Stiati ca agricultura se bazeaza din ce in ce mai mult pe … petrol?

   Citez din articolul „Petrolul, arma de moarte” aparut in RIVAROL, N° 3008 din 15 iulie 2011:

Petrolul ucide. Este unul din mijloacele preferate ale unora de aservire a planetei. Cu avioane ucigase, care merg cu petrol, sunt aruncate bombe, ca’n Libia, bombe fabricate’n uzine care merg cu petrol pentru masacrarea populatiilor din tarile unde se gaseste petrolul ! Aurul negru este criminal penru ca e cauza si mijlocul acestor maceluri, dar mai este si ucigas pentru toata omenirea. Oh, nu ma gândesc doar la cei 5000 de morti si 180.000 de raniti pe an, în Franta, prin accidentele de circulatie ci, mai mult, la dependenta mortala pe care o aduce si care’l face, la ora actuala, produsul cel mai mortal si mai necesar la supravietuirea planetei. Înainte de toate, aflati ca aceasta este practic moarta. În coma avansata. Aproape ca nu mai e viata nici în soluri si nici în ape. Humusul a aproape disparut. Deci, cu exceptia parcelelor cultivate în agricultura biologica, pamântul e mort. Incapabil sa produca, fiiindca a fost ucis. Cu pesticide, ierbicide, îngrasaminte chimice, masini agricole care batucesc solul, cu poluare. Si totusi, specialistii acestor chestiuni nu zic nimic. Bine’nteles, altminteri ar fi panica generala. Si luciditate, poate. Or, acesta din urma trebuie evitata cu orice pret ! Dejucat planul stapânilor nostri ! Dar prea târziu !

Sa ne explicam. O sa dau cuvântul unui om foarte cumsecade. Pierre Gevaert. Care a vrut sa iasa din sistem si si’a gasit mijloacele. Si totusi, stimati prieteni revizionisti, ati fi îngroziti de ignoranta lui si de dezinformarea lui istorica si politica. Habar n’are ca de câte ori scrie „ei”, ca sa arate vinovatii, exista un nume foarte precis de pus pe hârtie. Dar nu’i aruncati piatra ! Care dintre noi nu este si mai dezinformat decât el asupra altor probleme, mai ales asupra caruia el este foarte lucid : problema agriculturii, a productiei, a nutritiei, etc. Multora le lipseste interesul în multe domenii si spiritul de sinteza. Înca o data, trebuie sa fim revizionisti în toate domeniile.

Pierre Gevaert scrie, în cartea sa „Exodul urban este pe curând ?” (Editia Ruralis, 1997) : „Teoria agronomica a tehnocratilor este bazata pe un concept fals… Acestia continua sa gândeasca deci ca, pentru a hrani omenirea, e suficienta folosirea îngrasamintelor chimice solubile, majoritatea acestora provenind din petrochimie. Astfel, agricultorii trebuie sa continue a hrani direct plantele, în loc sa hraneasca solul…”  Pentru nestiutori în aceasta dezbatere, trebuie spus ce urmeaza : cultura biologica practica o teorie cu totul inversa. Agrobiologistul hraneste solul dându’i mult humus, în care traiesc triliarde de micro-organisme, care transforma în planta, prin stomacul lor, elementele minerale ale solului în minerale asimilabile de organismul omenesc si de cel animal. De acord, îmi veti zice, dar odata ce agrochimia aduce aceste minerale direct plantei, care’i diferenta ? E totala fiindca, pe de o parte, aducând mineralele solubile direct plantei, sunt taiate toate ciclurile biologice, precum cel al azotului, al fosforului si potasiului. Or, functia face organul deci, dintr’o data, tot sistemul autonom pe care’l are solul, prin aceste micro-oranisme, devine, prin acest fapt de hranire directa a plantei, scos din functiune. Urmarea acestei practici periculoase, solurile nu mai sunt hranite si viata le dispare, progresiv. Un astfel de sol este mort microbiologic si nu mai poate asigura plantei rezistenta suficienta fata de atacurile exterioare. „Nici o importanta” spun tehnocratii, „vom proteja plantele cu pesticide de sinteza si totul va fi în regula”.

