).”
http://www.ioanguradeaur.ro/865/chinurile-iadului/
Dar nu te opreşte nimeni să crezi ce doreşti şi să ai propria viziune asupra iadului. În ceea ce mă priveşte, îmi doresc să nu ajung în iad şi sunt sigură că nu voi ajunge acolo din cauză că m-am luat după învăţătura Sf.Ioan Gură de Aur că iadul e veşnic. Deci, nu te preocupa pentru mine şi pentru „liniştirea” mea în privinţa temei veşniciei iadului.
PS. Ordinea în care ai făcut enumerarea („Eu, Scriptura si Sfintii Parinti”) are legătură cu importanţa sursei?
ApreciazăApreciază
N-ai raspuns la intrebarea 2 in care atrasesem atentia ca acelasi SF. Ioan Gura de Aur citat de mine si citit in Biserica obligatoriu de Paste (ceea ce insemna invatatura oficiala a Bisericii) afirma nimicirea iadului. Tu esti libera sa crezi ce vrei.
Comentariul tau de la PS este persiflant, ceea ce nu este caracteristic nici decentei, nici duhului ortodoxiei. Ai fi avut dreptul sa-l faci daca ai fi adus un argument coerent la cele doua invataturi contradictorii ale aceluiasi Sfant Ioan Gura de Aur pe care eu le-am pus in discutie, prima ca argument pentru vesnicia iadului sustinuta de tine, a doua ca argument pentru efemeritatea lui sustinuta de mine.
Cand am spus – Of, Mirela – speram sa-ti dai seama ca tu de fapt te-ai lansat in disputa fara sa citesti cu atentie ceea ce am scris, drept pentru care puneai in seama mea concluzii eronate, precum aceea ca Antihristul va fi primit in rai.
Inainte de a ne desparti, caci nu iti voi mai raspunde daca nu vad la tine o dorinta sincera de a cerceta problema si a invata ceva, precum am vazut la Mihaela care cerea lamuriri suplimentare, te rog un singur lucru. Nu este musai sa iei in seama ceea ce spune eu in legatura cu problema iadului, o problema teologica foarte fina, in care multi Sfinti Parinti se contrazic. Dar cerceteaz-o singura ajutandu-te de Scriptura si de Sfintii Parinti. Vei vedea ca afirmatiile Sfintilor Parinti in aceasta problema inseamna mult mai mult decat aceasta omilie a Sf Ioan Gura de Aur despre chinurile iadului. Daca nu vrei sa cercetezi problema, nu este frumos sa vorbesti de rau pe cineva care a cercetat-o numai pentru ca ti s-a parut tie ca spune ceva cu care nu esti tu de acord desi nu ai argumente ca sa dezbati. Biserica si Sfintii Parinti nu spun: „Crede si nu cerceta!” asa cum indemni tu, chipurile din teama de a nu cadea in erezie, ci ne indeamna sa ne cercetam credinta, caci pentru aceasta ne-a dat Domnul minte, ratiune si logica, si apoi sa dezbatem problema cu argumente. De-abia cand credinta se bazeaza pe argumente puternice, adica este vorba de o credinta cercetata, este o credinta solida.
ApreciazăApreciază
Theodor
Nu am răspuns la cuvintele Sf Ioan (Inviat-a Hristos si nimicitu-s-a iadul… Inviat-a Hristos si niciun mort nu mai este in groapa) pentru că nu mi s-a părut important. Văd că pentru tine este, deci îţi răspund că nu înţeleg din acest text că în iad nu a mai rămas nimeni, ci că din iad au ieşit drepţii Vechiului Testament şi cei care L-au primit pe Hristos ca Domn şi Dumnezeu.
Tu ce zici, a ieşit din iad şi Iuda, cel care a trădat, apoi s-a spânzurat?
Cât despre PS., pe care îl consideri indecent şi persiflant, cred că ar fi trebuit să îţi atragă ţie atenţia. Te las pe tine să faci constatări, dacă te interesează acest aspect.
