Medicul Radu Zamfir n-a inteles nimic din accidentul de avion
Iata ce aflam din articolul Medicul Radu Zamfir, înapoi în sala de operaţii, la zece zile după accidentul aviatic din Apuseni:
Potrivit unui comunicat de presă al Spitalului Judeţean Sibiu, organele vor fi prelevate de la un pacient de 34 de ani aflat în moarte cerebrală, echipa de medici de la Sibiu obţinând acordul familiei acestuia pentru prelevarea oricărui organ viabil care ar putea salva viaţa altcuiva.
Bărbatul a fost internat la Secţia de Terapie Intensivă marţi, în comă profundă, cu „traumatism cranio-cerebral, hemoragie subarahnoidiană, multiple fracturi craniene şi fracturi costale”.
Potrivit coordonatorului de transplant Victor Zota, la intervenţia de prelevare de organe care va avea loc la Spitalul Judeţean din Sibiu vor participa, pe langă doctori de la această unitate medicală, şi medici din Bucureşti, Târgu Mureş şi Cluj.
„Este vorba despre ficat, rinichi, ţesuturi, dar şi cord şi pancreas, iar pentru acestea din urmă vor fi făcute evaluări de către specialiştii care vor veni din Târgu Mureş şi Cluj. Totodată, rinichii vor transplantaţi unor pacienţi din Cluj”, a spus Zota, potrivit Mediafax.
El a precizat că pentru prelevarea de ficat va merge la Spitalul Judeţean din Sibiu o echipă de medici condusă de medicul Radu Zamfir, care la o săptămână şi jumătate de la accidentul aviatic din Munţii Apuseni va pleca într-o misiune de prelevare, după ce luni şi-a reluat activitatea la Spitalul Fundeni.
Conform sursei citate, echipa din Bucureşti va mai fi formată din specialişti în transplant de ţesuturi din Colentina, care vor ajunge la Sibiu cu o ambulanţă de şase locuri.
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Eu personal am vazut M-O-A-R-T-E-A de 3 ori(NU MIE FRICA DE EA CI DE DUMNEZEU). Nu mergeam la slujbe in zi de sarbatoare pentru sfinti. Pina ce m-am intrebat de ce pe 6 Dec (sf. NICOLAIE) mi-am rupt femurul. Am mers 2 ani in carja ca sa pricep. Nici acest CALAU nu v-a scapa de pedeapsa divina. O spune STAN PATITU.
ApreciazăApreciază
Era omenesc sa-l inveleasca cu o patura sau tapiteria scaunelor avionului pe pilotul care i-a salvat viata atat domniei sale, cat si colegilor de breasla, nu sa-l lase sa moara de frig. Intotdeauna oamenii buni, superiori cad prada oamenilor mediocrii.
ApreciazăApreciază
Poate ca acest accident l-a schimbat putin ca sigur l-a pus pe ganduri dar nu poate sa iasa din acest carusel .
Inca nu este convins . Valentina de la Iasi a spus ca nu este de acord cu transplantul de organe ca poate ” donatorul ” va merge in iad si atunci il trage si pe ” primitor ” in iad .
ApreciazăApreciază
Eu cred ca acest medic se crede un salvator de vieti si nu de partea raului.Eu nu ma pricep la subiecte de genul acesta de aceea ma abtin sa fac un comentariu.
ps:am citit azi ca la Slatina un medic a facut un avort unei femei care nu era insarcinata!Am citit doar titlul care suna cam asa cum am scris..
ApreciazăApreciază
Eu cred,ca un anumit prototip de persoane,nu vad barna din propriul organ vizual,insa au taria nesabuita de caracter de a judeca pe altii. Pe acest pamant,nimeni nu este in masura sa judece pe nimeni. Consider ca sunt multe comentarii rautacioase raportate la acest OM. Insa,nu stiu,cati sunt,cei care vad cum isi dau viata medicii pentru umanitate,iar aceste operatii sunt benefice pentru multi. Asa cum duhovnicii au harul de a vindeca sufletu,medicii au harul de a vindeca exteriorul! Acest om este un om special,cu defecte sau pasiuni,bineinteles,dar stie care este indatorirea lui in aceasta viata.
ApreciazăApreciază
Medicul nu a inteles nimic pentru ca NU POATE sa inteleaga. El este un produs tipic al noii ere si al filosofiei post industriale. El este orice doriti dvs sa fie acum: ecologist, erou al mass media, absolvent de scoli inalte, zburator si motociclist de viteza( ca doar asa-i la moda…). El nu are ochi de vazut si urechi de auzit. In semetia data da diplomele si pregatirea sa el nu va pleca niciodata urechea la aceste semne, considerandu-le orice: sincronicitati, fatalitate, intamplare, ghinion – dar nu invatatura dumnezeiasca. De ce credeti ca tot repeta Domnul vorbele” pentru cine are urechi de auzit sa auda’? Pentru unii ca acesta, care , coplesit de autosuficienta sa, nu mai poate vedea ce-i in jurul sau. Intelegeti odata ca acum este vremea lor. Ce sa invete acest medic? Ca lucrurile au fost simple: avionul s-a prabusit cand se duceau sa preleveze organe de la un muribund. Mai simplu de atat nu se poate. A doua oara nu te mai duci. Sa perseverezi in gresala este diabolic, dar sa perseverezi cand nici macar nu vezi gresala, asta este nebunie curata.Si ne intoarcem la vorbele marelui Antonie, care spunea ca va veni o vreme cand oamenii vor inebuni …Medicii astia sunt pro avort, pro prelevare de organe, pro fertilizare in vitro, pro mai stiu eu ce…nebunia vremurilor. Cred ca aici functioneaza foarte bine indemnul: DOCTORE, VINDECA-TE MAI INTAI PE TINE INSUTI!
Daca scapam dintr-un asa accident de avion, cred ca 6 luni stateam intr-o manastire sa ma rog zi si noapte si sa multumesc lui Dumnezeu. Si apoi as fi renunat la motocicleta, zboruri, parapante si cascadorii…Din pacate, cred ca o sa mai auzim de acest doctorica…Ce sa spun? Dumnezeu sa-l apere si sa-i dea mintea cea de pe urma si sa-i deschida ochii…E baiat tanar.
ApreciazăApreciază
Are si mentor mason: Prof. dr. Irinel Popescu …
ApreciazăApreciază
Da, am cautat date pe net, Irinel Popescu are grad 33 si a declarat ca a intrat in masonerie gratie relatiei cu unul dintre pacientii sai…In plus, acest mason a fost si decorat de PF Daniel, daca nu ma insel, cu Crucea patriarhala. Deh, vrednic este, ca si Ponta, nu-i asa? Mie mi se pare ca astia, cu toate titlurile lor pompoase, de fapt nu au nici un pic de intelepciune si sunt orbi, orbi si surzi…
ApreciazăApreciază
cand i-au aratat la tv costumul de motociclist, pe spate acesta avea numarul 33
ApreciazăApreciază
Daca ar sti acest om ca ceea ce face este impotriva credintei ortodoxe si deci impotriva lui Dumnezeu , poate si-ar da seama ca acest accident prin care a trecut , a fost o avertizare pt el , insa cum multi ca el , nu au nimic in comun cu Crestinismul , isi continua mai departe , crimele prelevand organe pentru multi bani si nu pentru a salva vieti , pt ca nimeni nu poate garanta cu cat i-a prelungit viata aceluia .
In aceste cumplite vremuri antihristice , pacientii , nu mai sunt pacienti pentru unii medici (majoritatea ) ci posibili clienti , unde acolo te opereaza cand nu este necesar sa fii operat , ci pentru a-ti lua banii .
In juramantul lui Hipocrate se spune printre altele :
„Atat cat ma ajuta fortele si ratiunea ,prescriptiunile mele sa fie facute numai spre folosul si buna stare a bolnavilor ,sa-i feresc de orice dauna sau violenta „!
Cunosc persoane apropiate , care au suferit operatii fara ca acestea sa se justifice , doar ca sa plateasca sume de bani insemnate .Unei persoane caruia i-au zis ca are niste noduli , a fost hacuita scotandu-i niste
bile de grasime , medicii motivand ca asa a iesit la ecograf .Doar un caz din sute .
Daca acest medic-casap , isi va continua macelul hacuind bietii bolnavi , isi va lua plata de la Dumnezeu , iar a doua oara , ii poate fi fatal un nou accident . Doamne fereste ., poate se trezeste din adormire si va trezi si pe altii .
Ma gandesc cata propaganda cu acest subiect de prelevare de organe , a facut pro tv-ul , zi de zi la stiri .
Televiziunea satanei in frunte cu Andreea Esca si toti ceilalti .
ApreciazăApreciază
Scuze, dar ceea ce ai scris mi se pare o mare exagerare. Accidente au fost si vor mai fi, nu putem trage invataminte de genul asta din ele.
