Sfintii Martiri Brancoveni

Sursa: https://historia.ro/sectiune/general/adevarul-despre-tragedia-familiei-brancoveneanu-584879.html

Constantin Brâncoveanu  s-a născut în anul 1654 din părinţii vornicul Papa Postelnicul şi Stanca Cantacuzino. Constantin a crescut fără tată, deoarece acesta moare pe când avea doar un an.  Este crescut de mama, de bunica dinspre tata Păuna Greceanu şi de unchiul său, Stolnicul Constantin Cantacuzino, pe care ajunge să-l iubească ca pe un tată.

Brâncoveanu, de-a lungul vieţii sale, deţine diferite funcţii de seamă ale ţării:aga, postelnic, spătar şi logofăt. Moarte subită a lui Şerban Cantacuzino îl aduce pe Constantin Brâncoveanu în rolul de domn al Ţării Româneşti între 1688 şi 1714. Ţara cunoaşte o mare înflorire culturală şi spirituală în această perioadă.

De asemenea domnul a avut o activitate diplomatică intensă. În anul 1695 primeşte titlul de principe al Imperiului Habsburgic, iar mai apoi turcii îi recunosc domnia pe viaţă.

Însă toate aceste lucruri frumoase din viaţa lui Brâncoveanu aveau să se sfârşească în cel mai cumplit mod cu putinţă.  În anul 1711, Dimitrie Cantemir, care era domnul Moldovei, împreună cu ţarul Rusiei Petru I se ridică împotriva Imperiului Otoman.  În acelaşi timp spătarul Toma Cantacuzino trece de partea ruşilor şi cucereşte Brăila. Toate acestea se întâmplă fără ştirea lui Brâncoveanu.

Totuşi bătălia decisivă de la Stănileşti a fost câştigată de turci. Brâncoveanu erau compromis în ochii otomanilor prin acest act de trădare. La acest eveniment s-au adăugat şi uneltirile unor boieri care l-au făcut pe domnul Brâncoveanu să cadă în dizgraţie.

 Acesta este mazilit în Săptămâna Patimilor din anul 1714. El şi familia sa sunt duşi la Constantinopol. Toate bunurile familiei Brâncoveanu sunt confiscate.  Din aprilie până la sfârşitul lui iulie, membrii familiei Brâncoveanu sunt supuşi unor torturi cumplite precum:întinderea pe roată, strângerea capului cu un cerc din metal, arderea cu fierul înroşit, înţeparea mâinilor şi a picioarelor. Toate aceste fapte se petreceau în temniţa Edicule, Cele Şapte Turnuri din Istanbul.

Ziua execuţiei a fost 15 august, când Constantin împlinea vârsta de 60 de ani, iar creştinii sărbătoreau, ca în zilele noastre, „Adormirea Maicii Domnului”.

Domnitorul,  împreună cu cei patru fii şi ginerele său, Enache Văcărescu, au fost obligaţi să meargă pe jos  prin oraş până la locul de execuţie. Aceştia erau desculţi şi îmbrăcaţi doar în cămăşi. La eveniment au fost invitaţi să asiste şi ambasadori din Europa creştină.

 Del Chiaro însemna cuvintele lui Brâncoveanu: „Fiii mei, fiţi curajoşi, am pierdut tot ce am avut în această lume, cel puţin să ne salvăm sufletele noastre şi să ne spălam păcatele cu sângele nostru”.

 Chinul şi drama din aceea zi întunecată nu a durat decât un sfert de oră. Mai întâi au fost decapitaţi fiii şi ginerele pentru ca domnitorul să poată privi moartea celor dragi. Constantin, Stefăniţă, Radu, Mateiaş şi Enache Văcărescu sunt ucişi fără milă. Apoi la urmă a fost decapitat şi Constantin Brâncoveanu.

Trupurile lor au fost  aruncate în apele Bosforului, iar capetele au fost înfipte în prăjini şi au stat trei zile la poarta Seraiului. Mai târziu puţin cadavrele au fost pescuite din mare şi duse la o mânăstire bizantină. Trupul domnului Brâncoveanu a fost adus la Bucureşti pe ascuns şi a fost îngropat la Biserica Sfântul Gheorghe Nou. Plăcuţa  de deasupra marmantului a fost lăsată fără inscripţie de teama turcilor. Însă pe candela de argint ce ardea desupra criptei avea gravate cuvintele:”fericitului Domnu Io Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod…”

În anul 1992, brâncovenii sunt canonizaţi şi trecuţi în rândul sfinţilor, ca şi Ştefan cel Mare.