SIMPLISM SI IRESPONSABILITATE
Din patru motive :

1) Îngrasamintele chimice provin din petrochimie (trebuiesc trei tone de petrol pentru fabricarea unei tone de îngrasaminte chimice) si nimeni nu’i sigur ca rezervele acestui pretios lichid nu se vor epuiza într’o buna zi. Or, fara îngrasaminte, randamentele se vor prabusi, temporar.

2) La fel pentru  pesticidele de protectie, fiindca o planta sub tratament medicamentos cronic, risca sa moara daca nu’l va mai avea.

3) La fel pentru dezherbantii chimici contra buruienilor. Ce se va întâmpla daca dezherbantii vor lipsi?  Nu vor mai fi recolte.

4) Si structura solurilor ? Acestea sunt batucite si compactate de masini agricole prea grele si de lipsa de viata. Asa ca nu vor mai putea sa absoarba ploile si inundatiile se vor produce mai peste tot. În caz de seceta, solurile se vor crapa în mod periculos.

Va mai exista oare aur negru în patruzeci de ani ?

Rezumat: conform lui J. P. Vantère, în cartea sa „Calitatea ecologica a produselor”, rezervele de petrol vor mai dura maximum patruzeci de ani. E adevarat ca s’a gasit mai mult decât se prevedea. Dar nimeni nu s’a gândit, în schimb, ca tari precum China, India, Indonezia sau Coreea de Sud si multe altele, se vor lansa în mari programe industriale si agro-industriale. Asa ca resursele noi nu vor putea opri aceasta hemoragie prosteasca. Fara petrol, nu va mai fi hrana, atâta vreme cât plantele vor depinde de produsele petrochimice. Fara resurse de apa, nu va mai fi recolta. Ramâne ipoteza nebuneasca a plantelor transgenice. Sa presupunem ca urmarile inocuitatii vor fi dovedite de mii de ori, oare problema va fi rezolvata ? Deloc, fiindca acest fel de agricultura (transgenica) va avea si ea nevoie de petrol si discursurile negustoresti, care vorbesc de cantitati mai mici de pesticid, nu ne pot linisti. Sa mai adaugam poluarea si epuizarea apelor din soluri si tabloul e complet !

Sper ca v’am convins de riscul incredibil pe care ni’l luam daca lasam sa fie continuat acest ciclu infernal si absurd. Stiti oare ca India conteaza 100% pe petrolul ieftin ca sa’si asigure functionarea agriculturii ? Cei care’si imagineaza ca vom putea înlocui petrolul se înseala deoarece, chiar daca tractoarele pot functiona cu produse înlocuitoare, nu va fi la fel pentru fertilizare si protectia chimica, ambele dependente de petrol la 100% !
Tehnocratii de la FAO continua sa rationeze simplist si linear si vor sa ignore ca dependenta noastra de aurul negru, pentru productia alimentara, ne poate duce la cea mai crunta foamete pe care omenirea a cunoscut-o vreodata.

O schimbare totala a modului nostru de viata

Dar avem solutii , cu conditia sa le alegem imediat. Ce prioritati sunt ?

1)       Micsorarea populatiei oraselor, pentru zonele rurale si asigurarea sigurantei alimentare. Fiecare familie va avea gradina de zarzavaturi si câteva oratanii.

2)       Schimbarea alimentatiei, introducându’se mai multa hrana vegetala, în loc de produse de carne (pentru 1kg de carne de bou trebuiesc 7 / 10 kg de cereale).

3)       A se prefera alimentele complete (adica ne-rafinate), asigurând între 20 si 30% de cantitate disponibila si o ratie echilibrata.

4)       Încurajarea, prin orice fel, a reconversiunii la agricultura biologica. Încât, atunci când petrolul va lipsi, solurile sa fie din nou capabile de a produce plante sanatoase care, printr’o mai buna valoare nutritiva, vor hrani mai bine, mai placut si în cantitate suficienta.

Înca o robie de care trebuie sa scapam !

Si deci, o spun clar : trebuie inversat planul de economie mondiala impus de ELITE. Din punct de vedere economic, deoarece ei ne înrobesc prin mondialism, sa alegem regionalismul, care ne va elibera !

