Cand au inceput oamenii sa manance carne? Dupa Potop

Facerea capitolul 4:

1. După aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut pe Cain şi a zis: „Am dobândit om de la Dumnezeu”.
2. Apoi a mai născut pe Abel, fratele lui Cain. Abel a fost păstor de oi, iar Cain lucrător de pământ.
3. Dar după un timp, Cain a adus jertfă lui Dumnezeu din roadele pământului.
4. Şi a adus şi Abel din cele întâi-născute ale oilor sale şi din grăsimea lor. Şi a căutat Domnul spre Abel şi spre darurile lui,
5. Iar spre Cain şi spre darurile lui n-a căutat. Şi s-a întristat Cain tare şi faţa lui era posomorâtă.
6. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: „Pentru ce te-ai întristat şi pentru ce s-a posomorât fata ta?
7. Când faci bine, oare nu-ţi este faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te târască, dar tu biruieşte-l!”
8. După aceea Cain a zis către Abel, fratele său: „Să ieşim la câmp!” Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a omorât.
9. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: „Unde este Abel, fratele tău?” Iar el a răspuns: „Nu ştiu! Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?”
10. şi a zis Domnul: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ.
11. Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta.
12. Când vei lucra pământul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie; zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ”.
13. Şi a zis Cain către Domnul Dumnezeu: „Pedeapsa mea este mai mare decât aş putea-o purta.
14. De mă izgoneşti acum din pământul acesta, mă voi ascunde de la faţa Ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe pământ, şi oricine mă va întâlni, mă va ucide”.
15. Şi i-a zis Domnul Dumnezeu: „Nu aşa, ci tot cel ce va ucide pe Cain înşeptit se va pedepsi”. Şi a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care îl va întâlni să nu-l omoare.

 

Facerea capitolul 9:

1. Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: „Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!
2. Groază şi frică de voi să aibă toate fiarele pământului; toate păsările cerului, tot ce se mişcă pe pământ şi toţi peştii mării; căci toate acestea vi le-am dat la îndemână.
3. Tot ce se mişcă şi ce trăieşte să vă fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca şi iarba verde.
4. Numai carne cu sângele ei, în care e viaţa ei, să nu mâncaţi.
5. Căci Eu şi sângele vostru, în care e viaţa voastră, îl voi cere de la orice fiară; şi voi cere viaţa omului şi din mâna omului, din mâna fratelui său.
6. De va vărsa cineva sânge omenesc, sângele aceluia de mână de om se va vărsa, căci Dumnezeu a făcut omul după chipul Său.
7. Voi însă naşteţi şi vă înmulţiţi şi vă răspândiţi pe pământ şi-l stăpâniţi! „

 

Sursa: https://www.egumenita.ro/produse/detalii/1578-%E2%80%9Ehrana-vie%C5%A3ii-fericite%E2%80%9D-a-monahilor-fundamente-biblice-patristice-%C5%9Fi-canonice-despre-alimenta%C5%A3ia-vegetarian%C4%83-%C5%9Fi-lacto-vegetari

[…]

„În Rai nu era vin, nu se tăiau vite şi nici carne nu se mânca”, arată Sfântul Vasile cel Mare. Animalele, „[…] supuse legii firii, se hrăneau cu fructe. Dar, când omul şi-a schimbat felul de viaţă şi a ieşit din hotarele care i-au fost menite, după potop, văzând [Dumnezeu] că oamenii sunt lipsiţi de milă, le-a îngăduit să se bucure de toate: «Mâncaţi toate, precum roadele câmpului.» (Fc. 9, 3). Prin această îngăduinţă, şi celelalte vieţuitoare au primit libertatea de a mânca [orice]. Din acea vreme, leul este mâncător de carne crudă, de atunci vulturii aşteaptă stârvurile”. Deci, „după potop s-a spus: «Mâncaţi de toate ca pe iarba verde» (Fc. 9, 3). Când n-a mai fost nădejde de desăvârşire, s-a îngăduit ca omul să se înfrupte din toate aceste lucruri”.

 

Sursa: https://ziarullumina.ro/teologie-si-spiritualitate/evanghelia-zilei/biblia-verset-cu-verset-dezlegarea-omului-la-consumul-de-carne-49038.html

Facerea 9, 3: „Tot ce se mişcă şi ce trăieşte să vă fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca şi iarba verde.“

Prin acest verset, Dumnezeu dă, pentru prima dată, porunca prin care îngăduie oamenilor să mănânce carne. Practic, Noe se poate bucura din partea lui Dumnezeu de aproape aceleaşi binefaceri de care a avut parte şi Adam. I-a dat hrană, la fel ca şi protopărinţilor, numai că acum i-a îngăduit să mănânce şi carnea, potrivit noilor împrejurări de după potop. Totodată, însă, după cum vom vedea cu prilejul unui verset viitor, Noe va avea şi el parte de o interdicţie.

În lumea primordială, în grădina raiului, omul se hrănea cu plante şi produsul lor. Ferocitatea şi, implicit, suferinţa, urmează căderii omului în păcat, după cum versetul trecut ne-a confirmat: „Groază şi frică de voi să aibă toate fiarele pământului“ (v. 2). Sfântul Vasile cel Mare spune că „după potop, când omul şi-a schimbat felul vieţuirii şi s-a depărtat de hotarul rânduit lui, Domnul, cunoscând că omul este risipitor, i-a îngăduit folosirea tuturor felurilor de hrană: «Tot ce se mişcă şi ce trăieşte să vă fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca şi iarba verde» (Facerea 9, 3). Prin această îngăduinţă, şi celelalte dobitoace au fost slobozite să le mănânce“. Astfel, putem spune că, din acest moment, omul îşi schimbă regimul alimentar, din vegetarian, mai precis erbivor, în omnivor.

Sfântul Ioan Gură de Aur remarcă din această dezlegare a omului la carne o legătură între libertatea sa şi actul cultic al jertfei, prin care omul închină Domnului carnea pe care, până acum, nu avea dreptul să o consume. „Prin aceste cuvinte, Dumnezeu pune început mâncării de carne. Nu face asta ca să-i împingă pe oameni la lăcomie, ci ca oamenii să-I aducă Stăpânului jertfe şi mulţumiri din cărnuri, şi ca oamenii să nu se gândească că sunt opriţi de a mânca carnea jertfită, Dumnezeu le dăruieşte puterea de a mânca din carnea jertfelor, dându-le multă libertate: «Toate vi le-am dat, ca şi iarba verde»“.