CIP-carcotasii: popa-spalat pe creier Eugen Tanasescu si jidanul Moise Guran

Din pacate, IPS Teodosie tine pe langa el un acolit de popa, care face numai dezbinare in Ortodoxie, pentru ca este spalat pe creier de mai marii sai din „deal”. Daca in 2009 acest personaj infect baga zazanie intre doi mari duhovnici, p Justin Parvu si p Arsenie Papacioc, exagerand chemarea la marturisire impotriva actelor cu cip a p Justin, acum face acelasi lucru zicand ca duhovnicii sunt in continuare manipulati in aceasta problema. Pai nu i-ar fi rusine acestui descreierat ce minte cu nerusinare, caci nu a stat de vorba nicodata cu p Justin, ca sa-i afle parerea. Sau probabil si ceilalti parinti ce au chemat la MITING: p Simeon de la Sihastria (duhovnic al IPS Teofan) si p Antim de la Bistrita (cel care i-a oprit pe Daniel Ciobotea si pe papistasi sa slujeasca in manastirea Sihastria), sunt manipulati. Dar de ce nu-si pune intrebarea daca nu este manipulat de satana acest popa inselat, ce indeamna la acceptarea actelor cu cip.

In acelasi cuget cu popa Tanasescu, este si jidovul Moie Guran de la televiziunea publica, adica platit din banii poporului, si care pur si simplu batjocoreste Biserica Ortodoxa – Biserica Neamului Romanesc, numind-o „organizatie non-guvernamentala”. Prea multe pretentii nu putem avea de la acest „ziarist”, stiind prea bine ca, controlul televiziunilor este detinut de jidovime si masonerie. Insa ar trebui ca Patriarhia sa-i dea o replica acestui Moise, in caz ca cei din „deal” au ceva sa-i reproseze.

Mai jos aveti dovada infectelor lor articole:

Preiau articolul: CIP-ul tehnologic şi cip-ciripul teologic, de Eugen Tănăsescu

■ Noile tehnologii biometrice au stârnit protestul unor credincioşi şi clerici cam habotnici, după mine. Dincolo de ciripiturile teologice răsuflate, există însă câteva chestiuni care merită discutate. Altfel, ajungem să amestecăm pe Dumnezeu cu Cezarul.

■ Îmi închipui că, astăzi, unii ar fi în stare să-L întrebe pe Hristos: „Ce spui, să luăm actele cu CIP sau nu?!” De altfel, sunt câţiva care o şi fac, atunci când chipurile apelează la duhovnici pentru astfel de nelămuriri. Credeam însă că Hristos ne-a lămurit toate cele necesare mântuirii, urmând numai ca noi să Îi urmăm cu credinţă, fără a mai face pe speriaţii. Dar, drumul de la întuneric la lumină este anevoios şi primejdios. Căci sesizez la protestatarii anti-CIP câteva chestiuni care merita analizate: 1. Teama privind nesiguranţa datelor. Acesta este, cred, singurul argument serios şi necesar a fi lămurit. În condiţiile unei proaste comunicări a autorităţilor cu cetăţenii, este logic ca aceştia să se alarmeze cu privire la siguranţa datelor lor în fata Cezarului. Unele state deja au dubii la nivel oficial, am văzut chiar ezitări şi renunţări. Însă, oricât am discuta, ştim bine că orice lucru creat de om poate fi falsificat tot de om, prin tehnologia necesară. De aceea, suntem pe un cerc vicios, căci indiferent de tehnologia folosită, identitatea noastră în faţa autorităţilor nu este niciodată sigură 100%.Falsificări au fost şi vor mai fi. Această chestiune rămâne una spinoasă şi bună de analizat de către specialişti. Restul îngrijorărilor CIP-ciripitorilor teologici sunt de-a dreptul neînţelegeri sau fabulaţii. Să citim mai jos.

