VIDEO: Cumplit de smintitoare emisiune a realizatorului RAZVAN BUCUROIU avandu-i ca invitati pe RAZVAN CODRESCU, ADRIAN PAPAHAGI, RADU PREDA SI CLAUDIU TARZIU. Elogiu SUE, minciuni despre crestinismul UE, nerecunoasterea activitatii masoneriei, negarea existentei unor grupari ce planuiesc instaurarea guvernului mondial …

   Stiu ca e greu, caci e gretos, dar vizionati va rog urmatoarea inregistrare:

Lumea Credintei (RAZVAN BUCUROIU) ataca blogurile „AXA” (Mugur Vasiliu), „LUPTA PENTRU ORTODOXIE” si „ATITUDINI” (Manastirea Petru Voda) …

Citez din articolul Internetul dăunează grav Ortodoxiei (III):

Ehei, dar să vedeţi cât de cuprinzătoare este în axa.info.ro! Acolo citim o Scrisoare către Căpitan, de la care presupunem/sperăm că nu a venit răspuns. Căpitane, trebuie să ştii că toată povestea ta şi a mişcării deranjează pe toată lumea. Nimeni, sau aproape nimeni, nu-şi doreşte „să se expună” „fără rost”, să-şi „complice viaţa”, cunoscându-vă povestea. Ei nu văd, şi atunci cum ar putea înţelege, că povestea voastră este de fapt şi povestea lor, că ei sunt parte din poveste – o parte foarte ruşinoasă şi ticăloasă, ce-i drept; şi că, dacă nu îşi ştiu şi nici nu vor să îşi cunoască propria poveste, înseamnă că lovesc într-una cu piciorul în ţăpuşă, şi că…

Până aici, trăiri şi considerente personale raportate la realul imediat. Din acest punct, se dezlănţuie apocalipsa: Ei spun că e mult mai bine fără tine şi fără şcoala de educaţie creştină a neamului, pe care ai făcut-o tu. Fiindcă, spun cei mai instruiţi dintre ei, toate acestea nu fac decât să îi împiedice să gândească liber. Mai trebuie să ştii că şi credinţa noastră tinde să devină o credinţă „liberă” – acum conducătorii pământeşti ai Bisericii vor să renunţe la Învierea lui Hristos ca realitate mântuitoare, şi, împreună cu ceilalţi rătăciţi, plănuiesc o „credinţă comună” ecumenică, care desigur este mult mai „comodă” şi mai „liberă”. Cu alte cuvinte, acum se împlineşte ceea ce a început patriarhul mason Miron Cristea, atunci când a schimbat calendarul. Umblă, prin târg, şi vorba după care cel mai mare duşman al progresului românilor este credinţa creştin-ortodoxă. Da, sindromul devine tipic şi în cazul lui Mugur Vasiliu: amestecă o mare „dezvăluire” – patriarhul mason – cu „gura târgului” şi cu nostalgiile stiliste pentru a da în vileag, dintr-un foc, nevrednicia actualilor ierarhi ortodocşi. De asemenea, pentru a feri neamul binecredincios de rătăcirile „celor instruiţi” şi de a nu cădea pradă ecumenismului rapace…

OM AL SISTEMULUI sau DAT CU SMIRGHEL PE CREIER? Staretul Iustin Miron de la Manastirea Oasa: PRO CIP si ECUMENISM. Promovat in „Lumea monahilor”, desigur …

Citez din articolul Stareţul Iustin Miron de la Mănăstirea Oaşa: „Lupta actuala anti-cip e o tinta falsa”, aparut si in Lumea monahilor nr. 43, ianuarie 2011:

Părintele stareţ Iustin Miron este un bărbat înalt, cu ochi albaştri, pătrunzători. Un om dintr-o bucată. Îţi spune în faţă ce gândeşte, chiar dacă părerile sale sunt, uneori, diferite de ale majorităţii. În problema noilor paşapoarte electronice, spre exemplu, mulţi credincioşi, familiarizaţi cu viziunea unora dintre marii noştri duhovnici, s-ar putea scandaliza. Dar nu este scopul părintelui Iustin de la Oaşa acela de a provoca. Mai degrabă am intuit la el o deschidere amplă către sobornicitate, către comuniunea care ar trebui să fie fundamentul oricărei atitudini din biserică. Pentru că, înainte de toate, mântuirea noastră ar trebui să stea „întru mult sfat” (Pilde 11, 14). Dar ce sfat este posibil fără o nevoie adâncă de comunicare, ştiut fiind faptul că nimeni nu este infailibil în Biserică?

