Romania – incotro? (partea 4)

 

   Preiau integral articolul IV. România – încotro?:

Tată ceresc, Iisuse Hristoase şi Maică Precista, vă rugăm să nu luaţi mâna ocrotitoare de pe necăjitul neam românesc şi să ne ajutaţi:- să înţelegem şi să înlăturăm minciuna şi nedreptatea şi să îndepărtăm lucrarea vrăjmaşului din ţară şi din afara ţării;- să cunoaştem trecutul, să refacem prezentul şi să pregătim viitorul neamului pentru mântuire şi bună orânduiala în ţară;Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin!

F – Regimul autoritar – Ion Antonescu – 23. I. 1941-23. VIII. 1944

După acţiunea de înlocuire a formaţiei legionare din conducerea locală şi a unor membri din conducerea centrală, începută în dimineaţa zilei de 20 ianuarie 1941, Conducătorul Statului, Ion Antonescu, în cele 1307 zile de guvernare, a participat la însemnate evenimente, a căror fond a rămas necunoscut, timp de peste 60 ani. De asemeni nu există informaţii şi pentru câteva realităţi de ordin personal ale şefului statului. În cele două categorii de probleme, fac parte şi următoarele:

a. Probleme de familie

01 Mareşalul Antonescu a avut relaţii apropiate, de şcoală şi de familie cu evrei (Nota 25, pg. 166) în special cu:

• dr. Filderman, fost coleg de şcoală;
• avocatul său, Zimmer;
• evreii din ramuri colaterale ale familiei sale, rămânând necunoscute:
  • vizitele oficiale şi neoficiale acceptate de şeful statului, fostului său coleg dr. Filderman şi conţinutul vizitelor respective;
  • acţiunile întreprinse şi susţinute de avocatul Zimmer, pentru clientul său;
  • istoricul evreilor din ramurile colaterale a familiei Antonescu şi componenţa acestor ramuri.

02 Soţia Şefului Statului, Maria Antonescu, a fost căsătorită mai înainte cu un evreu francez, şi s-a ocupat un timp cu viaţa din tripou (Nota 25, pg. 484), viaţă personală din care nu se cunoaşte:

• profesiunea fostului soţ şi motivarea despărţirii;
• activitatea depusă în tripou, şi unde era amplasat acest local.

b. Probleme legionare

Pentru înlăturarea de la conducerea statului a Mişcării Legionare şi pentru desfiinţarea acesteia, şeful statului a dispus şi următoarele măsuri:

01 În dimineaţa zile de 10 ianuarie 1941 generalul Ion Antonescu, a prezentat în Consiliul de cabinet, următoarele informaţii politice:

• – ţara este bolşevizată;
• – au intrat bolşevicii în Mişcarea Legionară, iar după 10 minute a plecat (Nota 47, pg. 58), susţinere pentru care nu sunt informaţii nici pentru:
  • părţile principale ale ţării care au fost bolşevizate;
  • identificarea cadrelor legionare de conducere şi a formaţiilor coordonate de acestea, care în realitate erau bolşevici.

02 După înlăturarea de la guvernare a Mişcării Legionare, şeful statului cere arestarea,numai în primele două zile, a 8000 de membri din această formaţie politică (Nota 29, pg. 112), neexistând date oficiale pentru:

• numărul total al legionarilor arestaţi după 20 ianuarie 1941;
• lista legionarilor condamnaţi la moarte, şi motivarea acestor sentinţe judecătoreşti.

03 În luna iulie 1942, şeful statului a ordonat trimiterea pe front a legionarilor din închisoarea de la Sarata, care au cerut să lupte (Nota 29, pg. 118). Din cei 15.000 de intelectuali legionari plecaţi pe front, după terminarea ostilităţilor, s-au întors acasă numai câteva zeci, din care: Radu Gyr, Virgil Carionopol şi Şerban Milcoveanu (Nota 48, pg. 256), acţiune patriotică pentru care nu sunt cunoscute:

• efectivele de legionari rămase în închisori după plecarea pe front a celor 15.000 de membrii ai formaţiei politice respective;
• efectivele de legionari căzute în luptele duse în răsărit;
• gradele militare şi decoraţiile oferite legionarilor care s-au jertfit pentru ţară;
• lista nominală a legionarilor care s-au întors de pe front, gradul şi decoraţiile acordate.

c. Probleme ale evreilor din România

În regimul de exploatare comunistă cât şi în cel postcomunist din ţara noastră, nu au fost publicate oficial informaţii necesare pentru clarificarea unor probleme de fond privind comunitatea evreilor din România, în special din timpul celui de al II-lea război mondial, probleme din care fac parte:

01 Lipsa unei documentaţii oficiale bine pusă la punct, cât mai aproape de adevăr, cu privire la pierderile suferite de populaţia evreiască a ţării în perioada domniei lui Ion Antonescu (Nota 49, pg. 108) în mod deosebit pentru:

• pierderile de vieţi omeneşti, totale, şi
• daune materiale.

02 În cadrul obligaţiei oficiale a Centralei Evreilor din România a făcut parte şi cea privind „înfiinţarea şi ţinerea la curent a fişierului şi a foilor matricole, ale tuturor evreilor din România” (Nota 50, pg. 48), rămânând nepublicate oficial:

• numărul familiilor şi a membrilor acestora în perioada: 1 ianuarie 1940 – 23 august 1944;
• numărul naşterilor şi a deceselor în aceeaşi perioadă;
• numărul celor plecaţi şi a celor veniţi în România în timpul celui de al II-lea război mondial.

03 În vara anului 1940 au plecat din ţara noastră în Basarabia şi în Bucovina de Nord, ocupate de sovietici, peste 200.000 de evrei (Nota 25, pg. 105), acţiune politică pentru care lipsesc informaţii oficiale şi pentru:

• autoritatea română care a emis documentele de plecare din ţară a evreilor respectivi, numărul şi localităţile de unde au plecat;
• punctele de frontieră română pe unde au trecut aceşti evrei şi efectivele de evrei înregistrare la aceste puncte.

04 În timpul războiului, Centrala Evreilor din România, a participat la finanţarea acestor cheltuieli cu un aport însemnat, însă după anul 1944 a apărut o diferenţiere privind volumul fondurilor în cauză, adică:

• autorităţile române au recunoscut o finanţare de 6 miliarde lei de către evrei;
• unele personalităţi evreieşti au susţinut că finanţarea respectivă reprezintă numai 731 milioane lei (Nota 25, pg. 201), rămânând neclarificate:
  • volumul real al fondurilor asigurate de comunitatea evreilor pentru completarea cheltuielilor de război ale ţării noastre;
  • explicaţii din partea autorităţilor române sau evreieşti, în cazul când susţinerile făcute nu sunt reale.

05 În timpul luptelor din vara anului 1941 odată cu retragerea din Basarabia a armatei sovietice, au fugit spre est 100.000 – 130.000 de evrei (Nota 51, pg. 280), părăsire de domiciliu pentru care au rămas necunoscute:

• efectivul real al evreilor care au plecat din Basarabia şi Bucovina de Nord, cu armata sovietică în retragere – pe localităţi;
• motivarea părăsirii propriilor domicilii de către evreii respectivi.

06 În iunie 1944, a fost constituit semioficial un serviciu „de emigrare” condus de A. I. Zissu, care urma să aibă legătură permanentă cu comisarul general pentru problema evreilor, Radu Lecca (Nota 51, pg. 285), formă organizatorică pentru care nu au fost publicate informaţii privind:

• efectivul de evrei organizat pentru emigrare, până la căderea regimului Antonescu;
• efectivul de evrei care a emigrat în aceeaşi perioadă.

07 Un diplomat maghiar a declarat la 11 iulie 1944 că transporturi neîntrerupte de emigranţi părăsesc România cu destinaţia Palestina, şi că 20 % din aceşti evrei provin de obicei din Ungaria (Nota 51, pg. 285), acţiune politică pentru care în ţara noastră nu au fost publicate informaţii care privesc:

• numărul refugiaţilor evrei din Ungaria care au trecut prin România spre Palestina, în vara anului 1944;
• numărul evreilor din România care au plecat în Palestina în aceeaşi perioadă;
• autoritatea română care a organizat şi a desfăşurat operaţiunile specificate mai sus.