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

Sfintii Martiri Brancoveni – Sfanta familie a ultimilor conducatori romani, cu adevarat crestini

 

Sfintii Martiri Brancoveni – Sfanta familie a ultimilor conducatori romani, cu adevarat crestini

Sursa: https://timpul.md/articol/constantin-brancoveanu-ultimul-domn-ortodox-al-tarii-romanesti-56904s.html

Sfinţenia domnitorului a intrat în conştiinţa populară şi, pentru jertfa sa şi a fiilor săi, Biserica Ortodoxă Română i-a canonizat pe Sfinţii Mucenici Brâncoveni.

„Slujba mea este să îndur nevoile şi să rabd năpăştile şi chiar să-mi vărs sângele în numele lui Hristos şi al Domnului nostru Dumnezeu, pentru credinţă”, îi scria domnitorul Constantin Brâncoveanu Ţarului Petru cel Mare al Rusiei, ştiindu-şi parcă dinainte tragicul sfârşit.

Domnitorul a fost decapitat de la Istanbul în 15 august 1714 după ce în faţa lui fuseseră decapitaţi ginerele şi cei patru fii. Pentru a fi cruţati, turcii le-ar fi cerut să treacă la mahomedanism, dar au refuzat toţi să-şi renege credinţa.

„Din sângele nostru n-a mai fost nimeni care să-şi piardă credinţa” i-ar fi spus voievodul Brâncoveanu mezinului de 12 ani, ucis ultimul chiar sub ochii părintelui.

Apărător şi păstrător al ortodoxiei

Constantin Brâncoveanu a urcat pe tronul Ţării Româneşti, la 29 octombrie 1688, când în Europa trei mari imperii, otoman, rus şi habsburgic, se luptau pentru supremaţie prin cucerirea de noi teritorii şi impunerea propriei religii.

Ţară Românească era ortodoxă şi deşi sub stăpânire turcă nu fusese islamizată, habsburgii impuneau trecerea la catolicism în teritoriile cucerite. În cei aproape 26 de ani de domnie, voievodul a acţionat cu multă abilitate diplomatică pentru a apăra interesele religioase ale românilor ameninţate de mahomedanism şi catolicism şi pentru că păstrarea bunelor relaţii cu Imperiul ţarist însemna de fapt apărarea ortodoxiei.

Strictul, severul şi fanaticul apărător al Ortodoxiei, cum îl numea Nicolae Iorga, a căutat să formeze un front antiotoman al celor trei Ţări Române, pe baza unor înţelegeri cu domnii Moldovei şi Principii Transilvaniei.

Voievodul dorea să apere lumea ortodoxă din Balcani şi să păstreze integritatea ortodoxiei în Transilvania împotriva tendinţelor de catolicizare, într-o vreme când Biserica Catolică ameninţa adevărata unitate a neamului românesc şi mulţi dintre unguri trecuseră deja la calvinism.

Principatul Transilvaniei fusese ocupat de habsburgi şi cedat apoi acestora de către turci în 1699, iar când habsburgii au impus românilor trecerea la catolicism, Brâncoveanu a intervenit pe lângă împaratul Leopold I pentru apărarea credinţei ortodoxe şi pentru că românii să nu fie forţaţi să treacă la catolicism. În urma demersului sau împăratul a emis în 1701 două diplome prin care românilor li se dădea, temorar, dreptul de a-şi alege confesiunea.

Martiriul Brâncovenilor

Martiriul Brâncovenilor:

La 15 August 1714, de Sf. Maria Mare, când împlinea 60 de ani, iar Doamna Maria îsi serba onomastica, Constantin Brâncoveanu a fost dus la locul de osânda Ialy Chisc (Chioscul Marii).