ApreciazăApreciază
Marius,
I-al de exemplu pe Huidu , care huiduia pe toata lumea , iar inainte de a omori acesti oameni in accident , intr-o emisiune de huiduiala , a hulit sfintele Moaste ale Sfintei Parascheva ,cat si pelerinii , care se inchinau si stateau la rand in frig (sa vezi ce „mila” ii era lui de credinciosi )punandu-si in valoare ,”umorul” lui specific si iata ca dupa putin timp , i-a dat Dumnezeu , griji noi , dupa ce a mai avut accident la schi , iar fratele lui mare vitezoman , a avut si el accident .Asa patesc cei batjocoritori de cele sfinte cat si criminalii care suprima vieti ca sa castige averi .Nimic nu-i intamplator .
ApreciazăApreciază
Maria, imi pare rau, dar interpretarea pe care o dai situatiei lui Huidu nu prea are sens. E corect ca poate el a facut multe greseli, dar ce vina aveau acei oameni care au murit in accident? Conform ideii tale, trei oameni nevinovati si fara nici o legatura cu Huidu au trebuit sa moara pentru ca el sa primeasca un avertisment in urma unor glume de prost gust. Chiar ti se pare ca Dumnezeu ar actiona in acest fel? Mie sincer mi se pare de-a dreptul absurd.
ApreciazăApreciază
Marius
Poti cauta si citi si vei vedea ca nu e deloc absurd si poate fi acelasi mod prin care lucreaza Dumnezeu.
ma refer la cazul lui Huidu
„Despre judecatile lui Dumnezeu – Parintele Ilie Cleopa”
ApreciazăApreciază
Marius,
Dar cine stie judecatile lui Dumnezeu . Stiu de la stiri ca cei trei care au murit in accident , nu erau ortodocsi , ci dintr-o secta .
Ideia este ca , daca odata ai trecut prin necazuri cumplite , oare trebuie sa stai neclintit si sa nu gandesti ca poate ai gresit in fata lumii si a lui Dumnezeu , batjocorind sau osandind pe cineva in public si Dumnezeu ti-a dat un avertisment , dupa care trebuie sa te linistesti si sa te caiesti ?
Poate acest accident a fost o pedeapsa pt toti cei implicati , unii platind cu viata cine stie pentru ce , doar Dumnezeu stie .
Datoria noastra este sa avem in vedere orice napasta care se abate asupra noastra si sa ne indreptam , punand capat osandirii oamenilor .
Poate nu cunosti , dar stii ce pacat cumplit este a denigra pe cineva in public ?Dar cel care face acest lucru pentru a castiga multi bani , denigrand multe persoane la tv ?
Stii ce canon primesc aceste persoane ?Trebuie sa reabiliteze toate persoanele pe care le-a denigrat , tot public si sa-si faca un canon de pocainta pe multi ani , se spune in carti ca si asa , acelor persoane li s-a omorat sufletul , fiind barfite si murdarite in fata semenilor .Pedeapsa lui Dumnezeu este cumplita .
Uite ce s-a intamplat cu cineva care avea un proces pt niste teren si a mers la o manastire sa puna un pomelnic pentru a castiga procesul .Preotul cu care a vorbit cetateanul , l-a intrebat de mai multe ori , daca crede in mod sigur ca dreptatea este de partea lui , si nu minte , acesta raspunzand ca el are dreptate si nu cel cu care se judeca . Atunci preotul a spus ca , toti din manastire vor tine post negru si vor citi la Psaltire , insa nu dupa ce l-a mai intrebat daca nu se simte ca nu are dreptate .
A venit ziua procesului , individul a castigat procesul , iese bucuros de la judecata , se urca intr-o masina de teren , impreuna cu inca cateva persoane si porneste spre casa . In drum , are un accident , masina se rastoarna intr-o prapastie , el moare , ceilalti nu patesc nimic .Caz real . Vezi judecatile lui Dumnezeu ca nu se potrivesc cu judecatile oamenilor ???
ApreciazăApreciază
Andrei, am mai vazut povestioara de care vorbesti in alte 2 sau 3 variante, asa ca sincer nu am nici o incredere in adevarul ei. Este o simpla poveste, poate cu o anumita intentia moralizatoare, si cam atat. In plus, nici morala pe care o promoveaza nu e prea grozava, fiindca pare sa indemne la acceptarea pasiva a tuturor nedreptatilor.
ApreciazăApreciază
Dincolo de convingerile doctorului, pe care nu avem cum sa le cunoastem in acest moment, actiunile lui par atent dirijate si in armonie cu intreaga tesatura construita in jurul acestui caz. Cei care par cu adevarat vinovati s-au inaltat si mai sus in ierarhia puterii, iar peste activitatile dubioase se astern lauri, fapte de asa-zisa generozitate ale unor alte personaje aparent nou intrate in joc, ca si cum momentul ar fi devenit prilej pentru cresterea unor aripi peste vietile celor traitori pe aceste meleaguri.
ApreciazăApreciază
Marius ,
Vrei sa spui ca parintele Cleopa a scris „povestioare „? Asa ca sa te citez.
Asta inseamna ca nu esti ortodox , sau poate esti ateu , sau ortodox asa cu numele ?
Lamureste-ne ca sa stim cu cine am vorbit .
ApreciazăApreciază
Poate nu ati citit:
„Acum doi ani, medicul Radu Zamfir a mai trecut printr-un accident de avion similar celui in care si-a pierdut viata pilotul Adrian Iovan. In aceeasi zona din munti a fost la un pas sa moara, dar soarta a fost de partea lui, ca si acum.”
ApreciazăApreciază
Acum e vremea ca cei rai sa se inraiasca si mai mult iar cei induhovniciti sa de induhovniceasca si mai mult. Si fiecare isi va lua plata dupa fapte.
ApreciazăApreciază
încă un motiv să îndese statul pe gâtul pensionarilor cardul .
http://www.romanialibera.ro/actualitate/locale/jaf-la-posta-din-medgidia-hotii-au-furat-470-000-de-lei-si-o-masina-324646.html
ApreciazăApreciază
Asa este fratilor!!!! Domnul cu voi!! Doamne Iisuse Hristoase fiul Lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul!! AMIN
ApreciazăApreciază
mwdicul asta nu a inteles nimic pentru ca este un ATEU. iar ATEII vor primi bani,alimente si medicamente in vremea lui antihrist cu bratele deschise. ecuatia e simpla: vreti ceva.? trebuie sa sacrificati ceva (sufletul) in numele ‘cauzei’
ApreciazăApreciază
Nea Anderthal,
Cum sa faci avort unei femei care nu e insarcinata? Eu nu vad cum ar fi posibil un asemenea lucru. Cum?
ApreciazăApreciază
@aniush
Nu stiu,am citit un titlu de azi atit.Articolul in gasesti aici:
http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/actualitate/caz-socant-la-spitalul-din-slatina-i-a-facut-avort-desi-nu-era-insarcinata–128813.html
ps:repet: n-am citit articolul ci doar titlul care m-a facut sa spun ceva care nu pot scrie pe acest blog!
ApreciazăApreciază
Pai , i-a facut avort ca sa-i ia banii , pt ca era o clienta si nu o pacienta .Acum pacientii , devin clienti , in functie de starea de sanatate , se face si plata .
ApreciazăApreciază
Valentin,
Ai dreptate. Eu ma rog pentru el sa inteleaga. El nu e un om rau, crede ca face un bine. Nu cred ca isi da seama, asa cum nu mi-am dat seama nici eu multa vreme ca nu e bine. Poate ar trebui sa-i explice cineva.
Cat despre oameni ca „au innebunit”…sunt unele lucruri care sunt intr-adevar ingrijoratoare. Uite de exemplu…eu sunt pe domeniul animale. Am tratat un caine scos dintr-un adapost, care era bolnav. Mai duc din cand in cand mancare pentru el…mentionez ca e cineva care are grija. O persoana mi-a zis ca daca s-ar intampla in timp ceva cu mine, ca in timp nu o sa fie bine ce fac si de ce nu-l eutanasiez. Ma intreb cum sa fac asa ceva? E pacat mare inaintea lui Dumnezeu! Apoi dupa ce pui o fiinta pe picioarte ii iei gatul? Sa ma fereasca Dumnezeu sa fac vreodata una ca asta!
…si cu avortul cu atat mai mult, nu e bine! Moare si mama o data cu copilul.
Dupa toate gesturile astea in timp nu se stie ce consecinte va suporta omul care le face; asadar trebuie sa fim cu totii atenti. Doamne ajuta!
ApreciazăApreciază
Am si eu o intrebare: De ce nu recolteaza nimeni organele lui Michael Schumacher?
