Oana Zavoranu spalata pe creier de vrajitoare: „Numărul meu este 666! De la Diavol am luat frumusetea si inteligenta”
Citez din articolul Oana Zăvoranu: „Numărul meu este 666! De la Diavol am luat frumuseţea şi inteligenţa”:
Surprinsă recent de paparazzi pe un câmp din Ghergani, alături de două vrăjitoare care făceau un ritual, Oana Zăvăranu a ţinut să-şi explice gestul într-o emisiune TV. Ce a ieşit, citiţi şi vă minunaţi!
„Mamei mele nu i-a fost suficient că mi-a furat tot. Pe Vanessa am cunoscut-o anul trecut prin martie. Mama le-a plătit ca să îmi facă rău. Mie nu îmi e frică de astfel de practici. L-am avut pe diavol şase ani în mine. Mărioara Zăvoranu a umblat pe la toate vrăjitoarele. Melissa mi-a spus că de mult trebuia să fiu praf şi pulbere. Mi-a zis că trebuia să mor în accident de maşină, să mă arunc de la etaj. Mi-a explicat că fiecare om are câte o matrice numerologică. Numărul meu e 666. Eu aş putea să fac mult rău din cauza asta. Eu de la Diavol am luat frumuseţea, inteligenţa. Totul!”, a declarat Oana.
Vrăjitoarea Vanessa a confirmat cele spuse de Oana şi a spus că acum totul este în regulă cu diva, iar lucrurile vor reveni la normal în cel mai scurt timp, scrie cancan.ro.
„Am văzut că e plină de farmece. Am citit în cărţi şi în cruce ce are şi i-am spus tot. Oana nu a venit la mine pentru a face rău. Nu a venit să îi facă rău lui Pepe. Ea a vrut doar să se dezlege de un blestem. Ea trebuia să fie mult mai departe acum”, a spus Melissa.
Comentariu saccsiv:
Inregistrarea o puteti viziona la:
Cititi va rog si:
Cat rau pot sa faca bahnitele astea de vrajitoare … Pe cati oare nu i-a zapacit de cap? Politicieni, guvernanti, oameni de afaceri, vedete merg ca naucii la ele si se lasa in voia diavolului. Iar care e mai „elevat”, merge la masoni.
Si apoi ne mai miram de ce au toti parca o agenda anti crestina in capatani …
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:
https://saccsiv.wordpress.com/about/
ApreciazăApreciază
„De la Diavol am luat frumusetea si inteligenta” (Oana Zavoranu)
Se vede :))))))))))))))))
ApreciazăApreciază
E si frumoasa si e si inteligenta. Dar e pacat sa razi de ea asa cum ai facut-o in comentariul tau.
Mie imi starneste o senzatie de mila Oana. Poate parea ciudat, dar am cumva senzatia/intuitia ca fata asta va avea un sfarsit foarte rau daca va continua asa, caci mintea ei este intunecata acum. Un act suicidal e posibil in cazul ei. De aceea mi-e mila de ea.
Sa nu radeti de ea ca e mare pacat sa razi de cineva in situatia ei.
ApreciazăApreciază
de unde reiese inteligenta?
cat despre frumusetea-i, eu o cred pe cuvant. Una care se sulemeneste toata ziulica, are frumusetea de la diavol. Frumusetea de la Dumnezeu e naturala, luminoasa si cuviincioasa.
ApreciazăApreciază
” frumusetea” trebuia pus in ghilimele, fiind citat din ” inteligenta” dsoara.
ApreciazăApreciază
Toma
Eu nu stiu unde „sta ” frumusetea si inteligenta Oanei Zavoranu .Dac-o speli bine de farduri ,si ai vedea-o dimineata cand se scoala dupa o noapte de desfrau ,ti-ai schimba parerea .Cat despre inteligenta (ma refer la inteligenta sau intelepciuna de la Dumnezeu ,cu care te nasti )eu n-am vazut asa ceva .Dovada ,pe cine a ales in viata sa-i fie calauza a sufletului .(vrajitoarele si pe satana )Daca e sa ne gandim si la educatie ,are un tupeu de mahala ,iesit din comun .(Am vazut-o la tv ,in dialog cu alte persoane si cu jurnalisti .Unei jurnaliste i-a raspuns la o intrebare pusa de aceasta ,ca este proasta si obraznica ,de fata cu toti jurnalistii prezenti acolo .)Are un tupeu si un comportament de maidan .Si daca se lauda ca o cheama 666 ,este cu totul posedata .Doamne scoate sufletul ei de sub stapanirea satanei ,ca numai tu poti .Daca se va pocai ,va merge la un duhovnic si se va spovedi de toate pacatele si de aceasta lepadare de Dumnezeu si impreunare cu Diavolul ,Dumnezeu o va primi in randul crestinilor .Totul este cu putinta la Dumnezeu .
‘
ApreciazăApreciază
@Toma
Si eu radeam, pentru ca este asa de „frumoasa”, dar mai ales „inteligenta”……se vede ca le-a preluat de la …… 🙂
ApreciazăApreciază
Aceste femei nu sunt deloc frumoase,cum nici Cleopatra nu era frumoasa,dar avea un fel de a fi,de a fermeca pe cei nestiutori !
Sotia lui Antonio, Octavia era mult mai frumoasa,tanara,si agreabila decat Cleoaptra,dar ea avea ceva diavolesc cu care fermeca pe toti imparatii si comandantii de osti,asa l-a cucerit si pe Cezar,stia cum sa-l vrajeasca !
Ea este o femeie oribila,dar dracu face ca cei prosti ,lipsitit de invatatura,si de credinta,sa se prinda farmecele ei…..este oribila…daca nu facea astfel de spectacole mediatice si pact cu dracu nu ami era promovata…este un suflet ratacit,probabil daca era in America era u fel de lady caca,sau alte persoanje explaotate in felul acesta ! VAi de capul ei……
ApreciazăApreciază
Dumnezeu nu bate cu bata! Saraca, este de compatimit.
ApreciazăApreciază
Diavolul nu este frumos nici inteligent , doar o fiara vicleana , ar trebui sa ii spuna cineva lui Oana asta.