Erau prezenti sultanul Ahmed al III-lea, marele vizir Gin Ali, reprezentantii “crestinatatii apusene – Franta, Anglia, Imperiul Habsburgic, Rusiei – care nu refuzasera invitatia chiar în ziua de Sf. Maria” (Nicolae Iorga), alaturi de numerosi privitori. Li s’a îngaduit sa-si faca o ultima rugaciu-ne, dupa care sultanul le-a oferit viata daca trec la mahomedanism. Del Chiaro noteaza raspunsul demn al Voievodului “Împarate ! Averea mea, cât a fost, tu ai luat-o, dar de legea mea crestina nu ma las ! În ea m’am nascut si am trait, în ea vreau sa mor. Pamântul tarii mele l-am umplut cu biserici crestinesti si, acum, la batrânete, sa ma închin în geamiile voastre turcesti ? Nu, Împarate ! Mosia mi-am aparat, credinta mi-am pazit. În credinta mea vreau sa închid ochii, eu si feciorii mei”. Apoi si-a încurajat fiii astfel : “Fiilor, aveti curaj ! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta pamânteasca. Nu ne-au mai ramas decât sufletele, sa nu le pierdem si pe ele, ci sa le aducem curate în fata Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sa spalam pacatele noastre cu sângele nostru !”

Sultanul a dat semnalul executiei. Primul fu decapitat visternicul Ianache Vacarescu, apoi cei patru fii ai Domnului : Constantin, Stefan, Radu si micutul Matei (11 ani).

Înmarmurit de durere, Domnul murmura : “Doamne, fie voia Ta”, dupa care i s’a taiat si lui capul. Nicolae Iorga nota : “La capatul celei mai zguduitoare tragedii, ce n’are pereche în analele sângeroase ale sultanilor de odinioara, numai atunci s’a pus capat celor mai strasnice clipe pe care le poate suferi vreodata un suflet omenesc. Capul Domnului nu s’a putut dezlipi de trup, la lovitura nedibace, poate miloasa, a calaului, si, gramada, trupul batrânului parinte a cazut în tarâna udata de sângele tuturor copiiilor sai”. Cele sase trupuri decapitate au fost aruncate în apele Bosforului, iar capetele “purtate în prajini” pe ulitele cetatii, au fost înfipte la o poarta a Seraiului si tinute acolo trei zile, dupa care au fost aruncate în mare. Crestinii piosi au pescuit trupurile si le-au înmormântat, pe ascuns, în biserica Adormirii Maicii Domnului din insula Halchi. Osemintele Voievodului-Martir au fost aduse în tara de sotia sa, Doamna Maria, în 1720 si îngropate pe ascuns în biserica Sf. Gheoghe-Nou din Capitala. Mormântul a fost acoperit de o placa de marmora alba, fara nume, iar identificarea s’a facut dupa descoperirea, în 1914, a unei candele de argint cu înscriptia : “Aici odihnesc oasele fericitului Domn, Io, Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod”.

Cronica vremii ni-l descrie pe Brâncoveanu ca un “Domn pravoslavnic, cu dragoste si râvna crestina. Credinta, acest sentiment sublim, i-a calauzit întreaga viata si i-a fost sprijinul cel mai puternic în ceasul crâncen al mortii. El a lasat în sufletul poporului amintirea unui domn crestin bun si drept, iar în arta operele create în epoca sa arata ca deasupra suferintelor zilnice si a pericolelor neîntrerupte, gândul lui stia sa se elibereze si sa urce la Dumnezeu, purtat de aripile curate ale credintei”.

La doua secole de la moartea-i martirica, la 15 August 1914, Mitopolitul Primat dr. Conon Aramescu a savârsit primul parastas oficial la mormântul Voievodului. A doua pomenire oficiala s’a facut la 21 Mai 1934, când sicriul cu moastele sale a fost depus în catedrala patriarhala, iar dr. Miron Cristea, Patriarhul de atunci, a savârsit un parastas în prezenta Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române si a Familiei Regale. A treia comemorare oficiala a avut loc la 29 Octombrie 1988 – la împlinirea a trei secole de la urcarea sa pe tron – printr’o slujba de pomenire oficiata de ierarhi si preoti în frunte cu P. F. Patriarh Teoctist.

La 20 Iunie 1992 Biserica Ortodoxa Româna a canonizat pe Martirii Brâncoveni, stabilindu-le zi de pomenire la 16 August (pentru a nu coincide cu praznicul Adormirii Maicii Domnului).

In zilele de 15-16 August 1992 au avut loc la Bucuresti si Hurezi-Vâlcea ceremoniile proclamarii canonizarilor Sf. Martiri Brâncoveni, în prezenta membrilor Sf. Sinod, în frunte cu P. F. Patriarhul Teoctist, si a mii de credinciosi, care-si exprimau respectul si recunostinta pentru singurul Domnitor Român care a preferat moartea martirica fata de alternativa trecerii la mahomedanism.

