Parintele MIHAIL STANCIU atacat furibund de catre FLORIAN BICHIR si ROMEO PETRASCIUC, caci a indraznit sa-l critice pe RATACITUL KLAUS KENNETH …
Iata ce aflam din articolul Un arhimandrit – blogger sare la gâtul Patriarhiei:
Best sellerul mondial „Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului”, al lui Klaus Kenneth, provoacă dispute în România.
Mult timp am crezut că cei mai periculoşi duşmani ai Bisericii se află în afara ei. Ei bine, m-am înşelat! Un predicator celebru, Klaus Kenneth, face furori în România. Autorul cărţii „Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului” a ajuns la credinţă după ce a experimentat marxismul, yoga, budismul etc., dar şi cele mai teribile vicii.
Faimos în toată lumea, Klaus a produs o vie emoţie peste tot în ţară. Cine credeţi că a sărit la gâtul lui şi al lui Romeo Petraşciuc (editura Agnos), unul dintre cei mai buni editori din ţară? Stareţul Mânăstirii Antim, Pr. Mihail Stanciu.
Smerenie on-line
Recunosc că l-am taxat destul de dur pe părinte, într-un articol: „Ispita stareţului blogger”. Între timp a şi fost schimbat din stăreţie. Era vorba de neascultare sau cine ştie ce motive.
Pater Mihail a susţinut, fără binecuvântare, că cipurile sunt „bomboane otrăvite… ale călăilor din fruntea ţării”. A scris despre smerenie, dar s-a luat la harţă cu alţi ortodocşi, cei de stil vechi, cu „stiliştii”.
Vedetismul părintelui supermega- unicul ortodox nu s-a oprit aici. Pe blogul său continuă să atace pe toată lumea – contestând chiar ierarhia ortodoxă! – ca un cinstit şi cuvios părinte!
Astăzi publicăm fragmente din răspunsul domnului Romeo Petraşciuc, fin teolog şi coordonatorul editurii Agnos, unde apar lucrările lui Klaus Kenneth.
Ascultare de călugăr
„De curând, Părintele Mihail Stanciu, fost stareţ al Mănăstirii Antim din Bucureşti – şi blogger în cea mai mare parte a timpului -, în stilul său caracteristic de a-şi da cu părerea despre orice mişcă în Biserica Ortodoxă, a mai bifat un subiect la zi (de la care, fie vorba între noi, se pare că i s-a tras şi pierderea stăreţiei): Klaus Kenneth. De data aceasta, părintele Mihail catadicseşte să se lege nici mai mult, nici mai puţin, de Pr. Prof. Vasile Mihoc, redutabilul profesor de teologie de la Sibiu, care l-a invitat pe Klaus Kenneth în biserica sa şi l-a îndemnat să ţină un cuvânt de învăţătură credincioşilor prezenţi la Sf. Liturghie. Şi se lamentează, destul de jenant, acelaşi Pr. Mihail, întrebându-se cum de e posibil ca un teolog de talia Pr. Prof. Vasile Mihoc să se lase înşelat de Klaus Kenneth şi să aibă, culmea, opinie separată de cea a Pr. Mihail Stanciu!(…)
„Întrebări pentru Pater Mihail”
Aş avea doar câteva întrebări pentru Pater Mihail:
1. Dacă am înţeles bine, sunteţi monah. Din câte ni s-a spus în facultăţile de teologie şi din practica monahală, orice acţiune a unui monah – cu atât mai mult una ce ţine de propovăduire – se face doar cu binecuvântarea duhovnicului şi, în cazul dumneavoastră, cu a ierarhului locului. V-am ruga respectuos să ne spuneţi cu a cui binecuvântare duceţi această campanie împotriva lui Klaus şi dacă ştie vreunul din ierarhii Bisericii Ortodoxe Române despre ceea ce aţi scris referitor la acest subiect.
2. După cum ştim, în practica ortodoxă, cuvântul duhovnicului este decisiv pentru manifestările ucenicului. Klaus Kenneth are binecuvântarea Pr. Zaharia Zaharou de a susţine conferinţe în România (lucru de care vă feriţi să amintiţi, desigur, şi despre care aţi putut afla foarte uşor de la Părintele Zahara însuşi, de când a fost în România). Şi, mai mult decât atât, are binecuvântarea fiecărui ierarh al locurilor în care conferenţiază. Cum vă puteţi permite, ca monah al acestei Biserici (e drept, unul din miile de monahi români), să contestaţi autoritatea bisericească în virtutea căreia funcţionaţi? Şi, totodată, să anulaţi complet instituţia duhovniciei, acea instituţie în baza căreia Klaus Kenneth a primit binecuvântarea de a propovădui în România?!
3. Puteţi numi câteva nume de ierarhi sau teologi de marcă din ţara noastră care să vă susţină punctul de vedere? Cunoaştem, în schimb, o mulţime de oameni care, spre deosebire de dumneavoastră, l-au cunoscut personal, i-au citit cărţile, i leau prefaţat, i le-au recomandat…Sfinţia Voastră de ce Patriarhie aparţineţi?
4. Klaus Kenneth a fost invitat în repetate rânduri în emisiunile Trustului Patriarhiei, Trinitas TV (în două rânduri), Radio Trinitas (în trei rânduri), Ziarul Lumina (unde a avut trei interviuri generoase). Pe lângă acestea, a părut într-o mulţime de media eparhiale locale. Sfinţia Voastră dezavuaţi aceste iniţiative ale oamenilor Patriarhiei Române? În ce parte vă poziţionaţi, referitor la cele semnalate? Şi, nu în ultimul rând: Sfinţia Voastră de ce Patriarhie aparţineţi?
5. Cum vă permiteţi să ignoraţi şi să blamaţi întreaga ierarhie bisericească, suspectând-o de tot felul de lucruri şi expunând- o propriilor dumneavoastră orgolii, doar pentru a vă face rating unui blog pentru care, oricum, nu aveţi binecuvântare?
6. De când unui monah îi revine ascultarea de blogger şi cum se împacă aceasta cu ritmul şi canonul de rugăciune, retragere din lume, nevoinţă, asceză etc. specific oricărui călugăr? Aşteptăm cu sincer interes răspunsul la aceste întrebări. (Romeo Petraşciuc)
FAŢĂ ÎN FAŢĂ
Test de sinceritate pentru Pater Mihail
Vă susţineţi afirmaţia că următoarele personalităţi sunt în înşelare?
- Pr. Sofronie Saharov – care i-a dat binecuvântarea pentru apariţia cărţii;
- Pr. Zaharia Zaharou – care i-a dat binecuvântarea pentru conferinţele din România;
- Pr. Rafail Noica, cu care, deşi retras total din lume, s-a întâlnit în România. A se vedea inclusiv pozele cu cei doi, în volumul Călător pe pământ românesc;
- Stareţii Mănăstirilor Lupşa, Lainici, Albac etc;
- ÎPS Dr. Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului,care i-a dat binecuvântarea pentru publicarea cărţii în limba română;
- ÎPS Andrei Andreicuţ, Mitropolitul Clujului, Crişanei şi Maramureşului,care l-a invitat special la Alba Iulia, în primăvara anului trecut, pentru a susţine o prelegere în cadrul unui simpozion internaţional organizat de Facultatea de Teologie din Alba şi, în câteva rânduri, pentru susţinere de conferinţe;
- ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei (care l-a invitat special la Iaşi pentru susţinerea unei conferinţe şi care l-a avut oaspete la masă.
