Simbolurile Uniunii Europene

Sursa: http://axa.info.ro/blog/oglinda-vremii/item/840-cuvint-de-inceput

Florin Stuparu: PRINTESA EUROPA ŞI MINOTAURUL

SCURTĂ POVESTIRE ZOOFIL ZOOTEHNICĂ

Învăţaţi să cinstim „cultura clasică greco-romană” încă din primele zile ale vieţii, noi nici nu ne putem închipui ce însemna lumea păgînă înainte de întruparea Dumnezeu-Cuvîntului şi de propovăduirea în toată lumea a bunei Sale vestiri (Evanghelia).

Să luăm de pildă legenda Europei, căci despre „Europa” va fi vorba în multe din paginile ce ne stau înainte. Întîi de toate, să zicem că etimologia numelui de „Europa” nu se cunoaşte, unii zicînd că e semitică, alţii că e celtică sau grecească. Ce se ştie e că numele se află pentru întîia oară în mitologia elină, Hesiod zicînd (în veacul al VII-lea înainte de Hristos) că Europa era ori una din cele trei mii de Oceanide3, ori fiica regelui Tyrului, răpită de Zeus, această poveste fiind şi cea mai cunoscută. Să ne-o amintim cît mai pe scurt cu putinţă.

Aşadar, s-a întîmplat că Zeus – marele tartor al Elinilor4 – a văzut-o pe fată pe cînd aceasta culegea flori şi, nestăpînit cum era de felul său, s-a aprins de dorinţă curvească pentru ea. Şi ce a făcut? S-a schimbat într-un frumos taur alb şi, luînd-o pe grumaz (ea ţinîndu-se de coarnele lui), a înnotat peste mare, ducînd-o în insula Creta. Iar acolo s-au împreunat – precum ne putem închipui – şi prinţesa i-a născut pe Minos, Sarpedon şi Rhadamante.

Dar povestea cu tauri albi nu se termină aici. Căci, înainte de a dobîndi tronul Cretei, Minos a avut de luptat cu fraţii săi pentru dreptul la stăpînire şi l-a rugat lui Poseidon („zeul” apelor, unchiul său după tată) să-i trimită un semn că „zeii” îi binecuvîntau domnia. Iar unchiul i-a trimis un frumos taur alb ca zăpada, care s-a ivit din apa mării (precum tatăl lui Minos cu ani în urmă). Minos ar fi trebuit să jertfească dobitocul, arătîndu-şi astfel supunerea către „dumnezeii” cerului şi ai pămîntului, dar nu a făcut aşa, ci l-a păstrat pentru sine. Cînd Poseidon a aflat despre lipsa de „evlavie” a nepotului, a făcut ca Pasipha, femeia acestuia, să se îndrăgostească nebuneşte de taur. Iar aceasta l-a pus pe Daedalus, vestitul arhitect, să-i facă o vacă din lemn goală pe dinăuntru. Şi, intrînd în forma aceea dobitocească, femeia s-a împreunat în chip dobitocesc cu taurul, ca şi soacra sa pe vremuri. Iar din împreunare s-a zămislit monstrul numit „Minotaur”, „taurul lui Minos”, o jivină cu cap şi coadă de taur şi trup de om.

Ce a urmat se ştie: Minotaurul a pricinuit atîtea rele pe insulă, încît Daedalus a trebuit să construiască pentru el, la cererea lui Minos, labirintul, în care a fost închis. Acolo, el primea spre mîncare tributul adus Cretei de către Atena, adică şapte tineri şi şapte fecioare în fiecare an. Asta pînă cînd a fost ucis de eroul Tezeu, povăţuit de firul Ariadnei, fiica lui Minos şi ajutat de sabia magică dată tot de ea.

Lăsînd de-o parte înfricoşătoarea şi scîrbavnica poveste, să ne gîndim că toate noroadele păgîne – începînd cu Babilonienii şi cu Egiptenii, cei dintîi închinători la idoli, adică la chipurile diavolilor – au avut drept „dumnezeu” cîte un taur: primii pe Baal-Moloch, iar cei de-al doilea pe Apis. Iar de la ei, animalul cornut a fost cinstit de toţi ceilalţi păgîni, ba chiar şi de norodul ales, atunci cînd acesta s-a smintit în pustie şi i-a cerut lui Aaron să le facă viţelul de aur5. Şi pe cine închipuie animalul cornut şi copitat, desfrînat şi sălbatic? Ştim prea-bine, din întîmplările trăite de Părinţii Bisericii din pustie, aceia care au înfruntat duhurile necurate faţă către faţă: pe însuşi diavolul cel mare, începătorul răutăţii, vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al oamenilor. Iată aşadar „mitul întemeietor” al „Europei”, împărăţia zidită în vremile noastre de strănepoţii Minotaurului.