1. Teama privind nesiguranţa datelor. Acesta este, cred, singurul argument serios şi necesar a fi lămurit. În condiţiile unei proaste comunicări a autorităţilor cu cetăţenii, este logic ca aceştia să se alarmeze cu privire la siguranţa datelor lor în fata Cezarului. Unele state deja au dubii la nivel oficial, am văzut chiar ezitări şi renunţări. Însă, oricât am discuta, ştim bine că orice lucru creat de om poate fi falsificat tot de om, prin tehnologia necesară. De aceea, suntem pe un cerc vicios, căci indiferent de tehnologia folosită, identitatea noastră în faţa autorităţilor nu este niciodată sigură 100%.Falsificări au fost şi vor mai fi. Această chestiune rămâne una spinoasă şi bună de analizat de către specialişti. Restul îngrijorărilor CIP-ciripitorilor teologici sunt de-a dreptul neînţelegeri sau fabulaţii. Să citim mai jos.

2. Teama de viitoare agresiuni asupra cetăţenilor: implant în corp, îngrădirea sau condiţionarea unor drepturi, etc. Cred că e bine să ne aducem aminte de „Prostia omenească” a lui Ion Creangă, în care două femei se alarmau de căderea unui drob de sare peste un copilaş. Cam aşa este şi cu aceste temeri privind ipoteze insuficient argumentate sau documentate. Vom vedea ce va fi şi vom acţiona în consecinţă, nu înainte de vreme şi pripit. Creştinului nu i-a fost dat să se preocupe cu ghicirea vremurilor care vor veni, ci cu mântuirea în prezentul concret, cu bunele şi ispitele lui. Până să ajungem la condiţionarea comerţului sau liberei circulaţii prin CIP, constat că, actualmente, există deja o unealtă de condiţionare mult mai eficientă: banii. Îi ai, e bine. Nu-i ai, e rău. Şi se obţin din ce în ce mai greu şi pentru mult mai multe compromisuri morale. Cred că materialismul şi comercializarea sunt adevăratele pericole ce trebuie discutate, nu viitoarele tehnologii pe care potenţialii dictatori le vor folosi deoarece istoria demonstrează că, deşi tehnologia este moralmente neutră, dictatorii au folosit în mod vicios tehnologia timpului lor.

3. Teama de monitorizare/supraveghere exagerată din partea Cezarului. Sf. Pavel ne învaţă că autoritatea Cezarului este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tău. Iar dacă faci rău, teme-te; căci nu în zadar poartă sabia. Aşadar, dacă mă ştiu nevinovat, n-am a mă teme. Mai mult, dacă aş avea conştiinţa creştină că sunt lumina lumii şi sarea pământului, mi-ar conveni ca Cezarul să mă supravegheze insistent, căci aşa poate afla valorile după care trăieşte un creştin. Poate chiar s-ar converti din răutatea lui. Dincolo de asta, însăşi dârzenia cu care mărturisitorii credinţei au înfundat puşcăriile comuniste ar trebui să ne fie pildă de curaj în faţa eventualilor dictatori, nu motiv de văicăreală faţă de comportamentul autorităţilor.

4. Teama de numărul fiarei 666. Deşi discuţia teologică este foarte interesantă, în orice timp şi loc, CIP-ciripitorii o banalizează până la absurd. Ba se sperie de nişte coduri de bare, ba de nişte tehnologii electronice, pe care, de-altfel, ei le folosesc din plin, unii chiar în spatele unei aiuritoare „mărturisiri anonime” pe Internet. Ideea că, prin acceptarea identităţii electronice te lepezi de Hristos mi se pare de un grobianism teologic înspăimântător. Fără a mai spune că ciripitorii teologici citează Scriptura îngust, steril, şi utilitarist, într-un mod care îmi aduce aminte de citarea diavolului în faţa Domnului, sau de citările de tip sectar, lipsite de înţelegerea profundă a unor realităţi teologice.

5. Teama de Antihrist. Asta arata cât de nepregătiţi teologic sunt CIP-ciripitorii. Dacă Antihrist vine (şi din vechime autorul Apocalipsei spunea că a şi venit şi că antihrişti sunt mulţi), de ce avem a ne teme? Chemarea noastră este să-l biruim, nu să fugim sau să protestăm faţă de el. Dar biruirea lui Antihrist nu vine prin modificări legislative, ci prin împlinirea sfinţeniei, prin îmbrăcarea harică în Sf. Treime, prin mărturisirea cu fapta a calităţii tale de creştin. O eventuală prigoană a autorităţilor asupra creştinilor n-ar face decât să întărească adevărata credinţă şi să surpe fariseismul şi formalismul căldiceilor. De altfel, creştinii au exerciţiul prigonirilor din istorie, iar Biserica s-a întărit pe sângele martirilor. Ca să nu mai spunem că, dacă Antihrist vine, asta însemnă că, după el, vine şi Hristos Biruitorul. Ori, să ne speriem că vine Hristos? A protesta de frica lui Antihrist înseamnă a-ţi arăta slaba credinţă în Hristos, lipsa de cultură teologică şi, finalmente, credinţa căldicică.