În rest, sunt de acord cu tine asupra inutilităţii continuării discuţiei.
ApreciazăApreciază
Mirela,
Modul superficial in care ai tratat un text foarte important citit in Biserica ma determina sa dau lamuriri suplimentare ca nu cumva un cititor al acestor raspunsuri pe blog sa creada ca ai putea avea dreptate.
Tu spui:
„Nu am răspuns la cuvintele Sf Ioan (Inviat-a Hristos si nimicitu-s-a iadul… Inviat-a Hristos si niciun mort nu mai este in groapa) pentru că nu mi s-a părut important. Văd că pentru tine este, deci îţi răspund că nu înţeleg din acest text că în iad nu a mai rămas nimeni, ci că din iad au ieşit drepţii Vechiului Testament şi cei care L-au primit pe Hristos ca Domn şi Dumnezeu.
Tu ce zici, a ieşit din iad şi Iuda, cel care a trădat, apoi s-a spânzurat?”
Un lucru e bun. Recunosti si tu ca sunt cuvintele Sf. Ioan Hrisostom. Tie nu ti s-a parut important deoarece intelegerea ta asupra acestui text este eronata. Textul nu se refera exclusiv la invierea acelor morti despre care pomeneste Matei, ci se refera la invierea de obste a mortilor care va avea loc la trambita ingerului asa cum scrie la Apocalipsa. Sf. Ioan spune cu alte cuvinte: Deoarece Hristos a inviat, toti oamenii vor invia. Deduci acest lucru deoarece numai la invierea de obste a mortilor niciun mort nu va mai fi in groapa. Sfantul foloseste la timpul prezent ceea ce se va petrece in viitor deoarece stia ca prin invierea lui Hristos se va petrece in mod sigur si invierea trupeasca a tuturor oamenilor. E o figura retorica aici care pune in evidenta importanta invierii lui Hristos. In momentul in care toti oamenii vor invia, iadul este desfiintat caci nu mai are obiectul muncii, adica suflete despartite de trupurile moarte. La rastignirea lui Hristos, cand Domnul a strigat pe cruce si si-a dat duhul au inviat doar unii din dreptii Vechiului Testament, cei pe care i-a ales Domnul sa invie, caci Scriptura spune ca multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat, dar nu toate. Ceilalti, aflati in Sanul lui Avraam se vor scula si ei la invierea de obste spre invierea vietii, iar ceilalti spre invierea mortii (este evident aici vorba despre viata si moartea sufleteasca).
Cat despre Iuda, eu cred ca la invierea de obste va fi si el inviat, va fi scos din iad si supus Judecatii de Apoi si este probabil (eu nu spun sigur, ca nu iau eu judecata Domnului) sa fie aruncat in Gheena focului sau iezerul de foc care va fi inaugurata dupa Judecata. Daca tu vrei sa faci un talmes-balmes teologic intre vii si morti confundand Gheena cu un iad vesnic, e treaba ta. La Apocalipsa scrie ca iadul va da afara toti mortii sai dupa care moartea si iadul vor fi aruncate in iezerul de foc. Eu iti fac inca odata distinctia ca in iad nu pot intra oameni vii trupeste, iar in Gheena nu pot intra oameni morti trupeste.
Dar se pare ca tu nu judeci lucrurile decat prin prisma unei aversiuni sufletesti pe care o ai fata de mine si care te face sa pui pe seama mea numai concluzii eronate, ca sa nu le spun erezii, precum ca Antihristul se duce in Rai sau Iuda a iesit deja din iad. Afirmatiile mele nu ti-au oferit niciun argument logic ca sa tragi astfel de concluzii si sa le pui pe seama mea. Nu-i frumos ce faci, raspunsurile tale nu provin din dorinta de a cerceta, ci din dorinta ta de a ma discredita. Sa stii ca daca ai avea argumente, nu m-as supara deloc daca m-ai discredita, ci ti-as multumi si as lua in mod foarte serios seama la ele.