08 Cu aprobarea Mareşalului Ion Antonescu, au plecat în Turcia, diferite vapoare cu evrei din ţara noastră (Nota 51, pg. 285), plecări pentru care se menţine secretul privind:

• autoritatea română care a organizat şi a desfăşurat operaţiunile de plecare a evreilor din ţară;
• efectivele de evrei care au părăsit România cu vapoarele respective;
• costul operaţiunilor de plecare cu vapoarele respective şi cine l-a suportat în final.

09 Până în anul 1945, organizaţia militară secretă Mosad, a trecut prin România, zeci dacă nu sute de mii de evrei. Un erou al acestei acţiuni a fost Roul Sorban (Nota 27, pg. 123). Despre rezultatul final obţinut de organizaţia Mosad prin Roul Sorban pentru transportul evreilor prin ţara noastră, nu există informaţii oficiale nici pentru:

• numărul de evrei care au trecut prin ţara noastră;
• ţara de origine a acestora;
• autoritatea română care a aprobat şi a înregistrat trecerea evreilor respectivi.

10 Acuzatul Radu Lecca, fostul comisar general pentru problema evreilor, a susţinut în ziua de 7 mai 1946 în instanţa de judecată, că oficial s-a stabilit în cadrul Consiliului internaţional şi a Consiliului de miniştri, că populaţia evreiască din ţara noastră este de 4 milioane (Nota 52, pg. 196), realitate, despre care nu există informaţii oficiale, nici pentru:

• judeţele ţării în care trăiau cei 4 milioane de evrei, cu nominalizarea oraşelor principale;
• explicaţii pentru existenţa acestei diferenţe enorme între datele furnizate oficial în anul 1942, respectiv 292.000 evrei la 20 mai 1942 (Nota 49, pg. 108) şi datele existente la instituţia specială care a fost condusă de Radu Lecca;
• măsurile dispuse de guvernarea Antonescu pentru clarificarea şi înlăturarea acestei neconcordanţe în prezentarea oficială a populaţiei evreieşti din ţara noastră.

11 În timpul războiului au trecut la creştinism peste 35.000 evrei, care s-au botezat în credinţa catolică (Nota 53, pg. 27), acţiune cu caracter religios pentru care nu există publicaţie oficială cu privire la:

• bisericile catolice care au desfăşurat ceremonia botezului, localităţile şi numărul evreilor creştinaţi;
• pregătirea şcolară şi profesională a majorităţii celor care au trecut la religia catolică;
• sinteza funcţiilor ocupate în sectorul economic şi administrativ al statului cât şi în sectorul particular, de această categorie de evrei creştinată.

12 Prin Legea nr. 1091 din 16 decembrie 1941 a fost dispusă măsura efectuării de către Centrala Evreilor din România a recensământului locuitorilor care aveau sânge evreiesc, până la 20 februarie 1942 (Nota 55). Pentru recensământul menţionat nu au fost prezentate oficial informaţii nici pentru:

• numărul total al locuitorilor cu sânge evreiesc care au fost recenzaţi, pe judeţe şi pe ţară;
• concordanţa între acest recensământ şi datele oficiale care existau la Institutul de Statistică;
• măsurile dispuse oficial de organele statului împreună cu conducerea Centralei Evreilor din România ca urmare a recensământului în cauză.

d. Acţiuni ale şefului de stat – Ion Antonescu

În perioada grea în care s-a aflat România, Conducătorul Ion Antonescu, a izbutit să organizeze în timp de război un sistem de conducere a ţării simplu şi eficient, în special prin reintroducerea cultului muncii şi a răspunderii în administrarea centrală şi locală a ţării. Pentru efectele politice, sociale şi economice rezultate din unele acţiuni întreprinse de guvernarea Antonescu, nu au fost publicate informaţii oficiale pentru următoarele:

01 De la preluarea puterii, şeful statului a renunţat la sprijinul parlamentului (Nota 54, pg. 133), rămânând necunoscute:

• volumul economiilor financiare obţinut de statul român în urma încetării activităţii parlamentare;
• gradul de reducere a birocraţiei în formarea materialului legislativ şi de aplicare a acestuia.

02 Prin legea emisă la 28 martie 1941, a fost luată măsura expropierii proprietăţilor funciare urbane ale evreilor (Nota 51, pg. 279), operaţiune economică care este lipsită de informaţii şi pentru:

• numărul proprietăţilor urbane expropriate, pe judeţe;
• numărul şi volumul despăgubirilor acordate foştilor proprietari, pe judeţe.

03 După evenimentele din Odessa, N.K.V.D., a trecut la represalii şi a executat 15.000 de prizonierii români, ostatici în U.R.S.S. (Nota 25, pg. 448), acţiune pentru care nu au fost publicate informaţii nici pentru:

• lagărul în care au fost executaţi prizonierii români;
• identificarea acestor victime de către statul nostru, după terminarea războiului, decorarea lor şi aducerea la cunoştinţa familiilor respective din ţară, a acestor decese.

04 În Consiliul de Cabinet din 7 februarie 1941, şeful statului a pus în discuţie problema ţiganilor din mahalalele capitalei care trebuiau duşi în Balta Dunării, după îndeplinirea operaţiunilor:

• tratative cu marii proprietari din Bărăgan;
• construirea de case şi barăci;
• organizaţii sanitare şi de comerţ, pentru construirea a 3-4 sate (Nota 47, pg. 181). Pentru problema socială amintită, nu au fost date publicităţii informaţii privind:
  • numărul familiilor ţigăneşti şi a membrilor acestora, care trăiau în mahalalele capitalei, şi ocupaţiile lor;
  • stadiul operaţiunii de preluare a terenurilor de la proprietarii din Balta Dunării şi de construire a celor 3 – 4 sate, la căderea guvernului Antonescu.

05 La 17 mai 1942, Ministerul de Interne a ordonat recenzarea ţiganilor nomazi şi a celor sedentari. Din rândul ţiganilor nomazi au fost făcute deportări în Est, până la 15 august şi din cel al ţiganilor primejdioşi, până la 16 septembrie 1942, numărul total al deportărilor fiind de 26.000 (Nota 44, pg. 311,312), neexistând informaţii oficiale nici pentru:

• numărul familiilor şi a membrilor acestora, ai ţiganilor nomazi şi a celor sedentari, consemnate în recensământul respectiv, pe localităţi;
• localităţile unde au fost instalaţi şi modul în care şi-au asigurat existenţa;
• numărul familiilor şi a membrilor acestora, care s-au întors din deportări.

06 Până la mijlocul anului 1943 au fost înfiinţate 203 obştii cu 6.400 membrii şi 37.726 ha de teren. Pentru agricultură ţărănească au fost importate 3.870 tractoare cu 3.890 pluguri, 14.200 grape, 5.600 semănători şi alte 117.389 piese pentru 10 feluri de utilaje (Nota 54, pg. 92). Utilajele agricole importate au fost date în folosinţă obştiilor săteşti şi în custodia Camerelor Agricole, nefiind publicate:

• numărul obştilor agricole, a membrilor acestora, cât şi a suprafeţei de teren, existente la data de 23 august 1944;
• utilajele agricole aduse în ţară până la acea dată;
• utilajele agricole care au fost date în administrarea Camerelor Agricole şi în folosinţa obştiilor săteşti.

07 În ziua de 10 decembrie 1941, în cadrul Consiliului pentru Şcoală, Biserică, Muncă, Sănătate şi Justiţie, a fost pus în discuţie şi cazul francmasoneriei, în care mitropolitul de la Iaşi şi cel de la Craiova s-au îmbrăcat în odăjdiile acesteia (Nota 56, pg. 433). Deşi discuţiile purtate pentru această comportare oficială a unor înalte feţe bisericeşti au fost severe, efectiv nu a fost stabilită nici – o măsură pentru refacerea moralei creştin-ortodoxă a celor doi mitropoliţi, neexistând explicaţii nici pentru:

• numărul total al preoţilor creştin – ortodocşi, pe funcţii deţinute, care în timpul războiului au fost şi membri ai francmasoneriei, pe localităţi;
• explicaţia oficială a conducerii B.O.R., din perioada respectivă, pentru nesocotirea lucrării „Studiul asupra Francmasoneriei” prezentată Sfântului Sinod şi votată în şedinţa de la 11 martie 1938.

