Saccsiv – Weblog

Florian Bichir: DACISMUL a fost creat in laboratoarele GRU / Adica, tot RUSIA E DE VINA …

Posted in Uncategorized by saccsiv on August 21, 2017

bichir

Rares Bogdan a inceput un serial din ciclul “Rusia e de vina”:

Vigilentul ziarist RARES BOGDAN face lumina: RUSIA E DE VINA / Ea e in spatele celor ce se opun Sinodului din Creta

In aceasta seara l-a continuat, avandu-l printre invitati si pe Florian Bichir, care ne-a comunicat ca stie el cum ca astea cu dacii au fost creat in laboratoarele GRU, ca sa loveasca in latinitatea Romaniei.

Adica astea:

DOCHIA/DACIA: Românii sunt daci / Limba română este limba dacică / Despre legatura GOTI – GETI / Troia a fost ridicata de traci, iar troienii au intemeiat Roma

Detalii despre personaj puteti citi la:

„PREOTUL STILIST” Florian BICHIR elogiaza MASONERIA …

FLORIAN BICHIR (cel ce elogiaza MASONERIA si cel pro cipuire) propune sa-i zicem PATRIARHULUI DANIEL: “Sanctitatea Sa” …

FLORIAN BICHIR despre mandria de a fi MASON

 

Anunțuri
Tagged with: , ,

23 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. marian said, on August 21, 2017 at 9:51 am

    Iertare!
    Petiție pentru declararea lui soros ca terorist.
    https://petitions.whitehouse.gov/petition/declare-george-soros-terrorist-and-seize-all-his-related-organizations-assets-under-rico-and-ndaa-law
    Doamne ajută!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Fratele Mihail said, on August 21, 2017 at 12:14 pm

    Am urmărit și eu emisiunea respectivă, plină de penibil. Binențeles că Rusia e de vină pentru boicotarea pseudo-sinodului din Creta, nu s-a spus un cuvânt despre scrisorile de protest ante și post-sinod ale monahilor din Athos și Grecia, s-a luat în derâdere anti-ecumenismul….Bichir l-a ridicat în slăvi pe mega-ecumenistul Nifon al Tâârgoviștei, despre ale cărui declarații apostate n-a amintit nimic…absolut penibil…

    Apreciază

  3. Toma necredinciosul said, on August 21, 2017 at 4:58 pm

    In acest articol:
    http://ortodoxinfo.ro/2017/08/21/cati-vor-ocupa-tronurile-arhieresti-vor-fi-cu-totul-nevrednici-si-nu-vor-avea-nicio-idee-despre-virtute
    În zilele cele mai de pe urmă, însă, adevăraţii slujitori ai lui Hristos se vor ascunde de oameni. Şi chiar dacă nu vor face semne şi minuni ca astăzi, vor călători necontenit pe calea cea strâmtă, cu toată smerenia. Aceştia vor fi în Împărăţia lui Dumnezeu mai mari decât părinţii făcători de minuni. În vremea lor nu va mai fi cineva care să facă semne minunate, deoarece, chiar văzându-l, nu vor vrea să se înţelepţească în luptele duhovniceşti..
    Lipsa minunilor este in totala contradictie cu Cartea Apocalipsei, care spune ca vor fi. Vor fi chiar minuni mari.
    In cartea Apocalipsei este scris: „Şi voi da putere celor doi martori ai Mei şi vor prooroci o mie două sute şaizeci de zile, îmbrăcaţi în sac. Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Dumnezeului pământului. Şi de va vrea cineva să-i vatăme, foc iese din gura lor şi-i mistuie pe vrăjmaşii lor; şi de va vrea cineva să-i vatăme, acela trebuie tot aşa să fie omorât. Aceştia au stăpânire să închidă cerul, ca să nu plouă ploaie în zilele proorociei lor, şi stă­pânire au peste ape să le schimbe în sânge şi să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi. Şi dacă vor sfârşi mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei si-i va birui si-i va omorî”(Apocalipsa 11, 3-7).
    Si nu vor fi singurele minuni. Cei ce vor fugi de fiara vor trai minuni mari.

    Intr-un alt articol:
    http://ortodoxinfo.ro/2017/08/19/va-fi-o-apostazie-generala-multi-episcopi-vor-trada-credinta-fermitatea-marturisirii-va-disparea-cautarea-compromisului-va-fi-atitudinea-caracteristica-oamenilor/
    Avem acest text:
    „Nu se ştie dacă aceasta va fi cu adevărat un semn pe trup sau este o exprimare simbolică a faptului că oamenii vor recunoaşte şi cu mintea necesitatea închinării la Antihrist şi că întreaga lor voinţă îi va fi supusă, în timpul unei astfel de supuneri totale a întregii lumi – şi cu voinţa, şi cu conştiinţa – vor apărea cei doi drepţi de care am amintit, care vor propovădui fără teamă credinţa şi îl vor da în vileag pe Antihrist.”
    Exprimare simbolica? Dumnezeu SPUNE clar ca cel ce NU are semnul nu poate vinde si nici nu poate cumpara.
    Este vorba de comert. Comertul nu este deloc simbolic, e chiar opusul. Fara transferul de bani nu se poate face comert, e lege.
    De ce si-ar dori Dumnezeu o exprimare simbolica cu un lucru atat de important? Eu cred 100% ca e vorba de o exprimare ad literam pe care sa o inteleaga tot prostul. Caci pretul neintelegerii e chiar sufletul.

    Primul articol pe care l-am remarcat a fost cel cu „exprimarea simbolica” si am vrut sa scriu un comentariu, dar am renuntat. Insa la al doilea articol, cel cu lipsa minunilor am zis ca o sa scriu.
    Articolele sunt in contradictie cu Cartea Apocalipsei. Ce se intampla?

    Apreciază

    • saccsiv said, on August 21, 2017 at 5:23 pm

      Toma necredinciosul

      Le-ai vazut acolo, nu aici. Nu le-am citit. Nu pot citi tot ce se posteaza acolo. Dar pe acestea doua le voi citi, ca sa vad ce si cum si voi transmite parerea mea colegilor.

      In rest da, vor fi uriase minuni si nu doar cu Enoh si Ilie, ci si cu cei ce nu se vor inchina lui antihrist. De altfel, daca n-ar fi, nimeni n-ar putea rezista. Si chiar am scris pe chestia asta.

      Referitor la semnul fiarei, chiar am scris enorm de mult.

      Multumesc de comentariu.

      Apreciază

      • Toma necredinciosul said, on August 21, 2017 at 10:21 pm

        Stiu ca ai scris enorm la semnul fiarei, ca de acolo am si dat paste cu minunile lui Enoh si Ilie.
        Trebuiesc totusi lamurite chestiunile astea.
        E foarte buna precizarea ca nu tu ai scris acele articole. Chiar m-am mirat caci te cunosc din ceea ce scrii si nu e compatibila cu tine „exprimarea simbolica”.

        „Exprimare simbolica” aduce cu treaba aia, sunt cipuri in telefoane, calculatoare, deci de ce nu si in noi?
        (Sunt unii care considera ca poti avea un cip in tine, atata timp cat nu te lepezi in mod expres de Domnul Iisus Hristos.)
        Iar lipsa minunilor suna absolut dezolant.

        Apreciază

    • mircea.v said, on August 21, 2017 at 6:24 pm

      Toma necredinciosul,

      ref la primul citat, si in tot contextul invataurilor ref la vremurile din urma eu inteleg ca Dumnezeu va face minuni mari, dar omul sfant din acele vremuri si drept-credinciosii nu vor fi preocupati de pr minunilor, adica nu va fi cum se spune acum „cutare sfant a facut minunea y pt omul z”, ci cam vor fi exclusiv lasate in mana Domnului. Omul nu va face minuni, dar minuni vor fi.
      Minunea cea mare care o face omul acelor vremuri este pastrarea dreptei credinte si asta va fi preocuparea principala, nu minunea. Restul, cele ce depasesc cele normale si ale firii, ale Dumnezeu vor fi.
      Acuma sa nu se inteleaga ca sfantul facea minunea el, si nu Dumnezeu. Stim cum e treaba asa ca nu mai dezvolt.