ApreciazăApreciază
Se zvoneşte că şi Elena Udrea ar avea succes datorită faptului că apelează frecvent la o vrăjitoare din Mărăcineni (Buzău), care face ritualuri uneori şi pentru Băsescu, sau împotriva unor duşmani politici.
ApreciazăApreciază
Apropo, inteligenţa şi frumuseţea sunt de mai multe feluri. Există o inteligenţă divină şi o frumuseţe angelică, aşa cum există şi o inteligenţă diabolică şi o frumuseţe vampirică, de femeie fatală. Depinde acum ce consideri că e de preferat în viaţă să obţii.
ApreciazăApreciază
Domnule Tanasescu, frumusetea este o perceptie subiectiva, ea tine de „ochii” privitorului… si mai putin de subiectul pasiv vizionat. Adica ceea ce dumitale iti pare frumos, mie mi se poate parea respingator. Si acest subiectivism are o istorie individuala.
ApreciazăApreciază
Invocarea puterii raului este o iluzie. De cele mai multe ori ea descinde dintr-un individualism dus la extrem, o tendinta spre rebeliune. A pretinde ca atributele pozitive provin de la satan e dovada unei lipse de inteligenta si a unei complete derute spirituale. satan nu da calitati, nu le are pe gestiune. 🙂
Frumusetea ( daca e frumoasa ) vine de la Dumnezeu. Puterea logicii ( caci asta e inteligenta ) vine din adaptabilitate. Raul aduce doar pacate si rataciri. Trebuie identificata sursa tuturor acestor fenomene, tocmai pentru a le decripta.. Doar ca oana.z. nu cauta acolo unde trebuie. Vrajitoarele sunt doar niste snapance analfabete care speculeaza slabiciunile si indoielile umane in vederea obtinerii facile de bani, din ura si dispret fata de munca. Sunt lenese si perfide, e adevarat…. dar asta nu le confera puterea de invocare a raului, eu zic ca li se acorda mai multa atentie decat merita. Si numai aceasta atentie este cea care le ridica printr-un simplu mecanism de feed-back.
ApreciazăApreciază
sol
Unele chiar lucreaza cu dracii.
ApreciazăApreciază
saccsiv
Eu n-am avut de-a face cu ele. Doar citesc, amuzandu-ma, publicitatea pe care si-o fac prin presa de mana a saptea. Dar mi se pare ca lucreaza mult cu credulitatea umana. Si chiar daca or fi si din acelea pe care satan le-a ales uneltele lui, eu raman la convingerea ca nu pot face rau decat in masura in care li se permite. Adica daca ai convingerea sau doar teama ca-ti pot face rau… acest lucru devine posibil.
ApreciazăApreciază
sol
Daca nu esti crestin, iti fac rau. Ba chiar si cand esti crestin, atacurile pot fi foarte dure.
ApreciazăApreciază
CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL – DESPRE DEMONIZATI!
Fiindca multe persoane m-au intrebat despre acest subiect – demonizariile – m-am gandit sa las un mare Cuvios sa lamureasca aceste lucruri. Precizez ca scrierea este veche si de aceea se folosesc anumiti termeni specifici.
“Precum intr-un indracit poate locui o multime de diavoli, tot astfel si in inima celui credincios pot incapea tofi sfintii. Daca incape Hristos, cu cat mai mult sfintii! Taine mari! Odata, pe cand eram la Coliba Cinstitei Cruci, cineva a tras clopotelul. Am privit pe fereastra si, ce sa vad? Un barbat pe care-l urma o intreaga falanga de diavoli, un roi negru. Pentru prima oara am vazut un om stapanit de atatia diavoli. Era un medium. Amestecase rugaciuni ale Bisericii cu invocari ale diavolilor, cele crestine cu cele vrajitoresti si dupa aceea l-au stapanit diavolii. Infricosator! Mult m-am mahnit. Unii psihiatri considera si pe cei indraciti bolnavi psihici. Unii preoti, pe unii bolnavi psihici ii considera indraciti. In timp ce un bolnav psihic, pentru a fi ajutat, trebuie sa mearga intr-un loc, iar un indracit in alt loc. Psihiatrul cum il poate ajuta pe cel indracit ?
– Parinte, un indracit este in stare sa inteleaga in ce a gresit de s-a indracit?
– Da, isi poate da seama, afara numai daca nu a patit ceva si mintea lui, caci atunci este foarte greu sa fie ajutat. Daca este numai indracit, te poti intelege usor cu el si-l poti ajuta, dar trebuie sa faca ascultare. Altfel cum va putea fi ajutat? Odata a venit la Coliba unul din sudul Greciei, care fusese la hindusi si se indracise. Spunea niste hule si facea spuma la gura. Ochii ii erau larg deschisi, salbatici. Ii spuneam: “Nu spune aceste hule, caci astfel ii chemi pe diavoli“, dar nu asculta. Iar pe de alta parte cerea sa-l ajut. “Ajuta-ma!, imi spunea. Numai tu ma poti ajuta”. “Ei, cum sa te ajut? il intrebam. Vrei sa ma rog ca sa te slobozesti cu harul lui Hristos, iar tu chemi pe diavoli. Du-te si te spovedeste, sa-ti citeasca exorcisme si dupa aceea vino sa discutam“. “Nu ma duc”, imi spune. “Hai atunci inauntru sa-ti pun niste untdelemn din candela”, ii spun. “Nu vreau. Vreau sa ma ajuti”. S-a dus putin mai departe si discuta cu cineva. La un moment dat, pe cand spuneam unui grup ca Dumnezeu ingaduie incercarile pentru mantuirea noastra, striga de departe: “Ma, de ce spui ca Dumnezeu lucreaza pentru mantuirea oamenilor? Avem un tata in cer, unul pe pamant si mai sus este o capetenie “. “Inceteaza cu vorbele tale diavolesti”, ii spun si am inceput sa spun rugaciunea. “Acum m-ai incurcat”, imi spune. “Pleaca”, i-am spus si l-am imbrancit cat colo. S-a facut ghem. “Tu cu cine esti?”, ma intreaba. “Cu Hristos”, ii spun. “Spui minciuni, imi zice, nu esti cu Hristos, ci eu sunt Hristos si tu ma bati“. Diavolul i le arata pe toate anapoda.
– Acestea le spunea diavolul?