ApreciazăApreciază
http://www.telegraph.co.uk/sport/motorsport/formulaone/michael-schumacher/10604764/Michael-Schumacher-being-woken-up-from-artificial-coma-according-to-French-reports.html
ApreciazăApreciază
Am scris si eu recent un articol cuprinzator pe tema fraudei donarii de organe, la comentarii am scris si ceva legat de Schumacher!
http://piersicuta.blogspot.de/2014/01/minciunile-profitabile-ale-stiintei.html
ApreciazăApreciază
Datorita iesirii pe post,unul cate unul, a celor implicati in accident, se pot vedea multe neconcordante intre declaratiile acestora, referitoare la starea celor dcedati, la cauza decesului, la motivele pt. care nu au venit mai repede sa-i salveze. Cert este ca toti medicii declarati acuza pierderi de memorie (ca sunt loviti la cap, ca au pierderi de memorie, ca au pierdut sange),atunci cand sunt intrebati de momente sensibile ale accidentului, cum ar fi:
1. cum a murit Aura Ion (in certificatul de deces se spune HIPOTERMIE), s-a mentionat ca au gasit-o cu temp. corpului de 18 C. Doctorii sustin ideea ca ar fi trait 5 ore dupa accident, deci ca Zamfir ar fi resuscitat-o 1 ora, dupa care i-au gasit salvatorii. Ei spun ca ar fi fost paralizata de la gat in jos, ca nu se putea misca, fapt infirmat de IML. -PRIMA GRESEALA.
Neconcordante:
-nu putea fi paralizata (fapt dovedit de IML), in acest caz s-ar fi putut misca si nu ar fi putut muri de hipotermie;
-nu ar fi putut fi constienta 5 ore, pentru ca era „”foarte inghetata”” ( iar o temperatura de 18 grade nu se instaleaza brusc), atunci cand au gasit-o padurarii
-daca era o problema cu hipotermia, de ce n-au facut focul LANGA ea, ca s-o tina in viata?
-daca tot doctorii erau niste genii, de ce n-au folosit coaja de lemn, ca sa intretina focul, era din belsug in zona?
2. Cum a fost, pana la urma, treaba cu Iovan? ca tatal copilotului a spus ca, prin telefon, se auzeau tipetele lui cu putere, in timp ce Ianceu scpune ca el nu l-a auzit DELOC, desi se afla la 7 m? Deasemeni, au spus la Antena3 ca a fost gasit intr-o pozitie cam ciudata, cu camasa scoasa din pantaloni, pe burta, iar Ianceu spune ca el nu stia, ci doar Zamfir l-a vazut;
3.Au fost 1 cauza principala pt. care au fost gasiti: faptul ca acel copilot SI-A SUNAT TATAL, care fiind si el pilot, a stiut cum sa procedeze pt. recuperarea epavei, si prin acest canal s-a ajuns la ei.
4.Doctorii si-au sunat mai intai superiorii ca sa-i informeze de esuarea misiunii SI NU FAMILIA, cum ar face orice om nomal, dupa care AU MIMAT dorinta de a da coordonatele, cand de fapt au facut tot posibilul sa impiedice fortele de salvare sa ajunga. Ori esti TOTAL REWTYARDAT sa nu stii sa dai 71 de minute niste coordonate dupa telefoane IPhone ( si un copil de 12 ani poate), ori ne cred redusi mintali sa credem asta. Ale naibii I phone, grea meserie cu ele! Asta cand Zamfir a avut sute de misiuni de genul asta, tot n-a reusit sa dea coordonatele?
Scuze pt. postul lung si in completarea lui Valentin, oamenii astia sunt de gheata, se cred atotputernici, si pentru ce? Ca sa ajunga la Fundeni, Zamfir a trebuit sa stea catva timp la moldoveni si a candidat pe locuri de Rep. Moldova, ca n-avea medie, de geniu ce e…Motivatia lui e banul, ca daca era asa desptept ar fi mancat cartea. In fata lui Dumnezeu, vom stat goi de orice masca si minciuna, atunci toti vor vedea cine suntem in realitate, poate doar atunci unii se vor speria de ceea ce sunt cu adevarat.
ApreciazăApreciază
Azi s-a spus la stiri (de unul dintre medici, altul decat Zamfir) ca supravietuitorii au dat in mod repetat coordonatele de pe telefoane pe care le-au avut la ei (de tip smartphone), inclusiv si numele comunei Horea si tot degeaba, adica a fost vorba nu de impiedicarea venirii fortelor de salvare la ei de catre supravieturitori (care ar fi fost si absurda de altfel, caci ar fi murit inghetati acolo, mai ales ca erau si ei raniti si sangerau iar focul lor abia palpaia, conform spuselor salvatorilor localnici), ci a fost vorba de o indiferenta/incompetenta criminala a celor de la 112 si a celor care trebuiau sa asigure localizarea epavei si a victimelor accidentului, care nu au facut nici macar acest lucru simplu, sa isi noteze corect coordonatele si sa le transpuna in grade (longitudine/latitudine, ceea ce se putea face simplu, gaseau si pe google un program de conversie) si sa gaseasca locul pe harta, dupa care sa trimita echipele de salvare acolo. Cu alte cuvinte, incompetenta crasa, lipsa de organizare, indiferenta, bataie de joc, samd.
ApreciazăApreciază
Cred ca nu-i vorba de „incompetenta ,lipsa de organizare ,indiferenta ” ci , scopul a fost ca acestia sa moara , pt ca stiau prea multe , insa n-a fost sa fie dupa cum au planuit .Probabil a fost o executie .
ApreciazăApreciază
Pentru el termenul „Dumnezeu” este unul abstract, cu care are intilnire doar, asa tangential. Normal ca n-a inteles nimic, vine dintr-o societate unde ei sint proprii dumnezei, si ce mari sperante sa avem de la ei, ca medici, cind la absolvire depun celebrul „juramint a lui Hipocrat”. Adica cum juramint? caci tu ca un crestin nu trebuie sa juri nici macar daca ai dreptate.
Chiar daca este de buna credinta, sint atit de indoctrinati incit chiar de ar veni Hristos din nou pe pamint nu l-ar intelege, ci l-ar demonstra stiintific.
Pentru el si pentru ceilalti supravietuitori, faptul ca au scapat cu viata se datoreaza fie lui Iovan, fie norocului, ori unui mot. Sint convins ca transplantarea de organe pentru ei este o mareata fapta omeneasca, din care se scot si foarte multi bani, totul ambalat sclipicios.
Dar apropo, dupa acest eveniment, medicii in cauza vor mai lua vreodata spaga?
Doamne ajuta!!
ApreciazăApreciază
Saccsiv,
Noi profetii ale parintelui Elpidie din Rodos.Cand si cum va fi intrarea lui antihrist
http://prosistemhaha.wordpress.com/2013/09/30/parintele-elpidios-vagianakis-din-rodos-cand-si-cum-va-avea-loc-intrarea-lui-antihrist/
ApreciazăApreciază
Pentru sacssiv,
Urmaresc blogul tau de multa vreme si am gasit multe informatii cel putin utile, de multe ori m-am intrebat cum este posibil sa intru pe el si sa pot in continuare sa-l citesc,in swensul ca , in aceasta tara, tot ce este bun trtebuie distrus.
Am fost alaturi de tine in necazul tau (macar cu gandul), m-am bucurat foarte mult cand ai fost eliberat, pentru tine, ca persoana, cat si pentru noi, cei care citim ceea ce tu postezi cu atata truda.
Nu am postat la tine pe blog pt. ca ma gandeam ca toate sunt in zadar, ca e greu sa distingi o informatie corecta de atatea intoxicari, ca multi din cei care te viziteaza sunt provocatori sau sunt interesati sa faca rau blogosferei crestine.
Dar asa cum s-a spus, trebuie sa ne asteptam la necazuri si nu insingurarea e solutia, mai ales in situatii delicate. De aceea, imi voi exprima si eu parerea, in speranta ca pot fi si eu de folos, prin prisma experientei de viata si a celor invatate pe parcursul ei.
Acordul prezumat de organe se doreste de ceva timp, iata ca vor reusi sa-l obtina, Zota era disperat ca prelevarea se face prin usa din dos, adica dadeau fuga ca hienele, la muribunzi, pana sa vina parintii, si se faceau cu un kit de 1 milion de euro. Acum nu vor avea stres, ca daca nu-ti dai semnatura de opozitie (si cati stiu de treaba asta?), esto donator oricand.
Credeam ca se va stinge ecoul intamplarii cu accidentul avioatic dar cred ca acesti negustori de oameni (bucatele) au dat in structuri ale statului care nu sunt implicate in traficul de organe. In fond , oricat de corupti ar fi romanii, au un suflet bun si iubitor, indiferent ca sunt in SRI, Politie, STS, NU VOR INCHIDE OCHIII la crimele care se fac sub masca SALVARII DE OAMENI. In mod paradoxal, daca urmariti, cei care mor in accidente dubioase, sunt din propriul sistem lor (asigurati OPSNAJ).
SMURD este o fundatie care ia anual milioane de euro de la statul roman, oare cine sunt membrii fondatori? Adica cine administreaza banii (ia parnosul?)
ApreciazăApreciază
De fapt problema reala e ca medicina priveste corpul uman ca pe o masinarie, asa ca piesele de la unul le montezi la altul. In ochii lor, omul nu are suflet ci activitate cerebrala, nu e posedat ci schizofrenic, dezechilibrat hormonal etc. Esti considerat persoana doar DACA ESTI CAPABIL SA TE APERI si de aici apare acceptarea avortului, eutanasierea .Ce consideratie poti avea pentru o gramada umblatoare de celule daca doctorul nu e crestin?