3 Nimfe ale mării oceanice, „nimfele” fiind întruchipări ale nenumăratelor patimi omeneşti „mai mici”, iar „zeiţele” doar ale celor mai însemnate.

4 „Căci toţi dumnezeii neamurilor – adică ai păgînilor – sînt draci” (Psalmul 95:5) şi ipostazieri (personificări) ale patimilor. Iar Zeus era întruchiparea tiraniei, a bunului plac şi a mîniei.

5 Ieşirea, capitolul 32. De aceea a şi poruncit Dumnezeul a toate jertfele de tauri în Legea Veche, pentru ca Evreii să nu se mai închine acestei făpturi, ci să o închine Lui.

 

Comentariu saccsiv:

Iata cladirea Parlamentului European din Strasbourg, inaugurata in 1999, fotografiata de sus:

Foto: http://ansa.it/europa/notizie/rubriche/voceeurodeputati/2013/10/15/Ue-stop-transumanza-Strasburgo-PE-vuole-modifica-Trattati_9463311.html

Dupa cum veti putea citi mai jos, turnul este o copie a reprezentarii vechiului turn Babel.

Privind acest ansamblu de sus, puteti observa ca acest turn se afla la baza unui triunghi ce are in varful sau un cerc. Triunghiul cu cerc (ce inchipuie un ochi) in varf fiind o varianta in doua dimensiuni a celebrei piramide illuminati:

Marele Sigiliu al Statelor Unite prezintă Marea Piramidă neterminată din Giza, un simbol al lucrării neterminate a Ordinelor Ezoterice: o Nouă Ordine Mondială. Sigiliul a fost adoptat pe dolarul american de către Franklin Delano Roosevelt, un francmason de gradul 32 și un cavaler de Pythias. Foto: https://vigilantcitizen.com/hidden-knowledge/the-order-of-the-illuminati/

Cititi va rog si:

OCHIUL IN TRIUNGHI („Ochiul atoatevazator”) – simbol masonic infiltrat in imagistica crestina si raspandit apoi de catre cei ce nu respecta erminia iconografiei ortodoxe

Ochiul Atotvăzător: Originile și semnificația ocultă

Foto: Beyonce in rol de Desfranata Babilon

Sursa: https://vigilantcitizen.com/pics-of-the-month/symbolic-pics-of-the-month-07-22/

În caz că nu ați aflat, Beyonce s-a întors. Acest lucru înseamnă că mass-media va face iar tot ce-i stă în putință pentru a o prezenta ca pe un fel de zeiță pe care trebuie să o venerăm cu toții.

Pe coperta revistei British Vogue, Beyonce stă pe un cal. Și totul este roșu. Imaginile de pe această copertă îmi amintesc de două elemente care se găsesc în Cartea Apocalipsei. În primul rând, roșul copleșitor amintește de Călărețul Roșu al Apocalipsei, despre care se spune că va aduce război. În al doilea rând, aspectul general al acestei imagini amintește foarte mult de reprezentările clasice ale Desfranatei Babilonului.

O reprezentare din secolul al XI-lea a Desfranatei Babilonului, realizată de Stephanus Garcia.

“A CAZUT. A CAZUT BABILONUL”. Cine este Babilonul? Dar fiara care o va urî şi o va face pustie şi goală şi carnea ei o va mânca şi pe ea o va arde în foc?

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul Capitolul 17:

