ISTORIC DEVESELU: In 2011 ni se spunea ca rachetele ne apara de Iran. Apoi ca sunt un scut impotriva Rusie. Ieri, Hari Bucur-Marcu (Ziare com) aplauda faptul ca rachetele de la sol il pot da jos pe Vladimir Putin…

Foto: http://nation.time.com/2013/07/09/draculas-missile-defense/

In 2011 ni se spunea ca elementele de scut antiracheta nu sunt indreptate impotriva Federatiei Ruse, iar la tv, tot soiul de analisti, ne povesteau cum ca rachetele iraniene pot atinge litoralul Marii Negre…

Apoi ni s-a spus ca Deveselul ne apara de expansiunea Rusiei.

Si iata ce putem citi in articolul Groaza lui Putin de rachetele de la Deveselu, semnat de Hari Bucur-Marcu si postat ieri pe Ziare com:

Toate atitudinile presedintelui rus Vladimir Putin la adresa instalatiei de lansare a anti-rachetelor NATO – americane, de la Deveselu, Romania, au fost atitudini reactive, chiar si atunci cand presedintele Putin le-a mascat sub forma unor avertismente de tipul „daca veti face voi asta, atunci eu…”
Cea mai recenta atitudine din acestea am vazut-o miercuri, la Helsinki, Finlanda, unde Putin a raspuns unei intrebari legate de recentul experiment american de lansare a unei rachete de croaziera, cu raza scurta de actiune, de pe o instalatie terestra. Cu sprancenele ridicate a resemnare, mutandu-si greutatea corpului de pe un picior pe celalalt, cautand o stabilitate suplimentara prin strangerea marginilor pupitrului din fata sa cu mainile crispate, domnul presedinte Putin a spus ca e ingrijorat, asa cum ar fi ingrijorati toti cei care conteaza pentru el, pe care nu i-a numit, dar noi stim ca se gandea la statul major militar al Federatiei.
Or, in termeni diplomatici, ingrijorarea inseamna mult mai mult decat o preocupare ca ceva nu merge bine. Am putea merge atat de departe incat sa spunem ca, in cazul acesta, ingrijorarea s-ar putea traduce nediplomatic printr-o adevarata groaza.
De ce i-ar fi groaza domnului Putin de rachetele americane, de la Deveselu sau de oriunde in Europa, ori chiar in lume? Din cel putin trei motive.
Intr-o ordine intamplatoare, aceste motive ar fi:
Rachetele ofensive americane cu baza la sol, cum este cea testata recent, fac subiectul relansarii unei curse a inarmarilor careia Rusia mai mult ca sigur ca nu ii va putea face fata, iar domnul presedinte Vladimir Putin stie asta cel mai bine. Nu ca Federatia Rusa nu ar avea capacitatea stiintifica, intelectuala si tehnica de a crea noi arme, ci pentru ca nu are capacitatea economica de a finanta cercetarea, inovarea si mai ales constructia de noi arme, in conditiile in care o singura racheta din astea costa peste un milion de euro.

Americanii au folosit cu deplin succes, alaturi de alte arme de lovire precisa, de la distanta, rachetele de croaziera Tomahawk (racheta care a stat la baza designului celei testate recent), este drept ca lansate din aer sau de pe nave, nu de la sol, impreuna cu fortele navale regale britanice, pentru a determina schimbari de regim politic in fosta Iugoslavie, in 1999 (peste 200 de asemenea rachete au fost lansate atunci), in Irak, in 2003 (peste 800 rachete) si in Libia, in 2011 (peste 120 de rachete). Ori, cea mai mare spaima a presedintelui Putin nu este invazia Rusiei de catre americani si europeni, ci schimbarea lui de la putere, prin forta armelor, ca in cazul dictatorului irakian, in 2003, ori prin sustinerea opozantilor dictatorului, cum a fost cazul in Libia, in 2011.

Prezenta americana permanenta pe teritoriul Romaniei si Poloniei transforma aceste state in zone de interzicere pentru orice actiuni militare rusesti, oricat de hibride ar fi ele. Fara sa ne mai gandim la vreo agresiune clasica propriu-zisa. Singura forma de contracarare a acestei prezente ramane asadar doar razboiul psihologic, prin care Rusia sa determine populatiile acestor tari sa ii respinga ele pe americani. Ori, operatiile psihologice, oricat de spectaculoase si de inedite ar fi fost ele pentru eventualul spectator, nu au infrant niciodata vreun inamic, nu au castigat niciodata singure vreun razboi adevarat, ele ramanand doar la nivelul suplimentarii puterii militare necesare victoriei. Ceea ce, in cazul Rusiei, nu prea este cazul
Fiecare dintre aceste trei motive si cu atat mai mult doua dintre ele sau chiar toate trei la un loc reprezinta surse temeinice de groaza strategica pentru Kremlinul locuit de domnul Putin.

[…]