Acum ne putem pleca genunchii si aprinde o lumânare de ceara curata la mormântul Voievodului-Martir Constantin Brâncoveanu de la biserica Sf. Gheorghe-Nou din Bucuresti, exemplu de credinta dusa pâna la jertfa.

  

Comentariu saccsiv:

Enache Văcărescu era ginerele domnitorului si a fost decapitat primul. Au urmat fiii cei mari. Înspăimântat, Matei, mezinul, a fost gata să renunțe la creștinism: “Dă-mi voie să-mi trăiesc tinerețea. Mai bine vreau să fiu mahomedan decât să mor nevinovat”. Brâncoveanu s-a împotrivit, iar călăul i-a retezat și capul copilului.

Calendar ortodox duminica 16 august. Sfintii care au schimbat istoria Romaniei

Sursa: https://haihuin2.com/2020/08/15/calendar-ortodox-duminica-16-august-sfintii-care-au-schimbat-istoria-romaniei/

Calendar ortodox duminica 16 august. Sarbatoare mare la romani, dupa Adormirea Maicii Domnului. Ii sarbatorim pe sfintii care au schimbat istoria Romaniei. Rolul lor a fost decisiv in apararea credintei pe teritoriul tarii.

In data de 15 august 1992, Constantin Brancoveanu, fiii sai si sfetnicul Ianache au fost declarati sfinti de catre Biserica Ortodoxa Romana. Ei sunt sarbatoriti pe 16 august pentru a nu coincide cu sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului.

Calendar ortodox duminica 16 august. Sfintii care au schimbat istoria Romaniei

In data de 16 august 2020 ii sarbatorim pe Sfintii Martiri Brancoveni. Constantin Voievod cu fiii sai, Constantin, Stefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache, sunt praznuiti de catre crestinii ortodocsi. Domnia lui Constantin Brancoveanu a inceput sub semnul aparitiei Bibliei in limba romana, in anul 1688.

El si-a asumat rolul de protector al tiparului si scolilor din Muntenia, dar si din Transilvania. A dat Bucurestiului o noua Academie Domneasca. A transformat scoala de la Sf. Sava in „colegiu public pentru pamanteni si straini”, cu o programa asemanatoare celei din institutiile de grad superior.

Calendar ortodox duminica 16 august

 

L-a adus de la Istanbul pe Andrei, care era viitorul mitropolit Antim Ivireanul. Sub indrumarea lui se vor tipari numeroase carti in limbile romana, greaca, slavona, georgiana si chiar araba. A ctitorit numeroase biserici si manastiri.

Calendar ortodox duminica 16 august. Printre ele se numara si: bisericile de la Potlogi si Mogosoaia, Manastirile Hurezi si Brancoveni, Biserica „Sf. Gheorghe Nou” din Bucuresti, acolo unde odihnesc sfintele sale moaste.

„De legea crestina nu ma las, caci in ea m-am nascut si am trait, si in ea vreau sa mor!”, iar catre fiii lui a rostit: „Fiilor, fiti barbati! Am pierdut tot ce aveam pe asta lume. Nu ne-au mai ramas decat sufletele. Sa nu le pierdem si pe ele, ci sa le ducem curate inaintea fetei Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sa spalam pacatele noastre cu sangele nostru!”, a rostit Brancoveanu, inainte sa moara ca un martir, scrie antena3.ro.

Sfintii Martiri Brancoveni – Sfanta familie a ultimilor conducatori romani, cu adevarat crestini

Sfintii Brancoveni sunt Domnitorii Tarii Romanesti, ce si-au aratat Credinta Crestina in Credinciosia de Neam si Pamant Stramosesc, intr-un moment de “rascruce a vremurilor”, cand Rasaritul si Apusul se luptau pentru suprematie. Prin martirajul acestor Sfinti, se dovedeste ca si Tara Romaneasca are cu adevarat “Chipul cel crestin”, pe o “Temelie” de neclintit. Nu numai “poporul roman ” este Credincios, ci si “Stapanirea” sa. Iata o dovada de “Fiintialitate romaneasca”.