08 La sfârşitul lunii februarie 1941, în Consiliul de Miniştri a fost pus în discuţie faptul că gestiunea judeţelor şi a comunelor nu a fost verificată de vreo 12 ani (Nota 47, pg. 359), neexistând informaţii pentru:

• măsurile dispuse de noua guvernare pentru verificarea gestiunii fondurilor folosite de către instituţiile judeţene şi de cele comunale în perioada 1928-1940, cât şi pentru sinteza rezultatelor verificărilor respective;
• instituţia statului care a efectuat verificarea legalităţii utilizării fondurilor de către aceleaşi instituţii în perioada 1941-1943, şi rezultatele consemnate.

09 Începând cu exerciţiul anului 1941/42, bugetul a început cu o rentabilitate mai mare, deşi în cheltuieli au fost incluse şi amortismentele, care fusese suspendate din anul 1933 (Nota 47, pg. 755), operaţiune financiară pentru care nu sunt cunoscute:

• volumul amortismentelor înregistrate în economia românească în perioada 01.01.1941 – 31.07.1944;
• volumul beneficiilor obţinute în perioada respectivă;
• volumul pierderilor înregistrate în aceeaşi perioadă şi numărul unităţilor economice în cauză.

10 La mijlocul lunii mai 1941, în Consiliul de Miniştri, a fost pusă în discuţie problema marelui număr de funcţionari, care era situat la 230.000 – 428.000, pentru care era repartizat 2/3 din bugetul rării. Pentru stabilirea realităţii, Institutul Central de Statistică a fost împuternicit să clarifice situaţia funcţionarilor publici (Nota 56, pg. 381), operaţiune din care nu se cunoaşte:

• numărul real al funcţionarilor publici existent în România la începutul lunii mai 1941 şi volumul drepturilor primite de aceştia;
• măsurile dispuse de guvern pentru reducerea birocraţiei după primirea documentaţiei respective;
• numărul funcţionarilor publici la a căror servicii s-a renunţat;
• numărul funcţionarilor publici existenţi la sfârşitul lunii iulie 1944.

11 În urma ordinelor dispuse de şeful statului nostru, a fost întocmit un memorandum cu mai mult de 300 pagini, care se referea la suferinţele şi umilinţele la care a fost supusă populaţia românească, din partea autorităţilor maghiare, după ocuparea părţii din Transilvania în vara anului 1940. În şedinţa Consiliului de Miniştri din 29 mai 1942, şeful statului a făcut comunicarea că documentaţia în cauză a fost prezentată conducerii Germaniei şi conducerii Italiei, cu precizarea caducităţii actului de la Viena (Nota 57, pg. 250), acţiune politică pentru care nu au fost date informaţii nici pentru:

• atitudinea oficială a şefilor de stat, Hitler şi Musolini, faţă de acţiunile profund neomeneşti desfăşurate de autorităţile militare maghiare împotriva populaţiei româneşti din Transilvania ocupată;
• acţiunile întreprinse de autorităţile comuniste după 23 august 1944 pentru despăgubirea morală şi materială de către autoritatea maghiară, a familiilor româneşti în care au fost provocate ucideri, arestări, deportări, muncă forţată, etc.

12 La 10 octombrie 1942, Preşedenţia Consiliului de Miniştri a transmis Ministrului Afacerilor Interne, ordinul de deportare a tuturor evreilor din Transilvania şi din Banat, adică a aproximativ 40.000 de persoane. A doua zi, şeful statului a anulat ordinul referitor la deportare (Nota 44, pg. 335), acţiune profund omenească pentru care lipsesc informaţii de fond, adică pentru:

• numărul total al evreilor cuprins în programul de deportare şi din celelalte provincii, pe vârste şi sex;
• organele statului care au întocmit programul respectiv;
• localităţile în care urmau să fie transferaţi şi modul de organizare şi administrare a noilor comunităţi evreieşti;
• volumul bunurilor materiale şi băneşti cu care puteau pleca din ţară;
• motivarea anulării primului ordin de deportare a evreilor emis de şeful statului, cu o zi înainte.

13 În Consiliul de Miniştri, a fost prezentată în ziua de 22 noiembrie 1942 „Memoriul Institutului Central de Statistică privitor la problemele ridicate de românii de peste Bug” (Nota 58, pg. 625). Documentaţia în cauză a fost numai menţionată ca obiectiv în programul zilei, fără a exista alte informaţii, măcar pentru:

• numărul gospodăriilor româneşti de peste Bug şi a membrilor acestora;
• modul de rezolvare de către statul nostru a obiectivelor cuprinse în memoriu.

14 A fost ordonată inventarierea patrimoniului existent la 31 martie 1941, însă nu a fost îndeplinită şi obligaţia inventarierii subsolului ţării (Nota 53, pg. 42). Pentru această operaţiune economică deosebită, nu au fost publicate informaţii oficiale privind:

• ramurile patrimoniului statului care au fost inventariate şi valoarea totală a acestor ramuri;
• instituţiile care au avut în administrare ramurile patrimoniale inventariate;
• motivarea ne inventarierii bogăţiilor subsolului.

15 În programul Consiliului de Miniştri, din 22 septembrie 1943, a fost cuprins pentru dezbatere şi „Raportul Comisiei speciale pentru verificarea administraţiei şi gestionării Guvernământului Transnistriei, pe exerciţiul 1941/1942” – (Nota 53, pg. 429), însă pentru acest document, nu a fost reţinut în stenograma respectivă nici un cuvânt, fiind deci necesară publicarea cel puţin a următoarelor informaţii:

• conţinutul Raportului întocmit de comisia specială şi propunerile prezentate de această comisie;
• punctul de vedere al şefului statului în legătură cu realităţile prezentate de comisie.

16 În vara anului 1944 şeful statului a dispus măsuri pentru întărirea liniilor fortificate:

• Focşani – Nămoloasa – Galaţi;
• Adjud – Bârlad;
• Piatra Neamţ – Valea Tarcăului – Roman;
• Roman – Vaslui (Nota 59, pg. 518), fortificaţii pentru care nu au fost publicate informaţii oficiale privind:
  • formaţiunile militare care au fost amplasate în fortificaţiile respective şi numărul militarilor;
  • identitatea ofiţerilor care au condus aceste formaţii militare, pe linii fortificate;
  • activitatea desfăşurată de comandanţii respectivi în perioada 20 – 23 august 1944;
  • soarta formaţiilor militară în cauză după năvălirea armatei roşii.

17 Generalul Aurel Aldea s-a deplasat pe front în noaptea 21/22 august 1944 şi s-a întâlnit cu un general sovietic din sectorul brigăzii române de sub comanda lui Teodorescu (Nota 27, pg. 553), acţiune deosebită, pentru care nu se cunoaşte:

• persoană oficială care l-a împuternicit pe generalul în cauză să se întâlnească cu generalul sovietic;
• obiectul întâlnirii respective şi consecinţele acesteia pentru ţara noastră.

18 În dimineaţa zilei de 23 august 1944, la Snagov s-a prezentat Gheorghe Brătianu şi a avut loc o discuţie cu şeful statului, stabilindu-se să-i fie prezentat la ora 15 asentimentul scris al celor trei şefi de partide (ţărănist, liberal şi social – democrat) – pentru încheierea armistiţiului în condiţiile care erau cunoscute de mai multă vreme, dar nu se primise răspuns de la cele trei partide (Nota 54, pg. 478, 479). Această înţelegere de mare importanţă naţională nu a fost respectată de şefii celor trei partide politice, rămânând fără nici – o explicaţie:

• motivarea delegării lui Gheorghe Brătianu în dimineaţa zilei de 23 august 1944, pentru întâlnirea cu şeful statului cu care să discute problema armistiţiului cu Naţiunile Unite;
• motivarea neprezentării aceluiaşi delegat politic, la ora 15, cu documentul de împuternicire pentru încheierea armistiţiului de către mareşalul Ion Antonescu, şeful Statului Român, cu reprezentanţii Naţiunilor Unite.