ApreciazăApreciază
Theodor
Spui: „Modul superficial in care ai tratat un text foarte important…”
Dacă textul este foarte important, aşa cum zici, înseamnă că el a fost analizat de diverşi sfinţi. Aştept să îmi oferi interpretările acestora asupra textului, nu pe ale tale.
Mă acuzi de superficialitate pentru că nu am considerat necesar să îţi răspund la întrebarea pe care o numeşti „punctul 2”. Totuşi, după ce ai afirmat că Sfinţii Părinţi spun că iadul nu e veşnic, ai făcut abstracţie de mai multe citate în care Sf. Ioan Gură de Aur vorbeşte despre iad ca fiind veşnic.
Întreb: de ce Sf. Ioan Gură de Aur afirmă că iadul e veşnic? Nu am înţeles eu ce zice, e el mincinos/superficial sau nu ştie ce zice, dar ştii tu mai bine?
Despre presupusa intenţie a mea de a te discredita, care o fi scopul? Nu ştiu ce credit îţi atribui, dar eu nu te-am mai „văzut” (nu te-am reţinut) pe aici, deci nu ştiu ce credit ai . „Aversiune sufletească” faţă de tine? de unde şi până unde?
Dar ceva este: mirare/iritare faţă de siguranţa cu care afirmi că greşit sfântul cutare sau cutare Oare te călăuzeşte/luminează pe tine Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, mai mult decât pe acei mari sfinţi despre care spui că au greşit?
ApreciazăApreciază
Sfantul Ioan face in Pastorala comentariu la Osea 13,14, text care spune acelasi lucru.
„Moarte, unde-ti este biruinta?
Iadule, unde-ti este boldul!”
Daca tu nu consideri ca Pastorala citita in Biserica, in care Sfantul Ioan Gura de Aur interpreteaza profetia lui Osea, este foarte importanta si interpretezi cum te duce pe tine capul, e problema ta. Se vede ca nu prea te duci la impartasit in noaptea Invierii ca atunci poate ai asculta-o in Biserica citita de preot, ar incepe sa-ti vibreze si tie sufletul la ce spune aceasta Pastorala si nu te-ai face atat ca n-o bagi in seama pentru ca ti-o indica de ratacitul de mine. Sau poate ca nici profetia lui Osea nu este foarte importanta, chiar daca face ea parte din Sfanta Scriptura.
Mirela, tu chiar nu observi ca eu iti dau tot timpul lamuriri utile si bine ancorate in Scriptura, Parinti si logica in vreme ce tu vaslesti din greu cu afirmatii neargumentate pornite din mirarea si iritarea pe care ti le provoaca lipsa de cercetare? N-ai decat sa continui, in fata unui tert cititor te asigur ca nu eu sunt cel care se face de ras.
ApreciazăApreciază
Theodor
În primul rând, nu văd unde „interpretez după cum mă duce pe mine capul”. În schimb, văd că nu îmi explici de ce Sf. Ioan Gură de Aur afirmă în mai multe rânduri că iadul e veşnic.
Spui: „Se vede ca nu prea te duci la impartasit in noaptea Invierii, ca atunci poate ai asculta-o in Biserica citita de preot, ar incepe sa-ti vibreze si tie sufletul”
Chiar ştii tu???
Mă mai avertizezi că, în faţa unui terţ cititor, mă fac de râs. Îţi răspund că nu mă preocupă să fac bună impresie pe aici şi nici nu mă interesează, ca pe tine, „discreditarea” pe internet. Deci, dacă te mângâie dobândirea de credit şi de „imagine”, n-ai decât să te bucuri de faptul că ai „crescut” prin dialogul nostru.
În ceea ce mă priveşte, sunt sceptică la adresa celor mai deştepţi decât sfinţii.
ApreciazăApreciază