- PS Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului;
- PS Gurie, Episcopul Devei;
- ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului (cu a cărui binecuvântare a conferenţiat la Curtea de Argeş;
- ÎPS Bartolomeu Anania (cu a cărui binecuvântare a conferenţiat la Cluj, în două rânduri Şi lista ar putea continua mult încă; De asemenea, credeţi că sunt în înşelare foarte mulţi dintre părinţii profesori de teologie, care recomandă inclusiv ca lectură obligatorie cartea „Două milioane de kilometri în căutarea adevărului?”. (Romeo Petraşciuc)
ECHIPĂ. Klaus Kenneth (stânga), IPS Teofan, Romeo Petrasciuc și Raluca Teodorel (editor)
Comentariu saccsiv:
Si eu consider ca Klaus Kenneth este un ratacit, din motivele expuse in articolele:
Articolul zilei (12.05.2010): KLAUS KENNETH, un RATACIT …
Florian Bichir nu este prima data cand in ataca pe parintele Mihail Stanciu pe chestiunea KK:
Detalii despre acest jurnalist gasiti si in articolul:
„PREOTUL STILIST” Florian BICHIR elogiaza MASONERIA …
Zice Bichir in articolul de fata:
Recunosc că l-am taxat destul de dur pe părinte, într-un articol: „Ispita stareţului blogger”. Între timp a şi fost schimbat din stăreţie. Era vorba de neascultare sau cine ştie ce motive.
Pater Mihail a susţinut, fără binecuvântare, că cipurile sunt „bomboane otrăvite… ale călăilor din fruntea ţării”. A scris despre smerenie, dar s-a luat la harţă cu alţi ortodocşi, cei de stil vechi, cu „stiliştii”.
Jurnalistul face referire la o predica mai veche:
AUDIO: Exceptionala predica a parintelui MIHAIL STANCIU … de pe vremea cand era aidoma „bloggerilor isterici anti-sistem”
Bine zicea si pe multi a intarit acea predica. Din pacate intre timp parintele Mihail si-a schimbat opinia si asta a fost motivul pentru care am intrat in conflict cu dansul, dupa cum cititorii vechi ai acestui blog deja stiu.
Si iata-ma azi intr-o situatie migaloasa. Cea in care constiinta ma obliga sa-i iau apararea. Si o fac din trei motive:
– Iubesc dreptatea si parintele are dreptate daca il critica din nou pe KK. Chiar daca nu cunosc modul in care a facut-o, caci blogul nu-i mai merge, dar ma bazez pe faptul ca parintele teolog Mihai Valica este „total de acord cu opinia” sa, dupa cum veti putea citi mai jos.
– Cei cu bloguri (printre care si razboi intru cuvant) care teoretic ii sunt apropiati, tac.
– Tacand ei si atacandu-l ceilalti, pentru mine parintele este in acest moment precum cel cazut impotriva caruia sar toti cu picioarele.
Daca de Bichir nu ne miram ca ataca furibund, nu inteleg de ce o face si Romeo Petrasciuc. Il rog sa ma ierte ca n-am citit mai nimic din ceea ce a scris, deci nu cunosc ce si cum gandeste. Sper ca per total nu e precum Bichir, adica pro masonerie, pro cip si pro stilisti. Ma voi limita asadar strict la textul sau preluat de Evenimentul Zilei.
El e pro KK, noi contra, dar consider ca se poate discuta si civilizat. Si mai cu bandete. Argumentele noastre probabil ca le cunoaste, dar observ ca le ignora cu totul, ceea ce nu este deloc bine. In schimb pune niste intrebari ca la securitate, un adevarat interogatoriu de tipul „da-i in gat si pe ceilalti”.
Faptul ca KK primeste binecuvantarea ierarhilor locurilor pe unde tine conferinte, nu-i sub nici o forma un argument ca e de bine ceea ce zice. Majoritatea ierarhilor enumerati sunt cunoscuti a fi cu vederi ecumeniste, ba chiar, unul dintre ei, pro cip:
Cere numele unui teolog de marca? Iata-l. Citez din articolul Parintele Mihai Valica ia atitudine in fata farseurului Klaus Kenneth
Sunt total de acord cu opinia parintelui Mihail si confirm stupefactia marelui teolog al icoanei Michel Quenot din Elvetia despre felul cum este primit un circar si un farseur in Biserica Ortodoxa din Romania si mai ales de felul cum este primit de unii ierarhi si mitropoliti. Am ramas stupefiat si eu sambata trecuta (5 nov) cand la TVR 1 la ora 12 a fost dat pe post Klaus Kenneth, moderator fiind Cristian Tabara. Kenneth a facut niste aberatii teologice halucinante si propaganda yoghina, teosofica si gnostica, fara ca Tabara sa-l corecteze sau sa lamureasca afirmatiile acestuia. Dau doar un exemplu: Kenneth afirma: „am fost in nirvana, vedeam totul dar pe mine nu ma vedeam…”…intrebarea simpla pe care o pun este urmatoarea: daca s-a lepadat de yoga si de toate lucrurile diavolului de ce mai crede in nirvana? Restul nu le mai comentez deoarece este clar ca lucrarea lui Kenneth este una comerciala si de imagine personala…se predica pe el si nu pe Hristos. Imi pare rau pentru el si am avut ocazia si i-am spus-o perosnal si se pare ca nu a inteles nimic. Sa ne rugam pentru el sa-l lumineze Bunul Dumnezeu cu harul sau. Poate il gaseste pe Iisus Hristos la kilometru 2.000.001. Doamne, ajuta-l si lumineaza-l pe el, dar si pe noi, ca sa putem deosebi inselarea de Adevarul vesnic!
Pr. Mihai Valica
Si daca nu-i este suficient, sa afle ca nici parintele Iustin Parvu nu are o parere buna despre KK. Si mai sunt multi altii, dar pentru ca nu si-au exprimat parerea in public, nu-i numesc.
Nu-i de mirare ca este intens promovat in trustul Patriarhiei. Caci pe acolo multe rataciri gasim:
GRAV: Ziarul Lumina rataceste credinciosii cu traditia Ramakrishna …
Elogiu adus REVOLUTIEI FRANCEZE la TRINITAS TV …
Ziarul LUMINA elogiaza sminteala HARRY POTTER …
Intreaba Romeo Petrasciuc:
Sfinţia Voastră dezavuaţi aceste iniţiative ale oamenilor Patriarhiei Române? În ce parte vă poziţionaţi, referitor la cele semnalate? Şi, nu în ultimul rând: Sfinţia Voastră de ce Patriarhie aparţineţi?
Adica, daca-l critica pe KK, atunci din consecinta in consecinta se ajunge la „de ce Patriarhie aparţineţi?”. Foarte tare. Ar face cariera domnul Romeo ca procuror sau judecator in orice tribunal al poporului sau al revolutiei. Adica dai in KK, dai in Patriarhie, deci dai chiar in BOR. Mai sa fie, ce-a ajuns KK asta. Miezul din miez. Esenta ortodoxiei.
Il mai ataca si pentru faptul ca are blog. Desigur, daca pe blog il lauda pe KK, era totul in regula … Mai mult, sa intelegem ca de aceea nu mai merge blogul parintelui? S-a umblat pe la butoane si i s-a impus sa-l inchida?
Acum, lasandu-l pe domnul Romeo de o parte, observam in general multa agitatie pro KK. Foarte interesant. De ce oare? Si de ce sunt atacati atat de dur cei ce atentioneaza asupra faptului ca este un ratacit?
Sa speram ca si cu KK va fi precum cu Vassula. Bine primita o vreme:
VASSULA RYDEN revine in Romania. Sau TARA SUB ASEDIUL RATACITILOR …
Si pana la urma excomunicata de Patriarhia Ecumenica …
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:
https://saccsiv.wordpress.com/about/
ApreciazăApreciază
Cititi si completarile lui Pustnicul Digital:
http://blog.pustniculdigital.info/articole/321/
Pune oarecum lucrurile in perspectiva referitor la marturisirea ‘ortodoxa’ a lui Klaus K..