      Minunea nu e criteriu de mantuire, ba poate fi de inselare si pierzanie. Dar, cum spune ortodoxia, fara minunile lui Dumnezeu, in acele vremuri nu ar scapa nimeni de antihrist.

      „21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.
      22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?
      23. Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea. ”

      Citatul care il am eu este asa:
      “În vremurile din urmă, glăsuia unul dintre ei, cei ce vor lucra cu adevărat pentru Dumnezeu, se vor ascunde cu înţelepciune de oameni şi nu vor face semne şi minuni printre ei, ca în vremea de faţă. Ei vor păşi pe calea faptelor, dizolvate în smerenie şi în împărăţia Cerurilor, se vor dovedi mai mari decât Părinţii, care s-au proslăvit prin semne“ (al 4-lea răspuns al Cuviosului Nifon)”.

      E cam cum a fost si cu Sfantul Ioan Botezatorul. Sfantul nu a facut minuni, Mantuitorul a spus ca e cel mai mare om nascut din femeie, dar Dumnezeu in timpul lui Ioan Botezatorul facea minuni.

      La „simbolic”, nu e nimic simbolic, e foarte clar. E cum spui, ref la cumparat si vandut, si in plus „nu au liniste nici ziua nici noaptea…” cei ce au semnul fiarei..

      Mai sant idei ale unor sfinti ce se contrazic cu Apocalipsa, sau interpretari diferite ale sfintilor, dar eu cred ca nimeni nu se ia doar dupa o scriere ci dupa tot ceea ce inseamna Ortodoxie. Adica omul nu trebuie sa se sminteasca de o zicere particulara, ci sa ia in calcul suma interpretarilor pe acea problema, iar in cazul particular al Apocalipsei sa ia in calcul mai ales ceea ce ne spun sfintii contemporani. Era greu acum 100-500 -1000 de ani sa „vezi” care e treaba cu insemnarea, si nici nu avea rost sa vezi si sa spui atunci ce si cum.
      Dar partea cu comertul e clara inca de la inceput si e pt tot omul, ca sa inteleaga tot omul.

      Apreciază

      • saccsiv said, on August 22, 2017 at 4:43 am

        mircea.v

        Citatul tau e clar. Si e in conformitate cu scrierile celorlalti Sfinti Parinti.
        Dupa ce se citeste citatul tau, devine mai clar si cel de pe OrtodoxInfo. Poti te rog sa-mi trimiti textul tau?

        Apreciază

      • mircea.v said, on August 22, 2017 at 9:36 am

        Consider textul de mai jos ca fiind esential si, zic eu ca raspunde la toate framantarile crestinului de azi. L-am mai postat de vreo cateva ori.

        IPS Averchie (mentorul lui Serafim Rose) despre marea apostazie.

        „. Păstorii Bisericii au rămas cu o înţelegere a creştinismului slabă, întunecată, confuză. O falsă înţelegere după buchie, distrugând viaţa duhovnicească în societatea creştină, distrugând creştinismul, care este faptă, nu buchie. Trist este să vezi, cui i-au fost încredinţate şi pe ce mâini au căzut oile lui Hristos, cui i-a fost încredinţată păstorirea şi mântuirea lor! Apar ‘lupii îmbrăcaţi în blană de oaie’, recunoscuţi după faptele şi roadele lor. Toate acestea, însă, se petrec cu îngăduinţa Domnului. ‘Cei ce vor fi în Iudeea, să fugă la munte!’ “. Cu un secol în urmă prin aceste cuvinte a caracterizat viaţa Bisericii timpului său marele luminător şi scriitor duhovnicesc – îndrumătorul vieţii creştin-ortodoxe, Sfântul Ierarh Ignatie (Brianceaninov), a cărui prăznuire o cinstim în acest an 1967 (+30 aprilie, 1867).
        Oare nu suntem noi în zilele noastre mai în drept ca oricând să repetăm aceste aspre prevestitoare cuvinte? Or, anume în această privinţă – a totalei decăderi moral – duhovniceşti, ajunsă, se pare, până la limita extremă în acest din urmă veac, mai ales de la prăbuşirea catastrofală a Patriei noastre, Rusia, cu adevărat am ajuns departe. E un “progres” întristător, vădind clar apropierea sfârşitului potrivit cuvintelor pline de dumnezeiască înţelepciune ale Episcopului Ignatie.
        Încotro s-o apucăm, dacă cei cărora le sunt încredinţate sufletele oamenilor, le călăuzesc nu spre mântuire, ci spre pierzanie veşnică?
        Pentru noi este important că Sfântul Ierarh Ignatie, care din tinereţe năzuia din tot sufletul după o înaltă vieţuire moral-duhovnicească, fiind el însuşi un model al unei asemenea vieţuiri, ne istoriseşte aceasta nu din teorie, ci trecând el singur prin aceste încercări, după cum ne este cunoscut din descrierea vieţii sale.
        Învăţămintele pe care le-a tras în urma dezamăgirilor şi necazurilor îndurate de el personal, au fost descrise în “Experienţe ascetice”, “Predici ascetice”, “Scrisori către mireni”, “Prinos monahismului contemporan”, “Patericon” şi alte lucrări, ajunse până la noi. Ele alcătuiesc o bibliotecă extrem de valoroasă pentru oricine se interesează de problemele vieţii moral-duhovniceşti şi, îndeosebi pentru cel ce doreşte nu numai “să filozofeze” (ceea ce se întâmplă adesea cu totul zadarnic şi fără de nici un folos!), ci şi să ducă o viaţă duhovnicească, aşa cum a trăit cu adevărat Episcopul Ignatie. Scrierile Sfântului Ierarh Ignatie apar ca deosebit de preţioase pentru noi, deoarece sunt scrise din proprie experienţă duhovnicească.
        Pentru noi este important să ştim că Sfântul Ierarh Ignatie, după cum subliniază el însuşi, caută răspuns şi îndrumare la Sfinţii Părinţi din vechime, vorbind puţin de la sine.
        Iată, de pildă, cum descrie el epoca contemporană lui în încheierea la “Patericonul” său:
        “De la tabloul înfăţişat nouă de antichitate să ne întoarcem la viaţa contemporană. Ce putem zice despre noi înşine? Cum să trăim, cum să acţionăm? Răspunsul la aceste întrebări îl găsim la monahii din vechime: ei au prevestit starea actuală; ei au conturat şi modul de acţiune în această situaţie.

        “În vremurile din urmă, glăsuia unul dintre ei, cei ce vor lucra cu adevărat pentru Dumnezeu, se vor ascunde cu înţelepciune de oameni şi nu vor face semne şi minuni printre ei, ca în vremea de faţă. Ei vor păşi pe calea faptelor, dizolvate în smerenie şi în împărăţia Cerurilor, se vor dovedi mai mari decât Părinţii, care s-au proslăvit prin semne“ (al 4-lea răspuns al Cuviosului Nifon)”.

