PROFETIA Sfantului LAVRENTIE DE CERNIGOV despre KIEV

Va amintiti de “Patriarhul” Filaret Denisenko de Kiev, cel ce l-a decorat pe John McCain cu ordinul St.Vladimir pentru suportul sau pro euromaidan si care cerea arme americane?

Ura papusarilor: SA CURGA SANGE ORTODOX. Despre Ucraina, un razboi Rusia – NATO si … Romania

Stiti desigur de PROFETIA Sfantului LAVRENTIE DE CERNIGOV despre ANTIHRIST. Iata ce putem citi la Stareţii despre vremurile de pe urmă, aparuta acum vreo 8 ani:

Proorociile cuviosului Lavrentie despre ereziile şi dezbinările din Biserica Ucraineană

Părintele cel iubitor ne spunea nouă: ”Când va apărea puţină libertate, bisericile, mănăstirile se vor deschide şi vor fi restaurate, atunci toate învăţăturile înşelătoare vor ieşi la suprafaţă împreună cu dracii şi ateiştii tainici (catolicii, uniaţii, ucrainenii-de sine sfinţiţi şi alţii) şi în Ucraina, cu mare îndârjire, se vor năpusti asupra Bisericii Ortodoxe Ruse, împotriva unităţii şi sobornicităţii ei. Aceşti eretici vor fi sprijiniţi de puterea cea fără de Dumnezeu, iar apoi vor lua cu de-a sila de la ortodocşi bisericile şi-i vor bate pe cei credincioşi.

Atunci Mitropolitul Kievului (nu este vrednic de acest nume) împreună cu adepţii săi – arhiereii şi iereii – foarte puternic vor zdruncina Biserica Rusă. Lumea întreagă se va uimi de nelegiuirea lui şi se va înspăimânta. El se va duce în veşnica pierzare, precum Iuda*.

Însă toate aceste defăimări şi învăţături înşelătoare vor dispărea din Rusia şi va fi Una singură Biserică Ortodoxă Rusă”.

Protoiereul Alexandr (Kraskovski), schiarhimandritul Antonie şi ieroschiminahul Teodosie

*Cuvintele prooroceşti ale Cuviosului se împlinesc în zilele noastre, mai ales în privinţa Bisericii Ucrainene. Cu adâncă nelinişte duhovnicească suntem nevoiţi să cităm Actul de lepădare de la Biserică a monahului Filaret (Denisenko), fostul Mitropolit al Kievului, care a aruncat în dezbinare multe suflete: „Sfinţitul Sobor Arhieresc a făcut aprecierea activităţii antibisericeşti a monahului Filaret (Denisenko), acesta find lipsit de toate gradele preoţeşti de Acţiunea Judecătorească a Soborului Arhieresc de la 11 iunie 1992 şi atenţionat de Soborul arhieresc din 1994 că „dacă va mai continua… fărădelegile, va fi lepădat de Biserică prin anatemizare”. Sfinţitul Sobor Arhieresc este nevoit să constate cu durere, că monahul Filaret n-a luat aminte la adresarea Bisericii-mame care îl chema la pocăinţă şi, în răstimpul dintre soboare, şi-a continuat activitatea schismatică (de dezbinare), pe care a răspândit-o departe de hotarele Bisericii Ortodoxe Ruse, contribuind la aprofundarea schismei în Biserica Bulgară şi primind în comuniune schismatici ale altor Biserici Locale, ignorând în mod criminal interdicţiile întemeiate din partea puterii bisericeşti legale – lipsirea de cinul bisericesc, – el continua să săvârşească slujbe blasfemiatoare şi hirotonii nelegiuite; neavând cin preoţesc, monahul Filaret, spre ispita multora, a îndrăznit să se numească „patriarh al Kievului şi al întregii Rusii şi Ucraine” (în vreme ce vechea catedră a Kievului este ocupată în mod legal de către Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care se află în comuniune canonică cu Biserica Ortodoxă Rusă şi prin ea cu toată Biserica Ortodoxă Universală), continuând prin acţiunile sale criminale să aducă daune Ortodoxiei din Ucraina. Date fiind cele expuse mai sus, Sfinţitul Sobor Arhieresc în temeiul pravilei Apostoleşti 28 care spune: „Dacă un episcop, sau preot, sau diacon, fiind afurisit cu dreptate pentru fărădelegi vădite va îndrăzni să se atingă de slujirea care cândva i-a fost încredinţată, unul ca acesta să fie cu totul lepădat de la Biserică”, la fel şi conform pravilei a 14-a a Soborului din Sardichia, pravilei a 4-a a Soborului din Antiohia şi pravilei a 88-a a sfântului Vasile cel Mare, într-un glas confirmă: monahul Filaret (Mihail Antonovici Denisenko) să fie lepădat de Biserica lui Hristos. Să fie dat anatema înaintea întregului popor (Aнафемa. История и XX век, 1998, pag. 396–397) – nota alcăt.