ApreciazăApreciază
Daca dr. Zamfir a mai avut un accident de avion inainte de asta, a treia oara ii va fi fatal. Omul nu se va invata niciodata minte.
ApreciazăApreciază
@baciul cel vrancean
Ce ipoteza e asta ca medicii nu au vrut sa o salveze pe aura ion si pe adrian iovan? In primul rand, s-ar fi salvat pe ei insisi, care si ei au avut picioare rupte, traumatisme
De unde ai gasit aceasta informatie ca medicul Radu Zamfir nu a fost un student bun, ca a avut medie mica?Sa faci transplanturi nu e un lucru usor, pe care l-ar putea face orice medic slab pregatit. Bineinteles, ca e condamnabil sa faci transplanturi din punct de vedere crestinesc, dar nu e o treaba usoara.
ApreciazăApreciază
lorena,
Pai, si nu s-au salvat?
Medicii SPUN ca au vrut, dar FAPTELE spun ca N-AU SALVAT fata (nu au putut da coordonate exacte, nu au putut sa-si imparta haina cu fata, nu au gasit lemne in padure ca sa faca focul si nu puteau s-o traga pe fata de langa epava, in caz ca exploda, nu au auzit strigatele lui IOVAN, nu au putut ajunge la propriul telefon din buzunar ca aveau mana rupta -Pivniceru- .
Bietii medici stateau in picioare cand au sosit padurarii, langa un brad, iar Zamfir resuscita o fata care avea temperatura corpului de 18 oC. (Sa radem sau sa plangem?)
Am timp sa citesc presa si ma uit zilnic la tv.
Chestia cu concursul pe locul de studenti moldoveni e cunoscuta in familia denumita Fundeni. Informatia e exacta dar nu pot sa-ti spun de unde o am
Oricum, doctorul cu pricina a iesit in fata pt. ca i s-a impus, a trebuit s-a rezolve o situatie iesita de sub control si chiar daca ar vrea, nu ar putea iesi din angrenaj…soft and easy.
paul,
tocmai aici este problema de constiinta a sistemului medical,
Daca pana acum,prelevarile se faceau „”pe banii doctorilor””, la inceput, in „”semivoluntariat””, mai apoi, in graba si folosindu-se de infrastructura cu care puteau, acum va fi „”la vedere””.
Dar oare doctorii pot sa-si asume raspunderea umana de a da verdictul- care pacient e viu si care este mort? Pana unde este moartea cerebrala,unde este viata si de unde incepe moartea?
Adica, da , se va accepta acordul prezumat la noi ca si in alte tari civilizate (macar la transplanturi oficiale eram si noi codasii europei). Dar cati medici se vor impotrivi si vor spune: eu lu asta nu-i dau Y , adica nu-l ciopartesc, CA NU STIU DACA E MORT! Cati isi vor vinde sufletul ca sa nu fie exclusi din sistem? Sau ca sa-si ia partea lui de cascaval?
ApreciazăApreciază
Saccsiv,
Legat de tema pe care ai propus-o cu medicul Zamfir, Tocmai s-a desfasurat in Grecia o conferinta importanta cu tema TRANSPLANTURILE-DONATIE SAU CRIMA? Gasesti conferinta pe graiul ortodox., cat si concluzille conferintei pe care le postez aici
http://graiulortodox.wordpress.com/2014/01/29/174-transplanturile-un-pas-inainte-in-stiinta-sau-un-kaiadas-stiitific/
http://graiulortodox.wordpress.com/2014/01/15/concluziile-conferintei-transplanturile-donatie-sau-crima/
După comunicările distinșilor vorbitori s-a desfășurat un dialog amplu și liber din care au rezultat următoarele concluzii:
1. Legea 3984/11 referitoare la consimțământul prezumat, care a fost votată și impusă de un număr mic de parlamentari eleni prin încălcarea flagrantă a regulamentului Parlamentului, într-o perioadă de crâncenă și zdrobitoare criză economică generală, a impus noțiunea juridică de ”consimțământ prezumat” în cea mai dură/brută formă a sa, deoarece, de-acum înainte, orice om este considerat din oficiu donator de organe, dacă nu a procedat anterior la un refuz scris al donării de organe.
Legea 4075/2012, care a fost adoptată în urma reacțiilor de respingere a legii referitoare la consimțământul prezumat, care s-a dovedit în mod flagrant anticonstituțională și periculoasă, a adăugat condiția consimțământului familiei donatorului, formulată însă în termeni neclari și pasibili de interpretare juridică, de vreme ce nu precizează exact care sunt persoanele care au dreptul să consimtă la prelevarea de organe a rudei lor, așa cum se precizează în legea 2737/1999, care este valabilă și astăzi.
Din punct de vedere constituțional, amândouă legile privitoare la transplanturi se opun articolelor revizuite 2, par. 1, și 5, par. 1 ale Constituției, pentru că atentează la nucleul valorii persoanei, care definește omul și după moartea sa, câtă vreme, în plus, eludează dezvoltarea liberă a personalității prin violarea voinței omului cu privire la opțiunea sa de a-și dona sau nu organele.
Și în raport cu Convenția Drepturilor Omului, legea în cauză este o încălcare flagrantă a articolului 2 al amintitei convenții internaționale, prin faptul că este eludat arbitrar consimțământul unui om care nu mai este în deplinătatea simțurilor și nu mai are posibilitatea să consimtă sau să respingă ceea ce i se propune, cu atât mai mult cu cât este vorba de un subiect atât de serios, de viață și moarte.
Pericolele pe care le presupun aceste practici medicale sunt uriașe și evidente. Avem nenumărate semne de întrebare și suspiciuni, gândindu-ne la mulțimea de emigranți sau oameni singuri care pot deveni involuntar ”donatori voluntari”, fără să se găsească vreo rudă, ca să poată refuza prelevarea de organe.
După impunerea silită a planurilor tot mai inumane, antisociale, antinaționale și antihristice ale Noii Epoci, guvernul, supus constrângerilor sufocante ale Troicăi, nu este în măsură să convingă poporul grec că legea mai-sus menționată nu urmărește și exterminarea biologică a neamului elen, desigur, sub pretextul donației de organe.
Considerăm că legea nu trebuie aplicată, după cum nu s-a aplicat nici în Germania, în urma unor puternice împotriviri din partea poporului german.
2. Noțiunea de ”moarte cerebrală” a fost lansată în anul 1968, la câteva luni de la primul transplant de inimă, de către o comisie ad hoc a Universității Harvard, care a stabilit și criteriile de diagnosticare a acestui tip de moarte, punând semnul egal între coma reversibilă, care este o stare de viață, și moarte. Este extrem de important să se înțeleagă care sunt motivele care au impulsionat comisia menționată să schimbe definiția noțiunii de moarte, și anume:
a) facilitarea deciziei medicilor de a refuza asistența medicală bolnavilor pentru care nu există perspectiva supraviețuirii (pentru care ”îngrijirea a devenit zadarnică”) și
b) lipsa obiecțiilor față de prelevarea de organe vii de la bolnavii aflați în starea de ”moarte cerebrală”.
Cum ar fi putut altfel? Aceste fapte ne permit să caracterizăm fără ezitare motivele mai-sus menționate ca fiind exclusiv utilitariste. Ulterior, susținătorii morții cerebrale au încercat să dea un temei și o explicație biologice în definirii morții cerebrale ca stare ireversibilă de moarte, susținând că creierul reprezintă organul coordonator principal, răspunzător de funcționarea celorlalte organe și, prin urmare, încetarea funcționării acestuia ar implica perturbarea funcționării organismului și conduce la moarte.
În anul 1998, eșafodajul noțiunii de ”moarte cerebrală” a fost distrus de publicarea studiului profesorului Shwemon, care a arătat că rolul creierului nu e acela de regulator central fără de care trupul și-ar pierde unitatea și ar înceta să mai constituie un organism viu. Odată cu trecerea timpului, s-au intensificat reacțiile de respingere a noțiunii de ”moarte cerebrală”, cu toate că în toți acești ani moartea cerebrală, treptat, a fost consfințită prin lege în toată lumea occidentală, inclusiv în Grecia. În tot acest interval de timp, bibliografia internațională de medicină, bioetică și legislație medicală s-a îmbogățit cu o mulțime de articole și cărți care combat conceptul de ”moarte cerebrală” cu argumente de medicină și bioetică. O mare importanță au, desigur, publicațiile care dovedesc că informarea publicului cu privire la subiectul ”morții cerebrale” prezintă inexactități și neadevăruri oportuniste!