1. Şi a venit unul din cei şapte îngeri, care aveau cele şapte cupe, şi a grăit către mine, zicând: Vino să-ţi arăt judecata desfrânatei celei mari, care şade pe ape multe,
2. Cu care s-au desfrânat împăraţii pământului şi cei ce locuiesc pe pământ s-au îmbătat de vinul desfrânării ei.
3. Şi m-a dus, în duh, în pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară roşie, plină de nume de hulă, având şapte capete şi zece coarne.
4. Şi femeia era îmbrăcată în purpură şi în stofă stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare, având în mână un pahar de aur, plin de urâciunile şi de necurăţiile desfrânării ei.
5. Iar pe fruntea ei scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului.
6. Şi am văzut o femeie, beată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Iisus, şi văzând-o, m-am mirat cu mirare mare.
7. Şi îngerul mi-a zis: De ce te miri? Eu îţi voi spune taina femeii şi a fiarei care o poartă şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne.
8. Fiara pe care ai văzut-o era şi nu este şi va să se ridice din adânc şi să meargă spre pieire. Şi se vor mira cei ce locuiesc pe pământ ale căror nume nu sunt scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, văzând pe fiară că era şi nu este, dar se va arăta.
9. Aici trebuie minte care are înţelepciune. Cele şapte capete sunt şapte munţi deasupra cărora şade femeia.
10. Dar sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul mai este, celălalt încă nu a venit, iar când va veni are de stat puţină vreme.
11. Şi fiara care era şi nu mai este – este al optulea împărat şi este dintre cei şapte şi merge spre pieire.
12. Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care încă n-au luat împărăţia, dar care vor lua stăpânire de împăraţi, un ceas, împreună cu fiara.
13. Aceştia au un singur cuget şi puterea şi stăpânirea lor o dau fiarei.
14. Ei vor porni război împotriva Mielului, dar Mielul îi va birui, pentru că este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor şi vor birui şi cei împreună cu El – chemaţi şi aleşi şi credincioşi.
15. Şi mi-a zis: Apele pe care le-ai văzut şi deasupra cărora şade desfrânata, sunt popoare şi gloate şi neamuri şi limbi.
16. Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî pe desfrânată şi o vor face pustie şi goală şi carnea ei o vor mânca şi pe ea o vor arde în foc.
17. Căci Dumnezeu a pus în inimile lor să facă voia Lui şi să se întâlnească într-un gând şi să dea fiarei împărăţia lor, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu.
18. Iar femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare care are stăpânire peste împăraţii pământului.

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul Capitolul 18:

1. După acestea, am văzut un alt înger, pogorându-se din cer, având putere mare, şi pământul s-a luminat de slava lui,
2. Şi a strigat cu glas puternic şi a zis: A căzut! A căzut Babilonul cel mare şi a ajuns locaş demonilor, închisoare tuturor duhurilor necurate, şi închisoare tuturor păsărilor spurcate şi urâte.
3. Pentru că din vinul aprinderii desfrânării ei au băut toate neamurile şi împăraţii pământului s-au desfrânat cu ea şi neguţătorii lumii din mulţimea desfătărilor ei s-au îmbogăţit.
4. Şi am auzit un alt glas din cer, zicând: Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să nu vă faceţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi de pedepsele sortite ei;
5. Fiindcă păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei.
6. Daţi-i înapoi, precum v-a dat şi ea şi, după faptele ei, cu măsură îndoită, îndoit măsuraţi-i; în paharul în care v-a turnat, turnaţi-i de două ori.
7. Pe cât s-a mărit pe sine şi a fost în desfătări, tot pe atâta daţi-i chin şi plângere. Fiindcă în inima ei zice: Şed ca împărăteasă şi văduvă nu sunt şi jale nu voi vedea nicidecum!
8. Pentru aceea într-o singură zi vor veni pedepsele peste ea: moarte şi tânguire şi foamete şi focul va arde-o de tot, căci puternic este Domnul Dumnezeu, Cel ce o judecă.
9. Iar împăraţii pământului, care s-au desfrânat cu ea şi s-au dezmierdat cu ea, se vor jeli şi se vor bate în piept pentru ea, când vor vedea fumul focului în care arde,
10. Stând departe de frica chipurilor ei, şi zicând: Vai! Vai! Cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare, că într-un ceas a venit judecata ta!
11. Şi neguţătorii lumii plâng şi se tânguiesc asupra ei, căci nimeni nu mai cumpără marfa lor,
12. Marfă de aur şi de argint, pietre preţioase şi mărgăritare, vison şi porfiră, mătase şi stofă stacojie, tot felul de lemn bine mirositor şi tot felul de lucruri de fildeş, de lemn de mare preţ şi marfă de aramă şi de fier şi de marmură,
13. Şi scorţişoară şi balsam şi mirodenii şi mir şi tămâie şi vin şi untdelemn şi făină de grâu curat şi grâu şi vite şi oi şi cai şi căruţe şi trupuri şi suflete de oameni.
14. Şi roadele cele dorite de sufletul tău s-au dus de la tine şi toate cele grase şi strălucite au pierit de la tine şi niciodată nu le vor mai găsi.
15. Iar neguţătorii de aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe, de frica chinurilor ei, plângând şi tânguindu-se,
16. Şi zicând: Vai! Vai! Cetatea cea mare, cea înveşmântată în vison şi în porfiră şi în stofă stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare! Că într-un ceas s-a pustiit atâta bogăţie!
17. Şi toţi cârmacii şi toţi cei ce plutesc pe mare şi corăbierii şi toţi câţi lucrează pe mare stăteau departe,
18. Şi strigau, uitându-se la fumul focului în care ardea, zicând: Care cetate era asemenea cu cetatea cea mare!
19. Şi îşi puneau ţărână pe capetele lor şi strigau plângând şi tânguindu-se şi zicând: Vai! Vai! Cetatea cea mare, în care s-au îmbogăţit din comorile ei toţi cei ce ţin corăbii pe mare, că într-un ceas s-a pustiit!
20. Veseleşte-te de ea, cerule şi voi sfinţilor, şi voi apostolilor, şi voi proorocilor, pentru că Dumnezeu a pronunţat judecata voastră asupra ei.
21. Şi un înger puternic a ridicat o piatră, mare cât o piatră de moară, şi a aruncat-o în mare, zicând: Cu astfel de repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu se va mai afla.
22. Şi glasul celor ce cântă din chitară şi din gură şi din flaut şi din trâmbiţă nu se va mai auzi de acum în tine şi nici un meşteşugar de orice fel de meşteşug nu se va mai afla în tine şi huruit de mori nu se va mai auzi în tine niciodată!
23. Şi niciodată lumina de lampă nu se va mai ivi în tine; şi glasul de mire şi mireasă nu se vor mai auzi în tine niciodată, pentru că neguţătorii tăi erau stăpânitorii lumii şi pentru că toate neamurile s-au rătăcit cu fermecătoria ta.
24. Şi s-a găsit în ea sânge de prooroci şi de sfinţi şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ.