ApreciazăApreciază
din toate personajele de mai sus, mai familiar imi este bichir, pe blogul caruia ( de pe libertatea ) obisnuiam sa scriu odata. este un individ dubios, a carui relatie cu Dumnezeu si Biserica este circumstantiala, dupa cum bate vantul si cresc silicoanele duduilor din paginile unde posteaza. imi amintesc ca obisnuia sa apara in emisiunea aceea pentru retardati a lui madalin ionescu de pe ant .1 si sa-si dea cu parerea in chestiuni „duhovnicesti” de felul „eleva porno”, „profa lesbi” si alte mizerii specifice mediului in care se balaceste, simtindu-se bine. lasandu-l pe individ la o parte, felicitari lui saccsiv pentru ca ia apararea unui om ( asa cum spune ) cazut si lovit la pamant pe care nu-l mai apara nimeni.
ApreciazăApreciază
silvia
Textul cu Vadim despre Bichir a aparut in Romania Mare? Oricum, nu-mi pace modul in care e scris, asa ca nu am acceptat postarea ta.
ApreciazăApreciază
Romeo Petrasciuc este un om de calitate, dar cred ca s-a infierbantat prea tare impotriva parintelui Mihail, care totusi este …arhimandrit si … mi se pare ca nu-i sta bine lui Romeo sa se ia in halul asta de un PREOT !!!
chiar sa fi gresit in vreun fel, nu era ortodox sa se ia in halul asta de parintele Mihail.
Romeo Petrasciuc face parte din Oastea Domnului si nu cred ca face cinste nici Oastei Domnului in acest mod.
ApreciazăApreciază
nu mai este arhimandrit si bene-mi pare , este patimas , si nu gandeste la urmarea celor spuse de el , probabil platit sa spuna si sa scrie , aservit , cum se mai scrie? habar n-are ce-i in sufletul celor acuzati, deja i-a venit randul sa vada cum este .
ApreciazăApreciază
esti un incult,un sarman ratacit al nimanui. sa-ti fie rusine mare!!!!!
ApreciazăApreciază
E strigator la cer,asa ceva nu se poate !
Intreb si eu , daca el face apel la canoane si intreaba de binecuvantare,lui cine i-a dat voie sa judece un calugar,si cine e el sa vorbeasca in numele pattriarhiei,si sa judece pe altii ? Lui cine i-a dat aprobare ?
Am ajuns sa vedem ca pustnicii sunt trimisi prin tribunale,infractorii de mare rand sunt la masa cu politicienii,scosi basma curata si absolviti de crime si alte fapte abominabile,eretici de marca stau brat la brat cu episcopii ortodoxiei,iar strajerii nostri sunt marginalizati,si dati in laturi ca au curaj sa marturiseasca !
Continua cadere,lacrimi si prigoane,bucurie trista,induram orice lovitura,suportam orice chin,jertfa noastra a tuturora va fi temelia de fier,de trupuri frante si suflete chinuite a biruintei !
Celor prigoniti pentru dreptate sa le facem loc de cinste peste ani,noi,sau inaintasii nostri,cand va fi momentul,sa spuna si altora despre jertfa lor,sa fie cinstiti pe veci cei precum Pr Mihail Stanciu !
Dumnezeu sa-l intareasca in credinta cea dreapta,sa stea sub pavaza arhanghelului si sa nu se teama de nici o furtuna !
ApreciazăApreciază
ce cauta pustnicii in tribunale ? in pustie n-au ce cauta in societate ca sa ajunga in tribunale , auzi preot blogger cine a mai auzit de asa ceva? de ce ?
ApreciazăApreciază
http://roncea.ro/2011/11/08/parintele-mihai-valica-ce-cauta-circarul-klaus-kenneth-la-tvr/
bucovineanul
ApreciazăApreciază
Două milioane de kilometri în căutarea lui Dumnezeu
Klaus Kenneth
– recenzie –
“Există foarte multe diferenţe între Apus şi Răsărit: un apusean care se botează ortodox va avea nevoie de mulţi ani în Biserica Ortodoxă, cu călă¬uzirea unui duhovnic încercat, pentru a dobândi cuget curat ortodox. Până atunci nici nu poate şi nici nu trebuie să facă pe învăţătorul faţă de oamenii care au trup ortodox, care s-au născut şi au trăit ca ortodocşii.
Acesta este motivul pentru care nu se poate face aşa-zisa unire a Biseri¬cilor. Prin discuţii se poate ajunge la o oarecare cunoaştere, care poate ajuta «politic», fără ca asta să afecteze Ortodoxia, însă unirea Bisericilor este impo¬sibilă, este un subiect deosebit de greu. Toţi cei care vorbesc de unirea Biseri¬cilor nu cunosc nici mentalitatea ortodoxului şi nici înălţimea Ortodoxiei”
(Arhim. Sofronie Saharov)
Cartea mai sus menţionată a suscitat în ultima vreme, de la apariţia sa în limba română, un interes destul de mare printre cititorii români, fiind receptată ambivalent, când aclamată când blamată. Autorul ei, Klaus Kenneth, îşi relatează drumul său spre Hristos cu o ocolire de două milioane de kilometri timp de patruzeci şi unu de ani printr-o sumedenie de religii şi secte orientale şi creştine, până la popasul de aproape douăzeci şi cinci de ani în Ortodoxie.
Povestea sa este marcată de tragism încă de la început. Klaus se naşte în Cehoslovacia în timpul refugiului familiei sale din calea ruşilor şi are o copilărie plină de traume care îi va marca întreaga viaţă, punând o pecete complet distorsionantă asupra modului său de înţelegere a lumii. Mama este principalul călău, tatăl său părăsind familia la scurt timp după naşterea sa. Incapabilă de iubire adevărată şi posedată de duhuri stranii ea îşi chinuieşte copiii, iar Klaus începe să dezvolte un comportament antisocial accentuat, să urască pe toată lumea și să îşi impună un program de autodisciplină în vederea dobândirii unui control distrugător asupra oamenilor, ca o răzbunare pentru suferinţa la care se vedea constrâns de mediul familial şi de cel social în general. Această traumă iniţială este adâncită de suferinţa pe care o îndură timp de şapte ani sub tutela unui preot catolic care îl va abuza. Acest episod îl va face să nutrească în sinea sa o repulsie categorică faţă de creştinism, sub al cărui paravan va socoti că se ascunde cu scandaloasă făţărnicie aceeaşi lume plină de ură şi de abuz. „Din acel moment spune el, se va simţi liber de orice răspundere şi liber ca pasărea cerului” . Noua experienţă a morţii va contribui considerabil la întârzierea convertirii sale la creştinism.
