Despre cenzurarea fragmentelor referitoare la iudeii ce L-au rastignit pe Iisus Hristos …

„„O, ce nebunie!

Pe Hristos omoară

Cei ce‑au ucis pe profeţi”

lipseşte din Prohodurile tipărite în ultima vreme. Să nu se creadă că cenzurarea Prohodului a avut ca scop doar scurtarea slujbei – un aggiornamento pe placul creştinilor gră­biţi ai zilelor noastre, învăţaţi să trateze şi slujba în mare viteză. S‑au scos în mod special fragmentele în care era vorba de iudeii care L‑au răstignit pe Hristos

Iată un alt exemplu strofa 58 din Cântarea întâi – în va­rianta completă:

„Îngâmfat Israil,

Ucigaşe popor !

Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,

Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti?”

Dacă cenzura s‑ar fi rezumat la scurtarea Prohodului, ar fi fost poate o excepţie fără ecouri. Dar, din păcate, cenzura s‑a ex­tins şi asupra altor texte liturgice.

Iată, de exemplu, un fragment din Ceaslov, din Tropa­re­le Învierii – e vorba de Troparul Glasulului întâi : „Pia­tra fiind pecetluită de iudei şi ostaşii străjuind preacurat tru­pul Tău, înviat‑ai a treia zi, Mântuitorule, dăruind lu­mii viaţă….”

În noile cărţi de muzică bisericească, acest tropar în­ce­pe cu cuvintele „Piatra fiind pecetluită şi ostaşii străju­ind…” Nu se mai precizează cine a pecetluit piatra de la Sfân­tul Mor­mânt, trecându‑se astfel cu vederea mărturia Sfin­tei Evan­ghelii: Iar a doua zi, care este după vineri, s‑au adu­nat arhiereii şi fariseii la Pilat, zicând: „Doam­ne, ne‑am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în via­ţă: «După trei zile Mă voi scula.» Deci, po­run­ceş­te ca mor­mântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cum­va uce­ni­cii Lui să vină şi să‑L fure şi să spună po­po­ru­lui: «S‑a scu­lat din morţi.» Şi va fi rătăcirea de pe ur­mă mai rea decât cea dintâi.” Pilat le‑a zis: „Aveţi stra­jă; mergeţi şi întăriţi cum ştiţi.” Iar ei, ducându‑se, au în­tă­rit mormântul cu stra­jă, pecetluind piatra (Matei 27, 62‑66).

Mergând mai departe pe drumul cenzurării cultului or­to­dox, unii preoţi au îndrăznit chiar să nu mai citească în Săptămâna Mare pericopa evanghelică în care poporul iudeu cere răstignirea lui Pilat.”

   Fragmentul de mai sus face parte din articolul lui Danion Vasile:

Despre cenzurarea cultului ortodox şi noua inchizitie ecumenista

   Danion trece cam fugitiv peste aceasta foarte importanta tema. Pe mine insa ma intereseaza s-o dezvoltam, asadar ii rog pe preotii si pe cititorii cu solide cunostiinte  teologice sa vina cu completari. 

   Iata si un fragment din articolul parintelui Savatie Bastovoi Evreii faţă în faţă cu Hristos. Acuzaţii şi dezvinovăţiri:

Consiliul II Vatican a dat naştere unei adevărate vînători de expresii “anti-semite” în cărţile Noului Testament şi în imnografia creştină, în special cea răsăriteană, ortodoxă. Aşa se face că textul Slujbei Prohodului, care se cîntă în Vinerea Mare în amintirea patimilor Mîntuitorului, a fost cenzurat tacit în varianta nouă a Sfîntului Sinod al BOR, aruncîndu-se afară 13 strofe. De asemenea au fost cenzurate unele tropare din slujbele Învierii (de duminică), precum şi unele referiri la evrei din varianta liturgică a Evangheliei (aceea mare şi frumoasă din care se citeşte în biserici), aşa încît expresii precum “zis-a Domnul evreilor care veniseră la Dînsul” au devenit “zis-a Domnul celor ce veniseră la Dînsul” şi altele de acest fel.

Toate aceste modificări întreprinse de BOR s-au făcut fără vreo motivare scrisă şi fără a fi declarate. Ele urmează întocmai prescripţiile Consiliului II Vatican, deşi s-ar părea că Biserica Ortodoxă Română nu are nimic cu Roma, şi anticipează cu mult “intrarea” în Europa a României care abia în 2002 va fi declarată vinovată de crime împotriva evreilor prin controverstata Ordonanţă 31/2002.

Întrebarea legitimă pe care trebuie să ne-o punem este aceea dacă un monument literar cu o vechime de peste 1.200 de ani precum este Prohodul Domnului are vreo legătură cu holocaustul. O altă întrebare este în ce măsură parabolele imnografiei ordodoxe presupun evreii din zilele noastre şi dacă există măcar un singur loc în care, prin invocarea evenimentelor răstignirii lui Hristos, se sugerează nevoia de răzbunare a creştinilor.

Dacă în toate cărţile noului Testament, precum şi în întreaga imnografie ortodoxă nu va fi găsită nici cea mai mică aluzie la răzbunare împotriva evreilor, ci, dimpotrivă, vor fi găsite numeroase referiri prin care creştinii se identifică cu poporul evreu în abaterile sale, atunci cenzura impusă de Consiliul II Vatican este un fapt nedrept care, ca orice nedreptate, nu poate să aducă decît revoltă şi nemulţumire. În acest sens, Canonul Mare al Sfîntului Andrei Criteanu, citit în perioada Postului Mare, este ilustrarea cea mai grăitoare că ortodocşii, condamnînd faptele rele comise de evrei ca popor, sau ca individualităţi, şi le asumă ca pe ale lor, identificîndu-se cu poporul lui Dumnezeu în bine şi în rău.

