Ni se va impune documentul total cu cip (toate in unul). CE MAI PUTEM FACE? De ce la miting au fost doar circa 1000 de persoane? Cum ii lamurim pe cat mai multi? Cum ne organizam?

   Dupa cum deja stiti:

NOUL BULETIN VA FI SI CARD DE SANATATE. Cu cip, evident …

   Ca va mai apare vreo intarziere din cine stie ce motiv, ca va gasi cineva vreo chichita legala pentru aceasta, nu trebuie sa ne imbete cu apa rece. Pana la urma tot o vor face, caci asta e mersul. Si o vor face pentru ca vor, pentru ca pot si pentru ca au pe cine s-o implementeze. Opozitia este ca si inexistenta. Sunt ei si o mare turma indoctrinata sau de-a dreptul imbecilizata.

    Bertrand Russell, spunea in “Impactul Ştiinţei În Societate„:

“În mod gradat, prin reproducere selectivă, diferenţele congenitale dintre conducători şi conduşi vor creşte până când vor deveni specii aproape diferite. O revoltă a plebei ar deveni la fel de negândită ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva practicii de a mânca carne de oaie. “

“Dieta, injecţiile şi interdicţiile se vor combina, de la vârstă foarte timpurie să producă acel tip de caracter şi tip de credinţe pe care autorităţile îl consideră dezirabil şi orice critică serioasă a puterii va deveni imposibilă psihologic.”

   Cam in aceasta faza finala s-a ajuns in Romania: „O revoltă a plebei ar deveni la fel de negândită ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva practicii de a mânca carne de oaie.“

   Ce facem noi, cei ce cat de cat ne-am trezit? Nu luam cipurile. Bun. Altceva? Cum ii trezim si pe altii?

   Ca nu le luam, ne facem noua un bine, chiar daca la prima vedere ne va fi extrem de greu. Dar pe ei nu-i incurcam cu nimic. Desigur, cu totul altceva ar fi daca cei un milion ce au semnat, dupa indemnul parintelui Justin Parvu, nu le vor lua. Atunci SISTEMUL ar avea intr-adevar o problema. Dar masa aceea de la inceput in loc sa se mareasca, tot scade. Si va ajunge foarte probabil insignifianta, raportat la intregul populatiei adulte a Romaniei. Si aici, un mare „merit” l-au avut intrusii infiltrati in, sa-i zicem, miscarea ortodoxa nationalista. Ca acea masa de credinciosi ce zisese nu cipurilor la inceput, nu s-a uitat in gura mass-mediei si a formatorilor de opinie politic corecti, ci in tabara pe care o credeau oponenta ELITELOR. Si acolo i-au gasit pe unii ce atata i-au zapacit de cap, pana ce bietii de ei si-au zis ca pana la urma nu-i asa o mare gravitate daca le vor accepta, chiar daca teoretic nu-s bune. Ca daca nu e lepadare, atunci care-i baiul? Merg duminica la biserica la barfa, practica vegetarianismul in post, li se pare ca se roga, sunt caldicei neextremisti si-o sa le fie roz pe acest pamant.

   Eu pe varianta asta am mers: sa convingem pe cat mai multi sa nu accepte documentele cu cip, caci asa ne invatase parintele Justin sa facem. Trebuia sa se formeze o mare masa de oponenti hotarati si atunci automat SISTEMUL era in impas. Dar pe internet au ramas fix doua bloguri mari (Apologeticum si saccsiv) si multe mici (din punct de vedere al vizualizarilor), cei ce puteau tine conferinte n-au mai facut-o, cei ce stiau a scrie nu s-au mai obosit si tot asa. Si atunci intreb: CE MAI PUTEM FACE? Astia care am ramas, cum ne organizam? Si cum ne straduim sa-i trezim si pe altii?

   S-a facut un miting. S-au strans jenant de putini … Nu se poate asa ceva. E inadmisibil. Suntem putini raportat la intreaga populatie, dar nici chiar asa. E de tot rasul. Am auzit variante, dar pana la urma nu m-am lamurit asupra motivelor dezastrului.

   Varianta formarii unei mase critice a cazut. Bucurati-va intrusilor, e o mare victorie a voastra. Una pamanteasca insa … Noi insa trebuie sa regandim intreaga strategie.

   Sigur, cei ce au bloguri sa-si continue treaba. Ceilalti insa? Tinand cont de noile date ale problemei, consider ca mitingurile sunt bune. Si nu pentru ca i-am infricosa pe conducatori, ci pentru ca i-am determina pe unii dintre spectatori sa-si puna oarece probleme. Poate si niste pichetari. Fluturasi masiv. Forme organizate, chiar partide. Si nu pentru ca un partid ortodox nationalist ar putea accede actualmente la putere, ci pentru ca este o forma disciplinata de lupta a unei mase de membri si simpatizanti.

   Problema a ajuns extrem de grava, ca atare si eu voi lasa oleaca stacheta in jos, caci altfel pierdem razboiul. Trebuie sa ne regrupam. Stiti ce parere aveam eu despre partide, consider insa ca trebuie sa facem oarece derogari. Voi detalia intr-un viitor articol pe aceasta tema. Iar pentru intrusi o vorba: nu mi-am schimbat opinia deoarece as dori sa infiintez unul sau sa acced la vreo functie intr-o asemenea forma de organizare. Eu imi voi vede de patratica mea: blogul, adica informarea. Ma voi implica insa in promovarea mai multor astfel de partide. Si foarte important, imi voi aduce aportul in depistarea agentilor cu misiune ce se vor infiltra serpeste in aceste organizatii.