SACCSIV – blog ortodox

De bagat la cap: CALUGARUL BETIV

Posted in rubrica incepatorului, Uncategorized by saccsiv on noiembrie 30, 2014

Iata ce putem citi la Calugarul betiv:

Trăia odată în Muntele Athos un călugăr, care locuia în Karyes. El bea şi se îmbăta în fiecare zi, scandalizând pelerinii.

În cele din urmă a murit şi acest lucru i-a uşurat pe o parte dintre credincioşi, ei mergând şi spunându-i încântaţi părintelui Paisie Aghioritul că s-a rezolvat în cele din urmă această problemă uriaşă.

Părintele Paisie le-a răspuns că el ştia despre moartea călugărului, fiindcă a văzut un batalion întreg de îngeri care au venit să ridice sufletul acestuia.

Pelerinii au fost uimiţi, iar unii au protestat şi au încercat să-i explice mai bine părintelui despre cine este vorba, gândindu-se că bătrânul nu a înţeles.

Stareţul Paisie le-a explicat însă: „Acest călugăr s-a născut în Asia Mică, pe vremea când turcii încă mai adunau toţi băieţii din locurile luate în stăpânire. Ca să rămână fără el, părinţii îl luau cu ei la seceriş, şi ca să nu plângă şi să-i lase să muncească, îi puneau raki* în lapte ca el să doarmă. Prin urmare, el a crescut şi a ajuns un alcoolic fără voia lui. La un moment dat a găsit un bătrân care i-a spus să facă metanii şi rugăciuni în fiecare noapte şi s-o implore pe Fecioara să-l ajute să scadă câte un pahar din băutura lui zilnică.

După un an a reuşit, cu pocăinţă şi luptă, să ajungă de la 20 de pahare de băutura la 19 pahare. Lupta a continuat pe parcursul anilor şi în cele din urmă a ajuns la 2-3 pahare, din care el tot se îmbată.

Lumea a văzut, de-a lungul timpului, un călugăr alcoolic care scandaliza pelerinii, dar Dumnezeu a văzut un luptător, care a dus o bătălie lungă pentru a reduce patima să.”

18 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. bogdan said, on noiembrie 30, 2014 at 6:46 pm

    Apreciază

  2. geo said, on noiembrie 30, 2014 at 8:03 pm

    RECUNOAŞTERE INTERNAŢIONALå. În timpul războiului, în afara graniţelor României activa o importantă comunitate de legionari, emigrată în Germania, Italia şi Spania după aşa-zisa “rebeliune” contra lui Ion Antonescu din 21-23 ianuarie 1941. Hitler i-a luat “în grijă pe “capii” Mişcării, pentru cazul în care Antonescu ar fi “deraiat” de la alianţa cu Germania. Dictatorul nazist n-a avut nevoie să se folosească de “atu”-ul legionar, deoarece Ion Antonescu i-a fost colaborator fidel în războiul din Est. Însă “defecţiunea” de la 23 august 1944 i-a reactivat politic pe legionari, deoarece naziştii au decis să sprijine un guvern român în exil, care să susţină o mişcare de sabotaj în spatele forntului sovietic. Din decembrie 1944 până în mai 1945, la Viena, a funcţionat guvernul Horia Sima, constituit în majoritate din legionari exilaţi în timpul lui Antonescu şi câţiva militari care dezertaseră deoarece nu doreau să se supună sovieticilor.
    Împărţirea Austriei în zone de influenţă ale Aliaţilor i-a găsit pe legionari în teritoriile controlate de americani, în cea mai mare parte. Foştii membri ai guvernului de la Viena (fără Horia Sima, care fugise în nordul Italiei) au formulat un memoriu militarilor americani, prin care-şi exprimau dorinţa de a lupta în continuare împotriva comunizării României. Însă la acea dată Statele Unite nu-şi permiteau să susţină public o dizidenţă în spaţiul controlat de Uniunea Sovietică din Europa de Est, astfel că legionarii “cu grade” au fost arestaţi şi internaţi în lagăre. Ei au fost anchetaţi de o comisie care activa pe lângă Tribunalul de la Nurnberg, pentru a se stabili în ce măsură se făceau vinovaţi de crime de război. Cercetările au relevat faptul că membrii Mişcării legionare nu se făceau responsabili de crime de război în Est, astfel că au fost absolviţi de orice responsabilitate privind abuzurile contra populaţiei şi evreilor peste Nistru.
    Începând din 1946, legionarii au început să fie “curtaţi” de franco-anglo-americani, pe fondul răcirii relaţiilor cu Uniunea Sovietică. Serviciile secrete ale puterilor democratice elaborau în acea perioadă tot felul de scenarii post-belice privind relaţiile internaţionale, printre care şi finanţarea unui război de gherilă contra sovieticilor în statele comunizate de Armata Roşie.