Sfintii martiri Brancoveni, Constantin Voda cu cei patru fii ai sai, Constantin, Stefan, Radu, Matei si Sfetnicul Ianache – praznuiti la 16 august, s-au invrednicit a suferi moarte muceniceasca pentru dreapta credinta si pentru neamul romanesc din care au fost odrasliti. Sfantul martir Constantin Voda Brancoveanu, care cu crestineasca intelepciune a carmuit Tara Romaneasca vreme de 25 de ani (1688 -1714), a stralucit ca un mare ocrotitor de cultura si arta romaneasca, ridicand, innoind si inzestrand numeroase biserici, manastiri si alte asezaminte, miluind pe cei saraci si ajutand cu prisosinta celelalte Biserici Ortodoxe surori aflate atunci la grea cumpana.

Scos din scaunul de domnie, Sfantul Constantin Voda Brancoveanu a suferit chinuri impreuna cu fiii si sfetnicul sau, la Constantinopol, invrednicindu-se cu totii sa-si incununeze fruntea cu coroana sfanta a muceniciei pentru credinta ortodoxa pe care au aparat-o si au marturisit-o cu pretul vietii.

Numele voievodului a intrat in legenda, fiind cinstit si plans in balade si cantece populare care se incheiau cu cuvintele: “Asa a murit crestinul Brancoveanu Constantin “.

In iunie 1992, Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat impreuna cu fiii sai si sfetnicul Ianache.

Pomenirea Sfintilor Martiri Voievodul CONSTANTIN BRANCOVEANU, împreuna cu fiii sai

   În luna august, în ziua a saisprezecea, pomenirea Sfintilor Martiri Binecredinciosului Voievod Constantin Brâncoveanu, împreuna cu fiii sai Constantin, Stefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache, care au patimit pentru Hristos la anul 1714.

Acest binecredincios si de Hristos iubitor Voievod al Tarii Românesti s-a nascut la anul 1654 din parinti de bun neam, dupa tata fiind coborâtor din voievodul Matei Basarab, iar dupa mama, nepot al voievodului Serban Cantacuzino, în timpul caruia la anul 1688 s-a tiparit pentru întâia data în întregime Sfânta Scriptura în limba româna.

Manastirea Sfantul Ioan Casian: „ZILELE SFINTILOR BRANCOVENI” 16 – 18 august

MÂNĂSTIREA  „SFÂNTUL IOAN CASIAN” – O BUCURIE A SUFLETULUI TĂU

INVITAŢIE 

Mânăstirea „Sfântul Ioan Casian” are deosebita onoare de a invita la hramul de vară, închinat Sfinţilor Martiri Brâncoveni, toţi oamenii iubitori de frumos, părinţi şi copii, cărora cultura şi credinţa le dăruieşte puterea de a gândi şi trăi frumos.

Pomenirea Sfintilor Martiri Voievodul CONSTANTIN BRANCOVEANU, împreuna cu fiii sai

 

 

   În luna august, în ziua a saisprezecea, pomenirea Sfintilor Martiri Binecredinciosului Voievod Constantin Brâncoveanu, împreuna cu fiii sai Constantin, Stefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache, care au patimit pentru Hristos la anul 1714.

   Acest binecredincios si de Hristos iubitor Voievod al Tarii Românesti s-a nascut la anul 1654 din parinti de bun neam, dupa tata fiind coborâtor din voievodul Matei Basarab, iar dupa mama, nepot al voievodului Serban Cantacuzino, în timpul caruia la anul 1688 s-a tiparit pentru întâia data în întregime Sfânta Scriptura în limba româna.

   Ramas orfan de tata înca din pruncie, tânarul Constantin a fost crescut de catre unchiul sau, stolnicul Constantin Cantacuzino, cel mai învatat boier al vremii sale. Acesta s-a îngrijit sa-i puna dascali întelepti spre a primi învatatura aleasa. Pentru iscusinta si întelepciunea sa Constantin a primit înalte dregatorii, bucurându-se de multa cinstire înca din tinerete.

   Dupa moartea voievodului Serban Cantacuzino la anul 1688, luna octombrie în 29 de zile, la staruintele tuturor boierilor si dregatorilor tarii, vrednicul Constantin Brâncoveanu primi scaunul de domn al Tarii Românesti, fiind uns de catre mitropolitul Teodosie. Împodobit de Dumnezeu cu daruri alese, el a cârmuit tara cu adânca pricepere si înalta priveghere, cu blândete si rabdare crestineasca.