6. Nu este lipsită de interes şi problema manipulării acestor CIP-ciripitori de către diverse organizaţii obscure, prin folosirea unor duhovnici renumiţi. În urmă cu câţiva ani, a fost o întreagă frământare naţională prin care credincioşii s-au polarizat între anumiţi duhovnici, doar pentru că unii aşa-zişi „ucenici” doreau orbeşte o legitimare a propriilor apucături teologice, prin manipularea duhovnicilor. E uşor să obţii o „chemare la luptă” din partea unor duhovnici care au suportat prigoana comunistă, prin simpla invocare a unui potenţial pericol dictatorial contemporan. Ceea ce nu vor să ştie ciripitorii teologici care folosesc duhovnicii pe post de „ghioagă” în lupta lor cu închipuiţii vrăjmaşi, este că şi duhovnicii se supun autorităţii Sinodului şi Bisericii, aşa că eventuale luări de poziţie în raport cu statul aparţin Ierarhiei BOR, la nevoie înconjurată de preoţi, duhovnici şi credincioşi, nicidecum unor anarhişti ce se visează reformatori şi sfinţi. Cum însă Ierarhia nu susţine astfel de poziţionări teologice absurde, ciripitorii apelează la duhovnici, pentru o bună imagine la „public”. Din păcate pentru ciripitori, invocarea unor nume duhovniceşti celebre, ba chiar şi punerea de cuvinte măsluite în gura lor, este un excelent instrument de manipulare a credincioşilor mai puţin educaţi teologic, de către aceste obscure organizaţii. Din fericire, doar iubirea şi urmarea lui Hristos pot învinge, în chip mântuitor, teama faţă de Cezar, Antihrist sau mai ştiu eu ce ciripituri teologice de la capul unora.

O alta dovada a imbecilitatii popei Tanasescu este si aceasta emisiune tv.

Preiau articolul: Fanatism în numele lui Dumnezeu de Moise Guran

De când Biserica este din ce în ce mai prezentă în spaţiul public au apărut o grămadă de discuţii mai mult sau mai puţin colaterale, de la religia în şcoli şi până la cardul de sănătate cu cip, de la Dumnezeu în Constituţie şi până la fondurile alocate de la buget cultelor religioase.

Esenţa tuturor acestor discuţii o reprezintă din păcate banii. Şi uite aşa am ajuns eu, o persoană care are respect egal şi pentru cei care cred în El şi pentru cei care nu cred, ţinta unor atacuri fanatice. Nu v-am povestit nici la radio nici la tv despre faptul că am primit la redacţie un săpun învelit într-un plic pe care scria săpun de auschwitz marca Moise Guran, nu v-am povestit nimic despre mesajele şi e-mailurile care mă condamnă pentru atitudinea mea anti-ortodoxă(?), n-am reacţionat şi nu am replicat la atacurile unor extremişti ultra-religioşi care refac uşor-uşor fanatismul legionar, am evitat pe cât posibil discuţiile despre extremismul unguresc şi anti-unguresc, dar am chemat în platou un apărător al drepturilor financiare ale Bisericii Ortodoxe şi v-am îndemnat pe toţi, tot timpul să fiţi informaţi. Să fiţi educaţi, să ştiţi adevărul istoric, să înţelegeţi că naţionalismul nu înseamnă ură şi nici Dumnezeu nu poate însemna asta. Probabil analfabetul care vrea să mă facă săpun nu ştie nimic despre evrei şi nu poate diferenţia un nume evreiesc de unul românesc, iar celor care au manifestat împotriva cardului cu cip crezând că astfel îl slujesc pe Dumnezeu nici nu are rost să le mai spun că în Biblie numărul 666 are legătură cu împăratul Nero nu cu cipurile.
Şi totuşi, când am văzut poza făcută ieri de colegii Catavenci la mitingul de la Parlament m-am revoltat. Ceva a explodat în mine. Nu mai pot să tac şi nimeni nu ar trebui să o facă. Copii salutândul legionar pe sfântul Corneliu Zelea Codreanu, ei, asta e prea mult chiar şi pentru mine. Apoi m-am calmat şi am încercat să le explic colegilor mei că doar dialogul este cel care ne poate scoate dintr-o altă posibilă văgăună a istoriei.