19 Şeful statului a căutat o soluţie militară pentru rezistenţă în aliniamentul Nămoloasa – Focşani de unde să poată semna un armistiţiu avantajos, în timp ce agentura comunist – sovietică din România căuta un mijloc de a facilita înaintarea rapidă a trupelor sovietice (Nota 27, pg. 543). Pentru aceste acţiuni strategice deosebite nu au fost prezentate informaţii privind:

• soluţia militară de rezistenţă a trupelor române stabilită în zona fortificată Nămoloasa – Focşani;
• conţinutul proiectului de armistiţiu pe care s-a bazat şeful statului român;
• stadiul pregătirii acţiunii de încheiere a armistiţiului cu U.R.S.S., în ziua de 23 august 1944;
• programul agenturii comuniste sovietice din România pentru înaintarea rapidă a armatei roşii, în ţara noastră.

20 Dosarul personal militar al mareşalului Ion Antonescu, sigilat chiar de dânsul în septembrie 1940, a fost redeschis după 1944 de Emil Bodnăraş şi studiat de Serghei Niconov (Sergiu Nicolau), apoi de alţi comunişti români şi evrei (Nota 25, pg. 449), rămânând necunoscute:

• instituţia care a întocmit şi completat dosarul respectiv;
• existenţa unor documente cu fapte anormale săvârşite de Ion Antonescu;
• motivarea sigilării dosarului personal de către cel în cauză după preluarea puterii în statul nostru;
• concluziile trase de liderii comunişti care au studiat acest dosar, cu privire la personalitatea lui Ion Antonescu.

21 În timpul războiului, guvernarea autoritară din ţara noastră a asigurat realizarea unei rezerve de 49 vagoane aur (Nota 22, pg. 335), rezervă economică deosebită despre care nu există informaţii oficiale nici pentru:

• locul unde au fost depozitate vagoanele cu aurul respectiv;
• formaţia militară şi conducătorul ei care a răspuns de siguranţa acestor depozite de aur;
• data desfiinţării depozitelor şi destinaţia ordonată a acestei rezerve de aur.

22 După înlăturarea regimului autoritar la 23 august 1944, noile forme de conducere a statului nostru au anulat obligaţia de a informa oficial populaţia românească şi pentru următoarele:

• sacrificiile suportate de armata noastră pe frontul de est adică: morţi, răniţi şi dispăruţi;
• situaţia economico – financiară a economiei noastre la 23 august 1944;
• situaţia economico – financiară în urma relaţiilor avute cu Germania până la 23 august 1944;
• destinaţia anuarelor emise de Institutul Central de Statistică în perioada 1940 -1944;
• activitatea guvernului Antonescu din perioada 1 mai – 23 august 1944.

e. Originea trădării României

În cadrul instituţiilor de bază ale statului nostru cât şi cu participarea partidelor politice istorice, inclusiv a formaţiei comuniste, a fost pregătită şi realizată acţiunea de înlăturare a regimului militar condus de mareşalul Antonescu, acţiune pentru care nu au fost prezentate informaţii oficiale până în prezent, cu componente din care fac parte şi următoarele:

01 În primăvara şi în vara anului 1944, întâlnirile şi discuţiile reprezentanţilor partidului comunist din România şi ai Palatului regal, au devenit tot mai frecvente, fiind dezbătute sub toate aspectele diverse planuri pentru răsturnarea lui Antonescu şi ieşirea ţării din război (Nota 54, pg. 461), problemă naţională, despre care au rămas secrete:

• motivarea regelui ţării pentru primirea neoficială a delegaţiei comuniste la Palatul regal, şi componenţa acestei delegaţii;
• numărul întrevederilor care au avut loc şi obiectivul acestora;
• lista reprezentanţilor Palatului regal care au organizat şi au participat la convorbirile cu formaţia comunistă;
• atitudinea regelui faţă de obiectivele prezentate de comunişti.

02 În ziua de 13 iunie 1944 a fost constituit Blocul Naţional Democrat (B.N.D.), format din trei grupări de conducere:

• conducerea superioară cu: Maniu, Brătianu, Titel Petrescu şi Lucreţiu Pătrăşcanu;
• biroul Politic, format din: Ghiţă Pop, Ioan Hudiţă, Bebe Brătianu, C. Zamfirescu, Voitec, Jumanca, Vasile Bârgu şi P. Constantinescu – Iaşi;
• comitetul Militar, alcătuit din: generalii Mihail şi Răşcanu, coloneii: Dănceanu şi Bodnăraş, maiorii: Rascoviceanu şi Viţeleanu şi locotenent – colonelul Cristea (Nota 27, pg. 538), rămânând necunoscute:
  • obiectivele care au fost stabilite pentru cele trei componente ale conducerii B.N.D.;
  • obligaţiile repartizate celor 19 membrii ale formaţiei politice respective.

03 În noaptea 13/14 iunie 1944, reprezentanţii partidului comunist şi ai Palatului regal au discutat „Soluţia Giugurtu”, în final fiind aprobat programul de arestare a şefului statului, prezentat de comunişti (Nota 54, pg. 462), neexistând informaţii oficiale cu privire la:

• conţinutul programului „Soluţia Giugurtu” alcătuit în cadrul Palatului regal, şi motivarea renunţării la acesta;
• conţinutul programului prezentat de formaţia comunistă;
• lista nominală a reprezentanţilor Palatului regal şi a comuniştilor care au participat la întâlnirea respectivă.

04 Pactul de constituire a B.N.D. a fost semnat la 20 iunie 1944 (Nota 27, pg. 539), document politic despre care nu au fost publicate informaţii nici pentru:

• conţinutul Pactului B.N.D.;
• personalităţile politice care au semnat documentul politic respectiv.

05 Atragerea generalilor şi a ofiţerilor superiori în acţiunea de înlăturare a şefului statului, a fost facilitată de înţelegerea dintre formaţia comunistă şi regele Mihai, comandantul suprem al armatei (Nota 54, pg. 464), înţelegere regală din care au rămas sub regim secret:

• identitatea şi funcţia iniţiatorului organizării legăturii directe între rege şi formaţia comunistă;
• conţinutul înţelegerii care a fost obţinută de rege cu reprezentantul comunist.

06 Un rol însemnat în acţiunea organizată pentru înlăturarea lui Ion Antonescu a fost îndeplinit de generalul C. Sănătescu şeful Casei militare regale care a contactat un număr însemnat de comandanţi de Mari Unităţi, atât din interior cât şi de pe front (Nota 54, pg. 464), acţiune militar – politică din care nu au fost publicate informaţii privind:

• identitatea comandanţilor Marilor Armate conduse de aceştia, din ţară, care au avut înţelegeri cu reprezentantul Casei Militare regale;
• identitatea comandanţilor şi a Marilor Armate conduse de aceştia aflate pe front care au aplicat măsurile stabilite cu generalul C. Sănătescu;

07 În dimineaţa zilei de 1 mai 1944, regele Mihai I l-a chemat la Sinaia pe generalul C. Sănătescu, pentru a-i comunica începerea loviturii de stat prin:

• luarea legăturii de către rege cu ruşii după trecerea frontului din nordul Moldovei – Botoşani;
• încheierea armistiţiului (Nota 60, pg. 151), rămânând necunoscute până în prezent:
  • formaţia tinerilor din jurul regelui care urma să-l însoţească în acţiunea respectivă – pregătirea profesională a acestora şi situaţia politică a părinţilor lor;
  • numărul maşinilor stabilit pentru transportul formaţiei tinerilor şi numărul camioanelor stabilit pentru alte transporturi;
  • modul de trecere a tranşeelor româneşti şi a celor sovietice din zona Botoşani;
  • locul acţiunii şi organismele sovietice împuternicite pentru discutarea şi acceptarea armistiţiului;
  • conţinutul armistiţiului susţinut de regele Mihai I;
  • cauzele care au determinat ne începerea programului respectiv.

