Pr. paroh, prof. dr. Mihai Valica: ASIGURAREA OBLIGATORIE, un abuz si o jignire. Asiguram si bisericile si casele parohiale?

Citez din articolul ASIGURAREA OBLIGATORIE, UN ABUZ ŞI O JIGNIRE:

Prin prezenta, noi, membrii Consiliului Parohiei Ortodoxe „Sf. Treime” Vatra Dornei, judeţul Suceava, întruniţi plenar în şedinţă extraordinară CONTESTĂM Dispoziţiile din Legea 280/2006 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor şi ale Ordinului nr. 6/87 din 21 aprilie 2011 privind normele de aplicare a Legii nr. 260/2008.

MOTIVE:

În fapt, dispoziţiile Legii nr. 260/2008 instituie obligativitatea încheierii unei asigurări a locuinţelor, indiferent de deţinătorul acesteia (persoană fizică sau juridică).

Dispoziţiile art. 2 din Legea 114/1996 (Legea locuinţei) definesc noţiunea de locuinţă şi în conţinutul textului nu apare ca fiind locuinţă şi construcţia biserică.

Faţă de aceste prevederi, bisericilor (construcţie stricto sensu) nu li se aplică dispoziţiile Legii 260/2008 privind asigurarea obligatorie şi nici Ordinul 6/87 din 21 aprilie 2011 – Normele de aplicare a Legii 260/2008.

Cu toate lipsurile şi scăpările Statutului Bisericii Ortodoxe Române, art. 170 din HG 53/2008 prevede totuşi, conform canoanelor Sf. Părinţi, următoarele:

(1) Din punctul de vedere al destinaţiei lui, patrimoniul bisericesc cuprinde bunuri sacre şi bunuri comune.

(2) Bunurile sacre, respectiv cele care prin sfinţire sau binecuvântare sunt destinate exclusiv şi direct cultului, sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Proprietatea asupra bunurilor sacre este exclusiv bisericească, iar cedarea folosinţei poate fi acordată pe un termen de până la 3 ani, cu posibilitatea de reînnoire.

(3) Sunt bunuri sacre cele care prin sfinţire sau binecuvântare sunt destinate cultului divin, precum: locaşurile de cult (catedrale, biserici, paraclise, capele etc.), odoarele şi veşmintele bisericeşti, cărţile de ritual, cimitirele etc.

(4) Sunt asimilate cu bunurile sacre şi beneficiază de acelaşi regim juridic şi: casa parohială, (…).

Rezultă, fără putinţă de tăgadă, faptul că, în baza acestui text de lege, casa parohială intră în categoria „bunuri sacre” conform prevederilor art. 170 alin. 4 din HG nr. 53/2008 – Statutul BOR.

Casa parohială nu poate face obiectul Legii 260/2008 întrucât are categoria de folosinţă „bun sacru” .

Dispoziţiile prevăzute de art. 1 din Legea 260/2008 prevăd strict şi limitativ asigurarea obligatorie a locuinţelor. Mai mult, considerăm că este o blasfemie să „asiguri” bunurile sfinte.

Tradiţia Bisericii noastre spune că unde se întâmplă să fie distruse unele Biserici sau case parohiale, de foc, cutremure, alunecări de teren, inundaţii etc., înseamnă că Dumnezeu acolo doreşte să înnoiască ctitorii, să transmită un mesaj sau să ne facă o descoperire.

Câte icoane făcătoare de minuni, moaşte de sfinţi şi ruinele unor vechi bisericii au fost descoperite atunci când au fost trecute prin incendii, alunecări de teren, forţa apelor (vezi moaştele de la Niculiţel), cutremure etc.?

Desigur, ceea ce depinde de noi, de vigilenţa, responsabilitatea, grija şi prevenţia noastră împotriva unor eventuale distrugeri materiale aparţinând Bisericii trebuie să fie pe măsura chemării noastre ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu (1 Cor. 4,1).

Deşi am expus juridic şi canonic o situaţie faţă de care Biserica nu are cum să se conformeze, să se „asigure”, sunt preoţi care îndeamnă la asigurarea obligatorie a caselor credincioşilor, cu toate că aceştia nu stau nici lângă ape, nici pe locuri alunecoase, nici pe nisipuri mişcătoare sau vulcani (noroioşi ori în activitate), ci pe munte, lângă stânci. Aceşti preoţi ne amintesc de preotul Constantin Burducea (ministrul Cultelor în perioada 6 martie 1945 – 30 noiembrie 1946), care sfătuia credincioşii să se înscrie la colectiv (colectivizarea forţată începe în 1949) şi să se supună stăpânirii vremii, chiar dacă era atee, de unde vine şi zicala: ca popa Burducea, când cu steaua, când cu crucea.

A accepta legile care ne umilesc, ne scot din circuitul sacru şi care ne pun în rând cu lucrurile lumeşti, înseamnă că Biserica grăbeşte mondializarea lui Antihrist şi înscrierea Bisericii lui Hristos pe lista celor care doresc colectivizarea forţată, secularizarea şi escrocarea unor oameni săraci sub pretextul grijii părinteşti simulate de unele societăţii de asigurare, cu cooperarea maximă şi plină de „dragoste civică” a unor politruci corupţi, care inventează legi peste noapte pentru a ne păzi de pericole imaginate doar de ei şi a ne face fericiţi cu forţa…!

Credem că BOR ar trebui să ia atitudine faţă de acest abuz legislativ.

Unele legi naţionale, dar şi internaţionale, ne apără în astfel de cazuri şi ne asigură că, în situaţia în care nu există interes şi voinţă din partea uneia din părţi, nu se poate încheia un asemenea contract. Deci un contract consensual se poate încheia numai prin acordul părţilor şi nu în mod obligatoriu.

Vă anunţăm pe această cale că, în acest context legislativ internaţional şi naţional, Parohia „Sf. Treime” va contesta legile aberante şi jignitoare în cauză.

Faţă de aceste aspecte, vă rugăm să vă precizaţi punctul de vedere şi să procedaţi în consecinţă, prin înaintarea contestaţiei noastre către Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi eventual către Patriarhia Română, în vederea atacării dispoziţiilor din Legea 260/2008 şi a normelor de aplicare a acesteia – Ordinul 6/87 din 21.04.2011.

În drept, invocăm HG 53/2008 privind Statutul Bisericii Ortodoxe Române şi Legea cultelor nr. 489/2006, care statuează în mod clar şi exhaustiv faptul că cultele sunt persoane juridice de drept privat şi utilitate publică…) (art. 8, alin.1) şi funcţionează prin legi speciale, în cazul de faţă conform canoanelor Bisericii (drept privat), care nu ne obligă să ne asigurăm la puterea lumească patrimoniul sacru, deoarece acestea sunt direct în grija şi paza dumnezeiască.

Din încredinţarea Consiliului şi Comitetului Parohial al Parohiei „Sf. Treime” Vatra Dornei,

Pr. paroh, prof. dr. MIHAI VALICĂ

Sursa:http://www.crainou.ro