        Câtă temeinică călăuzire, câtă mângâiere pentru noi găsim în aceste cuvinte profetice ale înduhovnicitului părinte! Această mărturie este extraordinar de importantă! Din cele spuse reiese clar: acolo unde este multă gălăgie, autoreclamă, căutarea popularităţii cu orice preţ, adică – acolo unde lipseşte în mod evident smerenia şi se observă dorinţa de slavă sau de preamărire a sinelui în faţa altora prin intermediul unor fapte şi merite reale sau exagerate şi închipuite – acolo nu este o veritabilă slujire a lui Dumnezeu. Şi ce este acolo? Acolo este numai făţărnicie, spune Sfântul Ierarh Ignatie, citându-l pe Sfântul Tihon Zadonski.
        “Teme-te de această făţărnicie“, ne învaţă mai departe Episcopul Ignatie: “teme-te de făţărnicie, în primul rând în tine însuţi, apoi în ceilalţi; teme-te de aceea, că este în spiritul timpului, fiind în stare să molipsească pe oricine, la cea mai mică înclinare spre purtare uşuratică… Urmăreşte făţărnicia în tine însuţi, izgoneşte-o dinăuntrul tău; fereşte-te de gloatele molipsite de ea, care acţionează voit sau inconştient în această direcţie, mascând slujirea lumească prin slujirea lui Dumnezeu, căutarea bunurilor trecătoare prin căutarea bunurilor veşnice, ascunzând sub masca sfinţeniei un trai şi un suflet vicios, supus în întregime pasiunilor“.
        Iată o trăsătură extrem de caracteristică, proprie mai ales vremurilor noastre, dezvăluită nouă de către Sfântul Ierarh Ignatie pentru a ne preveni, ca un cunoscător experimentat al vieţii duhovniceşti.
        A doua trăsătură, subliniată nu o dată de Sfântul Ierarh Ignatie în scrierile sale, este secătuirea binecuvântaţilor păstori ai adevăratei vieţi moral-duhovniceşti, şi în legătură cu aceasta, ceea ce este deosebit de important în vremurile noastre, a şti şi a cunoaşte fiecare sârguitor pentru a-şi salva sufletul – înmulţirea falşilor învăţători, înşelaţi de ispitirile demonice şi târând întreaga omenire în această minciună. E necesară o prudenţă deosebită, cum nu o dată ne prevenea Sfântul Ierarh Ignatie, ca “să nu confundăm lupul cu păstorul” şi să nu ne încredem cu uşurinţă în acela care poate să-ţi ducă sufletul la pierzanie, călăuzindu-l pe un drum fals. Potrivit cuvintelor Sfântului Ierarh Ignatie, vremurile noastre sunt vremurile excesivei sărăciri de îndrumători înduhovniciţi, de aceea este cu neputinţă de a mai găsi “stareţi” adevăraţi, cum au fost cei din vechime; e cu mult mai sigur să ne conducem după Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi.
        În legătură cu aceasta însuşi Sfântul Ierarh Ignatie îşi aminteşte cât de mult a suferit de pe urma deselor întâlniri cu aşa-zişii “îndrumători” duhovniceşti, bolnavi ei înşişi de orbire şi amăgire de sine, şi câte zguduiri amare şi grele a îndurat din această pricină.
        A treia trăsătură caracteristică vremurilor noastre este neobişnuita înmulţire a ispitelor de tot felul, din cele mai diverse, toate îndepărtându-l pe om de la slujirea sinceră şi neprefăcută lui Dumnezeu.
        “Vai lumii din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină” – a prevestit Domnul. Năvălirea smintelilor va fi îngăduită de Domnul, tot aşa după cum şi suferinţa sufletească din pricina smintelilor va fi cu îngăduinţa Domnului. Către sfârşitul lumii ispitele se vor înmulţi într-atât, încât “din pricina înmulţirii fărădelegilor iubirea multora se va răci” (Mt. 24,12), iar “Fiul Omului, când va veni, va găsi oare credinţă pe pământ?” (Luca 18,8). “Poporul lui Israel” – Biserica- “va cădea de sabie” – zice Domnul Dumnezeu, “mânia Mea se va aprinde pe faţa Mea” (Iez. 38, 18). Vieţuirea după Dumnezeu va deveni din cale-afară de anevoioasă.
        Aceasta se va întâmpla din cauză că celui ce trăieşte în mijlocul ispitelor, îi este imposibil să nu cedeze ispitelor. Aşa cum gheaţa se topeşte şi se preface în apă sub acţiunea căldurii, aşa şi inima preaplină de samavolnicie, fiind supusă influenţei ispitelor, mai cu seamă celor permanente, se moleşeşte şi se perverteşte.
        “O, vremi nenorocite! O, stare nenorocită!” – exclamă Sfântul Ierarh Ignatie, contemplând această deprimantă privelişte a ispitelor. “O, dezastru spiritual, nevăzut oamenilor pătimaşi, neasemuit mai mare decât toate calamităţile naturale! O, nenorocire, începută în timp şi nesfârşindu-se în timp, ci trecând în veşnicie! O, nenorocirea nenorocirilor, înţeleasă numai de drepţii creştini şi de adevăraţii monahi, ascunsă celor pe care-i învăluie şi-i pierde!”
        Cuvinte de aur ale Sfântului Ierarh Ignatie! Ne aflăm, de pe acum chiar în faţa acestor nenumărate ispite, care îngreuiază atât de mult “vieţuirea după Dumnezeu” a oamenilor de azi. Dar câţi oare îşi dau seama în zilele noastre de caracterul dăunător al acestor ispite? Sub ochii noştri în lume au loc evenimente cutremurătoare, bunăoară, sângeroasa catastrofă abătută asupra Patriei noastre Rusia, crearea unor state ateiste, luptătoare împotriva lui Dumnezeu şi a Bisericii, cultul făţiş al satanei.
        Însă majoritatea, aidoma unor orbi, parcă n-ar vedea nimic din toate acestea, chiar se supără, când li se arată adevărul: “Ce tot vorbiţi? Nu se întâmplă nimic deosebit. Aşa a fost dintotdeauna!” ş.a.m.d.
        Această orbire spirituală a majorităţii contemporanilor, ce se numesc creştini (e îngrozitor, dar trebuie s-o spunem – printre ei aflându-se nu puţini clerici!), cât şi celelalte sminteli, înmulţindu-se cu fiece zi, împiedică tot mai mult “vieţuirea după Dumnezeu”. Conform cuvintelor Episcopului Ignatie, acesta este semnul evident al Apostaziei, care a început deja şi progresează cu repeziciune în zilele noastre şi despre care a proorocit Sfântul Apostol Pavel în Epistola a doua către Tesaloniceni (II Tesal. 2,3).
        “Vieţuirea după Dumnezeu – spune Episcopul Ignatie – va deveni foarte anevoioasă, din pricina Apostaziei generale. Mulţimea apostaţilor, intitulându-se şi prezentându-se în aparenţă drept creştini (!), îi vor prigoni cu atât mai lesne pe veritabilii creştini. Apostaţii, înmulţindu-se, vor împresura pe adevăraţii creştini cu nenumărate intrigi, vor pune nenumărate piedici în calea bunelor intenţii de mântuire şi slujire a Domnului, după cum arată Sfântul Tihon Zadonski. Ei vor lupta împotriva robilor lui Dumnezeu, recurgând la forţa autorităţilor de stat, prin represalii şi denunţuri, prin diverse uneltiri, amăgiri şi prigoană feroce…”
        În vremurile din urmă adevăratul monah (desigur, acest lucru e valabil pentru orice creştin adevărat!) abia dacă va găsi vreun adăpost îndepărtat şi ascuns pentru a sluji acolo cu oarecare libertate lui Dumnezeu, şi pentru a nu se lăsa antrenat de către Apostazie şi apostaţi în slujire satanei. Cine, văzând ce se petrece acum în lume, inclusiv slujirea satanei în mod făţiş, poate spune că aceste vremuri n-au venit încă?
        Fără îndoială că ele au şi venit, dacă Sfântul Ierarh Ignatie scria cu peste o sută de ani în urmă despre aceste vremuri:
        “În viitor vremurile vor fi tot mai grele. Creştinismul, ca duh, se îndepărtează din mediul uman fără ca gloata agitată şi aservită lumii deşertăciunii, să observe, lăsându-l propriei decăderi!“
        Este foarte important să semnalăm prin aceste cuvinte că, acei oameni care fac parte din gloata agitată şi aservită “lumii deşertăciunii“, cei care într-atât s-au afundat ei înşişi în deşertăciune, predându-se slujirii lumii acesteia, care zace sub puterea celui rău, după cuvântul Apostolului (I Ioan 5,19), încât şi-au pierdut vederea duhovnicească.
        De aceea tot ce se petrece acum în lume, li se pare absolut normal, firesc, ceva cu care trebuie să ne împăcăm. Ei se supără grozav pe acei ce încearcă să le deschidă ochii, din cauza că aceştia nu-i lasă să trăiască tihnit, cu plăcerile lor.
        În continuare Episcopul Ignatie scrie: “Se împlinesc proorocirile Scripturii despre Apostazia de la creştinism a popoarelor trecute de la păgânism la creştinism. Apostazia a fost prevestita de către Sfânta Scriptură cu toată claritatea şi este o mărturie a faptului cât de adevărat este tot ce s-a spus în Scriptură“.