Face mai multe călătorii, atât în Europa cât şi în Asia, unde cunoaşte islamul şi este dezgustat de această religie, pe cât de strictă pe atât de făţarnică şi nedreaptă. După o perioadă de vieţuire excentrică în care a căutat să se impună cumva pe plan social câştigând faimă printre tinerii nonconformişti ai acelei perioade (ajunge chiar să fie solistul unei trupe Beat de succes din Germania de Sud, The Shouters), are loc prima sa aventură spirituală în secta Meditaţiei Transcendentale a lui Maharishi Mahesh. Aici însă, deşi are parte de unele trăiri deosebite care îl amăgesc să creadă în puterea tehnicilor folosite, este curând dezamăgit de efectele meditaţiei, total contrare celor făgăduite, şi părăseşte secta pornind în căutarea rădăcinilor ei. Astfel ajunge să practice yoga în cadrul hinduismului chiar la el acasă, în India. Se autoproclamă guru şi începe să-şi exerseze tehnicile de subjugare şi distrugere sufletească asupra semenilor săi. Tot aici o cunoaşte pe maica Tereza din Calcutta şi este impresionat de trăirea ei, dar este neputincios în a-i primi sfaturile. Nemulţumit şi de hinduism ajunge după puţin timp să practice buddhismul în mănăstirea lui Achaan Chah, unul dintre cei mai mari maeştri din Thailanda. Nici aici nu reuşeşte să îşi găsească liniştea şi au loc câteva escapade din „lagărul de concentrare” buddhist apoi, după o perioadă rodnică în experienţe buddhiste, porneşte într-o călătorie în Israel pentru a-şi verifica autenticitatea trăirilor sale. Aici vizitează Locurile Sfinte şi le simte puterea, harul, deşi nu înţelege mare lucru din această experienţă. La Biserica Sfântului Mormânt, în capela Flagelării (o capelă franciscană) este împins de o putere personală, care îi copleşeşte fiinţa, să se împărtăşească de trei ori de euharistia catolică în timpul a trei mise succesive la care asistă. Este covârşit de o trăire euharistică prin care ajunge să se simtă în comuniune de iubire cu ceilalţi creştini. Cu toate acestea, dorind încă să se reîntoarcă la mănăstirea sa, deraiază de la această destinaţie şi se hotărăşte să meargă în America de Sud pentru a încerca ocultismul. Înainte de a pleca însă se întâlneşte cu vechea sa prietenă, Ursula, care între timp trecuse la creştinism şi care încearcă să îl avertizeze cu privire la destinaţia fatală spre care pornea. În America de Sud este la un pas de moarte, dar Dumnezeul necunoscut care îl cercetase deja de mai multe ori şi care îl chema la Sine îi ascultă rugăciunea şi este salvat în mod miraculos. Se întoarce în Europa unde prietena sa încearcă să îi dovedească faptul că Hristos fusese cel care îl salvase de la moarte. Ea îi înlesneşte intrarea în creştinismul protestant, la care se va converti în catedrala din Lausanne (1981).
Din acest moment Klaus se angajează pe calea cunoaşterii lui Dumnezeu şi pe calea luptei cu patimile însă în manieră protestantă. Mai mult decât atât, el se angajează şi misionar în munca de evanghelizare. La un moment dat îl cunoaşte pe părintele Sofronie Saharov şi este profund marcat de personalitatea harismatică a acestuia. Prin el ajunge să cunoască ortodoxia şi după o vreme de cercare de trei ani primeşte botezul ortodox la Geneva. Din acest moment Klaus Kenneth începe nevoinţa cunoaşterii lui Dumnezeu prin dreapta slăvire şi se angajează şi din punct de vedere misionar.
Privită de la distanţă fără a interpreta detaliile poveştii sale de convertire şi evoluţia gândirii sale în ortodoxie, a modului în care a reuşit să devină ortodox, cartea lui Kenneth ne dezvăluie un impresionant travaliu spre Hristos, suferinţa extrem de concretă, de profundă, a omului căzut din har, care caută înnebunit de durere Lumina într-un întuneric cu luciri luciferice. Ne descoperă iubirea nebună a unui Dumnezeu îndurerat de chinurile făpturii mâinilor Sale, Care respectă aventura libertăţii umane, o urmăreşte îndeaproape „cu durere şi dragoste”, şi îl salvează în cele din urmă pe acest om care caută instinctual şi într-un mod inimaginabil de deformat iubirea Sa. Este o mărturie a iubirii lui Dumnezeu pentru om.
Experienţa religiilor orientale şi evaluarea ei atât de lucidă făcută iniţial de către un om care nu cunoaşte creştinismul în mod real şi viu este o dovadă extrem de convingătoare despre ineficienţa lor spirituală de vindecare a omului. Klaus Kenneth trăieşte pe viu eşecul acestor încercări religioase de reabilitare a omului şi mărturiseşte din cercare trista lor neputinţă. Această mărturie este deosebit de utilă mai ales pentru cei care sunt tentaţi să considere în vederea mântuirii religiile orientale, sau anumite aspecte ale lor. Din acest punct de vedere cartea îşi împlineşte cu brio scopul misionar.
Evoluţia lui Klaus în cei trei ani (1981-1983) de peregrinări în lumea protestantă ne poate fi de un real folos în înţelegerea modului în care Hristos, Cel prezent în Biserica Sa cea Una şi drept slăvitoare, iradiază proniator în afara graniţelor ei formale chemând la Sine pe cei capabili să cuprindă taina dreptei credinţe. Experienţele religioase ale lui Klaus din această perioadă trebuie însă judecate cu destulă rezervă, deoarece ele sunt contaminate, în ciuda sincerităţii sale, de duhul rătăcirii prezent în lumea protestantă. De pildă exorcizările făcute de un pastor protestant (Maurice Ray) la care se supune Klaus şi mai ales eficienţa lor mărturisită de el pot pune în dificultate cititorul ortodox. În cheie ortodoxă ele pot fi socotite ca un pogorământ al proniei: numele lui Iisus, puterea lui datorată prezenţei Persoanei prin el, este cel care a săvârşit minunea (în acest caz dezlegarea limbii lui Klaus pentru a putea rosti numele lui Iisus) şi aceasta în mod independent de incantaţiile rostite de binevoitorul pastor exorcist, vorbitor în limbi. (Deşi editorii cărţii încearcă să explice altfel această întâmplare.)
Un alt aspect al trăirii în Hristos a lui Klaus din perioada protestantă, care necesită multă precauţie atunci când este evaluat, este cel al comunicării sub forma dialogului interior dintre el şi Hristos. Klaus prezintă o serie de schimburi de replici pe care le-a avut cu Hristos, prin care acesta îi ghida paşii şi îl călăuzea pe calea înţelegerii duhovniceşti. Deşi morala care se desprinde de fiecare dată după astfel de dialoguri este demnă de consideraţie, efectul lor profund poate fi unul negativ, instigând la încredere şi părere de sine. Hristos nu vorbeşte în acest mod decât celui care are deja o adâncă smerenie, ferindu-l astfel de cădere pe cel predispus mândriei. Dar şi atunci când vorbeşte (sfinţilor în general) o face cu ocazii deosebite, de obicei în momente cruciale pentru viaţa nevoitorului (cum vedem în vieţile sfinţilor Arsenie cel Mare şi Siluan Athonitul, ca să facem pomenire doar de două astfel de cazuri), dar în niciun caz acest lucru nu devine un obicei şi nu se repetă în situaţii din cele mai omeneşti. Klaus vorbeşte cu Hristos în situaţii din cele mai bizare, pe teme din cele mai inedite (a se vedea episodul cu ginul – p. 236), iar schimbul de replici este pe măsură. Socotim că aceasta este o subtilă formă de înşelare de care orice creştin ortodox trebuie să se ferească cu cea mai mare grijă. În Ortodoxie Hristos îl povăţuieşte pe omul nevindecat încă de patima mândriei prin glasul celorlalţi oameni şi îndeosebi prin glasul duhovnicului. Dar şi sfinţii îşi smeresc cugetul şi primesc în mod înţelegător voia lui Dumnezeu, iar nu prin glas. În concluzie, experienţa duhovnicească a lui Klaus din această perioadă este marcată de rătăcire, deşi saltul ontologic spre adevărata cunoaştere este considerabil comparativ cu celelalte experienţe orientale ale sale.
Din păcate cartea de faţă cuprinde în peste o sută de pagini relatarea în detaliu a experienţei protestante a lui Klaus, nelăsând decât vreo treizeci de pagini pentru descrierea trecerii la ortodoxie. Aceste pagini sunt lipsite de consistenţă, de temei. Nu se poate înţelege decât foarte vag motivul care l-a făcut pe Kenneth să treacă la ortodoxie. Trăirile sale interioare din această perioadă de tranziţie dintre protestantism şi ortodoxie sunt redate diluat şi nu reiese ce anume l-a convins să considere trăirea ortodoxă ca fiind superioară calitativ celei protestante.