08 În cadrul pregătirilor de ordin politic, au fost întocmite din iniţiativa lui Lucreţiu Pătrăşcanu, documentele ce trebuiau date publicităţii imediat după răsturnarea lui Antonescu, adică:

• Proclamaţia către ţară;
• Declaraţia noului guvern;
• Decretul lege pentru amnistiere;
• Decretul-Lege pentru eliberarea din lagăre şi închisori a deţinuţilor politici condamnaţi pentru activitatea revoluţionară (Nota 54, pg. 468). Asupra acţiunii de întocmire a celor patru documente, nu au fost prezentate informaţii nici pentru:
  • contribuţia regelui şi a generalului C. Sănătescu la finalizarea conţinutului celor patru documente;
  • contribuţia celorlalte trei partide politice istorice la alcătuirea celor patru documente politice.

G – Regele Mihai I – 23 august 1944 – orele 16 -24

Pentru principalele acţiuni politice desfăşurate de regele Mihai I în calitate de conducător suprem al României, în ziua de 23 august 1944 cât şi în zilele următoare nu au fost prezentate informaţii oficiale, măcar pentru acţiunile:

a. Începutul oficial al programului comunist

01 În ziua de 23 august 1944, regele Mihai I cât şi Iuliu Maniu, erau în posesia „telegramei” sustrase abuziv de Grigore Niculescu – Buzeşti, prin care Fr. Nanu din capitala Suediei făcea cunoscut personal mareşalului Ion Antonescu acordul guvernului sovietic de a semna el convenţia de armistiţiu în formă acceptată de ambele părţi (Nota 65, pg. 385). Din această acţiune politică cu totul deosebită pentru ţara noastră, au rămas necunoscute românilor şi următoarele părţi componente:

• conţinutul telegramei transmisă de Fr. Nanu din capitala Suediei;
• motivarea lui Grigore Niculescu – Buzeşti pentru sustragerea documentului respectiv trimis personal mareşalului Ion Antonescu
• explicaţia regelui Mihai I şi a lui Iuliu Maniu pentru schimbarea abuzivă a destinaţiei telegramei în cauza;
• justificarea regelui Mihai I pentru ne predarea documentului respectiv mareşalului Ion Antonescu când acesta s-a prezentat la Palatul regal – cât şi pentru ne discutarea conţinutului telegramei, cu destinatarul oficial al acesteia.

02 Mareşalul Ion Antonescu şi vicepreşedintele Consiliului de Miniştrii, Mihai Antonescu, s-au prezentat la palatul regal în după amiaza zilei de 23 august, orele 16. După întrevederea care a durat până la orele 17 (Nota 22, pg. 209) cele două personalităţi ale statului nostru au fost arestate şi încarcerate într-o cameră blindată, neexistând informaţii oficiale nici pentru:

• poziţia regelui Mihai I faţă de programul de rezistenţă a trupelor române în zona fortificată Nămoloasa – Focşani cu scopul pregătirii şi finalizării armistiţiului, cu Naţiunile Unite la 26 August, în condiţii normale pentru ţara noastră.
• justificarea oficială a neacceptării programului de armistiţiu, susţinut de mareşalul Ion Antonescu cât şi pentru scurtarea termenului de încheiere a acestuia – de la 26 la 23 august 1944.
• conţinutul Înaltului ordin de arestare a lui Ion Antonescu, emis de regele Mihai I (Nota 27, pg. 562)

03 În noaptea de 23/24 august, Emil Bodnăraş reprezentantul formaţiei comuniste, a preluat de la Palatul regal pe mareşalul Ion Antonescu şi pe colaboratorii săi, pentru a-i transporta la o clădire din Vatra Luminoasă (Nota 22, pg. 293), acţiune politică deosebită, pentru care nu au fost publicate informaţii privind:

• faptele de trădare comise de fostul ofiţer Bodnăraş Emil pentru care a fost condamnat la moarte în anul 1936 (Nota 22, pg. 293)
• lista celor arestaţi din ordinul regelui Mihai I în după amiaza zilei de 23 august şi preluaţi de formaţia condusă de Bodnăraş Emil
• motivarea predării autorităţilor sovietice, a fostului conducător al Statului Român;
• tratamentul la care a fost supus Ion Antonescu în închisoarea Lubianca din Moscova timp de 20 de luni, conţinutul interogatoriilor la care a fost supus de autorităţile respective.

b. Legalizarea oficială a conspiraţiei comuniste

Cele patru documente emise sub conducerea comunistului Lucreţiu Pătrăşcanu, au fost legalizate ca documente regale, cu data de 23 august şi publicate în Monitorul Oficial ? 197 bis,din 24 august 1944 – cu consecinţe grave asupra existenţei neamului românesc – după cum urmează:

01 După arestarea conducerii statului nostru, în ziua de 23 august la orele 22, regele Mihai I a prezentat oficial la radio:

„PROCLAMAŢIA M.S. REGELUI CĂTRE ŢARĂ”

„Români, în ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. Un nou Guvern de Uniune Naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a Ţării de a încheia pacea cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Primiţi pe soldaţii acestor armate cu încredere. Naţiunile Unite ne-au garantat independenţa Ţării şi neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena prin care Transilvania ne-a fost răpită.
Români,
Poporul nostru înţelege să fie stăpân singur pe soarta sa. Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre, liber luate şi care nu atinge drepturile nimănui, este un duşman al Neamului nostru. Ordon Armatei şi chem Poporul să lupte prin orice mijloace şi cu orice sacrificii împotriva lui. Toţi cetăţenii să se strângă în jurul Tronului şi al Guvernului pentru salvarea Patriei. Cel care nu va da ascultare Guvernului se opune voinţei Poporului şi este un trădător de ţară.
Români,
Dictatura a luat sfârşit şi cu ea încetează toate asupririle. Noul Guvern înseamnă începutul unei ere noi, în care drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor ţării sunt garantate şi vor fi respectate. Alături de armatele aliate şi cu ajutorul lor, mobilizând toate forţele naţiunii vom trece hotarele impuse prin actul nedrept de la Viena, pentru a elibera pământul Transilvaniei Noastre de sub ocupaţia străină.
Români,
De curajul cu care ne vom apăra cu armele în mână independenţa împotriva oricărui atentat la dreptul nostru de a ne hotărî singuri soarta depinde viitorul ţării noastre. Cu deplină încredere în viitorul Neamului Românesc să păşim hotărâţi pe drumul înfăptuirii României de mâine, a unei Românii libere, puternice şi fericite.
MIHAI”

Prin acest document prezentat de Comandantul suprem al armatei, a fost dezarmată oastea română, întrucât a comunicat oficial că:

• România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii.
• Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite. Regele Mihai I, după legalizarea documentului respectiv, nu a prezentat nici o informaţie privind:
  • voinţa hotărâtă a ţării de a încheia pacea cu Naţiunile Unite.
  • conţinutul armistiţiului încheiat cu cele trei state menţionate
  • motivarea pentru nepublicarea documentului respectiv în Monitorul Oficial.

02 În Monitorul Oficial ? 197 bis, a fost publicată şi „Declaraţia guvernului”, pregătită de aceiaşi formaţie comunistă, dar confirmată de noul şef al guvernului român, generalul Constantin Sănătescu, declaraţie pentru care nu au fost prezentate documente nici pentru:

• acceptarea armistiţiului cu Naţiunile Unite.
• semnatarii acestui armistiţiu din partea noului guvern.