– Da, diavolul, dar iata, Dumnezeu i-a dat curaj sa vina pana la Sfantul Munte. Ca sa porneasca din celalalt capat al Greciei si sa vina in Sfantul Munte intr-o astfel de stare, este lucru mare! Dar nu asculta si starea lui devine mai grea. Daca ar face ascultare, ar putea fi ajutat.
Cel care are mandrie multa este intunecat. Mintea lui este incetosata, este ca si cum ar avea gaze arse. Face greseli grosolane si nu isi da seama. Cineva imi spunea: “Eu ii iubesc pe toti, si pe diavolul il iubesc. Nu este rau…“. “Ce spui, bre? – ii zic. Daca Dumnezeu l-ar lasa cu desavarsire liber pe diavolul, ne-ar fi omorat pe toti. Cine a vazut vreun bine de la diavolul, ca sa vezi si tu?”. Ajunsese la atata intunecare, incat orice i-ai fi spus ca sa-l ajuti, nu intelegea. Spunea ca il asupresti! Aceasta este asuprire? Haide acum sa-i scoti gandul acesta din cap… Nu este nebun, caci mintea lui lucreaza. Insa trebuie sa inteleaga ca ceea ce spune este lepadare, este hula.
Astfel ajung incet-incet la satanolatrie. Daca intalnesti adoratori ai satanei, se vede ca sunt stapaniti de diavolul. Vezi o indracire la ei. Iar acestia, prin muzica satanica, ii conduc acolo unde vor pe sarmanii copii. Ajung sa-l cheme pe satana. Am auzit ca unele discuri “rock”, daca le intorci anapoda, auzi cantece prin care il cheama pe satana. Au pana si slavoslovie catre satana: “Tie ma afierosesc, satano”. Infricosator!
– Parinte, adica mandria poate duce la indracire?
– Da. Sa presupunem ca cineva face o gresala si se indreptateste pe sine. Daca ceilalti ii spun un cuvant ca sa-l ajute, acela spune ca il nedreptatesc, si crezand ca este mai bun decat aceia, ii judeca. Apoi incepe incet-incet sa-i judece si pe sfinti. Mai intai pe cei mai noi, apoi si pe cei mai vechi: “Acela nu a facut minuni, celalalt a facut aceea… “. Apoi dupa putin inainteaza si incepe sa judece Sinoadele: “Si Sinoadele in felul in care au hotarat… “, prin urmare, nici Sinoadele nu au acrivie, dupa parerea lui. Si in cele din urma ajunge sa spuna: “Iar Dumnezeu de ce face aceasta?”. Ei, cand omul ajunge in punctul acesta, nu innebuneste, ci se indraceste.
A venit la Coliba un tanar indracit cu tatal sau. Tanarul spunea ca este dumnezeu. S-a dus la un duhovnic din afara Sfantului Munte si acela, deoarece s-a temut ca nu cumva diavolul sa se repeada la el, i-a spus: “Binecuvanteaza-ma!”. Ce sa mai spui?! In sfarsit… Dupa aceea, ii spune tatalui sau: “Sa vezi ca si Parintele Paisie va primi ca sunt dumnezeu”. Face ramasag cu tatal lui pe toti banii care ii aveau la el ca eu il voi recunoaste de dumnezeu. Cum am inceput sa fac rugaciunea, a si sarit in picioare. “Ce faci tu cu aceea? a strigat. Eu am facut toate pacatele. Am facut si pacatul acesta si celalalt… Am pe diavolul inauntrul meu si m-am indumnezeit. Trebuie sa primesti ca sunt dumnezeu. Tu, bre, nimic nu ai facut, imi spune. Faci mereu vur-vur cu aceea!”. Spunea si niste cuvinte murdare. M-a scos din sarite. “Haide, pleaca de aici, pierdutule”, ii spun. L-am scuturat bine. S-a intaratat, a devenit ca o fiara. Scoate banii din buzunar si-i arunca tatalui sau: “Ia-i, ca am pierdut ramasagul”.
– Parinte, cum ne putem da seama daca cineva este indracit, iar nu bolnav psihic?
– De aceasta isi poate da seama si un medic simplu, dar evlavios. Cei care au diavolul sar in sus atunci cand se apropie de ceva sfant. Astfel se vede clar ca au diavol. De le dai putina aghiazma sau daca ii insemnezi cu sfinte moaste, se impotrivesc deoarece diavolul este inghesuit inlauntrul lor. Iar cei ce sufera de boala psihica nu se impotrivesc deloc. Chiar daca porti cruce si te apropii de cei indraciti, acestia se nelinistesc si se tulbura. Odata, la o priveghere in Sfantul Munte, niste Parinti mi-au spus ca le spune gandul cum ca un oarecare mirean ce se afla acolo are diavol. M-am asezat in strana alaturata si am lipit de el crucea mea, ce are o particica din Sfantul Lemn. A sarit in sus si s-a dus in alta parte. Cand a mai plecat din lumea care era in biserica, m-am dus iarasi langa el. A facut la fel. Atunci am inteles ca intr-adevar avea diavol.
Cand imi aduc la Coliba copii si imi spun ca au diavol, ca sa ma incredintez daca sunt indraciti, de multe ori iau o particica din Sfintele Moaste ale Sfantului Arsenie si o ascund in palma. Si sa vedeti, desi am amandoua palmele inchise, copilul, daca are diavol, se uita cu frica la mana in care am sfintele moaste. Iar daca nu are diavol, ci, de pilda, vreo boala a creierului, nu reactioneaza deloc. Alteori le dau apa in care mai inainte bagasem particica de Sfintele moaste, si daca au diavol nu o beau, se indeparteaza. Unui copil indracit i-am dat odata mai intai dulciuri, ca sa i se faca sete, si dupa aceea i-am adus din acea apa. “Lui Ionica o sa-i dau cea mai buna apa”, i-am spus. Cum a gustat putin, a inceput sa strige: “Apa asta ma arde. Ce are in ea?”. “Nimic”, ii spun. “Ce-mi faci? Ma arde”, a strigat. Nu te arde pe tine; pe altcineva il arde”, ii spun. Il insemnam cu semnul crucii pe cap, si dadea din maini si din picioare… Patise o criza de indracire. Diavolul il facuse ghem.