RAZBOI INTRU CUVANT si Razvan Bucuroiu ATACA PE CEI CE DEMONSTREAZA ca Mitropolitul Serafim de Pireu are dreptate …

Citez din articolul Internetul dăunează grav Ortodoxiei (1):

De la internet la internat

Fără să am pretenţia de a fi făcut o descoperire importantă de unul singur, pot afirma cu mâna pe inimă că ACUM, exact în zilele noastre, internetul dăunează grav sănătăţii  duhovniceşti. Chiar aş putea afirma că este un virus mortal, care loveşte Ortodoxia perfid şi care nu are antidot. O loveşte în „moalele” naturii ei: în taina, în discreţia, în firescul şi în optimismul ei comunitar, în finalitatea ei euharistică. Cum şi de ce?

Pentru că aproape întreg conţinutul articolelor sau ştirilor din site-urile ori blogurile aşa-zis ortodoxe speculează, ambalat şi deghizat, aplecarea „naturală” a românului spre bârfă, talentul lui nativ către înflorirea şi exagerarea unor poveşti, gustul pentru teoria conspiraţiei alimentat, ce-i drept, şi de perioada regimului comunist în care totul era „creditat” cu: „am auzit eu din sursă sigură, mi-a spus mie cineva de încredere…” etc. Ei bine, tot acest amestec nociv de bârfă necontrolată, dezvăluiri, picanterie şi demascări, învelit în aura sfântă a Ortodoxiei, flancat rapid cu câteva citate din sfinţii părinţi sau mari duhovnici ai neamului, devine aproape irezistibil pentru omul de rând. Nicio verificare a surselor de informaţii, a citatelor şi a contextului în care au fost făcute, nicio minimă corelare cu alte puncte de vedere – doar insinuări, execuţii şi sentinţe tip „România Mare”. Dar astea sunt chestiuni mai mult tehnice, care nu prea interesează marele public, fiind strict gazetăreşti. Să le vedem mai degrabă pe cele duhovniceşti…

Sub aspect duhovnicesc, e jale. Dacă cineva îşi analizează starea sufletească după ce a vizitat un astfel de site/blog, are marea surpriză să constate că neliniştea pune stăpânire pe sufletul lui. De asemenea, indignarea şi revolta, depresia şi amărăciunea sunt tovarăşi buni de călătorie. Dacă te uiţi în urmă, după „lectură”, constaţi că ai coborât în hazna sau de-a dreptul în infern. Acolo ţi se prezintă un bestiar întreg de inşi daţi „în vileag”, suflete condamnate (nicio dorinţă de a le salva, cumva, din partea torţionarilor cu mouse; demascarea şi pedeapsa atrag rating baban, asta ştim şi noi!), legături ecleziale periculoase, ticăloşii euharistice inimaginabile, trădări dogmatice pe faţă sau într-ascuns, apostazii, ecumenisme josnice. Te şi întrebi cum de mai existăm ca Biserică, într-atâta trădare şi ticăloşie?! Te miri cum de mai existăm pe planetă ca oameni ai credinţei, într-atâtea atacuri ale ocultei, ale agenturilor, ale coruptelor guverne euro-atlantice?! Toate sunt descrise însă minuţios, cu o siguranţă bolnavă. Reeducarea sufletelor creştine slabe, prin aceste site-uri, este garantată! Căci despre reeducare este vorba aici. Devii bănuitor, ciufut. Ţi se usucă dragostea din inimă, încrederea, speranţa.  Aşa se face că, într-o bună zi, tot ceea ce iubeai e murdărit sau pe cale de a fi maculat. Tot ceea ce apreciai, tot ceea ce îţi dădea speranţă poate fi pus de-acum sub semnul deziluziei grabnice. Oameni pe care îi îndrăgeai din scris sau din prestaţia publică acum sunt descrişi ca nişte monştri, însetaţi de bani şi slavă deşartă, sau animaţi de poftă de trădare a Ortodoxiei la primul colţ de stradă, cu temiricine. Refuzul realităţii este cuvântul de ordine, iar idealizarea unui trecut fabulos devine formula de recunoaştere a noii comunităţi virtuale „luminate”, dezmeticită de comploturi, adusă la starea de vigilenţă. Această comunitate este reprezentată de vizitatorii respectivului site, care asigură şi traficul (adică ratingul) şi care deprind modul de a gândi dar şi ticurile verbale ale adminstratorilor nevăzuţi, camuflaţi în spatele anonimatului din blogosferă.

Razvan BUCUROIU (Lumea credintei) considera ca administratorii unor bloguri ortodoxe (impreuna cu cititorii lor) sunt anormali la cap

   Reiau integral articolul Sânge!:

Nu ştiu ce s-a întâmplat în ultima vreme în Biserica mea…

Aidoma vieţii politice care s-a radicalizat în atacuri furibunde pe toate direcţiile, aidoma situaţiei încâlcite din economie, aidoma tensiunilor din viaţa socială a ţării (greve, mişcări de contestare publică a tot ceea ce mişcă, respiră şi există), constat că atmosfera Ortodoxiei mele este pe cale de a se schimba.