03 Prin Decretul regal ? 1624, publicat în acelaşi monitor oficial, a fost legalizat programul comunist de eliberare a tuturor infractorilor din penitenciare, pentru fapte săvârşite după 1 ianuarie 1918 cu excepţia celor care au fost condamnaţi după 1 ianuarie 1934, pentru săvârşirea unor infracţiuni politice. Pentru această acţiune comunistă dăunătoare stabilităţii naţionale, nu au fost prezentate oficial informaţii privind:

• numărul celor care erau condamnaţi şi numărul celor care erau în curs de judecată, la data de 23 august 1944, pe închisori.
• efectivul puşcăriaşilor şi a celor în curs de judecată care au fost amnistiaţi prin legea respectivă, pe categoriile de vinovaţii stabilite de instanţele de judecată militare şi de cele civile, pe închisori.
• lista condamnaţilor la pedeapsă cu moartea, cu vinovăţia acestora, care au fost graţiaţi.
• totalul condamnaţilor după 1 ianuarie 1934, pentru delicte politice săvârşite;
• categoriile acestor vinovaţii şi puşcăriile unde au rămas în continuare.

04 Regele Mihai I în ziua de 23 august, a oficializat prin Decretul lege ? 442, programul alcătuit de Lucreţiu Pătrăşcanu pentru desfiinţarea lagărelor de internare şi a domiciliilor obligatorii, acţiune politică pentru care lipsesc informaţiile oficiale şi cu privire la:

• numărul internaţilor în lagăre, pe grupe de vinovaţii şi pe localităţi.
• numărul celor care au avut impus domiciliu obligatoriu, pe grupe de vinovaţii.

c. Continuarea activităţii ostile neamului românesc

După activitatea desfăşurată de regele Mihai I în ultimele opt ore ale zilei de 23 august 1944, în perioada următoare au avut loc şi alte evenimente cu consecinţe grave pentru ţara noastră, evenimente din care fac parte şi următoarele:

01 În calitate de Comandant suprem al armatei, Regele Mihai I nu a dispus măsuri pentru prevenirea luării ca prizonieri de război de către sovietici a celor 186. 000 de ostaşi români care au ieşit din cazemate pentru refacere, cât şi a celor care urmau să ocupe posturile de luptă din cazematele respective, (Nota 52, pg. 477), neexistând informaţii oficiale nici pentru:

• acţiunile regale întreprinse pe lângă Naţiunile Unite pentru oprirea trecerii în U.R.S.S., a celor 186. 000 de militari romani luaţi prizonieri, înainte şi după închiderea armistiţiului.
• măsurile dispuse de regele Mihai I organelor centrale militare din subordinea sa pentru determinarea efectivelor militare aflate în prizonierat în U.R.S.S.
• acţiunile întreprinse de Şeful Statului Român pentru reîntoarcerea în ţară a acestor prizonieri.
• numărul prizonierilor din U.R.S.S., care nu au revenit în ţară.

02 În perioada 24 VIII – 12 IX 1944, adică în cele 20 de zile cu care a fost prelungit termenul de încheiere a armistiţiului la Moscova, România a fost jefuită de Armata Roşie, ca fiind ţara învinsă, act de pradă pentru care a fost păstrat secretul privind:

• volumul pierderilor cauzate prin jaful trupelor sovietice, extins mai ales asupra gospodăriilor săteşti, jafuri care au fost consemnate la nivelul primăriilor şi înaintate oficial organelor centrale.
• efectivele de oameni împuşcaţi, femei şi fete violate, locuinţe şi alte clădiri distruse, etc.

03 Pentru cele 49 de vagoane aur-etalon, adunate de regimul Antonescu (Nota 22, pg. 335) a fost introdus şi menţinut secretul absolut cu privire la:

• destinaţia data de noua conducere a Statului nostru, averii naţionale în cauză.
• justificarea de către conducerea B.N.R., a scoaterii din evidenţă şi din gestiunea sa a celor 49 vagoane – aur.
• poziţia regelui Mihai I faţă de această crimă economică provocată în dauna statului condus de dânsul.

04 Printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniştrii, emisa în ziua de 10 octombrie 1944 – dar nepublicata în Monitorul Oficial – a fost anulată o hotărâre a Curţii de Casaţie, prin care fostul rege Carol II a fost obligat să plătească ţării noastre despăgubiri. (Nota 38, pg. X) Pentru această hotărâre luată de noul guvern român, cât şi pentru alte daune provocate de fostul rege Carol II, au rămas cu caracter secret:

• nota de prezentare şi conţinutul actului guvernamental – în cauza.
• conţinutul şi situaţia juridică a celorlalte documentaţii întocmite în timpul guvernării – Antonescu, privind afacerile dubioase întreprinse de fostul rege Carol II în dauna ţării noastre.
• acţiunile dispuse de regele Mihai I pentru recuperarea daunelor economice provocate ţării de tatăl său.

05 Pe frontul din Apus, pierderile armatei române în morţi, răniţi şi dispăruţi au ajuns la 169. 822 militari (Nota 4, pg. 466), iar costurile materiale au reprezentat fabuloasă suma de 1, 2 miliarde dolari – valuta 1938 – (Nota 61, pg. XXI), jertfă românească pentru care nu au fost prezentate informaţii oficiale, cu privire la intervenţia regelui Mihai I la Naţiunile Unite măcar pentru:

• acordarea ţării noastre calitatea de participant la înfrângerea trupelor germano – maghiare;
• compensarea normală a pierderilor umane şi materiale suferite de ţara noastră în acest război.

06 La 6 Iulie 1945, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S., a emis Decretul de decorare cu ordinul „Victoria”, a regelui Mihai I pentru:

• „actul curajos” al cotiturii hotărâte a politicii României spre ruptura cu Germania hitleristă şi alinierea ei la Naţiunile Unite, în clipa când încă nu se precizase clar înfrângerea Germaniei (Nota 62, pg. 542) acţiune politică deosebită pentru care sunt păstrate şi următoarele secrete:
  • justificarea de către regele Mihai I a arestării mareşalului Antonescu şi a membrilor guvernului condus de dansul, la 23 august 1944, când încă nu se precizase clar înfrângerea Germaniei, realitate recunoscută oficial de conducerea sovietică.
  • intervenţiile făcute de regele Mihai I în calitatea sa de „erou al Uniunii Sovietice”, pentru oprirea jafului provocat de Armata Roşie asupra patrimoniului particular şi asupra avuţiei naţionale, după 23 august 1944.

07 Rezultatele reale ale alegerilor parlamentare din 19 noiembrie 1946, nu sunt cunoscute până acum. (Nota 4, pg. 467) Din raportul lui Miodrag, înaintat şi Casei Regale la 26 noiembrie 1946, rezulta că victoria în alegeri a F.N.D., condus de comunişti, a fost rezultatul falsificării voturilor (Nota 38, pg. 240), frauda politică pentru care nu au fost prezentate informaţii privind:

• conţinutul Raportului întocmit de Miodrag.
• poziţia oficială a regelui Mihai I în calitate de şef al statului, faţă de organizatorii falsificării voturilor pentru alegerile parlamentare în cauză.

08 Nici nu fusese încă semnat armistiţiul, şi sovieticii pusese mâna pe echipamente, instalaţii petrolifere şi pe o mare parte a flotei comerciale, bunuri naţionale evaluate la aproape 2 miliarde de dolari (Nota 27, pg. 669) sustrageri pentru care nu exista informaţii oficiale privind:

• inventarul componentelor economiei noastre, care au fost sustrase de autorităţile sovietice după 23 august 1944, în special pentru cele trei grupări menţionate.
• intervenţia regelui Mihai I în calitate de şef al Statului Român pentru reintrarea ţării în proprietatea părţilor din economia naţională sustrasa de sovietici – evaluate la aproape 2miliarde dolari – şi consecinţele intervenţiei respective.

09 Regele Mihai I, prin intermediul bolşevicei Ana Pauker, a primit sprijin şi din partea tinerei Dolly Cristodulo (Nota 64, pg. 305), colaborare, despre care lipsesc şi informaţiile elementare:

• naţionalitatea, religia şi profesiunea persoanei de sex feminin în cauză.
• activitatea oficială desfăşurată de persoana respectivă în cadrul Curţii regale.
• activitatea desfăşurată de Dolly Cristodulo după abdicarea regelui Mihai I la sfârşitul anului 1947.