Va aduceti aminte si de acel student care a venit aici mai demult? “Am diavol inlauntrul meu, imi spunea, si mult ma tiranizeaza. Sufar mucenicie de la diavol, pentru ca ma sileste sa spun si cuvinte murdare. Am ajuns la deznadejde. Simt ca ma preseaza inlauntru, ca ma strange cand aici, cand dincoace”, si sarmanul isi arata pantecele, pieptul, coastele, mainile. Deoarece era foarte sensibil, ca sa nu-l ranesc, ci sa-l mangai, i-am spus: “Asculta, nu ai diavol inauntrul tau, ci o inraurire diavoleasca din afara te chinuieste”. Cand am mers in biserica, le-am spus surorilor ce erau acolo sa faca rugaciune pentru faptura cea nefericita a lui Dumnezeu, iar eu am luat din altar o particica din sfintele moaste ale Sfantului Arsenie, m-am apropiat de el si l-am intrebat din nou: “Unde te strange si te chinuie diavolul? Unde crezi ca se afla?”. Mi-a aratat atunci coasta sa. “Unde? Aici?”, l-am intrebat si mi-am lipit palma cu sfintele moaste de coasta lui. Imediat a scos un urlet. “M-ai ars, m-ai ars! Nu plec… O!… O!… nu plec ! “. Striga, ocara, spunea cuvinte murdare. Atunci am inceput sa spun in sinea mea: “Doamne Iisuse Hristoase, Doamne Iisuse Hristoase, alunga duhul cel necurat din faptura Ta”, si-l insemnam cu sfintele moaste in chipul crucii. Iar aceasta s-a facut timp de douazeci de minute. Dupa aceea diavolul a inceput sa-l chinuie si sa-l arunce la pamant. Facea tumbe. Costumul sau se umpluse de praf. L-am ridicat in picioare. Tremura din tot trupul si facea miscari spasmodice puternice. S-a prins de catapeteasma ca sa se sprijine. De pe mainile lui curgea transpiratie rece precum este roua de pe camp. Peste putin timp a plecat diavolul si s-a linistit. S-a slobozit si acum este foarte bine.
– Parinte, la ce trebuie sa ia aminte cineva atunci cand discuta cu un indracit?
– Sa spuna rugaciunea si sa se poarte cu el cu bunatate.
– Parinte, cei indraciti isi aduc aminte ce spun atunci cand ii apuca criza?
– Unele le tin minte, altele nu. Nu stim cum lucreaza Dumnezeu. Uneori ingaduie sa-si aduca aminte ca sa se smereasca si sa se pocaiasca. Atunci cand cel indracit cere ceva, nu este usor sa-ti dai seama cand este aceasta de la diavol si cand este de la el insusi. Undeva am intalnit o tanara indracita. Il citise pe Kazantakis si credea niste lucruri hulitoare, din care ajunsese sa se indraceasca. Diavolul o apuca pe neasteptate si scotea niste strigate ingrozitoare. “Ma arde! Ma arde!”. Rudele ei o tineau ca s-o insemnez cu semnul crucii. Apoi a strigat: “Apa! Apa!”. “Aduceti-i apa”, am spus. “Nu, nu, imi spuneau aceia, pentru ca ni s-a spus sa nu facem ascultare de diavol”. “Acum ii este sete sarmanei. Aduceti apa!“. imi dadeam seama cand arderea era de la diavol si cand era din sete. A baut sarmana vreo doua pahare de apa. “Parca am carbuni aprinsi inlauntrul meu, spunea, atata aprindere simt. Si o galeata de apa de as bea, tot nu s-ar stinge focul dinlauntrul meu”. O astfel de aprindere simtea.
– Parinte, atunci cand striga un indracit, cum ne putem da seama cand vorbeste diavolul prin om si cand vorbeste omul?
– Atunci cand vorbeste diavolul, buzele omului nu se misca normal, ci se misca mecanic. Iar cand vorbeste omul buzele se misca in mod firesc. Cand striga un indracit in vreme ce i se citesc exorcismele sau cand altii se roaga pentru el, uneori insusi sufletul se chinuieste si-i spune, de pilda, diavolului: “Pleaca! De ce stai?”. Iar alteori diavolul il ocaraste pe om sau pe preot, sau Il huleste pe Hristos, pe Maica Domnului, pe Sfinti. Alteori spune minciuni, iar alteori este silit de puterea numelui lui Hristos sa spuna adevarul. Uneori cel indracit spune ale lui, din cele duhovnicesti pe care le-a citit etc. Ce sa spun? Lucruri incurcate. De aceea, atunci cand discutati cu el sa luati aminte bine. Nu dati importanta cuvintelor lui. Poate spune, de pilda, “Ma arzi”. Daca intr-adevar il arzi si spui: “Il ard”, te-ai ars. Daca nu-l arzi, dar crezi ca il arzi, te-ai ars de doua ori. Sau poate striga: “Jegoaselor”, iar uneia ii poate spune: “Tu esti curata”. Daca aceea crede, s-a dus, s-a pierdut. De aceea, nu faceti experiente cu diavolul.
La o manastire a fost adus un indracit si egumenul a spus parintilor sa mearga in biserica si sa faca rugaciune cu metaniile. Aveau acolo si capul Sfantului Partenie , episcopul Lampsacului, si diavolul a fost foarte stramtorat. In acelasi timp egumenul a randuit pe un ieromonah sa citeasca indracitului exorcisme. Ieromonahul acesta era evlavios doar pe dinafara, in timp ce inauntrul sau avea ascunsa mandria. Era nevoitor si in toate dupa tipic. Mustra duhovniceste pe ceilalti, pentru ca era si invatat. El insa nu era ajutat de nimeni, pentru ca ceilalti se rusinau din respect sa-i spuna ceea ce vedeau la el. Crease false simtaminte nu numai celorlalti, dar si siesi, ca este cel mai virtuos din manastire etc. Vicleanul a aflat prilejul in acea zi ca sa-i faca rau. Si-a pus inainte viclenia sa ca sa-i dea impresia preotului ca el Il alunga din cel indracit. Asadar, de indata ce a inceput sa citeasca exorcismele, diavolul a si inceput sa strige: “Ma arzi! Unde ma alungi, nemilostivule?“, el a crezut ca diavolul este ars de rugaciunea lui dar diavolul era silit de rugaciunea celorlalti parinti si a raspuns diavolului: “Sa intri in mine”. Aceasta a spus-o unui diavol, oarecand, Sfantul Partenie, dar acela era sfant. Adica odata cand un diavol striga: “Ma arzi! Ma arzi! Unde sa merg?“, Sfantul i-a raspuns: “Vino in mine”. Atunci diavolul a spus Sfantului: “Chiar si numai numele tau ma arde, Partenie!” si a plecat din cel indracit pe care-l chinuia. A vrut si acesta sa faca pe Sfantul Partenie si s-a indracit. Din clipa aceea l-a stapanit diavolul. Ani intregi s-a chinuit si nu se putea odihni nicaieri. Umbla mereu, cand afara in lume, cand in Sfantul Munte. Ce a tras sarmanul! Starea aceasta i-a pricinuit oboseala sufleteasca si istovire trupeasca, incat ajunsese sa tremure. Si iata ca, desi era un preot bun, dupa aceea nu a mai putut sluji. Vedeti ce face diavolul?