Aşadar, pe ce se bazau imnografii creştini atunci cînd au alcătuit Canonul Prohodului, lansînd acuzaţii de genul: “Îngîmfat Israil, / Ucigaşe popor! / Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi, / Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti?” sau “O, neam jidovesc! / Îndărătnic, ce-ai primit arvuna! / Cunoscut-ai ridicarea Bisericii; / Pentru ce dar pe Hristos L-ai osîndit?” (Din strofele cenzurate de Sinodul BOR).

   Iata si ce putem citi in articolul Cenzura slujbelor ortodoxe epurate de textele „antisemite” din Lumea Credintei:

Ilarion Alfeiev, episcopul de Viena si Austria al Patriarhiei Moscovei a sustinut o conferinta la Wycliffe College (University of Toronto) despre educatia teologica in secolul XXI. In cadrul ei el a atacat si tendintele moderne de epurare a credintei ortodoxe astfel incat ea sa devina „politic corecta”. Redam mai jos un fragment din discursul sau.
„Este inadmisibila, din puctul meu de vedere, corectarea textelor liturgice pentru alinierea lor la normele contemporane. Relativ recent, Biserica Romano Catolica a decis sa inlature asa numitele „texte antisemite” din slujba din Marea si Sfanta Vineri. Cativa membrii ai bisericii ortodoxe au inceput sa propage ideea unei revizuiri a slujbelor ortodoxe pentru a le aduce mai aproape de standardele contemporane ale politicii corecte. De exemplu Parintele Serghie Hackel din Anglia, un participant activ la dialogul crestin-iudaic, a propus inlaturarea textelor din slujba Saptamanii Mari, care vorbesc de vina iudeilor in moartea lui Hristos (cf. articolului sau „How Western Theology after Auschwitz Corresponds to the Consciousness and Services of the Russian Orthodox Church” in „Theology after Auschwitz and its Relation to Theology after the Gulag: Consequences and Conclusions”, Saint-Petersburg, 1999). El afirma de asemenea ca numai o lectura „superficiala si selectiva” a Noului Testament il poate duce pe cititor la concluzia ca iudeii l-au rastignit pe Hristos. In realitate, argumenteaza el, au fost vinovati Pontiu Pilat si administratia romana care erau responsabili din punct de vedere juridic pentru condamnare si rastignire. (…)
Nu este numai o problema a revizuirii traditiei liturgice ci si una a reexaminarii istoriei si doctrinei crestine. Tema centrala a tuturor celor patru evanghelii este conflictul dintre Hristos si iudei, care in final au cerut condamnarea la moarte a lui Iisus. Nu a fost niciun conflict intre Hristos si administratia romana, implicata tarziu numai pentru ca evreii nu aveau dreptul sa condamne la moarte. Par ca toate acestea sunt atat de evidente incat nu au nevoie de nici o explicatie. Exact asa a inteles biserica veche istoria evangheliilor si aceasta este intelegerea reflectata in textele liturgice. Totusi, regulile contemporane ale „politicii corecte” cer o alta interpretare pentru a alinia nu numai slujbele bisericii, dar si credinta crestina insasi, la tendintele modernitatii.”
La inceputul anului, Episcopul Ilarion a criticat in termeni duri realitatile prezentate la Toronto. Iata ce posta siteul catholica.ro in luna ianuarie:
„Arhiepiscopul ortodox rus Hilarion Alfeyev al Vienei a criticat crestinismul „corect din punct de vedere politic”, si a denuntat prejudecatile anti-crestine din Europa, în discursuri publice provocatoare din ultima saptamâna. În 22 ianuarie 2008, într-un discurs adresat Consiliului Ecumenic al Bisericilor din Austria, prelatul rus a spus ca unii lideri crestini, în dorinta lor de a fi acceptati în lumea moderna, îsi conduc oamenii pe „drumul direct catre prabusirea spirituala”. „Crestinismul care a cedat nu va putea sa se opuna provocarilor lumii moderne”, a sustinut Arhiepiscopul Hilarion. Pentru a-si mentine puterea lor, a spus el, grupurile crestine trebuie sa adere la Evanghelie si nu sa caute acomodarea la lumea seculara.
Trei zile mai târziu, într-o întâlnire a liderilor ortodocsi cu Jose Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene, Arhiepiscopul rus a sustinut un lucru similar dintr-o perspectiva diferita, insistând asupra faptului ca guvernele europene trebuie sa recunoasca si sa respecte radacinile lor culturale crestine. Daca principiile morale crestine sunt ignorate, a argumentat el, baza unei culturi europene comune se va pierde. Arhiepiscopul Hilarion a avertizat ca în practica, crestinismul este sub atac în Europa de astazi. „Auzim adesea despre anti-semitism si islamofobie, si foarte putin se spune despre crestinofobie”, a spus el.
Pentru intregul discurs sustinut la Toronto, postat in limba engleza de agentia Interfax, accesati linkul urmator:
http://www.interfax-religion.com/?act=documents&div=134

   Cititi va rog si:

Legile impotriva antisemitismului sunt din cei in ce mai multe si mai drastice. Cine profita de pe urma lor?

Articolul zilei (27.05.2009) si completari utile despre NEW AGE si MASONERIE: „Obiectivul Patriarhului, acelasi cu al masoneriei: “Unitatea spirituala a lumii””

Dumitru Staniloae: „Ecumenismul este produsul masoneriei„, mari duhovnici romani despre ecumenism – video, analiza fenomenului