Au apărut şi apar încă nenumărate reviste, iau fiinţă pe internet o puzderie de situri, bloguri, agenţii de ştiri şi televiziuni on-line, ţara geme de asociaţii care ţin conferinţe şi emit comunicate. Toate sunt ortodoxe – din titulatură! – toate salvează Biserica, neamul, umanitatea. Toate au înţeles ceva ce nimeni altcineva n-a mai înţeles, până la ele. Toate au câte un guru 101% ortodox, iniţiat prin chilii athonite, prin căminele studenţeşti şi cafenelele gălăgioase de la Salonic, sau pe aiurea. Toate emit apeluri, toate te somează la veghe, toate îţi cască ochii. Laolaltă stau, înghesuiţi şi jenaţi, în paginile nevrotice ale revistelor şi ale siturilor de toată mâna, gripa porcină cu sfinţii părinţi, vaccinurile cu masonii, sfinţii veacurilor din urmă cu teoria conspiraţiei (deconspirată, se înţelege), trădările ierarhiei cu soluţiile tip kamikadze ortodox (pe ei, fraţilor!).  
Nu pot să nu remarc dorinţa apringă de spectacol şi de sânge, de show cu recuzită apocaliptică (figuranţii chiar că au căpătat un aer de Buftea…) şi de apel implicit la o confuză răzmeriţă/rezistenţă eclezială.

Sânge? Da, sânge! Trebuie să curgă sânge, cu orice preţ. După aceste „călăuze duhovniceşti”, trebuie să ne păstrăm starea de veghe linşând mediatic tot ce (mai) mişcă pe lângă noi. Trebuie să dăm drumul la sânge de mason, sânge de evreu, sânge de catolic, sânge de ecumenist, sânge de ateu, sânge de comisar european, sânge de musulman. Orice, numai sânge să fie…
Fraţilor, acest tip de vampirism ortodox nu cunosc şi nu am văzut în istoria noastră bisericească! E drept, am mai auzit pe la alţii de Inchiziţie, de Tribunalul Poporului, de Revoluţie Culturală, de political correctness, dar de vampiri ideologici aici, în Ortodoxia noastră – niciodată, nu… Eu propun, în numele zecilor de mii de cititori normali la cap ai revistelor Lumea Credinţei şi Lumea Monahilor şi al site-ului http://www.lumeacredinţei.com să intrăm într-un binevenit şi necesar armistiţiu în postul Naşterii Domnului. Post dătător de speranţă – ea vine de la Dumnezeu! – în care fiecare avem posibilitatea să ne cercetăm mai abitir conştiinţa şi râvna, priceperea şi îndrituirea, dragostea pentru ceilalţi şi amorul propriu, consecinţa faptelor noastre precum şi „cantitatea” de iertare pe care suntem dispuşi să o acordăm fratelui nostru – greşit cum e şi hărăzit iadului, pe deasupra…

   Comentariu saccsiv:

   Zice Razvan BUCUROIU „în numele zecilor de mii de cititori normali la cap ai revistelor Lumea Credinţei şi Lumea Monahilor şi al site-ului www.lumeacredinţei.com” …

   Nu stiu cum i-a numarat. Daca ne uitam la traficul site-ului Lumea credintei, observam ca are in medie cam 1 000 de afisari pe zi. Spre comparatie, fratii de la RAZBOI INTRU CUVANT au aproximativ 18 000 in medie pe zi, iar eu, multumita bunului Dumnezeu, in medie 12 000 pe zi. Daca mai adaugam si numarul afisarilor celorlalte bloguri din aceeasi grupa ajungem la multe zeci de mii pe zi. Desigur, cu totii sunt “anormali la cap”.  In frunte cu administratorii site-urilor noastre. Noi deja ar trebui sa fim pusi in camasi de forta.

   De ce o fi subliniat el ca ar fi multi cititorii lor, nu stiu. Dar daca a dorit astfel sa demonstreze ca adevarul sta in numar, iata ca greseste. Caci numarul lor e mai mic. Dar nu numarul conteaza, evident, in demonstrarea adevarului. Am vrut doar sa subliniez ca lumea usor-usor incepe sa se trezeasca. Sa-si puna intrebari. Sa caute raspunsuri.

   Este foarte probabil ca articolul sa fi aparut ca reactie la spusele unui mare duhovnic:

Parintele IUSTIN PARVU: „Solutii omenesti nu sunt, dragii mei! Solutia este moartea pentru Hristos” (despre vaccinare, evrei, preoti, politicieni si sistemul antihristic)

   Asadar, in tabara „anormalilor” avem si un mare duhovnic. Si nu e singurul. In cealalta parte ce avem? Niste normali. Niste caldicei … Asta in cel mai bun caz.