– Parinte, are vreo legatura cafeaua cu reactiile unui indracit?
– Atunci cand sistemul nervos este tulburat si cine va bea multe cafele, i se irita nervii si aghiuta exploateaza starea aceasta. Nu ca ar avea cafeaua ceva demonic. Aghiuta se foloseste de influenta ei asupra nervilor si cel indracit reactioneaza mai rau.
– Parinte, scrie undeva ca diavolul se cuibareste in inima celui indracit, dar nu vrea ca omul sa stie aceasta, ca sa nu-l razboiasca cu rugaciunea. Oare asa este?
– Da, pentru ca diavolul are dreptul sa stea in omul indracit o perioada de vreme si sta acolo nemiscat, in timp ce prin rugaciune este zorit, se revolta si poate pleca. Rugaciunea este artilerie grea pentru diavol. Mi-au adus odata la Coliba un tanar indracit care spunea mereu rugaciunea. Tatal lui a fost monah, dar a aruncat rasa si s-a insurat si sarmanul copil s-a nascut cu diavol. Asa a iconomisit Dumnezeu lucrurile, ca sa primeasca plata copilul, sa se mantuiasca si tatal, si sa avem si noi, monahii, ca frana exemple de la monahii care isi leapada rasa si dupa aceea se chinuiesc. La un moment dat, cand l-a apucat diavolul, a strigat ca gaina foarte tare: “Cot, cot, cot… “. “Ce ai patit?“, il intreb, in timp ce cu mintea spuneam: “In numele lui Iisus Hristos iesi, duhule necurat, din faptura lui Dumnezeu”. “Si eu vreau sa plec, a strigat diavolul, deoarece mult ma chinuieste omul acesta, caci spune mereu rugaciunea. Vreau sa merg in Pakistan, ca sa aflu putina odihna!”.
– Parinte, de ce nu pleca diavolul, de vreme ce copilul rostea rugaciunea?
– Se vede ca si copilul ii daduse oarecari drepturi, dar si diavolul avea pe stapanul lui si primea porunci de la el.
– Parinte, cand cineva se roaga pentru un indracit, ce trebuie sa spuna?
– La inceput sa slavosloveasca pe Dumnezeu: “Iti multumesc, Dumnezeul meu, ca m-ai ajutat si ma aflu in aceasta stare, caci si eu puteam fi in locul lui si sa fi avut nu cinci-sase diavoli, ci mii. Te rog, ajuta pe robul Tau, care se chinuieste atat de mult”. Adica mai intai sa faca o rugaciune din inima si apoi sa continue: “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste pe robul Tau”. Uneori noi, cei care ne rugam, ne facem pricini sa nu plece diavolul din cel indracit pentru ca ne rugam cu mandrie. Numai un gand de mandrie de vom aduce mai inainte, ca de pilda: “Iata, eu, prin rugaciunea mea, voi ajuta sa plece diavolul”, imediat se impiedica ajutorul dumnezeiesc si-l ajutam pe diavol sa mai stea. Sa ne rugam pentru indraciti intotdeauna cu smerenie, cu durere si cu dragoste. Mult m-a durut sufletul meu pentru o indracita. A facut o ingaduinta sarmana, a spus un “da” diavolului, si acela o chinuieste infricosator de ani de zile. Ii topeste carnurile. Umbla pe la manastiri impreuna cu barbatul ei si poarta cu ei si pe fetita lor, care are saisprezece ani. Stau toata noaptea in biserica si privegheaza. Daca ar fi fost barbat, l-as fi strans la piept. Diavolul sufera mult atunci cand il cuprinzi pe cel indracit cu dragoste dumnezeiasca. Cand nu-l iriti pe cel indracit sau nu mergi contra lui, ci te doare pentru el, diavolul pleaca pentru putin sau pentru mai mult timp. Smerenia este “socul” cel mai puternic pentru diavol.
La o manastire, in vreme ce inchinatorii se inchinau la sfintele moaste, unul care avea diavol sare deodata si-i striga cu salbaticie egumenului: “Trebuie sa mergem de sila?”. Egumenul, cu smerenie si bunatate, i-a raspuns: “Nu de sila, ci de bunavoie”. Atunci acela a strigat: “Eu voi merge de sila”, si napustindu-se spre sfintele moaste s-a inchinat lor. Ati vazut, diavolul a fost silit de smerenia si de bunatatea egumenului. De aceasta se tem diavolii.
– Parinte, cei indraciti sunt ajutati de harul Sfintilor atunci cand merg si li se inchina de ziua pomenirii lor?
– Este mai bine ca cei indraciti sa nu mearga la hramuri, pentru ca distrag lumea de la rugaciune. Se face neoranduiala. Sa se duca in alta zi ca sa se inchine. Chiar daca stiu rudeniile lui ca acolo este un oarecare om care ii poate ajuta, sa nu se duca in ziua aceea printre lume. Ce, facem reclama? Nici nu este corect sa se adune lumea atunci cand striga un indracit. Un copil indracit, sarmanul, mi-a spus cu catva timp mai inainte: “M-am facut de ras. Se adunasera toti in jurul meu, ca pescarusii. «Plecati! le spun. Ce, aici este circ?». Dar aceia, nimic”. Nu-si dau seama ca atunci cand cineva are un cusur si se manifesta inaintea lumii, se face de ras.