        Iată de ce adevăratul creştin nu trebuie să intre în panică, observând acest sumbru tablou al Apostaziei, spre deosebire de unii, care cu naivitate şi necugetat se sperie, preferând să nu vadă Apostazia şi să tacă.
        Dreptcredinciosul creştin cunoaşte din cuvintele lui Hristos Mântuitorul însuşi că toate acestea “trebuie să fie“ (Marc 13,7; Luca 21,9), însă el nu trebuie să închidă ochii asupra lor, ci este dator să fie pe deplin conştient faţă de cele ce se întâmplă, şi să aprecieze corect toate evenimentele, în care se manifestă Apostazia, ca să ştie cum să se comporte spre a nu fi târât de puhoiul Apostaziei.
        Spre a ne călăuzi, Episcopul Ignatie spune: “Apostazia are loc cu îngăduinţa Domnului, nu încerca s-o opreşti cu slabele tale puteri…“
        Ce înseamnă aceasta? Înseamnă oare să ne împăcăm cu Apostazia şi să “ne integrăm” în ea? Nu, desigur! Iată însă cum trebuie să acţionăm: “Îndepărtează-te, păzeşte-te tu însuţi de ea: aceasta este de ajuns. Cunoaşte duhul vremii, cercetează-l, ca să poţi evita pe cât posibil influenţa lui!“
        De aceea tăcerea asupra Apostaziei este criminală. N-avem voie să păstrăm tăcere asupra Apostaziei, să ne liniştim pe noi înşine şi pe alţii, că totul ar fi în ordine, că n-avem de ce să ne tulburăm. Cu toate că nu ne stă în puteri “să oprim Apostazia cu slabele noastre puteri“, datoria iubirii noastre creştineşti ne porunceşte nu numai să ne ferim, şi să ne păzim noi înşine, ci să-i păzim, să-i avertizăm şi pe semenii noştri, care nu văd şi nu observă nimic. Aici se cuvine să ne amintim minunata cugetare a unuia din cei mai mari stâlpi ai Bisericii noastre, Sfântul Grigorie Teologul: “Prin tăcere îl trădăm pe Dumnezeu“. Nu se cade a tăcea despre ceea ce este de primă necesitate – salvarea sufletelor omeneşti!
        Să ne adresam în continuare cugetărilor Episcopului Ignatie, care ne deschid ochii asupra celor ce se întâmplă în prezent în lume: “Apostazia a început de la un timp să înainteze rapid, liber şi făţiş. Urmările vor fi din cele mai triste. Facă-se voia Domnului!“
        Oare noi nu observăm toate acestea? Încă de curând părea de neconceput acea totală neruşinare din viaţa moral-religioasă a oamenilor, care se petrece în prezent sub ochii noştri, inclusiv până la lepădarea completă de Hristos, respingerea oricăror principii moral-religioase şi slujirea făţişă satanei.
        Ar fi de prisos să trasăm o paralelă între persecuţiile actuale ale dreptei credinţe în Hristos, sub toate formele ei, şi cele ce s-au petrecut în zorii creştinismului. Atunci creştinii erau prigoniţi de păgânii, care nu-L cunoşteau pe adevăratul Dumnezeu, nu ştiau de El. Iar acum prigonesc credinţa creştină, aprig şi nemilos, cei care îl cunosc prea bine pe Hristos şi sublima învăţătură propovăduită de El, şi adesea – renegaţii conştienţi, care şi-au vândut sufletul satanei pentru bunăstarea materială.
        În continuare citim cu înfricoşare prevestirile Episcopului Ignatie, împlinindu-se sub ochii noştri: “Dumnezeu Cel milostiv să ocrotească rămăşiţa credincioşilor. Dar această rămăşiţă este mică şi devine tot mai săracă şi mai săracă… Lucrarea credinţei pravoslavnice poate fi recunoscută ca apropiindu-se de deznodământul hotărâtor… Numai milostivirea deosebită a lui Dumnezeu poate opri atotnimicitoarea epidemie morală, o poate opri pentru un timp, pentru că trebuie să se împlinească ceea ce a fost prezis în Scripturi.“
        “Judecând după spiritul timpului şi după frământarea minţilor, suntem îndreptăţiţi să credem că edificiul Bisericii, care se clatină demult, se va cutremura straşnic şi repede. Nu are cine să-l susţină şi cine să se împotrivească. Măsurile întreprinse pentru susţinerea lui au fost împrumutate din stihiile lumii, vrăjmaşe Bisericii, şi mai curând vor accelera căderea ei, decât s-o oprească.”
        Aceste cuvinte sunt parcă copiate din realitatea zilelor noastre! Chiar acum noi suntem martorii acestei “cutremurări straşnice şi rapide.” Iar măsurile luate, într-adevăr, nu sunt nicidecum împrumutate de acolo de unde ar fi trebuit împrumutate – adică de pe tărâmul duhovnicesc, ci tot din aceleaşi “stihii ale lumii, vrăjmaşe Bisericii“, adică din sfera pasiunilor umane, care nu jinduiesc la cele dumnezeieşti, ci la cele omeneşti. Bineînţeles, astfel de măsuri nu numai că nu vor opri căderea Bisericii, ci mai degrabă o vor accelera.
        Unii vor zice: “Ascultaţi, ce tot vorbiţi, despre ce prăbuşire a Bisericii este vorba, când noi avem legământul hotărât al lui Hristos care spune: “Voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Mt. 16,18). Foarte adevărat, cuvintele lui Hristos sunt fără îndoială de netăgăduit, însă nu se ştie de ce, uităm că prin aceste cuvinte Hristos nu arată hotarele Bisericii, pe care “porţile iadului nu o vor birui.” Nu se spune care anume Biserică va fi aceea: a Constantinopolelui, Rusă, Sârbă, Bulgară, Biserica Rusă din diasporă, sau oricare alta. Se spune simplu – “Biserica”, adică, până la sfârşitul veacului şi cea de A Doua Venire a lui Hristos, adevărata Biserică nu va disparea de pe faţa pământului, ci va subzista. Biserica va rămâne Biserică cu toate înaltele ei legăminte, împuterniciri şi drepturi binecuvântate ce-i aparţin, chiar şi în cazul, când în ea va rămâne un singur episcop şi minimum de credincioşi. Iar restul se va clătina şi va cădea, va fi “biruit de porţile iadului”, chiar dacă va continua să se numească “biserică”. Iată ce trebuie de avut în vedere pentru a evalua corect evenimentele care au loc în zilele noastre!
        “Nu avem de unde aştepta restabilirea creştinismului” – scrie mai departe Episcopul Ignatie: “Vasele Sfântului Duh au secat definitiv pretutindeni, chiar şi în mănăstiri, aceste tezaure de evlavie şi daruri harice, or, substanţa Duhului dumnezeiesc poate fi suplinită şi restabilită numai prin uneltele Sale. Îndelungata şi milostiva răbdare a Domnului îngăduie să se prelungească şi să fie amânat deznodământul final pentru cei rămaşi, care se vor mântui, între timp, cei ce putrezesc sau au putrezit, vor atinge deplina putreziciune. Cei ce vor să se mântuiască, trebuie să înţeleagă bine acest lucru şi să folosească timpul dat spre mântuire, ‘căci timpul scurt este’, iar trecerea în veşnicie este aproape pentru fiecare din noi. Se cuvine să fim mai împăciuitori faţă de starea Bisericii şi totodată înţelegători. Această stare jalnică este îngăduită de Sus. Stareţul Isaia spunea: ‘Înţelege vremea! Nu aştepta buna orânduire în structura bisericească îndeobşte. Fii mulţumit că există posibilitatea mântuirii individuale a celor care vor să se mântuiască‘ “.
        Sfaturi care parcă ne sunt îndreptate direct nouă, pentru a nu ne descuraja, a nu cădea în deznădejde, văzând ce se petrece. Cel mai greu este, desigur, în aceste vremuri, după cum remarca Sfântul Ierarh Ignatie, de a suporta singurătatea spirituală.
        “Mântuieşte-te singur! Fii fericit, dacă vei afla măcar un colaborator adevărat în lucrarea de mântuire: acesta e cel mai mare şi mai de preţ dar al Domnului, în zilele noastre. Păzeşte-te, vrând să-ţi salvezi aproapele, să nu te tragă el în prăpastia pierzaniei. Acest din urmă lucru se întâmplă la tot pasul.” Iată ce vremuri grele vor veni pentru mântuire, şi aceste vremuri au şi venit!
        Potrivit Episcopului Ignatie, Apostazia, spre care se îndreaptă tot mai rapid epoca modernă, este premergătoare apariţiei în lume a potrivnicului lui Hristos – Antihristul. Ea va pregăti venirea şi urcarea pe tron a Antihristului, fiind “încununată” de acest eveniment, după care va începe perioada înfricoşătoare a ultimei bătălii decisive a diavolului cu Dumnezeu şi cu Hristosul Său. Întemeindu-se pe profeţiile unor Părinţi ai Bisericii, Episcopul Ignatie ne istoriseşte pe larg despre aceasta în remarcabila sa lucrare: “Despre minuni şi semne”.
        Antihristul va apărea ca o urmare firească a sărăcirii în oameni a “înţelepciunii şi cugetării duhovniceşti“, “a lipsei dreptei cunoştinţe a lui Dumnezeu“, care vor confunda lucrarea diavolului cu lucrarea lui Dumnezeu, înainte de venirea Antihristului întreaga ambianţă a lumii va fi de aşa natură, încât Antihristul va apărea ca o consecinţă inevitabilă a acestei ambianţe realmente antihristice, a acestei stări de spirit antihristice a omenirii.