   Luând în ajutor pe Hristos, împaratul veacurilor si având pilda pe vrednicii sai înaintasi, Constantin voievod, îsi începu slavita domnie punând temelia celei mai mari mânastiri ctitorite de el, cea de la Hurezi, unde si-a pregatit si loc de vesnica odihna. Nenumarate sunt însa bisericile si mânastirile ridicate sau înzestrate de milostivul si evlaviosul domnitor pe tot cuprinsul Tarii Românesti.

   Darnicia si purtarea de grija a evlaviosului Voievod Constantin Brâncoveanu nu se vor opri însa la hotarele Tarii Românesti, ci se vor întinde si la fratii români din Moldova si din Transilvania, fiind vrednice de pomenit si multele ajutoare trimise dreptcredinciosilor crestini aflati în suferinta pe meleagurile siriene, caucasiene si arabe, precum si la toate locurile sfinte ale Rasaritului.

   Se întâmpla deci ca în Saptamâna Patimilor, în anul de la Hristos 1714 a trimis sultanul turcilor, Ahmed al III-lea, multime de ostasi de l-au luat pe Constantin Voda cu fiii si ginerii sai si în jalea tuturor locuitorilor orasului Bucuresti l-au dus la înalta Poarta. Aici crestinul Voievod si fiul sau cel mare au fost chinuiti cumplit de catre necredinciosi vreme de patru luni, fiind supusi la amarnice suferinte”.

   Dupa aproape 25 de ani de stralucita domnie i-a fost dat marelui Voievod Constantin Brâncoveanu, din iconomia lui Dumnezeu, sa-si încununeze fruntea, el si cei patru fii ai sai Constantin, Stefan, Radu si Matei, precum si sfetnicul sau Ianache, cu coroana sfânta a muceniciei pentru credinta ortodoxa, pe care au marturisit-o si nu au parasit-o nici în fata calaului pagân.

   În ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, la 15 august, când Dreptcredinciosul Voievod Constantin Brâncoveanul împlinea 60 de ani, primi sfârsitul mucenicesc prin sabie împreuna cu fiii sai: Constantin, Stefan, Radu si Matei si cu sfetnicul sau Ianache, în cetatea Sfântului Constantin cel Mare, la Constantinopol, în anul 1714. Trupurile martirizate au fost apoi aruncate de necredinciosi în mare, de unde au fost culese de crestini milostivi, care le-au îngropat în taina si cu evlavie nu departe de Constantinopol, în insula Halchi, în biserica mânastirii Maicii Domnului.

   Osemintele Sfântului Voievod Martir au fost aduse în tara la anul 1720 de catre doamna Marica, sotia sa si înmormântate în biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucuresti, ctitoria sa, unde de atunci si pâna în zilele noastre vegheaza lumina candelei care aminteste locul de odihna al Voievodului.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

   Cititi va rog si:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august16.htm

   Iata ce mai aflam din articolul Martiriul Brâncovenilor:

   La 15 August 1714, de Sf. Maria Mare, când împlinea 60 de ani, iar Doamna Maria îsi serba onomastica, Constantin Brâncoveanu a fost dus la locul de osânda Ialy Chisc (Chioscul Marii).

   Erau prezenti sultanul Ahmed al III-lea, marele vizir Gin Ali, reprezentantii „crestinatatii apusene – Franta, Anglia, Imperiul Habsburgic, Rusiei – care nu refuzasera invitatia chiar în ziua de Sf. Maria” (Nicolae Iorga), alaturi de numerosi privitori. Li s’a îngaduit sa-si faca o ultima rugaciu-ne, dupa care sultanul le-a oferit viata daca trec la mahomedanism. Del Chiaro noteaza raspunsul demn al Voievodului „Împarate ! Averea mea, cât a fost, tu ai luat-o, dar de legea mea crestina nu ma las ! În ea m’am nascut si am trait, în ea vreau sa mor. Pamântul tarii mele l-am umplut cu biserici crestinesti si, acum, la batrânete, sa ma închin în geamiile voastre turcesti ? Nu, Împarate ! Mosia mi-am aparat, credinta mi-am pazit. În credinta mea vreau sa închid ochii, eu si feciorii mei”. Apoi si-a încurajat fiii astfel : „Fiilor, aveti curaj ! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta pamânteasca. Nu ne-au mai ramas decât sufletele, sa nu le pierdem si pe ele, ci sa le aducem curate în fata Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sa spalam pacatele noastre cu sângele nostru !”