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul Capitolul 19:

1. După acestea, am auzit, în cer, ca un glas puternic de mulţime multă zicând: Aliluia! Mântuirea şi slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru!
2. Pentru că adevărate şi drepte sunt judecăţile Lui! Pentru că a judecat pe desfrânata cea mare, care a stricat pământul cu desfrânarea ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi, din mâna ei!
3. Şi a doua oară au zis: Aliluia! Şi fumul focului în care arde ea se ridică în vecii vecilor.

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul Capitolul 13:

1. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară, care avea zece coarne şi şapte capete şi pe coarnele ei zece cununi împărăteşti şi pe capetele ei: nume de hulă.
2. Şi fiara pe care am văzut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca o gură de leu. Şi balaurul i-a dat ei puterea lui şi scaunul lui şi stăpânire mare.
3. Şi unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecată şi tot pământul s-a minunat mergând după fiară.
4. Şi s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat fiarei stăpânirea; şi s-au închinat fiarei, zicând: Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se lupte cu ea?
5. Şi i s-a dat ei gură să grăiască semeţii şi hule şi i s-a dat putere să lucreze timp de patruzeci şi două de luni.
6. Şi şi-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în cer.
7. Şi i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască şi i s-a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul.
8. Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat.
9. Dacă are cineva urechi – să audă!
10. Cine duce în robie de robie are parte; cine cu sabia va ucide trebuie să fie ucis de sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.
11. Şi am văzut o altă fiară, ridicându-se din pământ, şi avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur
12. Şi toată stăpânirea celei dintâi fiare ea o pune în lucrare, în faţa ei. Şi face pământul şi pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.
13. Şi face semne mari, încât şi foc face să se pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor,
14. Şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele ce i s-au dat să facă înaintea fiarei, zicând celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei care a fost rănită cu sabia şi a rămas în viaţă.
15. Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei să şi grăiască şi să omoare pe toţi câţi nu se vor închina chipului fiarei.
16. Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.
17. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.
18. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.

 

Comentariu saccsiv:

Asadar:

– Fiara din capitolul 13 (care se ridica din mare) este descrisa asemenea fiarei din capitolul 17 (pe care sta desfranata – cetatea cea mare – Babilonul): are zece coarne si sapte capete.

– Deci este aceeasi care o va urî şi o va face pustie şi goală şi carnea ei o va mânca şi pe ea o va arde în foc pe acea femeie (desfranata – cetatea cea mare – Babilonul).