3. Organizatorii și toți cei care au conlucrat la realizarea acestei conferințe, dar și miile de participanți aici, de față, ne declarăm în favoarea transplanturilor. Transplanturile prin donatori vii de organe constituie cazul ideal de ofrandă creștină și de jertfă de sine venită din dragoste, în deplină libertate cu privire la decizia de a dona. La nivel internațional se realizează următoarele transplanturi din donatori vii și sănătoși: de rinichi, de ficat, pancreas, plămâni și transplantul-transfuzie de măduvă de oase. Rezultatele acestor transplanturi sunt binefăcătoare pentru bolnavi și, îndeobște, nu constituie o amenințare serioasă pentru viața și sănătatea donatorilor. Evoluțiile mai recente în tehnologie și noile medicamente promit un viitor mai bun în cazul transplanturilor din donatori aflați în viață; s-a demonstrat, de pildă, că în cazul transplanturilor de rinichi din donatori vii, bolnavul în cauză are șansele unei supraviețuiri aproape duble în comparație cu unul care a suferit transplant cu rinichi prelevat de la o persoană aflată în stare de moarte cerebrală. Noua lege din 2011 permite oricui dorește să ofere un organ pentru transplant, indiferent de gradul de rudenie, oferind libertate în ce privește sursele de transplanturi.
4. S-a făcut cunoscut la scară largă în aceste zile că doamna Eléni Antoniádou, medic grec, a obținut trahee din celule stem ale bolnavului. Unele cercuri medicale se orientează către această direcție a obținerii de organe fără donatori (without doners). De ce nu ar fi favorizată și finanțată această linie de cercetare, de vreme ce primele ei reușite sunt palpabile și reale? Transplant de organe fără donatori, vii sau decedați.
5. Sfântul Sinod al Bisericii Greciei nu s-a declarat favorabil întregii game de practici medicale pe care le presupune marele subiect al transplanturilor de organe. Textul ”Poziții fundamentale cu privire la etica transplanturilor” a Comisiei de Bioetică a Sfântului Sinod (2001) nu poate constitui baza unei luări de poziție ortodoxe a Bisericii noastre, pentru că este lipsit de criterii teologice ortodoxe și acceptă necondiționat criteriile pseudo-științifice ale definirii morții cerebrale, demers prin care de fapt supun Biserica la ordinele puterii seculare și acceptă pentru Biserică rolul de propagandist al transplanturilor criminale. Nu este posibil ca unul sau doi clericii de rang înalt să fie manipulați și să decidă singuri asupra unor subiecte atât de importante, precum acela al transplanturilor care au legătură cu viața și mântuirea cetățenilor greci ortodocși atât pe durata vieții pământești, cât și după încheierea acesteia, în perspectiva vieții veșnice. Slavă Domnului, în Grecia ortodoxă nu avem papi. Nici nu ne-au corupt încă de tot, ideologic, duhovnicesc și psihologic, mentalitățile existențiale nihiliste și tacticile manipulative ale religiilor orientale.
6. Pentru noi, creștinii, care credem în adevărul Vechiului și Noului Testament, în experiențele însuflate de Duhul Sfânt ale Sfinților Părinților noștri, viața omenească are o valoare unică și irepetabilă. De acea și a Doua Persoană a Preasfintei Treimi, Fiul Unul-Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, S-a făcut trup pentru mântuirea noastră.
Înălțându-Se la Cer, Hristos nu a lăsat jos firea Sa umană, ci a luat-o cu El, nestricată, înviată, înnoită, întreagă. Șezând la dreapta Tatălui, împreună stă veșnic și firea sa umană. Firea umană a lui Hristos, în întregul ei, nu s-a despărțit de Dumnezeirea Sa, ci a împreună-pătimit întreagă pentru lume, ca să se sfințească întreaga noastră viață în trupul Lui. Domnul ca prototip, arhetip, ca noul Adam ne vrea întregi ai Lui, trup și suflet.
Sfântul Grigorie Palama învață că sufletul nu se află într-un loc anume în interiorul trupului sau în creier, ci în întregul trup, pe care îl cuprinde și căruia îi dă viață.
Sfântul Nicodim Aghioritul spune că, dacă creierul omului suferă vreo leziune sau afecțiune gravă, lucrarea-energia minții-nous se adună în inimă, iar sufletul continuă să lucreze în restul mădularelor trupului. Mintea-nous unită cu inima trăiește minunea sfintei unități în Hristos, lucru pentru care s-au nevoit toți Sfinții isihaști.
Acele momente-limită în care omul este sau se consideră că este în stare de moarte cerebrală, sunt foarte critice. Am putea să spunem că le îngăduie Atotputernicul Dumnezeu spre mântuirea noastră veșnică, pentru a consolida relația noastră veșnică cu El.
Toți nevoitorii monahi și toți creștinii conștienți încearcă, cu metanier sau fără, să-și unească mintea-nous cu inima, spunând neîncetat rugăciunea minții (noetică). Astfel, trăiesc minunea dumnezeiescului eros și a dumnezeieștii luminări prin lucrările-energiile necreate ale Dumnezeului în Treime.
De bună seamă, preasfânta purtare de grijă a Atotbunului Domn al nostru îngăduie uneori să suferim asemenea traumatisme grave – definite ca stare de moarte a creierului pe baza diagnosticărilor new-age-iste – ca să ofere șansa unui regăsiri de sine a omului contemporan secularizat și înșelat, o șansă de a-și veni ”întru sine și întru Domnul”, detașat de deșertăciunea lumii, și asta atâta vreme cât socotește, spre binele nostru, Domnul nostru Care S-a răstignit, a înviat și S-a înălțat la ceruri, așa încât în acest ultim prilej pe care îl oferă Domnul spre pocăință să valorificăm traumatismul și înnoiți prin acesta, să zburăm la viața veșnică dimpreună cu El.
Ca urmare a celor de mai sus s-a propus de către noi toți completarea declarației pe proprie răspundere de refuz al donării de organe și expedierea acesteia în timp util către Organismul Național de Transplanturi. [Click aici pentru a descărca declarația în format .pdf]. Nu doar pentru a ne feri organele vitale de prelevarea arbitrară a acestora, ci și pentru a ne exprima împotrivirea față de asemenea uneltiri.
Adresăm de asemenea o solicitare generală către toate partidele Parlamentului Elen și către toți membrii acestora de a lua măsurile de rigoare pentru a nu se aplica legea 3984/11 referitoare la transplanturi cu prevederea consimțământului prezumat, ținând seama de urmările cunoscute ale acestuia, dar avându-le în vedere și pe acelea care nu pot fi încă prevăzute.
Coferentiari:
Preacuviosul Arhimandrit Ioannis Kokákis, medic oncolog, cu tema:
”Transplanturile: un pas pozitiv sau un Kaiádas[1] știițific?”.
Domnul Panaghiotis Kíkilis, medic nefrolog, Directorul Secției de Dializă a Spitalului din Kálymnos, cu tema:
”Aspectul pozitiv al transplanturilor.”
Domnul Emanuil Panagópoulos FACS, Profesor de Chirurgie, Director al Clinicii de Chirurgie a Spitalului ”Ágios Sávvas” din Atena, cu tema:
”Există astăzi salvare din moartea cerebrală?”.
Domnul Athanásios Avramídis, cardiolog, Profesor de Patologie la Universitatea din Atena, cu tema:
”Consimțământul prezumat”.
Domnul Konstantinos Karakatsánis, Profesor de Medicină Nucleară al Facultății de Medicină a Universității din Tesalonic, cu tema:
”Moartea cerebrală și transplanturile de organe umane”.
Protopresviterul Ioánnis Fotópoulos, jurist și teolog, cu tema:
”Transplanturile: teze și antiteze”.
Domnul Harálambos Ándralis, avocat, cu tema:
”Consimțământul prezumat din punct de vedere juridic”.
Protopresviterul Konstantinos Stratigópoulos, teolog și economist, cu tema:
”Înșelări și minciuni cu privire la transplanturi. O abordare teologică.”
Traducere Tatiana Petrache(G.O.)
Transplanturile: donație sau crimă? (Prezentarea conferinței) http://graiulortodox.wordpress.com/2014/01/13/172-transplanturile-donatie-sau-crima-prezentarea-conferintei/
ApreciazăApreciază
F INTERESANT SI FOLOSITOR ARTICOLUL DESPRE TRANSPLANT de pe graiul ortodox, merita postat:
Transplantul: o minune medicală a secolului al 20-lea, care a început odată cu transplantul de inimă realizat de doctorul în medicină Cristian Barnard și a dat speranță de viață multor bolnavi, iar de atunci încoace face parte din practica medicală internațională. O minune medicală cu o singură bilă neagră, anume ceea ce este cunoscut sub numele de moarte cerebrală. Istoria începe în 1968 la Universitatea Harvard, când o echipă de medici, fără acordul restului comunității medicale, a legiferat în mod arbitrar termenul de ”moarte cerebrală”. Respectiva echipa publică pe 4 august 1968, în periodicul JAMA [Journal of the American medical Association], un articol cu titlul ”A definition of irreversible coma” și citim în această publicație că scopul nostru principal este să instituționalizăm coma ireversibilă ca un nou criteriu în definirea morții.