        Iată de ce încă Sfântul Apostol Ioan Teologul vorbea despre mai “mulţi antihrişti” (I Ioan 2,18). Iată de ce putem vorbi despre manifestarea în lume a “duhului antihristic” cu mult înainte de venirea la putere a Antihristului în persoană.
        A vorbi despre aceasta nu înseamnă deloc a lua asupra noastră îndrăzneala de “a prezice” timpul venirii Antihristului care, potrivit învăţăturii Sfintei Scripturi, nu-i este cunoscut nimănui cu precizie, deşi multe semne se arată!
        Trebuie să vorbim despre aceasta, pentru a nu fi înşelaţi de Antihristul, care va fi un amăgitor şi un seducător extrem de iscusit, capabil chiar să facă semne şi minuni false.
        Iată cum povesteşte Sfântul Ierarh Ignatie despre această ispitire primejdioasă şi păgubitoare pentru suflet, întemeindu-se pe învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi: “Înainte de a doua venire a lui Hristos, când creştinismul, cunoştinţa şi cugetarea duhovnicească vor sărăci în ultimul grad printre oameni, “se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni ca să amăgească de va fi cu putinţă şi pe cei aleşi” (Mt. 24, 24).
        Antihristul însuşi va face minuni multe, ca să uimească şi să satisfacă ignoranţa şi mintea profană, le va da “semnul din Cer” căutat şi cerut de ei. “Venirea aceluia – spune Sfântul Apostol Pavel, se va face “prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase şi de amăgiri nelegiuite pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului, ca să se mântuiască” (II Tesal. 2, 9-10).
        Neştiinţa şi cugetarea lumească, văzând aceste minuni, nu se vor opri câtuşi de puţin să chibzuiască, ci le vor primi neîntârziat în duhul lor, înrudit cu duhul aceluia; în orbirea lor se vor închina lui şi vor primi lucrarea satanei ca pe o supremă manifestare a puterii dumnezeieşti, – şi Antihristul va fi primit în grabă, pe negândite (Sfântul Efrem Sirul).
        “Atunci va plânge tot pământul, va plânge marea şi văzduhul, împreună cu dobitoacele sălbatice şi cu păsările cerului; vor plânge munţii şi dealurile şi tulpinile câmpului; vor plânge şi luminătorii cerului împreună cu stelele pentru neamul omenesc, căci de bună voie s-au încredinţat tiranului” (Sfântul Efrem Sirul).
        “Oamenii nu vor pricepe că minunile lui nu au nici un scop binevoitor, înţelept, nici o semnificaţie aparte; că acestea sunt departe de adevăr şi pline de înşelăciune, sunt o comedie monstruoasă, răutăcioasă şi fără noimă, menită să zăpăcească şi să contrarieze, să înşele, să smintească şi să captiveze prin magia nălucirilor pompoase, deşarte şi inutile.
        Nu-i de mirare că minunile Antihristului vor fi acceptate necondiţionat şi cu admiraţie de către apostaţii de la creştinism, duşmanii adevărului, potrivnicii lui Dumnezeu: ei sunt deja pregătiţi pentru primirea făţişă, activă a trimisului şi uneltei satanei, a doctrinei sale, a tuturor activităţilor sale, fiind din timp în comunicare spirituală cu satana.
        Faptul că minunile şi semnele Antihristului îi vor pune în încurcătură şi pe “aleşii lui Dumnezeu” merită atenţie deosebită şi adâncă compasiune”.
        Aceste din urmă cuvinte prevenitoare sunt importante mai ales pentru cei ce privesc cu superficialitate actuala pregătire a omenirii pentru venirea Antihristului, rămânând orbi, în pofida realităţii, şi nevrând să vadă semnele evidente ale acestei febrile pregătiri a întronării Antihristului de către partizanii săi, care şi-au vândut deja sufletul satanei în schimbul satisfacerii libere şi fără oprelişti a “poftei trupeşti“, a “poftei ochilor” şi “trufiei vieţii“, adică: a senzualităţii, a cupidităţii şi a iubirii de slavă (I Ioan 2,16).
        Trebuie să ştim şi să nu uităm, cât de mare va fi viclenia Antihristului şi cât de perfid va acţiona el, dacă şi “aleşii lui Dumnezeu“, adică drepţii creştini, vor fi în încurcătură, nefiind în stare să se dumirească de îndată şi să-l demaşte pe Antihrist, nu vor putea să-l identifice de la început.
        Potrivit cuvintelor Sfântului Ierarh Ignatie, motivul acestei confuzii şi a puternicei influenţe a Antihristului asupra oamenilor stă în viclenia şi ipocrizia infernală a acestuia, mascând o cumplită răutate, cât şi în obrăznicia lui neînfrânată şi nemăsurată, în sprijinul masiv acordat lui din partea spiritelor damnate şi, în sfârşit, în capacitatea de a produce miracole, deşi false, dar totuşi extraordinare.
        Viclenia şi făţărnicia – iată trăsăturile specifice cu precădere epocii noastre. Inocularea lor în spiritul oamenilor pregăteşte omenirea pentru primirea facilă şi fără complicaţii a Antihristului. “Închipuirea omenească – scrie mai departe Sfântul Ierarh Ignatie – este neputincioasă de a-şi reprezenta pe sceleratul care va fi Antihristul; e nefiresc pentru inima omenească, chiar pervertită, a crede că răul poate să ajungă la gradul atins în zilele Antihristului“.
        “El va trâmbiţa despre sine însuşi, intitulându-se propovăduitor şi restaurator al autenticei cunoştinţe despre Dumnezeu. Cei ce nu înţeleg creştinismul vor vedea în el reprezentantul şi apărătorul adevăratei religii şi se vor alipi lui. Va predica despre sine că este adevăratul Mesia cel făgăduit. Slugile sale, adepte ale cugetării lumeşti, vor aclama venirea lui; văzând slava, atotputernicia şi aptitudinile sale geniale, amploarea manevrării stihiilor telurice, vor crede în el şi-l vor preamări ca pe un dumnezeu, devenind părtaşii lui” (Sfântul Efrem Sirul).
        “La început se va arăta blând, milostiv şi drept, iubitor, seducător, frumos şi plin de tot felul de virtuţi. Cei care vor accepta adevărul lumii decăzute ca fiind drept, îl vor primi şi i se vor închina din cauza înaltelor sale virtuţi, nelepădându-se de el pentru adevărul Evangheliei” (Prea Cuviosul Macarie cel Mare).
        “Antihristul va propune omenirii organizarea bunăstării şi prosperităţii depline pe pământ, va promite onoruri, bogăţii, tot confortul şi plăcerile trupeşti. Iubitorii de cele lumeşti îl vor venera pe Antihrist şi-l vor numi stăpânul lor.”
        Iată tabloul viu a ceea ce observăm în prezent, cu toate că Antihristul ca persoană concretă nici nu există încă. Dar “precursorii” lui activează deja în lume, în acelaşi mod cum va acţiona el însuşi. Din acest punct de vedere devin clare toate aceste mişcări contemporane din viaţa religioasă bisericească, în genul ecumenismului, toate aceste chemări înflăcărate la unirea reciprocă “în numele iubirii creştineşti”, această înflorire a culturii şi civilizaţiei pur pământene, satisfăcând pasiunile şi poftele omeneşti, tot acest entuziasm dubios al “binefacerilor filantropice”. De câtă vigilenţă şi spirit prevăzător avem nevoie pentru a discerne adevărul de amăgeală, sinceritatea de viclenie şi prefăcătorie, pe veritabilul binefăcător de slujitorul ce-şi întinde cursele, a Antihristului ce vine! Cât de periculos este pentru adevăratul creştin în zilele noastre de a intra în relaţii cu “binefăcătorii” şi de a se folosi de “binefacerile lor!”
        Şi aceasta încă nu e totul! “Antihristul va desfăşura în faţa oamenilor o panoramă a feluritor miracole deşănţate, inexplicabile şi nemaipomenite; va înfricoşa lumea prin grandoarea minunilor sale, va satisface curiozitatea nechibzuită, ignoranţa profană şi superstiţiile de tot felul; ştiinţa umană va fi luată în râs; prin mijloace oculte va fi creată o nouă ştiinţă diavolească. Toţi oamenii conduşi de lumina naturii lor decăzute, înstrăinaţi de călăuzirea dumnezeieştii lumini, vor fi atraşi în cursa seducătorului.” Observăm şi acum începutul tuturor acestor evenimente, deci putem să ne închipuim cu claritate ce va fi, când va apărea Antihristul în persoană.
        “Semnele Antihristului Se vor manifesta cu precădere în văzduh” (Sfântul Efrem Sirul). “În văzduhuri acţionează puterea stăpânitorului, puterea satanei” (Efes 2-2; 6-12). Minunile vor acţiona cel mai mult asupra ochilor, fermecându-i şi înşelându-i (Sfântul Simeon Noul Teolog). Sfântul Ioan Teologul, contemplând în Apocalipsă evenimentele lumii în preajma sfârşitului, spune că, Antihristul “va face semne mari, încât şi foc face să pogoare din Cer, pe pământ, înaintea oamenilor” (Apoc. 13-13). Acest semn este arătat în Scripturi, ca fiind cel mai mare semn, iar locul acestui semn este văzduhul: va fi o privelişte impunătoare şi înfricoşătoare.