Cartea menţionată, departe de a fi un jurnal al convertirii la Ortodoxie, este mai degrabă un jurnal al convertirii la creştinismul de factură protestantă şi poate face carieră în lumea protestantă. Însă pentru lumea ortodoxă nu poate avea nicio consistenţă, nicio relevanţă deosebită. Ba mai mult decât atât, ea este o pricină de confuzie, insinuând subliminal duhul ecumenist. Klaus Kenneth critică şi arată punctele slabe ale religiilor orientale, însă nicăieri nu menţionează lipsurile şi mai ales marile rătăciri din lumea protestantă din sânul căreia a făcut parte vreme de trei ani şi încă trei ani de tranziţie până la botezul său ortodox. El nu se pronunţă cu privire la calitatea şi autenticitatea lumii protestante plină de harisme (vorbire în limbi, exorcizări, vizionarism, vindecări) a căror martor a fost şi pe care le pomeneşte şi chiar le descrie în cartea sa. O poziţie critică faţă de cele văzute, auzite şi trăite în perioada sa protestantă ar fi fost absolut necesară în contextul convertirii sale la ortodoxie. Nepronunţându-se asupra acestora, el lasă să se înţeleagă ori că nu ştie, nu cunoaşte dacă acele manifestări sunt autentice, ori că le consideră autentice, dar în ambele cazuri se situează în afara unei lucide convertiri la ortodoxie. În cele şase pagini (cap. 29) în care descrie cumva apropierea sa de duhul ortodoxiei prin rugăciunea lui Iisus el face unele observaţii vizavi de religiile orientale şi rătăcirea lor („Ce mare deosebire faţă de învăţătura despre karma şi reîncarnare!” ) dar nimic, absolut nimic referitor la rătăcirile protestante. Nimic nu îi atrage atenţia, nu observă nicio diferenţă probabil…
Un alt lucru demn de remarcat este modul în care înţelegem, din exprimarea folosită, că a interpretat Kenneth amânarea trecerii sale la ortodoxie la care a fost îndemnat de părintele Sofronie. După a doua vizită la Essex şi după a doua întrevedere cu părintele Sofronie pe această temă, Kenneth remarcă: „Nu, nici de data aceasta nu era pregătit să mă primească în Biserică şi m-a trimis înapoi”. Aşadar sărmanul părinte Sofronie nu era pregătit… Klaus era…
Acestea fiind spuse, ar trebui să menţionăm ceva şi cu privire la stilul scriiturii. Domnul Kenneth are fără îndoială ceva talent scriitoricesc (şi actoricesc chiar mai mult, în treacăt fie spus, pentru cei care au avut ocazia să asculte, chiar din gura sa, povestea convertirii sale, la numeroasele conferinţe susţinute în ţară), mânuieşte cu isteţime tehnici de creare a suspansului şi de captare a atenţiei şi nu se reţine de la descrieri mai puţin cuminţi, cu detalii prisositoare (a se vedea episodul în care este descrisă escapada sa din mănăstirea sa Buddhistă într-o casă cu ceva mai multă toleranţă… – pp. 100-102). Dacă jurnalul de convertire ar trebui să echivaleze cu un act de pocăinţă (pe lângă calitatea de act de mărturisire cu caracter misionar), fiind un fel de spovedanie publică, făcută cu scopul dobândirii unei mai mari zdrobiri a inimii, este lesne de înţeles că ar trebui să urmeze în linii mari rigorii spovedaniei. Un aspect al acestei rigori este cel care se referă la eliminarea detaliilor prisositoare, smintitoare, care nu ajută şi nu îmbunătăţesc cu nimic calitatea spovedaniei, dar care pot induce păcatul în imaginaţia ascultătorilor / cititorilor. Pe tot parcursul cărţii putem observa că Klaus Kenneth nu cunoaşte această rigoare, ci scrie mai degrabă cu speranţa ca opera să i se vândă ca pâinea caldă. Din acest punct de vedere cartea are un mare minus.
Credem că Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului este o carte utilă cititorului ortodox numai în măsura în care acesta este destul de copt duhovniceşte pentru a putea interpreta într-o cheie justă mesajul acestei cărţi. Dacă nu va face bine, această carte va putea face destul rău, aducând multă confuzie în mintea cititorilor. Este însă deosebit de utilă, cu eliminarea ultimelor treizeci de pagini, lumii protestante multicolore. Aşteptăm însă cu nerăbdare şi continuarea acestei cărţi într-un alt volum cu ceva mai consistent, cu mai multe detalii, despre convertirea lui Klaus Kenneth la ortodoxie…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
e posibil ca cei de la razboi intru cuvant sa nu scrie nimic, pentru ca parintele Mihail le-ar fi cerut-o, sa nu faca valva pe asemenea tema (destul de accesibila zic eu, vizibila) si sa-l scoata acum un EROU. Parintele cred ca vrea sa suporte toate aceste consecinte grele care se rasfrang asupra lui fara mare tam-tam.
asta nu inseamna ca noi ceilalti trebuie sa stam cu mainile in san! Daca sfintia sa nu doreste a se apere, a se justifica sau altfel a se „lauda” cu prigoana, noi ceilalti trebuie sa fim langa el si sa luam atitudine, in locul lui, decent, dar ferm! asa cum trebuie…
Doamne ajuta !
ApreciazăApreciază
acelas
Mai degraba au vazut poza cu IPS Teofan impreuna cu KK si au inghetat.
ApreciazăApreciază
Frate Vasile, da, sunt de acord. Am mai inghetat si eu, inca o data. Si pe undeva poate e bine asa, poza aia mi se pare cat de cat reprezentativa exact pt ceea ce este acum mitropolitul pt noi. Un om in general de o buna-credinta, care a stat langa duhovnici buni, care de fel este pentru dreapta-credinta marturisitoare (in principiu, zic), dar care factic nu prea face asa intru totul, factic este oarecum slab, si f putin marturisitor in practica, este cu ceva „subred”, nu stim prea bine cu ce!, cu ceva „trecut” ?, chiar nu stim, un om care incepe bine dar nu duce lucrurile deloc PANA LA CAPAT, care se pierde undeva pe drum.. . Nu defaimam, nu balacarim, dar imi rezerv sa am si eu o incredere in sfintia sa stirbita, exact cum se prezinta acum sfintia sa, inpozitia sa ca mitropolit, pentru noi, adica partiala, adica o incredere de fapt aproape cazuta.
in privinta asta da, sunt de acord. Dar sa stii ca daca se abtin de la a-l prezenta pe parintele public drept „prigonit” etc, pt ca parintele Mihail insusi nu o face si daca le-a cerut si lor explicit sa nu o faca, consider ca fac bine. Mie nu mi-a cerut-o, asta pt ca nu sunt un apropiat al sfintiei sale.
dar conduita parintelui Mihail este alta, si asa si trebuie sa fie. Parintele a vietuit si a invatat de langa monahi f mari, marturisitori, care au infundat puscariile comuniste. Stim cu totii. Parintele Sofian si parintele Adrian Fageteanu. Inainte de toate parintele le este pe viata indatorat acestora si trebuie sa aiba o conduita exemplara si sa isi duca vietuirea sa dupa predania marilor parinti care l-au invatat pe el sa stea in Duhul lui Dumnezeu, si in acelasi timp si mai presus decat orice el este indatorat Bunului Dumnezeu de a face si purcede dupa voia Lui, pe care o stim atat din Scripturi cat si din Paterice sau vietile sfintilor.