    http://jurnalul.ro/scinteia/istoria-comunismului/miscarea-legionara-reactivata-de-americani-119387.html

    Părintele Arsenie Boca, ieromonah, teolog și pictor ortodox român, născut la 29 septembrie 1910 la Vața de Sus, judeţul Hunedoara, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și, apoi, la Mănăstirea Prislop. Datorită personalității sale şi darului de văzător cu duhul, mii de credincioși veneau să-l asculte. Însă, tot din acest motiv, a fost hărțuit de Securitatea bolşevică. A fost unul dintre martirii comunismului, fiind închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. După 1959, i s-a interzis activitatea preoţească până la moarte, care a survenit la 28 noiembrie 1989. La mormântul său de la Mănăstirea Prislop din Țara Hațegului se perindă, zilnic, sute de pelerini, iar la sărbătorile aniversare vin zeci de mii de credincioşi din întreaga ţară, care atestă prin mărturiile lor minunile săvârşite de Părintele Arsenie Boca. Pentru că evlavia populară vorbeşte de la sine, cerem Patriarhiei Române, Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, să înceapă demersurile fireşti pentru canonizarea Sfântului Ardealului.

    Aşa să ne ajute Dumnezeu!

    http://www.petitieonline.com/pentru_canonizarea_printelui_arsenie_boca_-_sfantul_ardealului

    http://www.primascoalaromaneasca.ro

    http://activenews.ro/76-de-ani-de-la-executarea-lui-cz-codreanu-portretul-realizat-de-emil-cioran_1874706.html

    Apreciază

  3. geo said, on noiembrie 30, 2014 at 8:15 pm

    http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro/Lep%C4%83darea-de-istorie-interviu-cu-Pr.-Mihai-Andrei-Aldea.html

    Parintele Nicolae Tanase despre tara noastra se vorbeste in Biblie. Havila. Cineva harnic a scris cate ceva aici

    http://vestitorul.blogspot.com/2008/03/capitolul-2-versetul-11-de-la-facere.html

    Apreciază

  4. Carmen said, on noiembrie 30, 2014 at 10:06 pm

    E greu cu judecarea aproapelui..dar Dumnezeu are grija sa ne atentioneze ,cateodata,prin faptul ca ajungem sa cadem si noi la fel ca cel pe care l.am judecat.Doamne iarta si ajuta!

    Apreciază

  5. aha said, on noiembrie 30, 2014 at 11:48 pm

    of of…am experimentat-o si pe asta intru-catva. e adevarata povestirea! ma refer ca se intampla in realitate! asa e! grabnici suntem sa judecam! practic, nu ne uitam la noi!!! am facut si eu asa si stiu ca m-am rusinat!

    Apreciază

  6. blue said, on decembrie 1, 2014 at 12:00 am

    Există şi acum sate în care copiilor li se pune alcool în lapte ca să doarmă profund şi să nu deranjeze pe adulţi. Plus că sunt învăţaţi de mici cu băutura, li se dă câte puţin la masă, cică să nu li se facă poftă. Unii dintre ei devin alcoolici irecuperabili, alţii ( mai puţini, ce-i drept ) capătă o aversiune naturală faţă de orice tip de alcool. În primul caz se pot confrunta şi cu probleme psihice, fie pentru că sunt concepuţi la beţie, fie pentru că alcoolul consumat din copilărie provoacă afecţiuni cerebrale irecuperabile. Sunt şi persoane care reuşesc să treacă peste acest imens handicap, dar e una dintre cele mai cumplite lupte pe care o poate purta omul.

    Apreciază

  7. A.D.D. said, on decembrie 1, 2014 at 12:07 am

    Apropo’ de judecat si aruncat cu piatra:am dat click pe sursa si am ramas cam uimit de ce-am vazut pe-acolo.

    Apreciază

  8. Klauss said, on decembrie 1, 2014 at 3:44 pm

    Niciodata nu trebuie sa judecam lumea si lucrurile dupa aparenta. Dincolo de aceasta, realitatea poate fi cu totul alta.Si noi, judecand aproapele, ne incarcam cu pacatele acestuia, pe care l-am judecat. „Nebunule, Judecata mea ai luat-o tu.” Infricosatoare Cuvinte dumnezeiesti!

    Apreciază

  9. ORTODOXIE said, on decembrie 1, 2014 at 6:49 pm

    Reblogged this on CREDINŢĂ DREAPTĂ ORTODOXĂ!!!.