        Aceste fenomene se observă de pe acum, întrezărindu-se sub forma diverselor invenţii neobişnuite, nemaivăzute, desfăşurându-şi activitatea chiar “în văzduh”. “Minunile Antihristului se vor adăuga la manifestările comportamentului său sofisticat, în intenţia de a-i face pe oameni complicii săi. Cei ce se vor împotrivi Antihristului vor fi consideraţi instigatori, adversari ai bunăstării şi ordinii publice, vor fi supuşi persecuţiilor ascunse şi făţişe, vor fi osândiţi la chinuri şi cazne.”
        Aceste lucruri ne sunt deja cunoscute! Nu numai Antihristul, ci şi precursorii şi slugile lui au declanşat în epoca noastră prigoana camuflată ori deschisă a dreptcredincioşilor creştini, iar pe alocuri, ca, de pildă, în Patria noastră, Rusia, s-a ajuns şi la vărsare de sânge, tortură şi execuţii. Toate acestea fiind comise sub cele mai “plauzibile” pretexte: creştinii au fost declaraţi “duşmani ai poporului”, “duşmani ai ordinii publice“, acuzaţi ca “răzvrătiţi”, iar în biserică – “schismatici”.
        “Spiritele viclene, răspândite în univers, vor inspira oamenilor o excelentă opinie generală despre Antihrist, un entuziasm nemaipomenit, o atracţie de neînvins faţă de el” (Sfântul Efrem Sirul).
        Ceva asemănător s-a observat deja în atitudinea faţă de acei predecesori ai Antihristului, ca, de pildă, Lenin şi Stalin. Acestea au fost doar “repetiţii” a ceea ce se va petrece în proporţii şi mai grandioase în zilele Antihristului. Sfânta Scriptură a descris prin multe trăsături grozăvia ultimei prigoane asupra creştinismului şi cruzimea prigonitorului. Ca trăsătură decisivă şi deosebită va sluji denumirea dată de Scriptură acestei creaturi cumplite: el este denumit “fiară” (Apoc. 13, 1), în timp ce arhanghelul căzut este numit “şarpe” (Facerea 3-1). Ambele denumiri redau cu fidelitate caracterul ambilor adversari ai Domnului. Unul acţionează în taină, altul – făţiş; însă fiarei, ce se aseamănă cu toate fiarele (Apoc. 13-2), reunind în sine cruzimea tuturor, “i-a dat ei balaurul puterea lui şi stăpânire mare” (Apoc. 13-2). Va fi o încercare îngrozitoare pentru sfinţii lui Dumnezeu: viclenia, ipocrizia, minunile asupritorului se vor înmulţi ca să-i înşele şi să-i seducă; autoritatea neîngrădită a torţionarului, persecuţiile şi strâmtorările născocite şi camuflate cu ingeniozitate, îi vor pune pe creştini în cea mai grea situaţie; numărul lor mic va părea infim pe lângă întreaga omenire, iar învăţăturile lor vor fi minimalizate; dispreţul general, ura, prigoana, clevetirile, moartea violentă vor fi destinul lor. Numai sub călăuza şi cu ajutorul deosebit al harului dumnezeiesc, aleşii lui Dumnezeu se vor putea împotrivi vrăjmaşului şi vor fi în stare să mărturisească înaintea lui şi înaintea oamenilor pe Domnul Iisus Hristos.
        Dar cum şi de ce oamenii îl vor respinge pe Hristos şi îl vor primi pe Antihrist? Şi la această întrebare Sfântul Ierarh Ignatie dă răspuns minunat: “Tot aşa cum L-au respins pe Hristos cu 19 secole şi ceva în urmă şi L-au răstignit pe cruce.“
        “Creştinismul ne-a fost propovăduit cu atâta certitudine, încât nu există justificare pentru acei ce nu-l cunosc. Motivul neştiinţei este unul: bunul plac, samavolnicia. Cum soarele luminează pe cer, aşa luminează creştinismul. Cel care închide ochii de bună voie, să-şi atribuie nevederea şi necunoaşterea sieşi, nu lipsei de lumină. Motivul respingerii lui Dumnezeu – Omul de către oameni se află în oameni, după cum tot în ei se află şi motivul acceptării Antihristului.”
        “Eu am venit în numele Tatălui Meu – a mărturisit Domnul iudeilor, – şi voi nu mă primiţi: dacă va veni un altul în numele său, pe acela îl veţi primi” (Ioan 5,43). Ei sunt numiţi împreună, cei ce-L resping pe Hristos şi cei ce-l primesc pe Antihrist, deşi Antihristul e amintit ca unul ce va să vină. Neprimindu-L pe Hristos conform dispoziţiei lor sufleteşti, ei s-au alăturat celor ce-l vor primi pe Antihrist, cu toate că şi-au încheiat călătoria pământească cu multe secole înainte de venirea lui. Ei au comis fapta lui cea mai nelegiuită: uciderea lui Dumnezeu. Pentru timpul venirii lui, pentru el însuşi n-a fost lăsată o astfel de fărădelege. Precum duhul lor se află în stare de vrăjmăşie faţă de Hristos, tot aşa ei se află în comunicare cu Antihristul, depărtaţi de el în spaţiu şi timp.
        “Orice duh – spune Sfântul Ioan Teologul – care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos venit în trup, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume“, în spirit (I Ioan, 4,3).
        Cei ce sunt conduşi de duhul Antihristului în spiritul lor, intrând în legătură cu el, supunându-i-se şi închinându-i-se lui în duh, îl vor proclama dumnezeul lor. “Şi de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă în minciuni, ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea” (II Tesal. 2,11-12).
        În îngăduinţa Sa, Dumnezeu este un judecător drept, îngăduinţa Domnului va fi în acelaşi timp satisfacţie şi acuzaţie, cât şi judecată a spiritului uman.
        Antihristul va veni în vremurile menite lui. Venirea lui va fi anticipată de Apostazia generală a majorităţii oamenilor de la credinţa creştină. Prin lepădarea de Hristos, omenirea se va pregăti pentru înscăunarea Antihristului, primindu-l în duhul său. În însăşi starea de spirit umană va apărea cererea, chemarea Antihristului, atracţia faţă de el, tot aşa cum într-o stare de grea suferinţă apare setea unei băuturi ucigătoare. Este lansată iniţiativa, chemarea societăţii umane, exprimându-se necesitatea imperioasă a geniului dintre genii, care ar impulsiona dezvoltarea şi prosperitatea materială la cele mai înalte cote, ar instala pe pământ acea bunăstare, faţă de care Raiul şi Cerul devin pentru om de prisos. Antihristul va fi o consecinţă logică, justă şi firească a orientării generale, spirituale şi morale, urmată de omenire.
        De altminteri, tot ce observăm acum în lume – în viaţa social – politică şi bisericească a omenirii – corespunde întru totul prezicerilor expuse mai sus ale Episcopului Ignatie. Iar dacă ne gândim în mod serios la tot ceea ce se petrece, devine clar că încă niciodată, în întreaga sa istorie, lumea n-a fost atât de aproape de Antihrist, ca în zilele noastre. Data apariţiei lui e doar o chestiune de timp, ce nu ne este încă dezvăluită.
        Noi am fost avertizaţi despre cele ce se vor întâmpla şi vom fi pedepsiţi, dacă vom închide ochii cu uşurinţă asupra tuturor acestor evenimente, încredinţându-ne pe noi înşine şi pe alţii, că nu se întâmplă nimic deosebit, că totul e în ordine, că ar fi mai bine să fim concilianţi, şi “ne vom lăsa duşi de valurile vieţii”, ca şi ceilalţi, ori “vom merge în pas cu vremea” ce ne atrage cu repeziciune spre Antihrist.
        Câtă recunoştinţă îi datorăm noi, fiii şi fiicele Bisericii Ortodoxe, Sfântului Ierarh Ignatie pentru că, încă cu o sută de ani în urmă, a zugrăvit atât de viu în închipuirea noastră tabloul a tot ceea ce se întâmplă acum şi a ceea ce va mai fi poate, în viitorul apropiat!
        “Sarea ne cuprinde” – Biserica încetează de a mai fi Biserică. Ea devine “pseudobiserică”, gata de a-l primi pe Antihrist ca “Mesia”, în afară de “mica rămăşiţă” a dreptcredincioşilor care, conform cuvintelor Episcopului Ignatie devine “tot mai săracă şi mai săracă“. Toată cultura modernă şi întreaga viaţă umană, orientată exclusiv spre satisfacerea bunăstării aparente, pur materiale a oamenilor, pregăteşte stăruitor şi cu febrilitate omenirea pentru înscăunarea Antihristului.
        Prin urmare, a sosit timpul limită pentru fiecare din noi să hotărâm – unde suntem şi cu cine: în această “mică rămăşiţă” a dreptcredincioşilor, în această “turmă mică a lui Hristos“, după cuvintele lui Hristos Mântuitorul însuşi (Luca 12,32) – cu Hristos sau cu vrăjmaşul Său – Antihristul?
        Aceasta ne învaţă scrierile inspirate de înţelepciunea dumnezeiască ale Sfântului Ierarh Ignatie!”