El ca monah nu are alta cale, decat aceasta, exemplara si de natura dumnezeiasca (daca la noi mierenii, mai sunt unele circumstante atenunate, desi si noi trebuie sa marturisim deplin, din toata fiinta noastra, la monahi nu sunt ! ei si-au depus voturile si trebuie sa aleaga strict calea lui Dumnezeu). Stim bunaoara cum au fost prigoniti atatia sfinti, asumandu-si de buna voie in tacere batjocura si minciunile care erau aruncate asupra lor, sigur mai putin cand era atacat Insusi Dumnezeu sau dreapta-credinta, dar ce era pt el, era pt el si si-o asuma. Il avem chiar f aproape de noi pe sfantul Nectarie, care stim cate a patimit si si-a asumat in tacere prigoana, suferinta, batjocura. In acest fel, daca nimeni nu intervine, nici macar din apropiatii sai, sa faca dreptate, atunci mai devreme sau mai tarziu, Insusi Dumnezeu va face dreptate.
E posibil uneori ca interventia si dreptatea lui Dumnezeu sa nu mai vina in unele cazuri aici pe pamant ! Ci rasplata sa o iei nestirbita, neamestecata cu vreo rasplata de aici pe pamant, ci toata sa o iei intreaga acolo ! Depinde de situatie, si numai ntelepciunea lui Dumnezeu stie cand anume sa fie asa, cand nu. Este cazul si Sfintilor Inchisorilor, care nu au fost reabilitati in ochii lumii, nu si-au luat vreo rasplata in vazul lumii, ci au murit intr-un hal fara de hal, intr-un anonimat desavarsit, dar cu bucurii launtrice imense si dumnezeiesti. Numai rezistenta si supravietuirea unui monah ca parintele Justin si alti cativa a facut sa se cunoasca la atata timp distanta ceea ce a fost acolo… . Asa a vrut Bunul Dumnezeu.
de aceea zic, ca oameni ce nu cunoastem inca tainele si bucuriile vietii monahicesti, aici sa nu ne bagam prea mult si sa inceracam sa facem ceea ce isi doreste parintele Mihail in legatura cu sfintia sa.
Doamne ajuta !
ApreciazăApreciază
http://ioancadar.wordpress.com/2011/11/15/de-ce-nu-ne-asculta-dumnezeu-rugaciunile/
ApreciazăApreciază
http://www.jurnalul.ro/externe/armasarul-gaddafi-lua-viagra-si-facea-sex-cu-patru-cinci-femei-zilnic-596656.htm vai ce noutate! nici nu banuiam 🙂
ApreciazăApreciază
@mihai4,
nu crede orice ce citesti in presa!
Doamne Ajuta!
ApreciazăApreciază
http://www.adevarul.ro/locale/turnu-severin/eutanasierea-fiicei-primeste-indemnizatia-handicap_0_591541434.html
ApreciazăApreciază
DATELE PERSONALE SUNT SECURIZATE PE NET SAU NU-I ASA CA RATA-MPUNGE?
http://www.adevarul.ro/life/Datele_personale-protejate_pe_internet_0_591541318.html
ApreciazăApreciază
SISTEMUL SE TEME CHIAR SI DE UN SINGUR OM
http://www.antena3.ro/romania/dreptul-la-libera-exprimare-in-romania-un-tanar-amendat-pentru-ca-isi-spunea-parerea-in-public-143877.html
ApreciazăApreciază
Oare? Acel tanar avea un tricou cu ocupati Romania si a spus ca face parte din aceasta miscare. Mie mi s-a parut regizat totul. In conditii normale acel tanar nu ar fi fost amendat, totul a fost pregatit. Le trebuie un exemplu.
ApreciazăApreciază
Spălare pe creier… Îmi vâjâie capul după ce am citit cuvintele lui Romeo Patrascuic… Adică, frate, și noi avem pe papa al nostru, adică ierarhul, dar și instituția BOR (Nu biserica ca Trup al Lui Hristos, ci ca instituție zic.) au infalibilitatea papală, fără ei nu se mișcă nimic, că doar comuniștii erau prea liberali, noi să fim mai „riguroși”… Dacă au ajuns teologii cu diplomă să gândească așa atunci îmi vine să… Mai bine să nu vorbesc cu păcat.
ApreciazăApreciază
Parintele Mihail a absolvit Fac de Teologie Bucuresti, a facut studii postuniversitare la Atena (lasand la o parte faptul ca este absolvent al Fac de Automatica-Bucurtesti). Prin urmare vorbeste de la egal la egal cu un profesor de teologie.
Studiile nu garanteaza ca nu poti gresi. Greselile/ereziile lui Klaus Kenneth vin probanil din incalcarea canoanelor si eventual a dogmelor.
ApreciazăApreciază
Relateaza Parinti care au trecut prin puscariile comuniste, ca au intalnit tarani simpli, fara scoala, dar care aveau o credinta simpla si curata si de nezdruncinat. Adevarate modele. Asa ca scoala multa in ziua de azi, nu mai este un argument. Nu ma refer la parintele Mihail.
Ii povestea cineva foarte entuziasmat de marea realizare, bunicului meu, ca americanii au ajuns pe Luna ….
Bunicu, taran simplu, care vorbea rar. Ii zice lu ala ” fugi ba de aici cu americanii tai; nu a ajuns nimeni pe Luna”. Citea in fiecare zi din Biblie. Asta era scoala lui.
Nu stia bunicu de toate smecheriile cu prafu care nu s-a ridicat, ca nu a vazut nimeni sas de egalizare de presiuni pe capsula, ca nu a fost pozata bolta cu stele si toate celelalte, de camp magnetic si radiatii cosmice…
El stia ca Luna a facut-o Dumnezeu si ca omul e pe Pamant.
ApreciazăApreciază
MArian exNorvegia
Tigane, nici in post n-ai stare. Nici de articolul asta nu-ti convine si mi s-a scarbit de tine. Ma ataci ca turbatul, de luni de zile, zi de zi, pe acest blog sau pe orice blog gasesti un articol impotriva mea. Inclusiv pe cele in care Sfintii Inchisorilor sunt numiti banditi si Sfintele lor Moaste sunt numite simple oase. Inclusiv pe cele unde se ataca ortodoxia.
Si nu ma ataci doar pe mine, ci si pe fratii ce comenteaza pe acest blog. Nu ai ratat pe niciunul dintre cei ce posteaza mai des si ai ura mai ales pe comentatoare. Ai limbaj de ghetto si folosesti mizerabile vorbe pornografice la adresa surorilor.
Psihopupu ar zice ca esti obsedat. Eu zic ca te mana dracii de la spate. Petreci multe ore pe zi citind toate articolele si toate comentariile de pe acest blog dar cautand si orice site de pe net care ma ataca. Postezi aici sau aiurea multe si lungi comentarii. Pierzi timp pretios manat de ura ta.
Fac apel la toti fratii si surorile ce te-au citit pe vremea cand erai normal, sa se roage pentru tine, caci te-ai departat de drum. Esti printre spini si te indrepti spre iad. Sau poate nici inainte nu erai pe drum, ci doar te prefaceai, nefiind decat un intrus.
Poate trebuia sa rabd in continuare loviturile tale si sa nu scriu aceste randuri, dar nu sunt nici eu din fier.
ApreciazăApreciază
..l-am gasit pe „mHareyan ot nHorvegia” pe un alt blog in care facea exact ce spuneai tu.Ma intrebam unde o fi ‘pralea” ,la Olso in camp/cersit sau in alte „H-orase” din lume..
ApreciazăApreciază
saccsiv
Asta nu a fost normal niciodata. Ii place sa se bage ca musca in lapte. El se cearta cu toata lumea. Asa vede el credinta. Tiganu’ pana nu-si pune poalele in cap nu se simte bine. Ce-o fi la gura lui in privinta mea nici nu vreau sa stiu, ca sa nu-mi fac inima rea. Cred ca cel mai bine ar fi sa-l ignoram.