Vremurile pe care le trăim sunt dificile, naţia se prosteşte pe zi ce trece din cauza unui sistem educaţional fără repere, iar nevoia de a da vina pe alţii pentru toate astea poate uşor ricoşa, poate fi folosită, poate crea mai multă pagubă decât beneficiu. Evreii, ungurii, masonii acestea sunt deja teme ricoşate ale istoriei. Cât de stupid să fii ca să încerci să le reaprinzi la infinit doar pentru a da maselor o ţintă şi un vinovat pentru sărăcie şi frustrarea individuală, ba, mai mult decât atât, să ţi-L mai iei şi pe Dumnezeu ca martor.

Nu mi-am făcut niciodată planul să diseminez ideile mele despre Dumnezeu şi viaţă, despre toleranţă şi bună credinţă, pentru simplul motiv că eu nu cred în prozelitism şi pentru că îl combat din toate puterile. Fac o emisiune financiară dar nu cred că banul este cel care contează cu adevărat, încerc să dau exemple de succes şi pragmatism în aceeaşi măsură în care vorbim despre prostie şi eşec financiar, iar Dumnezeu chiar nu cred că poate fi temă de dezbatere.

Ca să închei repede acest subiect, care, zic eu, trebuie să rămână unul intim pentru fiecare dintre noi, vă mai spun că nu cred în religie pentru simplul motiv că noi oamenii nu-L putem concepe pe Dumnezeu ci îl putem cel mult simţi, El poate fi individual perceput şi specific doar sentimentului nu şi raţiunii sau vieţii materiale, că îl putem urma pe Iisus în viaţa de zi cu zi dar că asta nu necesită nici dări, nici taxe, nici biserici, nici prozelitism, ci doar cunoaştere (în primul rând autocunoaştere), inteligenţă, spirit şi respingerea urii. Până şi Dragostea e un cuvânt obosit pentru cât a fost folosit în justificarea urii şi a războaielor făcute în numele Lui.

Trebuie să respectăm şi să ne înţelegem religia, iar cea Ortodoxă da, a fost mama poporului român, este da! legătura nostră cu strămoşii, dar să dăm Religiei Ortodoxe rolul pe care l-a jucat în istorie, să o lăsăm acolo, în istorie, cel puţin până va înţelege să se reformeze şi să-şi găsească un rol progresist în contemporaneitate. Să ne cunoaştem şi să ne respectăm tradiţiile, trăind totuşi în secolul XXI. Vă spune asta un om al cărui unic fiu este foarte pasionat de ora de religie de la şcoală. Nu este totuşi niciun conflict între ceea ce vă spun eu aici, între faptul că eu vreau un curs de istorie a religiilor şi acela opţional în şcoli şi faptul că fiului meu îi place ora de religie. Ceea ce eu îl învăţ şi ceea ce vă spun şi dumneavostră, cititorilor acestui blog este că trebuie să respingem extremismul religios la fel ca şi pe cel ateist, că sentimentele nu pot fi impuse decât celor insuficient educaţi şi că excesele de orice fel ne otrvesc minţile.

În loc de orice argument în susţinerea lucrurilor pe care vi le-am scris aici vă rog să-l ascultaţi pe profesorul Radu Preda de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Babeş-Bolialy din Cluj. E un bun exemplu de libertate în gândire şi de toleranţă religioasă. Durează 7,56 minute şi este un interviu făcut de colegul Filip Standavid exact în ziua propunerilor de modificare religioasă a Constituţiei.

Cititi si:

• Pr. Eugen Tanasescu, Directorul Media al Arhiepiscopiei Tomisului: NU VA EXISTA nici SEMNUL FIAREI 666, nici ANTIHRISTUL …
• VIDEO – Radio Dobrogea: LUATI CIPURILE …