   Sultanul a dat semnalul executiei. Primul fu decapitat visternicul Ianache Vacarescu, apoi cei patru fii ai Domnului : Constantin, Stefan, Radu si micutul Matei (11 ani).

   Înmarmurit de durere, Domnul murmura : „Doamne, fie voia Ta”, dupa care i s’a taiat si lui capul. Nicolae Iorga nota : „La capatul celei mai zguduitoare tragedii, ce n’are pereche în analele sângeroase ale sultanilor de odinioara, numai atunci s’a pus capat celor mai strasnice clipe pe care le poate suferi vreodata un suflet omenesc. Capul Domnului nu s’a putut dezlipi de trup, la lovitura nedibace, poate miloasa, a calaului, si, gramada, trupul batrânului parinte a cazut în tarâna udata de sângele tuturor copiiilor sai”. Cele sase trupuri decapitate au fost aruncate în apele Bosforului, iar capetele „purtate în prajini” pe ulitele cetatii, au fost înfipte la o poarta a Seraiului si tinute acolo trei zile, dupa care au fost aruncate în mare. Crestinii piosi au pescuit trupurile si le-au înmormântat, pe ascuns, în biserica Adormirii Maicii Domnului din insula Halchi. Osemintele Voievodului-Martir au fost aduse în tara de sotia sa, Doamna Maria, în 1720 si îngropate pe ascuns în biserica Sf. Gheoghe-Nou din Capitala. Mormântul a fost acoperit de o placa de marmora alba, fara nume, iar identificarea s’a facut dupa descoperirea, în 1914, a unei candele de argint cu înscriptia : „Aici odihnesc oasele fericitului Domn, Io, Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod”.

   Cronica vremii ni-l descrie pe Brâncoveanu ca un „Domn pravoslavnic, cu dragoste si râvna crestina. Credinta, acest sentiment sublim, i-a calauzit întreaga viata si i-a fost sprijinul cel mai puternic în ceasul crâncen al mortii. El a lasat în sufletul poporului amintirea unui domn crestin bun si drept, iar în arta operele create în epoca sa arata ca deasupra suferintelor zilnice si a pericolelor neîntrerupte, gândul lui stia sa se elibereze si sa urce la Dumnezeu, purtat de aripile curate ale credintei”.

   La doua secole de la moartea-i martirica, la 15 August 1914, Mitopolitul Primat dr. Conon Aramescu a savârsit primul parastas oficial la mormântul Voievodului. A doua pomenire oficiala s’a facut la 21 Mai 1934, când sicriul cu moastele sale a fost depus în catedrala patriarhala, iar dr. Miron Cristea, Patriarhul de atunci, a savârsit un parastas în prezenta Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române si a Familiei Regale. A treia comemorare oficiala a avut loc la 29 Octombrie 1988 – la împlinirea a trei secole de la urcarea sa pe tron – printr’o slujba de pomenire oficiata de ierarhi si preoti în frunte cu P. F. Patriarh Teoctist.

   La 20 Iunie 1992 Biserica Ortodoxa Româna a canonizat pe Martirii Brâncoveni, stabilindu-le zi de pomenire la 16 August (pentru a nu coincide cu praznicul Adormirii Maicii Domnului).

   In zilele de 15-16 August 1992 au avut loc la Bucuresti si Hurezi-Vâlcea ceremoniile proclamarii canonizarilor Sf. Martiri Brâncoveni, în prezenta membrilor Sf. Sinod, în frunte cu P. F. Patriarhul Teoctist, si a mii de credinciosi, care-si exprimau respectul si recunostinta pentru singurul Domnitor Român care a preferat moartea martirica fata de alternativa trecerii la mahomedanism.

   Acum ne putem pleca genunchii si aprinde o lumânare de ceara curata la mormântul Voievodului-Martir Constantin Brâncoveanu de la biserica Sf. Gheorghe-Nou din Bucuresti, exemplu de credinta dusa pâna la jertfa.

   Comentariu saccsiv:

   Enache Văcărescu era ginerele domnitorului si a fost decapitat primul. Au urmat fiii cei mari. Înspăimântat, Matei, mezinul, a fost gata să renunțe la creștinism: „Dă-mi voie să-mi trăiesc tinerețea. Mai bine vreau să fiu mahomedan decât să mor nevinovat”. Brâncoveanu s-a împotrivit, iar călăul i-a retezat și capul copilului.