Odata ce stim ca tot ce vine de la adversari este pervertit, sa schimbam situatia. Economia sa fie, înainte de toate, domeniala, apoi, regionala si apoi nationala. Da, trebuie sa mâncam, mai înainte de toate, produsele din chiar gradina proprie ! Apoi, cele din regiunea unde locuim. Poate ca nu stiti, dar organismul se armonizeaza cu regiunea de rezidenta, prin plantele si fructele acesteia. E dovedit medical. Chiar si bolile care rezulta din conditiile unei regiuni vor fi vindecate de plantele produse de aceasta. Ca si cum regiunea doreste sa compenseze raul pe care ni l’ar putea face. Exemplu : regiunea unde locuiesc produce inflamatii si una din plantele cele mai întâlnite este regina câmpurilor, din care se extrage acidul acetilsalicilic, component al aspirinei antiinflamatorii.

Pierre Gevaert scrie : „E sigur ca pentru adoptarea regiunii de rezidenta si pentru a ramâne mereu, cel mai bine este hranirea cu plantele ei. A consuma plantele si produsele animale din pamântul local, înseamna a deveni o prelungire a acestuia.

Unii spun ca alegerea urbana a fost încurajata fara ca nimeni sa tina seama de alimentele industriale hiper-rafinate si pline de substante ne-naturale.

Un sfat pentru cei care sufera de dorul regiunii lor : hraniti’va cu produsele locale ale acesteia, veti vedea diferenta ! Oricum, este cu totul absurd încurajarea transportului de la o tara la alta a unor produse identice, pentru câtiva bani de profit la kilogram. Nimeni nu câstiga mare lucru din acest fel de comert. Producatorul local nu’si are viitorul asigurat si aceasta fragilitate voita de comertul mondial fara reguli provoaca abandonul regiunilor rurale.”

Pentru abandonarea autorutelor (betonaj nebunesc al pamânturilor agricole) ramâneti cât mai mult acasa si lucrati în sat sau în apropiere. Restabilirea satelor.

Iata ce propune si face Pierre Gevaert. Ca sa iesim din sistem sa’i urmam exemplul ! Legaturile care trebuie sa’i uneasca pe oameni în domeniul economic trebuie sa fie cât mai strânse posibil. Deci, nu mai trebuie sa fie autorute care sa transporte produse straine ! Una la mâna. Apoi, oricine trebuie sa poata trai omeneste.

Munca în serviciul vietii si al frumusetii

Pierre Gevaert explica : „E obligatoriu sa întelegem ca orice munca ar trebui sa aibe acest caracter de noblete în serviciul vietii si al frumusetii si ca, mai mult, vor lipsi mereu brate (adica nu va mai fi somaj) atunci când se va întelege ca a lucra pentru dezvoltarea omeneasca este treaba tuturor si singurul scop care da un sens existentei”.
Concluzie : tot ce este economic trebuie sa redevina local si regional. Numai trezirea instinctului de într’ajutor si de solidaritate, existent în fiecare dintre noi, poate salva omenirea. Atunci, când banul îsi va pierde puterea de înrobire, omenirea va putea sa se gândeasca iar la dezvoltarea’i spirituala.

  Comentariu saccsiv:

Sunt chestii foarte interesante in acest articol. Nu sunt de acord insa cu finalul:

„Atunci, când banul îsi va pierde puterea de înrobire, omenirea va putea sa se gândeasca iar la dezvoltarea’i spirituala.”

Pentru ca este exact invers. Pe de alta parte, autorul viseaza roz. Constata niste probleme, vede ceva, dar pana la un punct. Nu pricepe vremurile pe care le traim. Nu intelege incotro ne indreptam. Si asta tocmai pentru ca nu s-a trezit si „spiritual”.

E bine sa ne invatam sa traim mai simplu, mai natural, se ne cam retragem la tara, dar toate acestea nu rezolva problema per ansamblu, doar ofera un scurt ragaz. Pentru ca cei ce se ocupa cu distrugerea agriculturii se ocupa si cu tot restul ce va instaura NOUA ORDINE MONDIALA. Inclusiv cipuirea, inclusiv religia planetara. Adica pregatirea terenului pentru venirea antihristului:

Text remarcabil despre ANTIHRIST

Altfel spus, solutiile autorului sunt strict lumesti …