– Balaurul din capitolul 13 i-a dat acestei fiare ridicate din mare “puterea lui şi scaunul lui şi stăpânire mare”.

– Oamenii “s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat fiarei (din mare) stăpânirea”

– Marea din capitolul 13 este aceeasi cu apele din capitolul 17, adica “popoare şi gloate şi neamuri şi limbi”.

– Oamenii se vor inchina si acestei fiarei ridicate din mare, nu doar balaurului.

– Sfantul Ioan mai vede insa si “o altă fiară, ridicându-se din pământ”, ce “avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur”. E acelasi balaur cu cel ce i-a dat fiarei ridicate din mare puterea lui?

– Aceasta a doua fiara (balaurul?) face minuni si amageste omenirea sa faca chip primei fiare.

– Care dintre fiare este lucifer si care antihrist?

– Cine este Babilonul?

Cititi va rog si:

SEMNUL FIAREI: “face pre toti” (Biblia 1688) sau “sileste pe toti” (Biblia actuala)?

 

UE e Babilonul pe care-l va manca fiara = ANTIHRISTUL?

In articolul ANTIHRISTUL “este al optulea imparat si este dintre cei sapte si merge spre pieire”. VA CONDUCE INTAI UN STAT PUTERNIC, ABIA APOI GUVERNUL MONDIAL? s-a discutat despre fiara = antihrist. Sa discutam acum oleaca si despre Babilon.

Sa ne reamintim:

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, Capitolul 17:

1. Şi a venit unul din cei şapte îngeri, care aveau cele şapte cupe, şi a grăit către mine, zicând: Vino să-ţi arăt judecata desfrânatei celei mari, care şade pe ape multe, 

2. Cu care s-au desfrânat împăraţii pământului şi cei ce locuiesc pe pământ s-au îmbătat de vinul desfrânării ei. 

3. Şi m-a dus, în duh, în pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară roşie, plină de nume de hulă, având şapte capete şi zece coarne. 

4. Şi femeia era îmbrăcată în purpură şi în stofă stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare, având în mână un pahar de aur, plin de urâciunile şi de necurăţiile desfrânării ei. 

5. Iar pe fruntea ei scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului. 

6. Şi am văzut o femeie, beată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Iisus, şi văzând-o, m-am mirat cu mirare mare. 

7. Şi îngerul mi-a zis: De ce te miri? Eu îţi voi spune taina femeii şi a fiarei care o poartă şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne. 

8. Fiara pe care ai văzut-o era şi nu este şi va să se ridice din adânc şi să meargă spre pieire. Şi se vor mira cei ce locuiesc pe pământ ale căror nume nu sunt scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, văzând pe fiară că era şi nu este, dar se va arăta. 

9. Aici trebuie minte care are înţelepciune. Cele şapte capete sunt şapte munţi deasupra cărora şade femeia. 

10. Dar sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul mai este, celălalt încă nu a venit, iar când va veni are de stat puţină vreme. 

11. Şi fiara care era şi nu mai este – este al optulea împărat şi este dintre cei şapte şi merge spre pieire. 

12. Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care încă n-au luat împărăţia, dar care vor lua stăpânire de împăraţi, un ceas, împreună cu fiara. 

13. Aceştia au un singur cuget şi puterea şi stăpânirea lor o dau fiarei. 

14. Ei vor porni război împotriva Mielului, dar Mielul îi va birui, pentru că este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor şi vor birui şi cei împreună cu El – chemaţi şi aleşi şi credincioşi. 

15. Şi mi-a zis: Apele pe care le-ai văzut şi deasupra cărora şade desfrânata, sunt popoare şi gloate şi neamuri şi limbi. 

16. Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî pe desfrânată şi o vor face pustie şi goală şi carnea ei o vor mânca şi pe ea o vor arde în foc. 

17. Căci Dumnezeu a pus în inimile lor să facă voia Lui şi să se întâlnească într-un gând şi să dea fiarei împărăţia lor, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. 

18. Iar femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare care are stăpânire peste împăraţii pământului. 

La articolul INTERESANT DE STUDIAT: „Taina fiarei – Talcuirea Apocalipsei. Despre semnele sfarsitului lumii!” Aparuta cu binecuvantarea IPS Vladimir al Poceavului apar cateva ipoteze despre cine ar putea fi Babilonul.

Voi emite si eu o ipoteza: ar putea fi Uniunea Europeana?