– Parinte, deasa Impartasanie ii ajuta pe cei indraciti?
– Pentru cei care s-au nascut indraciti, nefiind ei vinovati de aceasta, deasa Impartasanie este medicamentul cel mai eficient. Unii ca acestia au o rasplata foarte mare daca nu murmura, pana cand se vor elibera cu ajutorul harului lui Dumnezeu. Sunt mucenici daca rabda; de aceea se si impune ca ei sa se impartaseasca adesea. Insa unul care s-a indracit din propria lui neatentie trebuie sa se pocaiasca, sa se spovedeasca si sa se nevoiasca pentru ca sa se vindece si sa se impartaseasca atunci cand trebuie, cu binecuvantarea duhovnicului sau. Daca se va impartasi fara sa se pocaiasca si fara sa se spovedeasca, se va indraci si mai rau. Un indracit, atunci cand il duceau sa se impartaseasca, scuipa Sfanta Impartasanie. Hristos S-a jertfit, a primit sa-i dea Trupul si Sangele Lui si acesta sa le scuipe! Infricosator! Vedeti ca diavolul nu primeste ajutor?
– Parinte, atunci cand cineva care s-a indracit se pocaieste, se spovedeste, se impartaseste, dar influenta diavoleasca nu scade, ce se intampla?
– Nu scade, pentru ca in acela inca nu s-a intarit starea cea duhovniceasca. Daca Dumnezeu l-ar ajuta de indata sa se slobozeasca de aceasta influenta diavoleasca, degrab va aluneca iarasi. De aceea Dumnezeu, din multa dragoste, ingaduie ca raul sa cedeze incet-incet. Astfel omul si plateste – ispasindu-si prin patimire pacatele – si isi si intareste starea sa duhovniceasca. Cu cat acela isi intareste starea sa duhovniceasca, cu atat cedeaza si raul. De el insusi depinde cat de repede se va slobozi de inraurirea diavoleasca. Odata m-a intrebat tatal unui copil ce avea diavol: “Cand se va face bine copilul meu? “. “Atunci cand tu te vei intari intr-o stare duhovniceasca, ii spun, va fi ajutat si el”. Sarmanul copil, desi traia duhovniceste, tatal lui se impotrivea si-i spunea ca va innebuni daca nu-si va schimba viata. Si a inceput el insusi sa-l duca pe copil la case de toleranta si atunci copilul a alunecat si s-a indracit. Atunci cand il stapanea diavolul, se napustea asupra mamei lui cu intentii urate. Sarmana mama a fost nevoita sa plece intr-o insula ca sa scape. Tatal se pocaise si incerca sa traiasca duhovniceste, dar copilul nu se facea bine. Abia atunci, dupa ce a mers pe la toate locurile de inchinare, a invatat toate vietile Sfintilor si s-a intarit duhovniceste, numai dupa aceasta copilul lui s-a facut bine.
– Parinte, astazi au adus o indracita si ne-au rugat sa-i spunem preotului sa-i citeasca exorcisme. Ce sa facem?
– In cazul acesta este mai bine sa le spuneti sa randuiasca aceasta duhovnicul ei. Daca a intrat diavolul in ea inseamna ca sau ea sau parintii ei au facut un oarecare pacat greu si i-au dat drepturi, pentru ca pacatul il aduce pe diavol. Daca nu se pocaiesc si nu se marturisesc, nu pleaca pacatul si, prin urmare, nu pleaca nici diavolul. Sau poate si pentru un alt motiv a ingaduit Dumnezeu sa se indraceasca.
– Parinte, indracitii sunt ajutati prin exorcisme?
– Depinde. Exorcismele ajuta atunci cand se citesc la un copilas indracit, care nu a dat drepturi diavolului si nu stie inca despre spovedanie, sau la unul mare care si-a pierdut mintile si nu se poate marturisi. Atunci cand cel indracit este in toate mintile, trebuie mai intai sa se ajute afland in ce a gresit de s-a indracit, sa se pocaiasca, sa se spovedeasca si dupa aceea, daca trebuie, sa i se citeasca exorcisme. Pentru ca si numai prin rugaciunea de iertare poate fugi diavolul. Unii preoti aduna si pe cei ce au diavol si pe altii care au vreo boala si le citesc tuturor la un loc exorcisme. Unul avea parkinson si ii citeau exorcisme. Iata, si astazi au adus pe un batran despre care spuneau ca este indracit. Mana lui cea stanga se misca incolo si incoace. Il apucau uneori si crize. “De cand esti asa?”, il intreb. “De mic“, imi raspunde. M-am mirat. Dupa aceea am observat ca partea stanga a capului era putin tescuita. Se vede ca patise ceva la nastere si dupa aceea a avut probleme. Sa aiba sarmanul durerea sa si sa i se spuna ca are diavol, sa-i citeasca exorcisme – “iesi, duhule necurat …” – si sa se faca de ras in lume! Nu merge. Unii copii care sunt considerati indraciti nu au diavol nicidecum! Mi-au adus odata un tanar de douazeci si cinci de ani despre care spuneau ca are diavol. I-am dat agheazma si sarmanul nu a reactionat deloc. “Ce face copilul? ” il intreb pe tatal lui. “De cand a patit aceasta?”. “De la sase ani, imi raspunde. Atunci l-am adus mort pe bunicul lui si copilul, cand l-a vazut, a fost socat”. Sarmanul suferise o zguduitura nervoasa. Si unuia mare i se poate intampla aceasta, cu cat mai mult unui copilas. Si apoi sa-l aiba pe copil de indracit!
– Parinte, exorcismele se citesc si in taina?
– Este mai bine in taina. De regula exorcismele trebuie sa se citeasca cu durere, cu smerenie, nu cu mandrie. Atunci cand preotii citesc cu voce tare si cu mandrie “Iesi, duhule necurat”, diavolul se salbaticeste, se manie si poate exploata egoismul celui indracit spunandu-i: “Ia te uita, te face de ras inaintea lumii; ia si da-i cateva popii astuia”, si atunci cel indracit incepe sa-l bata pe preot. Si astfel nu fuge diavolul, ci fuge parintele cu molitfelnicul… Odata un preot a spus unui indracit: “Iti poruncesc, duhule necurat, sa pleci din omul acesta!”. “Ei, pentru ca mi-ai poruncit, nu plec …“, ii raspunse diavolul prin gura celui indracit. De aceea le spun preotilor ca, atunci cand citesc exorcisme, niciodata sa nu strige: “iesi, duhule necurat…” asa, ca si cum diavolii nu ar auzi! Dar nici rudele celui indracit nu trebuie sa spuna altora ca vor chema preotul sa-i citeasca exorcisme. Este mai bine sa spuna ca se va citi un paraclis si sa lase sa se citeasca exorcismele cu voce scazuta.