[…]

Cuvintele Cuviosului Lavrentie despre Rusia, despre ceea ce este „rusesc”, despre erezii şi credincioşie Bisericii-Mame

Părintele Lavrentie vorbea insistent şi cu severitate, preîntâmpinând că Rusia şi rusesc sunt cuvinte natale. Şi trebuie de ştiut neapărat, ţinând bine minte că a fost Botezul Rusiei, iar nu botezul Ucrainei. Kievul – este al doilea Ierusalim şi maica oraşelor ruseşti. Rusia Kieveană a fost dintotdeauna împreună cu Marea Rusie. Kievul fără Marea Rusie şi separat de Rusia este de neînchipuit în nici o situaţie şi în nici un caz.

Capitala Poloniei în taină era jidovească. Jidovii îi sileau pe polonezi să cucerească Rusia. După ce o parte din Rusia a fost cotropită de polonezi, ea a fost dată în arendă jidanilor împreună cu mănăstirile ortodoxe, bisericile şi preoţii. Preoţii şi creştinii ortodocşi, fără permisiunea lor, nu aveau voie să săvârşească nici un fel de trebuinţe. Pe ortodocşi îi constrângeau şi îi oprimau din toate părţile, favorizând Polonia, catolicismul şi unia. Nu în zadar Griţi „Auraşul”, fericitul nebun pentru Hristos Grigore, striga în piaţă atunci când îl băteau: „Vai, dor pumnii jidoveşti!”.

Jidovilor foarte tare nu le plăceau cuvintele Rusia şi rusesc, şi, de aceea, au numit pământurile cucerite de polonezi şi luate de ei în arendă Malorosia (Rusia mică). Apoi şi-au dat seama că acest cuvânt conţine cuvântul Ros şi au numit aceste teritorii Ocraina (margine). Cuvântul ocraina este defăimător şi înjositor! Ce fel de margine? A cui margine, de ce margine? Doar după această părelnică margine jidanopoloneză se află alte ţări şi state. Şi mai târziu, după indicaţiile lor, polonezii au legiferat termenii de Ucraina şi ucraineni, pentru ca noi cu mai multă uşurinţă să ne uităm numele rusesc şi să ne rupem pentru totdeauna de Sfânta şi Dreptmăritoarea Rusie.

Cuviosul Teodosie, egumenul Lavrei Peşterilor, scria, ca noi să nu lăudăm credinţa străină şi în nici un caz să nu ne unim cu catolicii şi să nu părăsim Credinţa Ortodoxă. Cei apropiaţi nouă duhovnoceşte, marii Arhiepiscopi Lazăr Baranovici şi Teodosie al Cernigovului, ale cărui moaşte sunt în faţa noastră (zicând acestea Părintele Lavrentie făcu o metenie în direcţia Catedralei), şi Sfinţitul Ioan de Tobolsk, se străduiau din răsputeri după cuvântul Domnului Iisus: „Ca toţi să fie una”, să fie cu Rusia Ortodoxă, ca împreună să formeze Sfânta Rusie. Şi ca pentru totdeauna să se elibereze de stăpânirea poloneză şi asuprirea jidovilor, de arenda lor şi să se izbăvească de catolicismul străin şi de unia pierzătoare de suflet, introdusă şi implantată prin ameninţări, torturi, violenţă şi moarte. Părintele a mai spus: „Aşa precum nu poate fi despărţită Preasfânta Treime, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, care este Unul Dumnezeu, la fel nu pot fi despărţite Rusia, Ucraina şi Bielarusia. Împreună ele constitue Sfânta Rusie. Să ştiţi aceasta, ţineţi minte şi nu uitaţi!

În oraşul Kiev niciodată nu a existat Patriarh. Patriarhii erau din Moscova şi locuiau în Moscova. Păziţi-vă de grupul ucrainesc autosfinţit (biserica) şi de unie”.

Stareţul Lavrei Peşterilor din Kiev, părintele Kronid l-a contrazis pe Părinte zicând că autosfinţiţii şi uniaţii deja au dispărut din Ucraina. Părintele a răspuns cu mahnă şi tristeţe: „Diavolul va intra într-înşii şi ei, cu o răutate satanicească, se vor oşti împotriva Credinţei şi Bisericii Ortodoxe, dar sfârşitul lor va fi ruşinos şi adepţii lor vor primi pedeapsa cerească de la Domnul Împăratul puterilor”.