ApreciazăApreciază
La conferinta lui KK sustinuta acum ceva vreme in aula Facultatii de Teologie din Sibiu nu am participat, insa am ramas surprins de afirmatiile unor colegi de la facultatea de Teologie care dupa ce au participat la conferinta iti dadeau impresia ca au auzit un sfant.
1. KK nu este si nu cred ca va fi (cel putin daca continua in ritmul acesta) un model de ortodox.
Orice ierarh sau „teolog” care il invita pe KK sa sustina asa zisele lui „conferinte” este sau prost (in sensul ca nu poate sa faca diferenta dintre traditia noastra Ortodoxa bimilenara care nu s-a folosit niciodata de astfel de personaje si un personaj cu totul comercial cum e KK), sau e de rea credinta.
2. F. Bichir alaturi de R. Petrasciuc si pr. Constantin Necula sunt buni prieteni si lingai devotati ai IPS Dr. Laurentiu Streza (care niciodata nu se semneaza fara titulatura de dr.), care la randul lui a devenit ierarh (episcop de Caransebes si mitropolit al Ardealului) numai datorita relatiilor lui cu Daniel Ciobotea. Pe cand Ciobotea (inca mirean) era director adjunct la Institutul Ecumenic de la Bossey, Liviu Streza, cadru didactic la Facultatea de Teologie din Sibiu si-a facut unele studii la acest Institut unde desigur s-a imprietenit cu Daniel.
3. Important mi se pare si faptul ca Daniel si-a dat licenta (in Noul Testament) chiar la pr. Vasile Mihoc. Eram la unul din cursurile lui, cand un coleg a rostit ceva care nu-i facea cinste lui Daniel. In acel moment pr. Mihoc a reactionat prompt punandu-l la punct pe acel student. TIn minte ca tot la un curs de-al dansului, ne-a mustrat spunandu-ne ca evreii care au rostit „sangele Lui asupra noastra si a copiilor nostri” de fapt erau niste oameni cumva platiti de romani, ideea generala fiind ca evreii nu sunt vinovati de moartea Mantuitorului.
4. Faptul ca monahi de talia lui Zaharia Zaharou, Rafael Noica isi lasa numele sa fie asociat cu KK este cel putin ingrijorator. Sa nu uitam ca parintele Rafael a avut numai cuvinte de lauda la adresa filmului Ostrovul, film despre care pr. Constantin Necula a scris si o mica brosura alaturi de Ecaterina Fermo, de care s-a dezis cand a inceput sa vorbeasca impotriva cip-urilor si a sistemului in general. Ori tot ortodoxul cat de cat zdravan la cap stie ca filmul Ostrovul nu are nimic de a face cu Ortodoxia.
5. Orice timp petrecut citind carti scrise de KK, Danion sau altii asemenea lor este un timp pierdut. Degeaba ne laudam cu Sfintii Parinti daca nu le citim operele. In loc sa citim autorilor de mai sus, mai bine ne-am intoarce la izvoare, la Sf. Iustin Martirul si Filosoful (Apologiile sale mai ales), la epistolele Sf. Ignatie al Antiohiei, la Sf. Irineu al Lyonului, la Actele martitilor, la operele Sf. Atanasie, etc. Daca ne obisnuim doar sa preluam informatii de la KK, Danion, care de cele mai multe ori sunt incomplete, gresite sau scoase dein context cu atat ii va fi mai usor dracului sa isi bata joc de noi.
Cu cat suntem mai prosti cu atat mai usor ii va fi dracului sa isi bata joc de noi.
Cei ce cred ca KK este un model de crestin ortodox inseamna ca ori nu au habar de duhul Ortodoxiei ori nu l-au inteles deloc.
ApreciazăApreciază
Robert C
frate, de acord cu tine la ce spui si explici despre Bichir, r. Petrasciuc ci C Necula. Chiar si despre filmul Ostrov as fi intr-o mare masura de acord cu tine. Dar vad ca apare deodata numele lui Danion in evaluarile tale, fara sa explici si de ce. In afara de derapajul de acum ceva timp, cand a fost tentat sa discute cu unii stilisti (dar asta a venit pe fondul durerii pe care orice ortodox adevarat o are legat de schimbarea miseleasca a calendarului vechi cu unul „dupa chipul si asemanarea” occidentului si a papei,) dar totusi s-a oprit pana la urma, Slava Domnului!, si nu a mai continuat, nici macar la nivel de „discutii”, cee ce a scris Danion in general nu cred ca poate fi pus sub semnul indoielii, ca iesind cumva din duhul Parintilor. A, poti spune ca Danion nu scrie in general la un nivel f profund sau inaltator, scrierile sale nu se ridica pe culmile contemplatiei teologice, ale unei trairi ascetice. Bun, dar zic ca nu se poate pune alaturi de Bichir sau kk, sau ca scrie in afara duhului Ortodoxiei.
Daca ai alta parere, te rog argumenteaza, si cu citate daca se poate ..
.
ApreciazăApreciază
… caci e trist, zic, ca lovim f usor intre noi, in unii care, cat de cat sunt marturisitori ai ortodoxiei si nu ii fac necinste scriind desprea ea, caci si asa ortodoxia este pulverizata in paispe mii de „factiuni”.. , fiecare pt fiecare. Ce facem? dam si in aia care sunt cat de cat buni?
de aceea, spun: un oarecare discermamant. Si „strategie”! cum bine zicea parintele Arsenie Papacioc! Ce facem? Dam satisfactii vrajmasilor, fara ca acestia sa se sinchiseasca, bagandu-ne niste „autogoluri” de toata frumusetea ..
si ce „strategie”? cand noi ne vatamam si izolam cu fiecare prilej, la vreo discutie, caci am avea in unele chestiuni minore niste gusturi diferite. Stam spate catre spate, neincercand macar din bunul-simt sa stam fata catre fata, spre a vedea daca putem coopera, pt binele ortodoxiei. Oare Dumnezeu se va salajlui intru noi prea curand, in felul acesta? La ce oare, deci, ne putem astepta? Judecati si voi..
Doamne ajuta!
ApreciazăApreciază
Toate ca toate de ce nu merge blog-ul pr Mihail, o fi de bunavoie ca e post sau…. ? Prefer sa cred ca e pentru post, sa ne rugam mai mult. Doamne Ajuta!
ApreciazăApreciază
Ciprian,
sa fim seriosi, au mai fost atatea posturi si blogul parintelui Mihail a mers!! Fara doar si poate ca blogul parintelui a fost inchis „de ei”, din cauza „ca a indraznit” sa se ia iar de ERETICUL KK. – din cauza caruia a fost dat jos si din staretie si trimis in Grecia.
Iata cum, dusmanii ortodoxiei au ajuns sa faca legea si sa execute pe oricine le tulbura apele…
Iata cum ierarhii nostri au ajuns sa se inchine nu lui Dumnezeu, ci acestui mascarici, KK , si ereziilor lui.
Si iata cum executa un preot – marturisitor al Adevarului,, fara cea mai firava urma de constiinta!! Halal!!!!
ApreciazăApreciază
Pai mai are careva postarile legate de kk sa le reproducem in integralitate pe undeva sa nu se piarda daca ii zgandara asa tare…. asta fireste daca ar fi si in asentimentul parintelui, sa nu facem rau desi raul se pare ca e o acceptiune destul de larga depinde de unde privesti lucrurile….