In orice caz, mult se chinuiesc cei ce au diavol; pentru ca se si smeresc, dar sunt si chinuiti de diavol. Odata la Manastirea Stavronichita am intalnit un tanar de douazeci si trei de ani care avea diavol. Era numai piele si oase. Afara era ger, in biserica ardea soba, iar el purta o camasa cu maneci scurte si statea in spatele bisericii. Nu am rabdat, ci m-am dus si i-am dat o haina de lana. “Imbrac-o, ii spun, nu ti-e frig?”. “Cum sa-mi fie frig, Parinte? Eu ard”. Ei, iata, aceasta inseamna iadul.
Unor indraciti care din fire sunt sensibili, aghiuta le spune ca nu se vor mantui si-i pune sa se sinucida. Infricosator! Acesta nu este un lucru mic! Am cunoscut un indracit de care si preotii se plictisisera. Se ducea, sarmanul, la preoti sa-i citeasca exorcisme, iar aceia il alungau. Dupa aceea diavolul ii spunea si despre mine: “nu te duce la acela. Nici acela nu te va primi”, si l-a aruncat in deznadejde. Ce i-a facut diavolul altuia, care se facuse bine cu harul Sfantului Arsenie! Venise aici ca sa se inchine moastelor Sfantului Arsenie, dar Manastirea era inchisa. Atunci i se arata diavolul in chipul Sfantului Arsenie la poarta de jos si ii spune: “Sa nu mai calci pe aici. Nici eu nu te vreau, nici Paisie”. Si l-a alungat. Ai inteles? Dupa aceea a inceput sa-l huleasca pe Sfantul; ma ocara si pe mine. Bine, eu sunt vrednic de ocara, dar Sfantul!… Si astfel nenorocitul s-a indracit iarasi. Aici chiar si numai cu obraznicie de s-ar purta cineva se departeaza harul lui Dumnezeu, cu cat mai mult daca ii huleste pe Sfinti. A venit si la Coliba si striga: “Ce ti-am facut de nu ma vrei? De ce nici tu nu ma ajuti? Vrei sa ma chinuiesc?”. Iar eu i-am spus: “Binecuvantatule, diavolul a fost acela care te-a alungat. Nu a fost Sfantul. Sfantul nu alunga”, dar nu a ascultat. Se incredea in gandul lui. Stiti ce chinuire, ce mucenicie sufera sarmanii in fiecare zi?
Multi indraciti se chinuiesc pentru ca sa se intelepteasca altii. Deoarece vazandu-i cat se chinuiesc aceia, isi fac probleme, isi vin intru simtire si se pocaiesc. Sa nu credeti ca toti cei care se indracesc au mai multe pacate decat altii. Ci ingaduie Dumnezeu sa se indraceasca si astfel acestia se injosesc, se smeresc, isi platesc pacatele, iau plata, dar sunt ajutati si cei care ii vad cum se chinuiesc. Desigur, poate cineva va spune ca exista oameni care fac o multime de pacate si totusi nu se indracesc. Cum de se intampla aceasta? Cand omul a ajuns la nesimtirea desavarsita, atunci nu mai este atacat de diavolul, pentru ca Dumnezeu vede ca nu mai poate fi ajutat. Trebuie sa stim ca atacul pricinuit din lucrare diavoleasca este, intr-un anume fel, un dar al lui Dumnezeu pentru omul pacatos ca sa se smereasca, sa se pocaiasca si sa se mantuiasca”.
ApreciazăApreciază
Citez din Pateric:
„6. Auzit-a oarecare dintre sfinţi, că a căzut un frate în curvie şi a zis: o, rău a făcut! Iar după puţine zile a răposat fratele. Şi a venit îngerul cu sufletul fratelui către bătrânul zicând: iată-l pe cel pe care l-ai judecat, s-a mutat! Unde porunceşti să-l aşezăm. În Împărăţie sau la chinuri? Şi a petrecut bătrânul până la moartea sa rugându-se lui Dumnezeu, să câştige iertare de aceasta, plângând şi foarte mult ostenindu-se.”
http://www.pateric.ro/sa-ne-pazim-sa-nu-judecam-niciodata/
ApreciazăApreciază
14 iunie 1961 – SCRISOARE TRIMISA DE CUVIOSUL SERAFIM ROSE PARINTILOR SAI
DESPRE MEDIUL ACADEMIC – FACULTATI – INVATAMANT IN GENERAL
ACUM LUCRURILE SUNT MULT MAI RELE
CITAT DIN VIATA SI OPERA PARINTELUI SERAFIM ROSE
Este o zi foarte căldurosă – prea cald pentru vremea de vară din
San Francisco. Mi-am terminat în sfârşit teza şi am predat-o vinerea
trecută, însă nu ni se eliberează diplomele până în septembrie.
Deocamdată mă ocup tot de problemele mele chinezeşti, căci îl ajut pe
fostul meu profesor Gi-ming să traducă un articol din chineză pentru o
revistă de filosofie. Făţărnicia lumii academice nu e nicăieri mai evidentă
decât în cazul lui. Ştie despre filosofia chineză mai mult decât oricine din
ţara aceasta şi a studiat cu filosofi şi înţelepţi adevăraţi din China; dar nu
poate obţine nici un post în nici o universitate americană fiindcă nu are
titluri universitare americane şi pentru că nu e bun de gură – cu alte
cuvinte, e prea cinstit.