SURSA INFORMAŢIILOR
Nr. crt.	Titlu	Pag.	Autor	Editura	Anul
1	Istoria Parlamentului şi a vieţii parlamentare în România	143, 185, 189, 194, 456,	–	Editura academiei R.S.R. Bucureşti	1983
2	Istoria loviturilor de stat in România, volumul I	232, 239, 336	Alex Mihai Stoenescu	International Publishing Company	2006
3	Constituţia din 1923 În dezbaterea contemporanilor	25,81,443	–	Humanitas, Bucureşti	1990
4	O istorie sinceră a poporului român	262, 279, 282, 307, 332, 333, 348, 359, 360, 466, 467	Florin Constantin	Univers Enciclopedie Bucureşti	1997
5	Casa Regală – volumul I – 1866-1900	17,18,65,129	–	Arhivele Naţionale ale României Bucureşti	2003
6	Burghezia română	126, 131, 134, 218	Stefan Zeletin	Humanitas Bucureşti	1991
7	Opere economice	367	P.S. Aurelian	Editura Academiei R.S.R.	1967
8	Istoria loviturilor de stat în România volumul II	124, 127, 176, 188, 211, 214, 232, 237, 246, 312, 313, 314, 316, 322, 324, 327, 380	Alex Mihai Stoenescu	International Publishing Company	2006
9	De ce a fost sacrificat Eminescu ?	93, 94, 97	Theodor Codreanu	Editura ’’Grigore Tăbăcaru’’ Bacău	2001
10	Studii	489, 530	G. Zane	Editura Eminescu	1980
11	Răscoala ţăranilor de la 1888	10, 152	Constantin Corbu	Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti	1978
12	Istoria Dreptului Românesc volumul I	172	–	Editura Academiei R.S.R. Bucureşti	1980
13	Istoria Dreptului Românesc volumul II – partea intai	255, 308	–	Editura Academiei R.S.R. Bucureşti	1984
14	Istoria Dreptului Românesc volumul II – partea a doua	183, 233	–	Editura Academiei R.S.R. Bucureşti	1987
15	Neam fără noroc – sau blestemul lui Zamolxe	98, 110, 164, 178, 191, 209, 236, 247, 255, 263, 264, 265, 352	Alexander E. Ronnett	Editura Vicovia Bacău	2008
16	Stenogramele şedinţelor Consiliului de miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul I	191, 206, 538	–	Arhivele Naţionale ale României Bucureşti	1997
17	Casa Regală volumul II – 1901-1930	205, 207, 216, 262, 280	–	Arhivele Naţionale ale României Bucureşti	2004
18	Relaţiile agrare şi mişcări ţărăneşti în România	196, 558, 572, 585	Institutul de Istorie ’’N. Iorga’’ al Academiei R.S.R.	Editura Politică	1967
19	Reforma agrară din 1921 în România	146, 231, 307, 342, 352	D. Sandu	Editura Academiei R.S.R. Bucureşti	1975
20	Sub trei dictaturi	42	Lucretiu Pătrăşcanu	Editura Politică Bucureşti	1970
21	Pentru legionari volumul I	20, 21, 28, 97, 114, 235, 273, 322, 364	Corneliu Zelea Codreanu	Editura Scara Bucureşti	1999
22	România, cu şi fără Antonescu	209, 291, 293, 335	Gheorghe Buzatu	Editura Moldova Iaşi	1991
23	Magazinul istoric	24	–	–	octombrie 2008
24	Amorurile principelui Carol de Hohenzolern	–	Gabriel Perrenii	Editura Omnes	1971
25	Armata, mareşalul şi evreii	52, 59, 105, 166, 201, 448, 449, 484	Alex Mihai Stoenescuv	Rao International Publishing Company	1998
26	Casa Regală volumul III – 1930-1937	77, 113, 144, 178	–	Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti	2005
27	Istoria loviturilor de stat în România volumul III Cele trei dictaturi	13, 121, 122, 123, 139, 142, 256, 311, 398, 399, 538, 539, 543, 553, 562, 660, 661, 669, 671, 672, 674	Alex Mihai Stoenescu	Rao International Publishing Company	2006
28	Viaţa economică şi politică a României 1933-1938	100, 130, 131, 282	Emilia Sonea • Gavrilă Sonea	Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti	1978
29	România în perioada revoluţiilor naţionale din Europa (1919 – 1944) – Mişcarea legionară	44, 81, 102, 103, 112, 118	Michele Rallo	Sempre Bucureşti	1999
30	Viaţa politică şi procesul lui Iuliu Maniu volumul I	129, 130, 262	Cicerone Ioanitoiu	Bucureşti	1997
31	Viaţa politică din România 1918 – 1944	150	Ioan Scurtu	Editura Albatros Bucureşti	1982
32	Era Libertăţii Statul Naţional Legionar volumul I	102, 113, 116, 121, 201	Horia Sima	Editura Gordian Timişoara	1995
33	Procesul lui Corneliu Zelea Codreanu (mai 1938)	223, 224, 225, 226	Kurt W. Treptow – Gheorghe Buzatu	– Iaşi	1994
34	Istoria Gărzii de Fier 1919 – 1941 Mistica Ultranationalismului	10, 11, 261, 283, 292	Francesco Veiga	Humanitas Bucuresti	1993
35	Mişcarea legionară – în texte originale şi imagini	203, 204, 205, 206, 207, 208, 209, 210	Editor Lucian Borleanu	Editura Lucman Bucureşti	–
36	Legiunea ’’Arhanghelul Mihail’’	208	Armin Heinen	Editura Humanitas Bucureşti	1999
37	Destinul Miscarii Legionare	72, 73, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84	Stefan Aparaschivei	Editura Gama	1996
38	Casa Regală volumul IV – 1938-1947	VIII, X, 106, 240	–	Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti	2006
39	Capitalul strain in societatile anonime din Romania, in perioada interbelica	118	Constantin Bogdan – Adrian Platon	Editura Academiei R.S.R. Bucureşti	1981
40	Casa Regală şi afacerile cu devize 1935 – 1940 volumul IV	26, 97	Costin Murgescu	Editura Academiei R.S.R. Bucureşti	1970
41	Garda de Fier – organizaţie teroristă de tip fascist	62, 63, 131	Mihai Fatu – Ion Spalatelu	Editura Politică Bucureşti	1980
42	Istoria politică şi militară a razboiului României contra Rusiei Sovietice	58	General Platon Chirnoaga	Editura Fides Iaşi	1997
43	Era libertăţii – Statul Naţional Legionar volumul II	76, 82, 116, 119, 125, 126, 129, 131	Horia Sima	Editura Gordian Timişoara	1995
44	Evreii sub regimul Antonescu	77, 311, 312, 335	Radu Ioanid	Editura Hasefer a F.C.E.R. Bucureşti	1997
45	Arhivele totalitarismului	32	Revista Institutului Naţional pentru studiul totalitarismului	Anul I	№ 1/1993
46	Legionarii noştri	178, 179	Ion Coja	Editura Kogaion Bucureşti	1997
47	Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul II	58, 181, 359, 755	–	Arhivele Naţionale ale României Bucureşti	1998
48	Noica şi Mişcarea Legionară	256	Sorin Lavric	Humanitas Bucureşti	2007
49	Mareşalul Antonescu şi Catastrofa României	108, 171	Eduard Mezincescu	Editura Artemis Bucureşti	1993
50	Evreii sub regimul Antonescu	48	Radu Ioanid	Editura Hasefer Bucureşti	1997
51	Hitler, regele Carol şi mareşalul Antonescu – Relaţiile româno-germane 1938 – 1944	271, 279, 280, 285	Andreas Hillegruber	Humanitas Bucureşti	1994
52	Procesul lui Ion Antonescu	178, 196, 477	–	Editura Eminescu	1995
53	Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul IX	27, 42, 429	–	Arhivele Naţionale ale României Bucureşti	2006
54	Preliminarii politico – diplomatice ale insurecţiei române din august 1944	92, 133, 461, 462, 464, 468, 478, 479	A. Simion	Editura Dacia Cluj	1979
55	Monitorul Oficial	–	–	№ 299	17-XII-1941
