„OASTEA DOMNULUI” – o punte spre ecumenism …

Citez din articolul Am fost cândva şi eu la o întrunire a “Oastei Domnului” undeva la Haţeg şi am plecat rapid…:

Am auzit de “Oastea Domnului” din întâmplare pe când eram prins de sectari. Nu ştiam cu ce se ocupă structural la nivelul ortodoxiei, ci doar că aparţin de Biserica Ortodoxă. Sectarii vorbeau destul de fain despre ei.

De când am revenit la ortodoxie fireşte că mergând la Biserica Ortodoxă din oraş am dat şi de “Oastea Domnului” pentru că am un fost profesor care este membru acolo şi din respect pentru dumnealui am rămas la o întrunire.

Nu am nimic cu ei dar am fost martor la o “predică” în urma căreia mi o cam pierit chefu de stat în mijlocul lor. Nu este un atac, este doar o constatare a unor contexte care sincer ca mirean recent revenit la ortodoxie nu mi-au plăcut defel nici la nivel discursiv nici la nivel de comportament…

Ulterior am mai aflat şi alte treburi care mă fac să prefer Vecernia şi Sfânta Liturghie decât să merg la întrunirile lor. Să vă povestesc puţin despre aceste fapte…

Am fost la întrunire. Şi nu a fost rău deloc; oamenii cântă, recită poezii şi se roagă fireşte respectând Biserică şi Părintele DAR la un moment dat unul dintre “ostaşi” s-a apucat să vorbească aşa cam ciudat despre sectari, pe care îi numea fraţi, adică fraţii “baftişti”, fraţii penticostali (bine că nu o continuat cu adventiştii sau cu yehoviştii, fiindcă nu-i aşa deja mulţi consideră că şi ăştia tot de Dumnezeu şi de Hristos vorbesc, doar că au altă opţiune religioasă – de parcă este deja uitat faptul că ortodoxia este creştinism şi nu sectă) … şi povestea “ostaşu” despre cum s-a întâlnit el cu un frate “baftist” care îl îndemna să meargă împreună în Sfânta Biserică Naţională Ortodoxă să vorbească ortodocşilor despre Dumnezeu, de parcă în Biserica Ortodoxă Română Preoţii nu vorbesc despre Dumnezeu.

În fine, i-am spus omului că nu-i tocmai firesc să numească “fraţi” sectarii şi nici nu cred că este nevoie ca în Biserica Ortodoxă Română să vină sectarii să vorbească ortodocşilor despre Dumnezeu.

De ceva vreme încoace am mai aflat de la un Părinte pe care îl cheamă Gabriel că aceeaşi “ostaşi” cu liderul în frunte i-ar fi cerut expres să fie lăsaţi să cânte în Biserica Ortodoxă Română unde este preot cu tot felul de instrumente, cam cum se cântă pe la sectari, cu orgă, cu chitări şi altele, în alte cuvinte să facă un concert ca la “fraţii” “baftişti”, fiindcă la alte Biserici Ortodoxe Române li se permite să facă astfel că doreau să îşi extindă domeniul de concertare.

Părintele a fost foarte categoric în această privinţă şi le a spus un NU hotărât, ei, “ostaşii” s-au supărat şi prin liderul lor au început să ameninţe că merg la sectari dacă nu li se permite…

Părintele a rămas de neclintit în atitudinea sa ceea ce i a întârâtat şi mai mult pe “ostaşi” care au început să facă presiuni şi clar că telefoanele au început să sune către Părintele… mie îmi sună a şantaj şi tupeu, ba chiar neascultare faţă de Părinte şi lipsă de respect faţă de ceea ce înseamnă tradiţia ortodoxă, plus un soi de nesocotinţă în comportament din partea “ostaşilor”… Văzând că nu le merge cu Părintele, “ostaşii” au acceptat în cele din urmă condiţiile şi au renunţat la instrumente şi astfel că în cele din urmă întrunirea a avut loc într un echilibru cât de cât chiar dacă liderului probabil că i a cam căzut rău la vanitatea sa –“ştirbirea autorităţii”, neclintirea Părintelui… în rest ce să mai scriu, sper ca pe viitor să nu se trezească Părintele cu o ecumenică din partea “ostaşilor” adică să aducă la un concert comun pe “fraţii” “baftişti”&com şi să aibe pretenţia ca acest concert să se desfăşoare în Biserică Ortodoxă Română… faptul că alţi preoţi îngăduie aşa ceva, adică nişte concerte cu felurite instrumente probabil este pentru că neavând destui enoriaşi se mulţmesc cu “ostaşii” care vin şi ţin predici în care strecoară şi pe “fraţii” “baftişti” aşa dintr o fervoare probabil ecumenică tot mai la modă în zilele noastre…

Doamne, feri ce sminteală, tocmai în ţinutul unde Părintele Arsenie Boca odinioară îi trimitea pe sectari din mijlocul ortodocşilor tocmai spre a nu lăsa viclenia să se strecoare în inima dreptei credinţe…

Am scris acestea în speranţa că văd alţi ostaşi ai Domnului şi poate le mai taie elanul ecumenic “ostaşilor” de la Haţeg…

Doamne, ajută

Oare Părintele avea sau nu dreptate când critica unele atitudini ale “Oastei Domnului”, mă întreb în virtutea celor văzute şi aflate…