Este adevărat că eu am ales lumea universitară în primul rând,
căci Dumnezeu mi-a dat minte ca să-I slujesc, iar lumea universitară este
locul în care mintea este de folos. Însă după 8-9 ani, ştiu destul de bine ce
se petrece în universităţi. Mintea este respectată numai de câţiva dintre
profesorii „de modă veche”, care vor muri în curând. Pentru ceilalţi,
mintea este un mijloc de a face bani, de a dobândi un loc sigur în viaţă –
şi de a-şi folosi mintea ca pe o jucărie, cu care fac şmecherii inteligente
pentru care primesc bani. Iubirea de adevăr a dispărut de la oamenii
zilelor noastre; cei care au minte, trebuie să-şi prostitueze darurile pe care
le au, ca să se poată descurca. Eu n-am putut face asta, căci am o dragoste
prea mare pentru adevăr. Slujba din lumea universitară este deosebită
pentru mine; însă n-am de gând să mă fac robul ei. În lumea universitară
nu-L slujesc pe Dumnezeu, ci doar îmi căştig existenţa. Dacă vreau să-L
slujesc pe Dumnezeu pe lumea aceasta şi să-mi feresc viaţa de la
pierzare, va trebui să o fac în afara facultăţii. Am izbutit să strâng nişte
bani şi am o promisiune de lucru pentru viitor, aşa că voi putea trăi un an
de zile făcând ce-mi spune conştiinţa că trebuie să fac – să scriu o carte
despre starea spirituală a omului de astăzi, pe care o cunosc, prin darul lui
Dumnezeu. Poate că nu se va vinde bine, căci oamenii au uitat lucrurile
despre care voi scrie; oamenii preferă să facă bani în loc să-L slăvească
pe Dumnezeu.
Este adevărat că această generaţie este amestecată. Singurul meu
neajuns este că eu nu sunt amestecat. Eu doar sunt prea conştient de
datoria omului: să-L slăvească pe Dumnezeu şi pe Fiul Lui, şi să se
pregătească pentru viaţa lumii ce va veni, iar nu să ne asigurăm
bunăstarea şi fericirea în lumea aceasta prin exploatarea aproapelui şi
uitarea de Dumnezeu şi de Împărăţia Lui.
Ştiţi ce s-ar întâmpla cu Hristos dacă ar umbla în lume astăzi? Lar interna într-un ospiciu şi I-ar face psihoterapie, la fel ca şi sfinţilor Săi.
Lumea L-ar răstigni pe cruce ca şi acum 2000 de ani, căci lumea nu a
învăţat nimic, în afară de câteva forme ocolite de făţărnicie. Şi, gândiţi-vă
ce s-ar întâmpla dacă într-o bună zi, le-aş spune studenţilor mei că
învăţătura acestei lumi nu înseamnă nimic faţă de datoria de a-L slăvi pe
Dumnezeu, de primirea Dumnezeului-om care a murit pentru păcatele
noastre şi de pregătirea pentru lumea cealaltă? Probabil că ar râde de
mine, iar conducerea Universităţii m-ar da afară – căci este împotriva
legii să propovăduieşti Adevărul în universităţile noastre.
. Spunem că
trăim într-o societate creştină, dar nu este adevărat; trăim într-o societate
care este mult mai păgână, mai urâtoare de Hristos decât lumea în care Sa născut Hristos. Nu de mult, fiind invitat la Universitatea din Los
Angeles, California, [UCLA] un preot catolic a avut îndrăzneala să spună
că în respectiva universitate domneşte o atmosferă păgână; oficialităţile lau numit de îndată „fanatic” şi „nebun”. Dar el a spus adevărul – oamenii
însă urăsc adevărul şi de aceea L-ar răstigni iarăşi pe Hristos dacă ar veni
în mijlocul lor.
Sunt creştin şi vreau să mă străduiesc să fiu creştin adevărat.
Hristos ne-a spus să ne vindem averile şi să-i urmăm Lui. Eu sunt foarte
departe de porunca aceasta. Dar voi încerca să nu agonisesc mai mulţi
bani decât îmi trebuie ca să trăiesc; dacă voi câştiga pâinea în felul
acesta, muncind un an sau doi la universitate, este bine. Dar în restul
timpului, vreau să-I slujesc lui Dumnezeu, cu darurile pe care mi le-a dat.
Anul acesta am prilejul să fac lucrul acesta şi-l voi face. Boodberg,
profesorul meu, fiind rus (dragostea de Dumnezeu pare înfiptă mai adânc
în poporul rus decât în alte popoare), nu s-a împotrivit să părăsesc
facultatea un an de zile; el ştie prea bine că dragostea de adevăr,
dragostea de Dumnezeu este nemărginit mai importantă decât iubirea de
bani, de faimă şi siguranţă personală.
Nu pot decât să-mi urmez conştiinţa; nu pot să mă mint pe mine
însumi; şi simt că am dreptate. Dacă ceea ce fac eu pare nebunie în ochii
lumii, nu pot să răspund decât cu cuvintele Sf. Apostol Pavel: Toată
înţelepciunea lumii acesteia este nebunie în ochii lui Dumnezeu. Şi noi
uităm asta prea uşor. Acum trebuie să mă întorc la traducerea mea din
chineză. Salutări lui Eileen.
Cu dragoste, Eugene
ApreciazăApreciază
Parerea mea este ca Oana Zarovanu este o mahalagioaica care nu trebuie bagata in seama. Este o nulitate din toate punctele de vedere.
ApreciazăApreciază
Si tiganii se pot mantui, evident, cu conditia de a nu trai dupa legea si „cultura” tiganeasca, lege si cultura care sunt in esenta necrestine (ca sa nu spun chiar satanice).
Oricum, chiar si asa, un tigan se va lupta toata viata cu anumite patimi, ispite si slabiciuni care ii vor veni pe filiera aceasta a obarsiei. Cum si daca va reusi sa le invinga depinde f. mult de el si de mila lui Dumnezeu.
Desigur, chestia asta se aplica la toate neamurile, dar in moduri diferite. Una este sa te nasti intr-un neam care a luptat secole de-a randul pt. a tine credinta alta este sa te nasti intr-un neam de vrajitoristi axati pe smecherie si furt.
Sunt niste realitati, ce sa-i faci …
ApreciazăApreciază
Saraca! Sa o ajute Dumnezeu sa se trezeasca!
ApreciazăApreciază
Si mai grav e un comentariu la acest articol pe CanCan:
„N-am luat bacul si vreau sa ma marit cu miliardarul Carlos Slim.Ce vrajitoare se ofera sa-i faca farmece?Plata dupa nunta!”
ApreciazăApreciază