Cât sunt de scumpe şi fără de preţ cuvintele Părintelui – el pe toate le-a prevăzut şi le ştia din timp. Nu demult a apărut un arhiereu ucrainean autosfinţit care s-a numit pe sine Patriarh al Kievului şi încă unde? În America. El nu ştie sau a uitat că în Kiev niciodată nu a existat Patriarh… Iar noi trebuie să ne întrebăm de unde se poate lua în America un Patriarh Kievean?! Dar unii, sortindu-se la munci veşnice, spre propria lor ruşine, îl aclamau ca nişte posedaţi: „Patriarhul nostru!”.

Părintele ne preîntâmpina să rămânem credincioşi Patriarhiei Moscovei şi în nici un caz să nu aderăm la nici un fel de dezbinare. Iar acei arhierei şi preoţi, care au semănat tulburări în sufletele credincioşilor, şi-au provocat mare daună şi au dus multe suflete la pieire.

[…]

Schiarhimandriţii Teofan, Nichifor şi Varlaam

   Iata si ce putem citi la Sfinti rusi despre schismaticii din Ucraina. Caterisirea schismaticului Filaret Denisenco care s-a autoproclamat patriarh al Kievului si intregii Ucraine:

Biserica Ortodoxă din Ucraina. Ortodoxia din Ucraina se află, la sfârşitul mileniului al doilea, scindată în trei Biserici:

1. a)Biserica Ortodoxă Autonomă care a obţinut, la 28 octombrie 1990, tomosul de recunoaştere a autonomiei din partea Patriarhiei Moscovei. Primat oficial al acestei Biserici este mitropolitul Vladimir Saboclau (ales la 21 mai 1992).
2. b)Biserica Ortodoxă Autocefală datează din anii 1919-1920, fiind reorganizată în 1943, sub ocupaţie germană. După încheierea celui de-al doilea Război Mondial, această Biserică a reintrat sub jurisdicţia Bisericii Ruse.

Primat al Bisericii Ortodoxe Autocefale a Ucrainei a fost ales de Sinodul acestei Biserici la Kiev (7 septembrie 1993) preotul Dimitri Yarema, care a reactivat Biserica după 1989. Nu este recunoscută canonic de nici una dintre Bisericile Ortodoxe, dar i se îngăduie să activeze. Are în jur de 800 de parohii.

1. c)Biserica Ortodoxă Autocefală „Patriarhia Kievului”. Este întemeiată în anul 1992 de fostul mitropolit al Kievului, Filaret Denisenko (coborât la treapta de laic de către Sinodul ucrainean din 27 mai 1992) şi de unii partizani ai săi, precum şi de autorităţile ucrainene. Bisericile Ortodoxe n-au recunoscut această Biserică.

(Fragment din „Istoria Bisericeasca Universala, curs la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Moldova, Chisinau 2006, pg. 95) – mentionam ca la data cand a fost scris acest curs inca traia mitropolitul Vladimir Saboclau al Ucrainei. Sinodul condus de acesta este singurul recunoscut de toate patriarhiile ortodoxe din lume. Dupa trecerea sa la cele vesnice sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainiene a ales in scaunul de mitropolit pe Onufrie Berezovshi.

*     *     *

Autocefalia canonica ucraineana sub semnul intrebarii:

“Patriarhia” creata de Filaret Denisenco este considerate de Biserica Ortodoxa mondiala ca fiind o secta (schismatica) si nu este recunoscuta de nici o Biserica Ortodoxa din lume. Slujbele facute in “Biserica” lui Filaret nu sunt valide. Nici o Biserica Ortodoxa din lume nu recunoaste botezul, hirotoniile, cununiile etc savarsite in secta lui Filaret de la Kiev.

Datorita schismaticului Filaret, Biserica canonica din Ucraina nu opteaza pentru autocefalie. Cuvantul “autocefalie” poate duce la confuzii intre ortodocsii din Ucraina. Daca, Biserica Ortodoxa Ucraineana, care in prezent functioneaza ca mitropolie in cadrul Patriarhiei Ruse (dar cu autonomie destul de mare), ar cere sa fie recunoscuta de catre patriarhiile ortodoxe ca autocefala, s-ar risca sa se ajunga la confuzii deoarece secta lui Filaret Denisenco poarta acelasi nume.

Fostul mitropolit Filaret Denisenco al Kievului era si agent al KGB sub numele de cod „Antonov” (vezi: “Spioni in sutana” de Vasile Dumitru Fulger, ed. Aldo Press, Bucuresti 2008, pg 243). Dupa cresterea influentei politice a SUA asupra Ucrainei, schismaticul Filaret a rupt legaturile cu KGB-ul.

Razvan Draganciu

(profesor de religie)