    Apreciază

  10. bi3 said, on decembrie 1, 2014 at 10:39 pm

    Stie cineva cartea in care apare povestirea in original? Nu ma indoiesc de veridicitatea ei, dar http://www.svetlanasauciuc.ro/ nu prea imi inspira incredere asa ca as vrea sa vad si originalul.

    Multumesc.

    Apreciază

    • saccsiv said, on decembrie 2, 2014 at 12:00 am

      bi3

      Dar ai vazut c-o gasesti si in alte parti, nu?

      Apreciază

      • bi3 said, on decembrie 2, 2014 at 2:05 pm

        Da, pe net se gaseste in multe locuri, dar ma intrebam care o fi sursa ei. Ma asteptam sa fi aparut in vreuna din cartile traduse de Pr. Stefan Nutescu si editate de Editura Evanghelismos (unde au aparut marea majoritate a scrierilor Cuviosului Paisie).

        Apreciază

      • bi3 said, on decembrie 2, 2014 at 2:06 pm

        Lasand la o parte asta, e o povestire foarte frumoasa care chiar ne face sa luam aminte la noi insine.

        Apreciază

  11. Radu said, on decembrie 6, 2014 at 7:17 pm

    Asta e buna pentru aia care se cred ei fara de greseala si critica imediat si dau reprosuri
    Nu stim noi e posibil multi oamenii sa se afle intr-o situatie la fel ca acel calugar si noi sa acuzam pe nedrept in necunostiinta de cauza si sa pacatuim in fata lui Dumnezeu.
    E mai bine sa fim rezervati si neutri sa nu judecam daca nu stim tot adevarul si toate informatiile dinainte.

    Apreciază

  12. bi3 said, on februarie 3, 2015 at 5:46 pm

    Citind volumul 2 al cărţii „Cuviosul Paisie Aghioritul – mărturii ale închinătorilor” (editura Egumeniţa 2014), am găsit la paginile 82-83 următoarea relatare, în care e posibil să fie vorba de acelaşi monah (originalul povestirii de mai sus încă nu am reuşit să-l găsesc pe nicăieri, dar sper în continuare că e o întâmplare adevărată):

    [Extras din mărturia lui „Iulianos Alexandros, Psihiatru, Directorul Centrului de Sănătate Psihică, Kavala”.]

    Stareţul [Sf. Paisie Aghioritul] ne-a povestit încă o întâmplare demnă de luat aminte, ca să ne consemneze greşeala pe care o facem judecându-i pe oameni în mod superficial numai din pricina purtării lor exterioare, accentuând totodată greşeala de a vizita cineva Sfântul Munte doar din curiozitate pentru turism şi recreere, iar nu pentru folos duhovnicesc. „Voi”, a spus el, „veniţi în Sfântul Munte ca să aflaţi o parte din Rai pe pământ. Uitaţi că şi aici trăiesc oameni păcătoşi, care se luptă să-şi supună patimile şi să ajungă la binecuvântata pocăinţă. Vedeţi câţiva monahi care nu au o purtare cum trebuie, vă scandalizaţi şi judecaţi! Nu ştiţi, însă, ce ascunde în sine fiecare suflet şi ce luptă duce. Se află aici un monah care se-nvârte prin Karyes. Este alcoolic şi din această cauză mulţi mireni îl dispreţuiesc şi-l iau în râs. Însă acest om ascunde o poveste dramatică şi o mare luptă.

    Era băieţel de şapte-opt ani când a venit în Grecia ca refugiat împreună cu mama lui. Se îmbolnăvise de malarie şi avea continuu febră. Nu erau medicamente, iar mama lui îi dădu rachiu pentru temperatură! Aşa încet-încet copilul s-a obişnuit cu alcoolul. Când a crescut era deja alcoolic, iar un doctor l-a sfătuit în felul următor: «Tu acum, fiule, ai păţit ce-ai păţit, cel puţin ai grijă să nu-i iei şi pe alţii în gâtlejul tău[*]. De aceea, bine ar fi să nu te căsătoreşti, ca să nu-i faci şi pe alţii nefericiţi!». Şi astfel, s-a hotărât să se jertfească pe sine, să nu-şi întemeieze o familie şi să ia şi alte păcate asupra sa, şi a venit aici în Sfântul Munte, ridicându-şi în fiecare zi crucea sa. Pentru voi, însă, el este un călugăr alcoolic care vă scandalizează prin purtarea lui! De aceea să nu-i judecaţi pe alţii! Aceasta este treaba lui Dumnezeu”.

    [*] O expresie care înseamnă să nu le transmită şi altora din familie patima băutului (n. tr.).

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.