56	Stenogramele şedinţelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul III	381, 433	–	Arhivele Naţionale ale României Bucureşti	2001
57	Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul VII	250	–	Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti	2003
58	Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul VIII	625	–	Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti	2004
59	Stenogramele şedintelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul X	518	–	Arhivele Naţionale ale Romaniei Bucureşti	2007
60	Jurnal	151	Constantin Sanatescu	Editura Humanitas Bucureşti	1993
61	23 august 1944 – documente 1944 – 1945 volumul III	XXI	Direcţia Generală a Arhivelor Statului Centrul de studii şi cercetări de istorie şi teorie militară	Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti	1985
62	23 august 1944 – documente 1944 – 1945 volumul IV	542	Direcţia Generală a Arhivelor Statului Centrul de studii şi cercetări de istorie şi teorie militară	Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucuresti	1985
63	Stenogramele şedinţelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul V	226	–	Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti	2005
64	România ca o pradă	305, 315	Radu Theodoru	Editura Alma	–
65	România la cumpăna istoriei	308, 309, 357, 385, 386	Ion Suta	Editura Enciclopedică Bucureşti	1991
66	România sub regimul comunist	26, 31, 54, 114, 121, 179	Dennis Deletant	Biblioteca Sighet, Fundatia Academia Civica Bucureşti	1997
67	Mari crime împotriva naţiunii române – Contribuţia unor minorităţi naţionale la bolşevizarea României	30, 32, 33, 34, 76, 77, 78, 79, 85, 88, 89	Neagu Cosma	Bravo Pres	1995
68	Sovietizarea României – Percepţii angro-americane 1944 – 1947	106	Ion Chiper – Florin Constantin – Adrian Pop	Iconica Bucureşti	1993
69	Dezvoltarea economică a României 1944 – 1964	26, 116	Academia R.P.R. – Institutul de cercetări economice	Editura Academiei R.P.R. Bucureşti	1964
70	Monitorul Oficial № 33 din 10 februarie 1945	–	–	–	1945
71	Monitorul Oficial № 128 din 5 iunie 1946	–	–	–	1946
72	Anul 1948 – instituţionalizarea comunismului	509, 512, 514 – 519, 832 – 839	–	Fundaţia Academia Civică	1998
73	Instaurarea comunismului – Între rezistenţă şi represiune	06, 213 – 278, 384, 434	–	Fundaţia Academia Civică	1995
74	Buletinul Oficial al R.S.R. № 1 din 21 august 1965	–	–	–	1965
75	Anii 1973 – 1989 Cronica unui sfarşit de sistem	152, 831	Analele Sighet – 10	Fundaţia Academia Civică	2003
76	Buletinul Oficial I , № 39 din 1 decembrie 1989	–	–	–	–
77	Jurnalul fericirii	34, 82, 107, 151, 286	N. Steinhardt	Editura Dacia Cluj	1991
78	Buletinul Oficial I , № 13 din 18 aprilie 1989	–	–	–	1989
79	Buletinul Oficial I , № 38 din 30 noiembrie 1989	–	–	–	1989
80	–	Buletinul Oficial I , № 18 din 2 aprilie 1989	–	–	1989
81	Buletinul Oficial I , № 62 din 7 decembrie 1989	–	–	–	1989
82	Anuarul statistic al României – 1990	105, 630 – 645	–	Comisia naţionala pentru statistică	1990
83	H.C.M. № 1557/1973	–	–	–	1973
84	H.C.M. № 73/1975	–	–	–	1975
85	H.C.M. № 76/1975	–	–	–	1975
86	H.C.M. № 189/1976	–	–	–	1976
87	Decretul № 358/1976	–	–	–	1976
88	Decretul № 322/1979	–	–	–	1979
89	Decretul № 220/1976	–	–	–	1976
90	Politice	63	H.R. Patapievici	Humanitas Bucureşti	1997
91	Treptele tranziţiei spre capitalism	36, 37	Silviu Brucan	Nemira	1999
92	Stâlpii noii puteri în România	144	Silviu Brucan	Nemira	1996
93	Pagini inedite din istoria dreptului vechi românesc	30, 153 – 203	Andrei Radulescu	Editura Academia Română Bucureşti	1991
94	Echipa de sacrificiu – Din culisele guvernării postrevoluţionare 5.I.1990 – 5.II.1991	16, 69, 70, 115	–	Editat de ’’România azi’’ S.A. Bucureşti	1992
95	România: revoluţia încâlcită	175, 176	Nestor Rates	Editura Litera Bucureşti	1994
96	Revoluţia trăită	58	Ion Iliescu	Editura redacţiei publicaţiilor pentru străinătate	1995
97	Monitorul Oficial II – Dezbateri Parlamentare	–	–	Senat	№ 205 din 10 noiembrie 1995 – Senat
98	Cuget Ortodox № 9 (anul II) iulie – august 2009	15	–	Editat de Mănăstirea Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, Suceava	2009
99	Cuget Ortodox № 8 (anul II) mai – iunie 2009	4	–	Editat de Mănăstirea Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, Suceava	2009
100	Dicţionarul enciclopedic român volumul II D –J	210	–	Editura Politică Bucureşti	1964
101	Garda de Fier, în ancheta Tribunalului de la Nürberg	7	Mihail Fotin Enescu	Fundatia culturală ‚„Buna Vestire” Sibiu	1996
102	Geneza revoluţiei române de la 1848	39, 43	Gheorghe Platon	Editura Junimea	1980
103	Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Franc-Masoneria	27, 45, 102, 128, 129, 130, 158, 166, 167, 267	Dr. N. C. Paulescu	Bucureşti	1913
104	Scrieri politice	344, 382, 395, 424, 456, 502	C. Rădulesc Motru	Editura Nemira	1998
105	România – la cumpăna istoriei	374, 381, 386, 387	Ion Suta	Editura Ştiinţifică	1991
106	Naţionalişti, antinaţionalişti, O polemică cu publicistică românească	35, 87, 96, 105, 106, 116, 117, 172	Gabriel Andreescu	Polirom Iaşi	1996
107	Consiliul Suprem de Apărare a Ţării	3, 4, 32, 70, 110, 113, 124, 133, 134, 137, 139, 140	Consiliul Naţional de acţiune împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate	„Cartea Albă a crimei organizate şi a corupţiei” 1998	1998
108	O. U. G. Nr. 21/ 20.V.1997 Legea Nr. 140/24. VII.1997	–	–	–	1997
109	Legea Nr. 271/ 29.V.2001	–	–	–	2001
110	Razboiul nevăzut III&mbsp;Politica Filo-Sionistă a României În faţa Europei şi a lumii editia a-II-a	75, 376, 398	Cornel Dan Nicolae	Carpathia Cartea Secretă	2006
111	Constituţia României Articolele: 82, 90, 108, 109	–	–	–	–
112	Naţionalism – sau Democraţie	150, 179	Aurel C. Popovici	Editura Albatros Bucureşti	1997
113	Neoiobăgia Studiu economico- sociologic al problemei noastre agrare	33	C. Dobrogeanu- Gherea	Editura Librăriei Socec Bucureşti	1910
114	Democratia hienelor Spionaj, sange si teroare	4, 28	Colonel (R) Florian Garg	Editura „Obiectiv” Craiova	2002
115	Contribuţia unor minorităţi naţionale la bolşevizarea României	6, 7	Neagu Cosma	Editura Bravo Press	1996
A	Armistiţiul din 1944 si implicaţiile lui	8, 9	Cornel Coposu	Editura Gandirea Romaneasca Bucureşti	1990
B	Anuarul Statistic al Romaniei 1937-1938	–	–	–	1937-1938
116	Istoria Bisericii Ortodoxe Române	–	Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu	Editura Episcopiei Dunării de Jos Galaţi	1996

Cititi va rog si:

Romania – incotro? (partea 1)

Romania – incotro? (partea 2)

Romania – incotro? (partea 3)