ApreciazăApreciază
Parintele Mihail Stanciu a criticat cartea si atitudinea lui KK cu argumente. A fost atacat la persoana. Florian Bichir indrazneste cu nerusinare sa atace un Arhimandrit ( Parintele Mihail Stanciu ) invocand ( culmea ! ) neascultarea de superiori ! Cine este Florian Bichir sa faca asta ? Sub a cui ascultare se afla el ? Parintele Mihail Stanciu este un Marturisitor al Adevarului ! Sa ne rugam lui Dumnezeu sa le lumineze si lor mintea si sa inteleaga ca au gresit!
ApreciazăApreciază
O intrebare: Acest Klaus Kenneth, este increstinat, e botezat, e ortodox? Daca tot a trecut prin atatea cautari a gasit Adevarul? sau a ramas tot la cautari? V as fi recunoscator daca mi ati raspunde. Doamne ajuta!
ApreciazăApreciază
Raspuns pentru dl Petrasciuc:
1. Ca sa il „detectezi” pe impostorul de K.K., este nevoie de un discernamant fin, pe care unii nu il au, fie ei si calugari, preoti sau ierarhi.
2. Ce stie dl. Petrasciuc ce a discutat K.K. cu pr. Saharov, cu pr. Rafail Noica si cu alti duhovnici? Cine stie ce vrajeli a indrugat el acolo de a obtinut „binecuvantari”? Ce vina au unii ierarhi ca l-au invitat sa tina conferinte? Toti putem gresi.
3. De ce face supozitii babesti, din care sa reiasa ca pr. Mihail Stanciu a lovit in Patriarhie? Cum poate un ADEVARAT aparator al ortodoxiei, cum este pr. Mihail Stanciu, sa faca asa ceva?
4. Mie, K.K. mi se pare ca este un personaj tragic, un om SINGUR, care nu l-a gasit pe Dumnezeu, si care nu stie ce este modestia. Daca vrea sa faca misionarism, sa o faca in tara lui de origine, printre cei ne-ortodocsi.
Uite cine venea sa ne invete pe noi ce este Ortodoxia!
ApreciazăApreciază
poate ca e prea tarziu , sau poate ca nu, am citit si eu ce spune acest domn Petasciuc despe parintele Mihail. Eu i-as spune asa. Domnule ascultaea este fata de Dumnezeu si nu de inteese ale unor ierarhi sau nalucriri CHIAR ALE UNOR OMANEI ALESI, a avea curaj nu inseamna a fi in afara bisericii, ATATA TIMP CAT NU MAI ESTI IN LITERA LUI DUMNEZEU INDIFERENT CE ESTI TU SI PATRIARH DE ESTI NU MAI AI TREABA CU DUMNEZEU , REPET ASCULTAREA ESTE FATA DE DUMNEZEU, SI CEI ALESI SE POT INSELA. Eu pe acest Klaus nu il cunosc si nici nu i-am citit cartea DAR DUHUL LUI NU IMI TRANSMITE PACE SI NU IMI P[REZINTA NICI O GARANTIE, AVEM SFINTII PARINTI, AVEM CE CITI. I-AS SPUNE D-LUI PETRASCIUC CA CEEA CE A SCRIS MAI SUS ESTE PUS SI SIMPLU SCOALA DE JURNALIST, ACEEA DE A ZGANDARI SI IMBARLIGA OMUL IN FUNCTIE DE CE SE CERE DE SUS, DOAR ATUNCI ESTI ADEVARAT CAND SPUI ADEVARUL INDIFERENT DE CE FAC CEI DIN JUR SI INDIFERENT DE POSITIA TA SOCIALA SI LASAND ORICE MICI INTERESE. STILUL ACESTUi DOMN IN FELUL CUM PUNE INTREBARILE MIROASE PUR SI SIMPLU A POLITICA, A LOGICA OMENEASCA, de asta e greu de ajuns la Dumnezeu pentru ca ADEVARUL SE TRAIESTE CU FIECARE FIBRA INDIFERENT DE CE FACE LUMEA SI S AIA CURAJUL SA MARTUSISESTI INDIFERENT DE CE ZIC ALTII, ATUNCI ESTI CU HRISTOS, SA STII S ATACI SI SA MARTURISESTI CAND TREBUIE.
Si parintele Mihail este un om si poate gresi dar cand e vorba de INSUSI DUMNEZEU AICI NU MAI E DE GLUMA, REPET SI CEI ALESI SE POT INSELA, PENTRU CA SMERENIA E CEVA CARE SE TINE CU MULTA MUNCA SI SUDOARE SI CU FOARTE MARE ACRIVIE, EU PERSONAL NU AM INCREDERE IN ACEST kLAUS, POATE CA CEVA CAUTA, POATE CA SE VA VINDECA DE TOATE INCET INCET DAR CRED CA NU E CAZUL SA I SE FACA ATATA PUBLICITATE, sa se mantuiasca si apoi poate vorbi, sunt oameni care chiar sunt nebuni intru Hristos si noi nu-i cunoastem, sa mai lasam faza asta cu ascultarea, ascultarea e fata de Dumnezeu ce este peste e EREZIE, esti in afara lui Dumnezeu chiar fiind tu si episcop si patriarh si parinte bun, poti cadea oricand , masoneria asta manipuleaza la toate nivele, SA AVEM CURAJUL SA FIM CRESTINI INDIFERENT CE NI S EVA INTAMPLA, SA STAM DREPTI SA LUAM AMINTE…………DOMNILOR CRESTINI DACA ASA VA CREDETI, si eu am terminat teologia si am vazut destule in lumea bisericii dar asta nu inseamna ca imi pierd credinta sau ca voi lovi DAR VOI MARTURISI , ASTA NU MA VA IMPIEDICA NIMENI, Dumnezeu sa va lumineze si sa terminam cu atacurile astea, cand un monah, staret, ce-o fi el spune ca nu este de acord cu cu ceva e bine sa fie dilaog, daca exista dragoste exista dialiog chiar daca cel care a inceput poate a lovit, asta e legea duhovniceasca , e guvernata de iubire, nu de a-mi face dreptate, de lovi in celalalt, etc, cu Dumnezeu ori esti, ori nu esti……….nu exista politica NICIODATA
ApreciazăApreciază
preotulMihail a primit ce merita, n-are ce cauta pe net.
ApreciazăApreciază
DACA PARINTELE MIHAIL NU ARE CE CAUTA PE NET ,ATUNCI TU CE CAUTI IN VIATA ASTA? SI DUPA TU TE AI CHEMA ORTODOXA? RUSINE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
ApreciazăApreciază
nu stiu cine este klauss Kenneth,si nici nu o sa ma obosesc sa stiu, dar stiu foarte bine cine este parintele MIHAIL STANCIU,un adevarat duhovnic,umil ,sever si bun ca un tata, cu un mare curaj de a infrunta „ratacitii” ,chiar cu riscul sa nu mai fie staret,. ma uimeste usurinta cu care a fost inlaturat si cu atat mai mult imi intaresc ideea ca a fost inlaturat in mod intentionat ,pentru ca deranja pe adevaratii rataciti ,si nu numai,parintele MIHAIL STANCIU are curajul sa spuna adevarul asa cum ne invata ortodoxia,ceea ce incomodeaza pe oricine nu e ortodox. Sunt foarte multi rataciti chiar printre cei care si-au permis sa dea raspunsuri ,judecandu-l pe parinte,sa arunce cu piatra,precum lasii,exact ca acum 2000 de ani ,nimic nu a invatat pamantul asta. Stati si va pierdeti timpul sa judecati un duhovnic,care deja este un pacat mare sa judeci un preot,daca indraznim sa ne dam ortodoxi,,si ar fi mai bine sa va ocupati de problemele cu adevarat periculoase si neortodoxe care ameninta viitorul copiilor nostri,ca sa nu incep sa insir pericolele… RUSINE CELOR VANDUTI !!!
ApreciazăApreciază