        Apreciază

      • Toma necredinciosul said, on August 22, 2017 at 10:35 am

        Am inteles partea cu minunile. Si eu sunt de acord cu tine pentru ca eu stiu ca VOI AVEA NEVOIE de minunile Lui. Atat pentru intarirea in credinta dar si pentru a supravietui. Fara cip, deci fara posibilitatea unui servici sau a banilor, vor fi multe momente cand omul nu are ce sa manance sau nu are unde sa doarma. Perioada iernii devine o lupta de supravietuire. Asa ca minunile sunt atat de importante cum spune si ortodoxia, fara minunile Lui Dumnezeu, in acele vremuri nu ar scapa nimeni de antihrist.
        Mi-a placut foarte mult citatul Cuviosului Nifon.

        Ma bucur si ca la partea cu semnul fiarei ai spus ca nu e nimic simbolic. Nici n-ar avea cum sa fie, ca acel semn desparte oile de capre. De asta e semnul, ca sa fie alba sau neagra.
        Sfintii contemporani au o exprimare foarte clara in privinta cipurilor dar si a ecumenismului. Imi place exprimarea clara a lor caci nu lasa loc de interpretari. Stii exact ce ai de facut. Semnul fiarei o sa fie un cip sau un tatuaj (poate ambele, poate tatuaj invizibil) si se va pune cu acordul expres al omului. Nu pe ascuns, nu cu forta. Tu ceri si ti se pune.
        Cam cum e acum cand te intreaba daca esti de acord cu prelucrarea datelor cu caracter personal.

        Multumesc Mircea pentru rabdarea ta de a raspunde in scris, caci ai pus si citate, deci ai cheltuit timp cu mine. Inca o data citatul Cuviosului Nifon este foarte elocvent.
        Multumesc si lui Saccsiv ca a dat curs intrebarilor mele si a intarit raspunsul tau.

        Apreciază

      • Toma necredinciosul said, on August 24, 2017 at 12:14 am

        Multumesc Mircea am citit comentariul tau cel lung. L-am citit cu atentie in 2 reprize. E foarte util, mai ales la partea cu apostazia.
        Parerea mea e ca vom avea in viitorul apropiat un razboi mondial feroce si in urma acestui razboi va aparea fiara. Ca pacificator!
        Razboiul va dura 5 luni. Scurt dar cu logistica si armele pe care le au marile puteri si 5 luni e prea mult.
        Dupa aparitia antihristului lucrurile sunt clare, stim unde suntem si cu aproximatie cati ani mai sunt. Probabil ca nu ar mai conta, atata timp cat vom refuza inregimentarea.
        Daca ti se pare ca ma insel cu cele scrise de mine te rog sa nu eziti sa ma corectezi!