Echipa aceasta care face notă discordantă cu restul comunității medicale a fost chemată să dea explicații în fața comisiei competente de control a subiectelor legate de sănătate. În textul pe care l-a depus ca justificare, printre alte diferite inexactități și gafe științifice, neliniștesc și stârnesc interesul mai ales două poziții ale acestei echipe eretice – din punct de vedere științific: prima, că bolnavii în comă ireversibilă constituie o povară și, a doua, că este posibil să apară dezacorduri cu privire la obținerea și prelevarea de organe. Aceste două poziții fundamentale și ar fi fost suficiente să elimine orice ezitare cu privire la respingerea a priori a întregii acestei învățături eretice din punct de vedere științific, atât datorită atitudinii antideontologice, din punct de vedere medical, cât și datorită faptului că sunt extrem de ofensatoare pentru persoana umană și cultura acestuia. Dacă ținem seama și de faptul că în țara unde a apărut teoria despre moartea cerebrală și în epoca respectivă, persoana umană era supusă unor grave agresiuni, de vreme ce doar cu un deceniu în urmă, în anul 1957, locuitorii de culoare obținuseră egalitate și libertăți politice și chiar în anul legiferării teoriei morții cerebrale, în 1968, fusese asasinat la Memphis, Tennessee, protagonistul mișcării de emancipare a negrilor, Martin Luther King, înțelegem cu ușurință motivația conjuncturală a dezvoltării unor asemenea teorii. Pentru că nu dorim să devenim categorici chiar de la început și pentru că primul pas în progresul științific este îndoiala constructivă și dialogul, în continuarea analizei noastre vom lămuri de ce respingem această poziție.
Istoria dezvoltării teoriei despre moartea cerebrală este plină de contradicții și paradoxuri. Cât privește termenul de ”moarte cerebrală”, din punct de vedere medical, includea inițial și coma ireversibilă. În 1992, Dr. Robert Truog și Dr James Fackler publică un articol cu titlul ”Redefinirea morții cerebrale” [Rethinking Brain Death], în care menționează că persoanele despre care se presupune că au suferit moarte cerebrală prezintă: 1. funcționare endocrină hipotalamică, 2. activitate cerebrală electrică, 3. indicii de comunicare afectivă cu mediul înconjurător, 4. reflexe la stimuli externi proveniți din sistemul nervos central. Articolul acesta stârnește din nou o întreagă polemică cu privire la teoria morții cerebrale și, pentru că au existat destule cazuri de resuscitare, a avut loc o delimitare între coma ireversibilă sau moartea corticală, așa cum se numește astăzi, și moartea reală a bolnavului, care este însoțită de distrugerea sistemului nervos central.
În continuare, s-a observat că persoanele despre care se consideră că au suferit moarte cerebrală supraviețuiau mai mult de două săptămâni în secțiile de terapiei intensivă, dintre care unii au supraviețuit chiar și până la șase luni [Truog 1992], [Shewmon 1998], [ΚΑΡΑΚΑΤΣΑΝΗΣ 2001], având o temperatură constantă, reflexe normale, absorbție și asimilare normală a hranei, creștere a greutății corporale, sarcină și naștere normală și în situații foarte rare, care însă au fost consemnate, revenirea bolnavilor la starea lor normală. Astfel s-a formulat termenul de ”moarte a trunchiului [cerebral]”, care, mai precis vorbind, este un termen patologico-anatomic și în felul acesta a avut loc din nou o diferențiere a formelor de moarte a sistemului nervos central. Astfel s-au introdus și criterii pentru diagnosticarea morții trunchiului, atât din punct de vedere clinic [absența reflexelor oftalmio-cerebrale, foto-cinetice, ale corneei și altele], cât și în laborator [evaluarea circuitul sanguin la nivel cerebral, electroencefalogramă etc.]. Aici ar trebui să adăugăm că în anul 2008, Consiliul Național de Bioetică al SUA a declarat că identificarea morții cerebrale cu moartea trunchiului este ”suspectă din punct de vedere conceptual” și ”periculoasă din punct de vedere clinic”.
Din punct de vedere juridic, în statele în care a fost acceptată teoria despre moartea cerebrală, în 1968 s-a adoptat legea despre ”moartea cerebrală” ca moarte a întregului sistem nervos central, nu însă ca moarte reală a bolnavului, ci ca primă manifestare a descompunerii care urmează morții bolnavului, definită ca încetare definitivă a funcției cardio-respiratorii. În 1981, Comisia Națională de Transplanturi din SUA, referindu-se la moarte, o definește ca fiind atât încetarea ireversibilă a funcției cardio-respiratorii, cât și încetarea ireversibilă a funcționării creierului. Urmează o serie de inconsecvențe și ambiguități juridice și nu doar în țara în care a apărut acest nou concept, dar și în alte țări în care a fost acceptată ca teorie și a fost legiferată sub diferite criterii, variind de la țară la țară, așa încât evenimentul morții, astăzi, cunoaște definiții cu totul diferite de la țară la țară. În țara noastră, de pildă, prin decizia Consiliului Central al Sănătății, din 1985, moartea este definită ca pierderea ireversibilă a capacității conștiinței însoțită de pierderea ireversibilă a capacității de respirație automată. Și pe bună dreptate ne întrebăm: moartea nu înseamnă peste tot același fenomen?
Să presupunem că omul, potrivit susținătorilor teoriei acesteia, pierde doar o unitate biologică și că moartea constituie încetarea definitivă și ireversibilă a funcțiilor sale și să ne referim la viața doar în legătură cu comportamentul biologic al celulei. Cunoaștem, așadar, din biologie că o celulă rămâne vie atât timp cât primește elemente din mediul exterior, pe care le asimilează transformându-le în monedă energetică [ATP] prin sinergia necesară a oxigenului. Acești doi factori se transferă prin circuitul sanguin, care continuă activitatea dinamizatoare prin funcția mușchiului cardiac. Când acesta încetează, atunci celula, nemaiprimind elementele necesare pentru viața ei, ajunge la moartea celulară, care are loc la intervale de timp diferit, ca eveniment, de la organ la organ.
Moartea celulară precedă liza celulară, care precedă lizei organului. După moarte, celula se lizează și începe procesul de descompunere. Așa cum este acceptat la nivel internațional, cât privește exercitarea tehnicii medicale, aceasta contribuie la menținerea vieții, atât la nivelul persoanei, cât și la nivelul celulei. În fiecare zi medicul dă o luptă pentru a menține viața, iar câmpul acestei lupte nu este doar trupul ca total al celulelor, ci mai ales ca întreg al celulelor. Este, așadar, o lege inviolabilă exercitarea tehnicii medicale având ca criteriu respectul față de viața însăși, fie este vorba de persoană, fie de organ sau de celulă. PRIMUM NON NOCERE [În primul rând să nu faci rău.], după cum spune Hipocrate. Nici o practică medicală nu este consacrată sau justificată prin faptul că îi face rău bolnavului. ”Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau nedreptate”, se spune în jurământul lui Hipocrate. Așadar, faptul că evoluția tehnologică a dus la apariția secțiilor de terapie intensive în care sunt spitalizați oameni ale căror trupuri sunt menținute în viață, care este un fapt, aceasta nu dă dreptul nici unui medic să intervină și să oprească viața, nici măcar sub pretextul mincinos al folosului altcuiva, pentru că astfel esunt negate însăși firea și scopul exercitării medicinii.
Într-un articol al domnului Langouránis, directorul Secției de Hemodializă a Spitalului Alexandra din Atena cu titlul ”Oferirea unui organ de către un om care nu mai are nevoie de el este un dar al vieții și contribuie la consolidarea unei societăți a solidarității”, care a fost postat pe pagina de internet a Comisiei Naționale de Transplanturi, citim: ”în multe cazuri însă bolnavul este transportat la secția de terapie intensivă, e adevărat în stare de comă, dar încă viu (!!!). Între timp, hemoragia cerebrală continuă, edemul cerebral se agravează și survine distrugerea creierului, având ca urmare încetarea respirației și a circulației. Acestor oameni li se oferă posibilitatea menținerii respirației și circulației pentru câteva ore sau chiar pentru câteva zile prin mijloace artificiale [se menționează care sunt acestea], fiind excluse alte stări reversibile care se pot manifesta în asemenea situații [se menționează], …există indiciul categoric al morții cerebrale”. Cu respect absolut, așadar, față de persoana și calitatea științifică a autorului articolului, aș dori să ne oprim asupra cuvântului ”încă viu” și asupra înțelesului expresiei ”având ca urmare încetarea respirației și a circulației”.
Dacă nu am înțeles greșit, moartea este identificată cu încetarea funcției cardio-respiratorie, părere pe care, desigur, o aprobă și dr. Shewmon, care spune în acest sens ”că o definire a morții care să poate fi universal acceptată nu se poate face decât din perspectiva circulației și a respirației!”. Continuarea funcției cardio-respiratorii prin mijloace artificiale nu face decât să întârzie faptul morții întregului organism și a populației celulare – întru totul de acord! –, adică contribuie la vitalitatea organelor și la menținerea acestora în stare de funcționar, contribuie, așadar, la menținerea vieții celulei, la menținerea vieții (!!!).
Ca să înțelegem acest lucru, trebuie să examinăm cum este creată viața! Două celule vii se unesc în interiorul unui organism viu și încep să se înmulțească. La începutul creării noului organism, până la diferențiere, adică înainte ca celulele să creeze infrastructura necesară, cardiacă, circulatorie etc. pentru continuarea dezvoltării, cele necesare pentru viață sunt preluate din trupul mamei. Se poate susține, dat fiind faptul că nu avem încă un om configurat, (…) ci doar un total de celule, se poate susține, deci, de către unii că avem de-a face cu absența VIEȚII!!!
Cu alte cuvinte, se poate spune că, dat fiind faptul că o parte a omului este încă nedesăvârșită și lipsește parțial din punct de vedere funcțional și se hrănește din mamă, putem spune, deci, că în pântecele mamei avem de-a face cu un fenomen al morții (?!!!) și se justifică, de pildă, încetarea sarcinii, adică încetarea vieții, pentru că embrionul este nedesăvârșit? Dacă acest lucru este valabil și este considerat, prin analogie, mort ajungem la următorul paradox și la următoarea aberașue: și de ce să se mai nască copii? Putem, de vreme ce sunt încă nedesăvârșiți, să îi păstrăm în gestație până când vor putea fi folosiți în scop medical sau în alte scopuri, care de asemenea contribuie la ”binele” societății. La binele unei societăți, desigur, care prin natura ei nu va mai fi bună, de vreme ce în lăuntrul ei domină canibalismul și utilitarismul.
Prin urmare, așa cum nu suntem siguri în procesul nașterii omului care este momentul de la care începe să acționeze suflarea creatoare a lui Dumnezeu și acceptăm că de la început este vorba de persoană umană vie, astfel, și în procesul morții suntem datori, dat fiind faptul că este deficitară cunoașterea noastră în privința momentului când această suflare încetează, să acceptăm că până la momentul lizei ultimei celule, avem de-a face cu o persoană umană cu toate drepturile ei inalienabile, care se întemeiază pe existența Vieții în ea.
Iată de ce nici un medic care respectă viața și știința medicală nu semnează vreodată un certificat de deces înainte de încetarea vieții în întregul trup al bolnavului, care are loc doar prin încetarea definitivă și ireversibilă a funcției cardio-respiratorii, lucru pe care îl acceptă și susținătorii teoriei despre moartea cerebrală, pentru că, din câte cunosc, certificatul de deces se semnează după decuplarea bolnavului de la aparate. Și se pune întrebarea, ce sunt, la urma urmei, aceste secții de terapie intensivă? Sunt secții de menținere a vieții și terapie sau nu cumva, odată cu confecționarea conceptului de ”moarte cerebrală”, se transformă fără voia noastră în secții de organe de schimb, de tip vulcanizare, unde arunci garniturile arse și le reciclezi pe cele pe jumătate uzate? Nu cumva, în cele din urmă, buna noastră intenție de a ajutora pe semenii noștri, dezgolită de fundamentul ei deontologic, ne conduce la o medicină de tip Mengele[2]?
organe[1]
Problema noastră nu o reprezintă, așadar, transplanturile ca act medical, ci mai ales definirea faptului morții bolnavului. Dr. Massimo Bondi, profesor universitar de chirurgie la Sidney, care se ocupă cu problematica transplanturilor de 35 de ani ne dezarmează prin declarațiile sale. Spune în acest sens că ”de multe ori, în practica medicală cotidiană, pentru că este nevoie ca organele să fie prelevate rapid, știut fiind că întârzierea prelevării organelor le face improprii transplantului, medicii, în loc să urmărească evoluția leziunii bolnavului, se precipită în a pune repede diagnosticul de moarte cerebrală”. De asemenea, spune în acest sens cu privire la donatori: HILL., adică ”sunt cei mai vulnerabili și expuși, dar nu lipsiți de speranță”. Același cercetător menționează de asemenea că într-un studiu extins care s-a făcut pe rămășițele trupurilor donatorilor (503 de persoane), care fuseseră diagnosticați cu moarte cerebrală, după prelevarea organelor lor, în timpul examinării medico-legale, s-a constatat în destule situații că leziunile sistemului nervos central erau, de fapt, reversibile.
Profesorul Hill, cercetător britanic, a realizat destule autopsii de bolnavi care fuseseră spitalizați la secția de terapie intensivă și primiseră asistență cardio-respiratorie artificială și în continuare primiseră diagnosticul de moarte cerebrală, potrivit criteriilor în vigoare ale morții cerebrale. În urma acestor cercetări a constatat că în majoritatea cazurilor substanța corticală a creierului se menținea la un nivel relativ satisfăcător, fapt care ridică serioase semne de întrebare cu privire la cât de ”morți” sunt în definitiv morții cerebral. Pe bună dreptate, așadar, Dr. Robert Truog, profesor la Universitatea Harvard, anestezist, spunea în acest sens: ”moartea cerebrală rămâne incoerentă în teorie și confuză în practică, în plus, unicul scop pe care îl deservește acest concept este posibilitatea prelevării de organe”.
O altă întrebare care se pune este de ce este necesar să se acorde donatorului un tratament farmaceutic care are ca scop anestezia înainte de prelevarea organelor? De anestezie are nevoie doar omul viu, nu omul mort, de vreme ce funcționarea simțurilor presupune existența vieții. Ce scop are, așadar, administrarea anestezicelor unui ”donator aflat în moarte cerebrală”, de vreme ce, potrivit acestei teorii el este mort? Și care sunt simptomele care apar pe durata prelevării organelor și pe care le suprimă administrarea de anestezice? Acestea sunt: transpirație, creșterea frecvenței cardiace și tahicardie, creșterea tensiunii arteriale și așa-numitele semne ale lui Lazăr (Lazarus signs). Semnificativ în acest sens este cazul unuia dintre acei donatorii caracterizați ca ”morți cerebral”, caz care a fost publicat de WETZEL și examinat de către cercetătorii britanici EVANS și HILL. Bolnavul acesta, în vârstă de 33 de ani, a fost caracterizat ca ”mort cerebral” și a fost pregătit pentru operație. Înainte de începerea procedurii avea un puls de 90 de bătăi pe minut, iar tensiunea era 90/50. Imediat ce chirurgul a făcut tăietura pe lungimea trupului, pulsul a ajuns la 104, iar tensiunea 120/70 pe minut. Dacă ar fi fost un cadavru, în mod normal nu ar fi trebuit să se întâmple acest lucru. La 3 minute de la începerea procedurii, pulsul a urcat la 118 pe minut, iar tensiunea la 150/75 și a fost nevoie de anestezie la 11 minute de la începutul procedurii, ca să fie oprită creșterea pulsului și a tensiunii și să poată fi continuată procedura.
Fenomenul acesta se observă de obicei la bolnavii care sunt operați, iar anestezia este insuficientă, și aceasta se întâmplă datorită răspunsului direct al trunchiului cerebral. În plus, de ce se observă lăcrimarea donatorului mai ales în momentul prelevării organelor? Cum se explică toate aceste lucruri din punct de vedere medical și prin ce mecanism sunt provocate ele? Așa cum am menționat mai înainte, există situații rare, dar care au fost consemnate de către știință, de oameni care, deși primiseră diagnosticul de ”moarte cerebrală”, atât din punct de vedere clinic, cât și al laboratorului, au revenit la viață. Recent a fost dat publicității cazul clinic al lui Lucy Hussey Bergonzi, unul dintre cazurile consemnate și confirmate, de revenire din moartea cerebrală – moarte care fusese diagnosticată atât clinic, cât și în laborator. Lucy Hussey Bergonzi, deși fusese caracterizată ca ”moartă cerebral”, iar rudele își dăduseră acordul pentru prelevarea de organe, ea și-a revenit la starea fiziologică după stropirea cu aghiazmă, cu doar câteva minute înainte de prelevarea organelor.
În asemenea situații, cum este justificat acest fapt, de vreme ce diagnosticul morții cerebrale a fost dat de centre medicale competente și se respectaseră toate procedurile juridice și medicale necesare? În acest punct am dori să reiterăm o precizare. Problema noastră și obiecția noastră nu se îndreaptă împotriva transplanturilor ca practică medicală – de altfel transfuzia de sânge ar putea fi considerată transplant sau, de exemplu, donație de organ din partea unui donator aflat în viață –, ci se îndreaptă împotriva transplanturilor cu organe de la un donator mort, totdeauna în legătură cu legiferarea conceptului de moarte cerebrală, cu toți parametrii particulari pe care îi implică acest concept. Și susținem cu tărie această poziție atât pentru că teoria însăși a ”morții cerebrale” este stranie din punct de vedere științific, cât și pentru că foarte multe studii realizate în lume de către cercetători și oameni de știință de calibru internațional prezintă limpede necesitatea contestării teoriei despre moartea cerebrală și înclină pentru eventuala ei abrogare din punct de vedere științific. Am putea spune că ”moartea cerebrală” este fie un fenomen din cadrul procesului morții [ΠΑΝΑΓΟΠΟΥΛΟΣ], fie primul stadiu al descompunerii [TAYLOR], dar, cu siguranță, nu este moartea persoanei, care rămâne o taină inepuizabilă. Profesorul de neurologie Taylor susține că avem de-a face cu două fenomen distincte: moartea ca proces momentan (process of dying) și procesul descompunerii (process of disintegration), și completează că moartea cerebrală este primul stadiu al procesului de descompunere. În plus, am putea spune că moartea nu se diagnostichează, ci doar se constată.
Înainte de preda ștafeta următorilor vorbitori, excepționali oameni de știință, recunoscuți pentru valoarea lor, prezenți astăzi aici, consider că este de datoria mea și ca teolog, nu doar ca medic, să mai fac o scurtă precizare și să adaug că studiile medicale, care se opun teoriei morții cerebrale și definesc moartea ca fenomen momentan, fac diferențierea între faptul morții și descompunerea trupului, de care ține și moarte cerebrală, neagă punerea semnului de egalitate între suflet și funcțiile cerebrale, susțin astfel dreptul la viață, nu doar a beneficiarului de organe, ci și a donatorului de organe, acceptă că donatorul este persoană chiar și după moarte, și ajung la un acord absolut cu duhul Sfintei Scripturi și al teologiei patristice revelate (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Grigorie de Nisa, Marele Vasilie, Sfântul Ioan Damaschin etc.).
De asemenea, pentru că unii încearcă să manipuleze opinia publică spunând că noi, cei care din punct de vedere științific suntem împotriva teoriei morții cerebrale nu vrem să facem milă cu semenul nostru, aș dori să răspund, cu tot respectul față de părerea lor, că, mai întâi, din punctul de vedere al medicului, mila față de bolnav înseamnă exercitarea medicinii cu respect față de persoana umană și cu integritate științifică, care izvorăște din adevăr.
În al doilea rând, milă nu se cuvine doar beneficiarului de organe, ci și donatorului, precum și familiei acestuia. Donatorul, pentru noi, rămâne în toate aspectele o persoană umană, cu trup și suflet, pe toată durata spitalizării sale și este cel care se află pe poziția cea mai dureroasă și are nevoie chiar în mai mare măsură de îngrijirea și protecția noastră, pentru că se luptă pentru viața lui care nu trebuie pusă în pericol de către nimeni – poziția aceasta a fost exprimată, de altfel, și de Sinodul Bisericii noastre. Pentru noi acest bolnav nu este o povară inutilă care conține lucruri de care nu mai are nevoie și care urmează să fie aruncat într-un Kaiádas științific, eventual, ci este aproapele nostru și fratele nostru, după cum este, de altfel, și beneficiarul de organe.
Cazul lui clinic impune îngrijirea medicală de rigoare și susținere din partea tuturor pentru dreptul inviolabil la viață, care este dar al lui Dumnezeu către om și nimeni nu are dreptul să i-l ia, decât numai Dumnezeu, drept despre care suntem singuri, din punct de vedere științific, că nu se va mai respecta prin legiferarea morții cerebrale. În plus, pentru că se vorbește despre datoria noastră filantropică, răspundem că, neîndoielnic, donarea de organe este filantropie [gr. philanthropía, ”dragoste de oameni”], dar incomparabil mai mare dragoste de oameni este să îi înveți pe semeni tăi să meargă spre moarte cu credința adâncă în Învierea lui Hristos. Dragoste de oameni este să îi înveți pe semenii tăi să urmeze viața Crucii și a Învierii și că moartea, un fapt universal în viața omului, este o trecere către veșnicie și către cele mai înalte, către cele adevărate, către cele nestricăcioase. Dragoste de oameni este să îi înveți pe semenii tăi să descopere partea slavoslovitoare a bolii și aspectul mântuitor al morții.
În încheiere, aș dori să mulțumesc Centrului de Studii Patristice pentru cinstea deosebită pe care mi-au acordat-o invitându-mă să îmi exprim opinia științifică la conferința de azi, precum și Înaltpreasfințitului Mitropolit al Kifisiei, Amarousi-ului și Oropos-ului, Chiril, pentru binecuvântarea pe care mi-a acordat-o de a participa la această conferință, eu neînsemnatul.
Vă mulțumesc!
Va urma
(Domnul Emanuil Panagópoulos FACS, Profesor de Chirurgie, Director al Clinicii de Chirurgie a Spitalului ”Sfântul Sava” din Atena, cu tema:”Mai este valabil astăzi conceptul de moarte cerebrală?”)
ApreciazăApreciază
Organs Watch a descoperit şi existenţa unei reţele de vânzare-cumpărare de organe prin care persoanele aflate încă în viaţă îşi vând rinichii, părţi din ficat şi ochi. “La Manila erau bărbaţi care mă întrebau dacă vreau să cumpăr un ochi, un picior, orice organ deţinut în dublu exemplar!”, îşi aminteşte profesoara. Una dintre declaraţiile care au impresionat-o cel mai tare a fost cea a unui bărbat întâlnit în Recife, Brazilia, în vârstă de 37 de ani, şomer, căsătorit şi tată a 2 copii. “Vând orice organ pe care îl am în dublu exemplar şi a cărui recoltare nu-mi provoacă decesul imediat”, declara el.
http://www.aparatorul.md/organe-srl-en-gros-si-en-detail-noul-canibalism-traficul-de-organe/
ApreciazăApreciază
Declaratiile unui nebun drogat si spalat pe creier , dintr-o tara precum Brazilia .
ApreciazăApreciază
Se insista mult pe dilema: nu s-a dorit sa fie salvati (s-a vrut executie), versus incompetenta/indiferenta institutiilor statului, serviciilor platite cu bani multi, etc. Faptele arata mai degraba ca nu s-a pus salvarea vietii membrilor echipajului pe primul plan, iar nu ca s-ar fi dorit cu tot dinadinsul moartea lor. Nici chiar acestia n-au pus viata lor pe primul plan, dovada primul tf. al lui Zamfir (cam seful misiunii) catre NU 112, NU familia lui, ci…sefii lui. Care, acestia, au coordonat totul pana la sfarsit, fentand inclusiv institutiile care trebuiau de drept sa intervina; din ce motiv? O singura explicatie, misiunea trebuia salvata. In ce a constat misiunea? Ce urme trebuiau sterse? In orice caz, actiunea nu s-a incheiat iar „actorii” au dezavantajul ca au fost expusi; „trebsoara” asta s-a facut cu voia lui Dumnezeu.
ApreciazăApreciază
@baciul cel vrancean
Am gasit biografia dr. Radu Zamfir. Se pare ca a fost un student f. bun, cu media anuala 9.63, iar media la examenul de licenta a fost 10.Nu avea cum sa fie un student slab pregatit cum ai auzit tu de la niste „binevoitori” din spitalul Fundeni.
http://www.vedeteblog.com/2014/01/biografie-dr-radu-zamfir-institutul.html#axzz3HpfxlHNu
http://www.vedeteblog.com/2014/01/biografie-dr-diana-zamfir-sotia-dr-radu.html#axzz3HpfxlHNu
ApreciazăApreciază
Da , este mana dreapta a doctorului Irinel Popescu , care , dupa cum am citit pe aici , este mason , iar de aici se pot intelege multe .Mai putina importanta este faptul ca a terminat cu o medie mare , daca ceea ce face ,
se afla sub juramantul lui de medic .Prelevarea de organe este crima .
ApreciazăApreciază
baciul cel vrancean,
Am citit comentariile tale si….stai putin de fapt ce a fost acolo seamana mai mult a crima cu premeditare, nu accident. Care a fost de fapt adevarul? Cine pe cine a omorat si de ce? De c e de fapt a decedat acea studenta? Ce implicare avea ea, ca eu nu o vad vinovata cu nimic, de nimic?
ApreciazăApreciază
oameni buni. nu stiti ca barfa e un pacat? ce tot va agitati asa! va tot dati cu parerea daca a fost premeditat sau nu. pe mine ma intereseaza ca nu au fost salvati la timp toti…si punct. nici macar nu stim daca se putea face ceva pentru cei 2 morti. dar, e normal, vad, sa fim dezbinati. chiar nu observati asta? ca se vrea dezbinarea populatiei? e asa greu de observat?…ne impart in partide, in sectoare, in orase, in suporteri, in tot ce vreti voi…numai sa fim dezbinati si sa nu ne intelegem unul cu celalalt! imi vine sa plang cand vad atata dezbinare! aproape ca nu mai am curajul sa zic nimic pentru ca o sa apara altul sa imi demonteze ideile mele. ca asa am fost invatati. nu zic ca sunt dreptatea suprema….dar nici nu judec pe nimeni! dar nu pot sa tac cand vad dezbinarea asta intre noi. si nu sunt comentatori chiar de ieri, de azi. sunt comentatori mai vechi. si ne facem viata rea noi insine. nici macar nu mai e nevoie de agitatori…Doamne IIsuse Hristoase, miluieste pe cei binecredinciosi!
ApreciazăApreciază
Aha,
Asa este. Suntem dezbinati. Atitudinea pe care o vad eu: fiecare urmareste sa-i fie bine lui si familiei lui si ce se intampla in jur…descurca-se fiecare cum poate.
Undeva sunt niste papusari care orchestreaza tot si au ei grija sa ne tina dezbinati.
ApreciazăApreciază