        Saccsiv ce ai zice de o harta a evenimentelor care sa fie online pe blog?
        O harta ca aceasta:

        E o harta a unor sectanti, nu e relevant, insa conceptul de prezentare a evenimentelor intr-o harta este o idee excelenta. Daca remarci si sectantii va ca prim eveniment razboiul, desi nu precizeaza cat dureaza. Cred ca prin prisma profetiilor ortodoxe putem avea o harta destul de clara.

        Apreciază

      • saccsiv said, on August 24, 2017 at 9:30 am

        Toma necredinciosul

        Cand sa mai fac si o asa harta?

        Apreciază

      • mircea.v said, on August 25, 2017 at 2:56 pm

        Toma necredinciosul,

        razboiul cel mai important pentru mine, este razboiul meu cu mine. Razboiul cu pacatele. Sant pacatos frate, si pacatele mele ma trag la fund, nu razboiul lor.

        Toti sfintii ne spun sa ne temem de un singur lucru, de pacat. De razboi, de sisteme politice, de orice altceva nu. Acum mai avem si un plus de tema, pacatele ce tin de insemnare.
        Hartile astea nu sant bune deoarece nu-i dat omului sa stie soroacele. Doar Tatal stie. Si daca nu se implineste vreun soroc din asta, se lasa cu sminteala. Pt unii chiar mare.
        Rabdare, cel ce are rabdare se va mantui, asa zice la Biblie.

        Antihristul vine cand e omenirea pregatita pt asa ceva. Nu e ca la matematica, cu extrapolari, e ceva variabil, functie de om. Omul nu se strica la cap brusc, ci e nevoie de un proces mai lung. Uite, vede Dumnezeu o zvacnire buna, genul Curtea de justitie din India, se mai lungesc termenele din harta, cade BOR din dreapta credinta, se mai scurteaza… Putem noi sti? La scara istoriei e clar ca e aproape antihristul, dar se pare ca generatia urmatoare va fi pregatita sa-l primeasca. Asta inseamna inca 20-30 de ani. Diavolul nu vrea sa riste nimic. Vrea sa puna gheara pe cat mai multi, si atunci trebuie sa fie sigur de reusita operatiunii. Eu asa vad, ca face o super-mega pregatire a terenului. Capcana trebuie sa fie perfecta dpv lumesc, omul sa fie perfect reeducat.

        Pr mea e sa nu pacatuiesc, sa pastrez dreapta credinta, sa-mi pastrez liberul arbitru, sa-mi pastrez demnitatea de fiinta a lui Dumnezeu.

        Uite alte lupte grele din cadrul razboiului, sa nu-ti iei tel mobil cu tine cand pleci de acasa (sau sa-l iei si sa-l inchizi), sa renunti la electricitate, la gaze ca vin astia acum cu contoare inteligente, sa tai cat mai multe fire ce te leaga de sistem… Razboiul cu propria persoana este cel mai greu razboi si cel mai important. Restul e faptul divers.

        Apreciază

  4. acelas said, on August 21, 2017 at 8:49 pm

    pana si maleficii recunosc sarlatania Sistemului globalist …

    https://republica.ro/cristian-tudor-popescu-ztrump-este-produsul-deceniilor-de-corectitudine-politica-pe-care-universitatile

    (am vazut chiar o parte din emisiune, si sincer sa fiu s-a cam „scapat”, nu prea era „programata” s-o zica. Altfel, persoana asta stie si pricepe multe, dar se auto-cenzureaza si nu le spune, de dragul „pactului” intim pe care-l are de o bune vreme cu americanii, „ca sa nu vina rusii” – alta manipulare pe care o practica perfect constient, declarand deschis ca este expert si a studiat tehnici ale manipularilor in masa, inca din perioada comunista, dar eu cred ca isi ia bani din greu de la americani, asta-l tine si merge pe compromis)

    Apreciază

  5. acelas said, on August 21, 2017 at 9:58 pm

    trump intronat de Sistem 4 ani, doar pt a incorda puternic trambulina de lansare a lui zuckerber.. ?

    http://www.gandul.info/international/donald-trump-a-inceput-pregatirile-pentru-campania-din-2020-numele-care-i-da-fiori-de-pe-lista-cu-potentiali-contracandidati-16700996 .

    Apreciază

  6. acelas said, on August 22, 2017 at 10:19 am

    http://www.activenews.ro/stiri-mass-media/Imagini-din-1999-CTP-APARA-Biserica-Ortodoxa-Romana-si-cerand-Guvernului-s-o-numeasca-Biserica-NATIONALA-CTP-despre-multiculturalism-ideologie-extremista-Azi-CTP-critica-BOR-si-apara-multiculturalismul.-Cand-spunea-adevarul-145523

    intr-adevar, se mai vezi pe acolo si cum acelasi ctp il infiera pe basescu, explicandu-i cate ravagii a facut nato prin interventia in Kosovo, iar Romania si-a pierdut orice dram de demnitate ..

    Apreciază

  7. Ioana said, on August 22, 2017 at 12:37 pm

    THE FALL OF THE NON-COMMEMORATORS
    http://www.orthodoxchristianbooks.com/articles/830/-fall-non-commemorators/

    The news that Bishop Longinus of Bachna, Ukraine has returned into ___full communion with the Moscow Patriarchate and even accepted promotion to the rank of archbishop at the hands of Metropolitan Onuphrius of Kiev, is very sad.[1] This is the monastic leader and gatherer of orphans who condemned the recent false Council of Crete (the one that was hoping to become the Eight Ecumenical), and anathematized the Latinizer Patriarch Cyril of Moscow. How are the mighty fallen! From robust, even inspiring confessor of the faith to the tame lapdog of the Putin-Gundiaev regime in the Kremlin! Why did he do it? We do not know and do not need to know. What we need to know is that Longinus’ surrender shows the unalterable truth of church history: that in order to confess the faith you have to go the whole way, not only breaking communion completely with the heretics, but also joining a True Orthodox bishop as soon as possible.

    frate el, se repeta treaba cu Vlachos, sa ascultam intotdeauna de gandul de acrivie, sa fim cu sabia scoasa, si sa tinem pas cu caderile altora, ca sa nu cadem si noi…

    https://saccsiv.wordpress.com/2016/07/04/mitropolitul-ierotheos-vlachos-explica-de-ce-nu-am-semnat/

    Apreciază

  8. acelas said, on August 22, 2017 at 2:21 pm

    nu stiu daca asta

    http://stiri.tvr.ro/sua–statuile-confederate–considerate-simboluri-ale-sclaviei–sunt-daramate–trump–-i-george-washington-a-avut-sclavi–ii-dam-statuia-jos-_821258_video.html

    are legatura cu asta

    dar sunt coincidente.

    deci avem statui daramate cu violenta. Ca aproape in poza aia. Trump pare chiar a-i invita subliminal sa o faca si cu washington

    dupa celebra carte de joc cu trump isteric tipand, avem statuile

    si avem lupte rasiale, ca aici

    (se mai vad in fundal si simbolul skull and bones si altele..)

    asta inca nu e nimic, toata treaba e sa putem intui pe baza astora cam ce ar putea urma..

    Apreciază

  9. acelas said, on August 22, 2017 at 3:15 pm

    „profetesc” si astia ingroparea lui Lenin?

    .

    Apreciază

  10. kosk said, on August 22, 2017 at 8:45 pm

    in atentia domnilor Rares si Bichir , rusii (GRU/FSB-)sunt vinovati si de
    -incalzirea globala
    -meteoritul Tunguska
    -disparitia dinozaurilor
    -2 nave spatiale
    -1submarin
    -colectia de pantofi a Imeldei Marcos
    -4 dragoni de lupta (dresati de Daenerys Targaryen)
    -18 trabuce din colectia lui Fidel Castro
    -alegerea lui Trump
    -asasinarea lui Kennedy
    -Isis
    -eclipsele de soare
    -fenomenul El Nino
    -Inchizitia
    -ordinul iezuit
    etc etc etc

    Apreciază

  11. Eli said, on August 23, 2017 at 6:41 pm

    Bikir asta cand vb cu cineva si se uita la el, zici ca impunge

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: