Termenele până când trebuie adoptată de fiecare cetăţean, noua carte de identitate sau noua carte de identitate cu cip
Preiau articolul Noua carte de identitate cu cip biometric va fi obligatorie! Iată termenele până când trebuie să fie schimbată de fiecare cetăţean
Din 2013, românii vor putea cere eliberarea cărţii electronice de identitate, un nou document cu care ne vom putea legitima şi circula în Uniunea Europeană.
În formatul electronic al documentului, vor fi trecute şi informaţii precum datele biometrice ale titularului, care cuprind inclusiv amprentele acestuia.
Cartea electronică de identitate este de tip smart card şi va conţine date în format tipărit sau în format inscripţionat prin tehnologie laser şi în format electronic, precum şi elemente de particularizare şi de siguranţă.
Potrivit unei Ordonanţe de Urgenţă a Guvernului, actele de identitate eliberate persoanelor născute după 1 ianuarie 1981 se preschimbă între 1 iulie 2013 şi 30 iunie 2014, actele de identitate ale persoanelor născute între 1 ianuarie 1966 şi 31 decembrie 1980 se preschimbă între 1 iulie 2014 şi 30 iunie 2015.
Pentru cei născuţi între 1 iulie 1946 şi 31 decembrie 1965 se preschimbă între 1 iulie 2015 şi 30 iunie 2016, în timp ce actele de identitate eliberate persoanelor născute până la data de 31 decembrie 1945 se preschimbă în perioada 1 iulie 2016 – 31 decembrie 2016.
Comentariu saccsiv2
Prin urmare, sunt obligatorii, din moment ce chiar daca cartile de identitate actuale sunt inca valabile, ele trebuie inlocuite pana la o data anume cu noile documente cu cip! Ce ne facem cu cei care vor refuza, pe diferite motive, aceste acte cu cip? Oare intr-o democratie europeana nu s-ar asigura o alternativa?
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Am fost la o sectie de politie azi si m-am interesat cat am putut despre C.I.. Am inteles ca inca se fac pe stil clasic – normale – insa cele cu cip sunt in proiect. Nu stiu cat de informati sau de mincinosi sunt cei care lucreaza in sectiile de politie, dar ar fi bine sa va informati si dvs. si sa vi le schimbati (daca este adevarat ceea ce am aflat eu azi) in cazul in care va expira in curand.
Numai bine,
Doamne ajuta!
ApreciazăApreciază
Fara Compromis – Parintele Gheorghe Calciu
„- Parinte, povestiti-ne despre felul de presiune la care ati fost supus in cea de-a doua detentie!
– Din cand in cand anumitit senatori sau reprezentanti din America, din Departamentul de Stat, veneau in Romania si intrebau despre mine. De cate ori un senator sau altcineva, la nivel oficial, venea din America, eram adus de Securitate la Bucuresti si hranit bine. Sotia era invitata la mine si fiului meu ii era permis sa ma viziteze. Imi spuneau: „Vedeti, Parinte, ce bine santeti tratat aici. Acum si sotia poate sa vina saptamanal sa va viziteze!”. Asta dura numai vreo 2 sau 4 zile, caci dupa ce oficialii Americani paraseau Romania, eram trimis din nou la inchisoare. Cunosteam deja sistemul lor, nu era nimic nou pentru mine.
Insa o data unul dintre senatorii americani mi-a scris o scrisoare. Securitatea i-a dat scrisoarea sotiei, si sotia mi-a adus-o. Acest senator imi spunea ca daca semnez o scrisoare cerandu-i „Altetei Sale” Ceausescu sa ma ierte, voi fi eliberat. Vorbise cu oamenii apropiati lui Ceausescu, care il asigurasera ca daca semnez asa ceva, voi fi eliberat in trei zile. Sotia mi-a adus scrisoarea. Ea nu a spus nimic. Fiul meu, in schimb, a fost foarte impresionat de Securitate. Ei ii spusesera: „Tatal tau este foarte mandru. Nu este un preot adevarat! Din cauza mandriei lui, a refuzat sa semneze aceasta cerere si sa fie cu tine. Te-a abandonat chiar acum, cand ai nevoie de un tata sa te ghideze, sa te protejeze si sa te invete ce este bine si ce este rau”. Sotia mea nu a spus nimic, pentru ca si ea era impotriva Securitatii, insa fiul meu a fost influentat de ei. Mi-a spus: „Tata, esti atat de mandru! Nu ma iubesti. M-ai lasat singur. M-ai abandonat si preferi sa stai in inchisoare, sa mori acolo si sa te faci singur erou al Bisericii din Romania, in loc sa fii cu mine!”. Aceasta m-a ranit foarte, foarte adanc. Am fost foarte necajit. Nu am putut decat sa spun: „Andrei, daca semnez aceasta scrisoare si sunt eliberat, in doi ani iti vei pierde orice respect fata de mine. Lasa-ma sa stau aici!”. Si fiul meu a acceptat raspunsul. [nota: baiatul era de 15 -16 ani]
Asa ca m-am intors la inchisoare. Am fost mutat la Galati. Poate cea mai rea inchisoare a fost Galatiul. A fost foarte rau acolo. Mi-au repartizat 2 criminali in celula, insa nu erau periculosi. Acesti criminali cunosteau cate ceva despre credinta si mi-au cerut sa vorbesc cu ei despre Iisus Hristos. Am petrecut trei luni rugandu-ne impreuna. Nu stiam daca erau vinovati, nici daca dupa ce ne-am despartit, s-au intors la cele de dinainte. Insa in timpul celor trei luni ne-am rugat impreuna, am meditat impreuna. Le-am spus despre Iisus Hristos si despre Sfanta Scriptura. Le-am spus despre misiunea pe care o purtam si de ce eram in inchisoare. La inceput nu au crezut ca am fost inchis numai pentru ca predicasem cuvantul lui Dumnezeu, insa le-am povestit cele intamplate cu mine si m-au crezut. Inchegasem un fel de prietenie frateasca de credinta, locuind impreuna. [nota: acesta este varianta foarte romantata; cei 2 criminali fusesera pusi special cu parintele in celula pentru a-l omora, dar parintele i-a convertit pe cei 2, care in final i-au spus aprox. „nu te mai omoram, s-o fac ei daca vor”]
Dupa trei luni am fost trimis inapoi la Aiud. Eram foarte bolnav si din cauza aceasta m-au trimis apoi la spital la Jilava. Mi-a fost incredintat un gardian care era foarte salbatic si care m-a batut foarte rau [nota; parintele avea aprox. varsta de 58 de ani in acea perioada]. Poate ma presau prin aceasta sa semnez acea scrisoare. Dupa aceea a venit cineva, un ministru al statului, nu stiu cum il chema, pentru ca niciodata nu mi se prezentau pe nume.
Mi-a spus:”Parinte, te avertizez, daca nu semnezi aceea scrisoare, vei muri in inchisoare. Am decis sa nu te eliberam niciodata, pentru ca vrem sa te compromitem. Nu te putem elibera din inchisoare fara un compromis. Stii foarte bine ca studentii tai te adora. Sant gata sa te urmeze. Insa nu putem ingadui sa se intample ceea ce s-a intamplat cu cinci ani in urma. Fara un compromis nu te vom elibera niciodata. Si te asigur inca o data ca vei muri in inchisoare, iar sotia ta nu va sti niciodata unde iti sant ramasitele. Stii foarte bine ca sant sute si mii de oameni morti in inchisori ingropati peste tot. Pina la sfarsitul acestei lumi, nimeni nu va sti sau descoperi unde iti sant ramasitele pamantesti!”.
Astazi vedem cum ramasitele pamantesti ale unor ucisi in Romania si Rusia sunt descoperite. Dar la vremea respectiva ministrul era foarte convingator si imi daduse un motiv de gandire. In timp ce eram bolnav mi-a spus: ”Esti foarte bolnav – avem documentatie cum ca ai fost bolnav si ai murit din cauza bolii. Asa ca nimeni nu ne poate acuza ca te-am omorat”. Am fost foarte impresionat de aceasta. Era prima data cand cineva dintre ei era sincer cu mine si imi vorbea fara ocolisuri.
De multe ori au incercat sa-mi implanteze principiile comunismului, insa nici unul din ei nu a fost vreodata foarte sincer cu mine. Si am fost foarte speriat. Am raspuns:
„Domnule, stiu ca sant intr-adevar foarte bolnav si stiu ca voi muri aici, dar la fel de bine pot sa mor si afara. De ce as face un compromis numai ca sa mor afara, in patul meu? Prefer sa mor aici fara nici un compromis!”.
Astfel ca ministrul m-a lasat si nimeni nu m-a mai vizitat. Apoi, intr-o zi, seful Securitatii ma aduce pe mine la Bucuresti, la Securitate si-i cheama si pe sotia si fiul meu. Le spune sotiei si fiului:
„Vedeti, i s-a dat posibilitatea sa iasa din inchisoare si el a refuzat sa semneze. Este ultima oara cand il vedeti. Din acest moment nu-l veti mai vedea vreodata, numai daca semneaza cererea!”. Sotia mea, fiul meu si eu am inceput sa plangem, pentru ca eram convinsi ca e ultima oara cand ne mai vedem. N-au obtinut nimic de la mine. Dar in ziua urmatoare am fost eliberat. Pana in ultimul moment au incercat sa ma convinga sa semnez!
Trebuie sa spun ca sotia mea a fost atat de curajoasa, mai mult decat am fost eu. A reusit sa-mi creasca baiatul, sa-l educe si sa-l faca un tanar credincios, educandu-i spiritul, pentru ca atunci cand va veni in America, dupa multe privatiuniu, multe persecutii si multe presiuni asupra lui, sa fie foarte tare. Nu a creat niciodata probleme aici: fara alcool, fara droguri, nimic. A studiat fara a avea bani, a reusit sa primeasca burse si acum, in 1997, se pregateste pentru un doctorat in Drept si sper sa fie un avocat pentru lumea crestina, nu pentru bani. Cred, intr-un fel, ca prin refuzul meu de a fi eliberat prin compromis, prin refuzul de a face ceea ce mi s-a cerut atunci, am contribuit la formarea lui. Daca as fi iesit din inchisoare ca un preot compromis, s-ar fi rusinat de mine in scurt timp. Astfel Domnul mi-a dat putere sa rezist la orice ispita.
Acum pare simplu sa va povestesc ca fiul meu a zis ceea ce a zis si ca senatorul mi-a scris acea scrisoare, dar trebuie sa va puneti in situatia mea de atunci. Era o problema pe viata si pe moarte. Nu era asa de usor sa iei o decizie, sa alegi moartea. Credeam intr-adevar ca fusesem condamnat la moarte. Comunistii nu puteau permite niciodata ca cineva ca mine sa fie eliberat fara sa fi fost compromis. Eram convins ca refuzul meu insemna moartea. Nu mi-a fost deloc usor. Dar Dumnezeu mi-a dat puteri!
Ca fiinta umana, cu pacatele mele, cu neputintele mele, cu indeciziile mele, cu imposibilitatea mea de a ajunge la Dumnezeu, nu puteam face nimic. A fost Iisus, au fost ingerii Sai. Dumnezeu mi-a aratat prin ingerii Lui ca intr-adevar Hristos a inviat, ca Iisus imi va da putere, ca El imi va pune pe buze ce cuvinte sa raspund. In sufletul meu m-am indoit si m-am intrebat: poate ca ar trebui sa semnez? Insa ceva mai puternic decat mine nu ma lasa. Ceva ce venea din afara mea ma forta sa spun: „Nu, prefer sa mor”. Eram speriat de moarte, dar preferam sa mor decat sa fac compromis, decat sa-L tradez pe Iisus Hristos, sa fiu un Iuda.
Trebuie sa stiti ca in momentul in care am decis sa raman in inchisoare, familia mea nu a mai insemnat nimic pentru mine. Tot ceea ce conta era pozitia mea in fata lui Dumnezeu. Stiam ca eram un pacatos, stiam ca nu aveam nici o valoare, insa stiam deasemenea ca Iisus Hristos ma iubeste. Numai prin iubirea Lui am fost capabil sa fac ceea ce am facut. Fara iubirea Lui, fara sprijinul Lui, nu eram nimic – si fara El nimeni nu inseamna nimic. „Nu va nadajduiti spre boieri, spre fiii oamenilor, intru care nu este mantuire” (Psalmul 145,3). Nu am avut incredere in fiii oamenilor. Nu m-am increzut in mine. Nu m-am increzut in senatori. Nu m-am increzut nici in ministrii statului, pentru ca toti erau fii ai oamenilor. M-am increzut in Iisus Hristos si eram indreptatit sa ma incred in El. Altfel nu as fi mai fi vorbit in fata voastra astazi si nu as fi putut sa va spun ca Iisus Hristos a lucrat minuni cu mine. Iisus Hristos m-a salvat.
Daca as fi semnat scrisoarea, ar fi fost diavolul care ma salva. Acum sant salvat de Iisus Hristos.
De cele mai multe ori in clipa in care ne-am pierdut nadejdea, Dumnezeu ne intinde mana si ne scoate din nevoi. Toate acestea sant niste lucruri divine, sant niste lucruri care stabilesc relatia noastra cu Dumnezeu si este pacat sa nu vedem interventia lui Dumnezeu in toate imprejurarile vietii noastre. Este mare pacat si acesta vine din scepticismul epocii noastre, cand incercam sa ne explicam totul prin mecanismele acestei lumi.”
Cuvinte vii – Parintele Gheorghe Calciu
ApreciazăApreciază
Parintele Nicolae Steinhardt
” Suflet de rob (sau taina libertatii)
Comentându-i pe Hegel şi Platon, filosoful englez Karl R. Popper observă că pentru amândoi “oamenii care se supun unei forţe superioare sau nu mor mai degrabă decât să se supună unui bandit înarmat sunt, din fire, robi înnăscuţi care n-au parte decât de ceea ce merită”.
Aserţiunea i se pare lui Popper exagerată şi reacţionară. Să-mi fie îngăduit a crede că nu-i câtuşi de puţin aşa. Oare progresul se confundă cu laşitatea? Sunt războiul defensiv şi legitima apărare născociri ale minţii retrograde? Nu voi înceta să tot repet – luând asupră-mi riscul de a fi socotit maniac şi obsedat – că taina libertăţii nu-i alta decât curajul de a înfrunta moartea. Cel atacat are întotdeauna dreptul (şi datoria) să se apere, a ceda agresiunii ori şantajului nu înseamnă altceva decât a te învoi cu sclavia. Faimoasele “împrejurări” (subînţeles: atenuante, justificative) nu-s decât pretexte, scuze ori şiretlicuri ale mişeliei (în înţelesul vechi al cuvântului, ba şi în cel nou), frazeologie cu iz şi pretenţii sociologice, vorbe frumoase menite a încurca lucruri simple.
Şantajul, dintre toate, e fărădelegea cea mai odioasă şi mai respingătoare (alături de turnătorie), a-i face jocul e tot una cu a-l aproba, a-l răspândi, a i te face părtaş. Hegel şi Platon au deplină dreptate, formularea lor este aspră însă diagnosticul lor e lucid. Poporului care nu rezistă când e atacat ori individului care pentru a scăpa cu viaţă (ori nerănit ori nebătut) dă ascultare pretenţiilor unui bandit li se potriveşte de minune calificativul care lui Popper i se pare exagerat. Nu şi lui Brice Parain, filologul francez pe care nu mă satur a-l cita: “Trebuie să ştii să plăteşti: dacă vrei să fii liber se impune să nu-ţi fie frică de moarte.”
Dar înţelepciunea? Nu-şi însuşeşte ea adagiul “capul plecat sabia nu-l taie”? Nu cred că înţelepciunea – care este mai bună decât pietrele preţioase şi locuieşte împreună cu prevederea şi stăpâneşte ştiinţa şi buna chibzuială – va fi propovăduit vreodată asemenea inepţie, care e şi falsă. Istoria ne arată că de nenumărate ori capetele plecate au fost tăiate, năpristan ori cu oarecare întârziere. (Istoria contemporană ne oferă pilda lui Karl Severing şi a social democraţilor germani care la 20 iulie 1932 au găsit de cuviinţă să aplice dubioasa zicală – consecinţele se cunosc.)
“Plecăciunea” (închinarea, cedarea, capitularea imediată) iscă – de data aceasta fără greş – alt rezultat: măreşte pretenţiile adversarului, îi dă acestuia un surplus de energie, de neruşinare, de tupeu. Totodată ea semnifică pasul dintâi pe calea unei înrobiri din ce în ce mai perfecte. O lege inexorabilă se aplică în toate cazurile de cedare: neluptătorului i se va cere mereu altceva, va fi exploatat cu predilecţie, departe de a-şi fi asigurat liniştea va ajunge, ca şi consumatorul de stupefiante, la o stare de totală dependenţă şi-şi va sfârşi mizerabila viaţă ca sclav al unui gangster obraznic şi nesăţios, la consolidarea puterii căruia va fi contribuit şi el, victima.
Se poate ca expresia “suflet de rob” să pară oarecum melodramatică şi să li se înfăţişeze unora ca legată de “idealism”. Aprehensiunile acestea sunt făţarnice, temerile acestea ţintesc să discrediteze un adevăr absolut: a ceda şantajului ori a neguţători compromisuri cu el e totuna cu pregătirea bilanţului unde în debit va figura pierderea totală a libertăţii poporului sau omului care nu au vrut să reziste şi să grăiască răspicat: nu. Mai există o lege a şantajului care trece neluată în seamă: că de foarte multe ori şantajistul nu depăşeşte stadiul ameninţărilor şi că în faţa împotrivirii se fâstâceşte şi dă cu bâta-n baltă. Şantajistul are nevoie de asentimentul, de complicitatea şantajutului, şantajul e o piesă (neagră ar zice Anouilh, blakmail zic englezii) care nu se poate juca de unul singur. Opresorul şi oprimatul alcătuiesc un cuplu. De aceea defecţiunea ameninţatului răstoarnă situaţia cu desăvârşire şi îl pune pe agresor într-o situaţie disperată.
Dar legea fundamentală a tărăşeniei (cine ar putea să o conteste?) sună tragic: într-adevăr, a rosti nu, a te împotrivi, implică asumarea unor riscuri grave şi o dispoziţie spirituală eroică: hotărârea de a-ţi hazarda viaţa mai bine decât a te lăsa ferecat în lanţuri mai mult sau mai puţin vizibile, a-ţi “pierde faţa”, a merge de bună voia ta în piaţa unde se vând sclavi şi suflete moarte. (Căci batjocoritorul, “îmblânzitul”, călcatul în picioare îşi păstrează trupul , sufletul desigur nu, sufletul se lasă păgubaş de atare soţ.)
Bine este a lua aminte la încă un fapt: chiar dacă şantajul nu se va repeta (ceea ce e puţin probabil, dat fiind că tinde a se transforma în obicei), cedantul rămâne în primejdie – în condiţie de receptivitate de-a pururi sensibilizat – pentru că şi la el laşitatea se face regulă de purtare şi reflex condiţionat. O singură cedare e deajuns ca să-l inoculeze pe respectivul ins: din clipa aceea şi până la cea din urmă el rămâne sclav virtual.
Nu s-ar zice, aşadar, că Hegel şi Platon au cuvântat cu exagerare şi dispreţ aristocratic. Sunt în lumea aceasta comunităţi sau oameni dispuşi a consimţi violenţei, a se încovoia, a nu zări scara pe care vor fi siliţi să coboare mereu mai adânc în hăul abjecţiei. Despre aceştia şi acestea presupunerea realităţii unui “suflet de rob” îşi află confirmarea. Orice arguţii sunt irelevante şi incongruente. Unica armă de nădejde împotriva şantajului (de orice fel) e refuzul, e repetarea vorbelor ducelui de Wellington către ziaristul care-l ameninţa că va tipări nişte scrisori de dragoste compromiţătoare pentru duce: publică-le şi du-te naibii.
Dar când treaba nu se mai exprimă în parole de vodevil ci e de-adevărat pe viaţă şi pe moarte? Când pistolul e lipit de tâmplă ori de ceafă? Ei, atunci regula jocului nu se schimbă, doar miza, brusc devenită hamletiană, cumpănită între existenţă şi contrariul ei. Iar câştigător nu va ieşi decât cel căruia nu-i e teamă de moarte ori este în orice caz destul de tare ca să acţioneze ca şi cum nu l-ar cerca spaima, biruinţa putând fi obţinută de cele mai multe ori şi în felul acesta.”
(Monologul polifonic, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991)
ApreciazăApreciază
dupa cite injurii,blesteme si alte cuvinte ce nu cred ca fac parte dintr-un vocabular al unui crestin si cu atit mai mult ortodox,cuvinte ce nu fac altceva decit sa puna in valoare inlauntrul inimii lor si dupa cum se vede lupta este de suprafata si cea interioara lasa de dorit,pentru ca se aduce un deserviciu prin aceste atitudini asa-zise drepte in apararea credintei,ceea ce nu am vazut la Sfintii Parinti ,ceea ce nu am vazut la Sfintii Apostoli si ceea ce nu ne-a invatat Hristos.sa aparam credinta ortodoxa,dar in primul rind sa o facem prin fapte,prin ceea ce cugetam,prin ceea ce gindim si astfel mult mai multe roade vom aduce in jurul nostru.prin aceste vorbe de mahala si celelalte pe care bine se cunosc,nu facem altceva decit a arata ceea ce suntem de fapt.ne aratam credinciosi de suprafata caci zace in noi pericolul pe care nu-l mai vedem.si mai mult de atit ne folosim de Scriptura si punem pe sfinti inainte pentru a ne justifica lupta noastra.oare asa aparau dreapta credinta Sfintii Parinti?cu asemenea vocabular si atiutudine?cei care sunt la inceput sau vor sa cunoasca credinta cea adevarata se vor arata profund mahniti sa vada asemenea mascarade si nu vom face altceva decit sa-i indepartam.raspunzatori vom fi.unde este smerenia,blindetea,dragostea?
sa ne lepadam de patimi ca sa putem face fata incercarilor ce sunt si vor veni,iar la momentul potrivit sa stam impotriva,sa nu ne lepadam
iertati-ma
la inceput am crezut ca este un blog serios,dar cu trecerea timpului am vazut cele spuse mai sus si acum am inteles ca de fapt trebuie sa renunt a mai vizita acest blog ptr ca nu pot fi un sustinator al unei lupte ce se da pe un cimp atit de noroios.nu pot fi alaturi de persoane care nu au vocabular crestin si nu stiu altceva decit sa-si arunce mizeriile .repet,se favorizeaza prin acestea potrivnicii nostri si cu atit mai mult nu aratam ca altceva este ortodoxia.nu vreau sa ma complac in balamucul ce se creeaza citeodata.de ce as sustine pe cineva ce foloseste un limbaj ce lasa de dorit oricit de dreapta ar parea lupta,iar alt duh stapineste .cind se ia chipul evlaviei si se vorbeste din scripturi .parinti,cuviosi,cind punem si cealalta masca ce se dovedeste a fi reala,batjocorind de sa-ti astupi urechile si ochii.
daca ducem o lupta dreapta ,sa o ducem si cu bunacuviinta ce se impune unui crestin botezat ortodox ce apara ortodoxia pe viata si pe moarte.
ApreciazăApreciază
Momentul cel trist ne-a cam ajuns din urma…asa pacatosi (ca nimeni nu-i drept) trebuie sa aparam ce avem mai de pret !
ApreciazăApreciază
cristian,
fa un inventar al persoanelor care au proferat injurii si o sa vezi ca sant 3-4. Si unii au fost bagati la spam deja. In prima faza aici poate posta oricine, ce vrea. Nici nu e asa rau, sa stii.
Si apoi e bine sa ne antrenam pt toate situatiile, ca daca toti ar vorbi numai in psalmi ar fi frumos, dar nerealistic. Asta e lumea in care traim, face fiecare ce poate si cum poate.
Dar decat comentarii numai „lapte si miere” prefer unele reale, din care uneori inveti mai mult. Ca si din rau poti invata. Chiar e foarte bine sa cunosti raul, ca sa stii sa-l identifici si sa te feresti de el si/sau sa te lupti cu el.
ApreciazăApreciază
Ordonanta de urgenta pentr schimbarea buletinelor vechi cu cele cu cip. ( sper ca nu am gresit )
http://www.monitoruljuridic.ro/act/ordonanta-de-urgenta-nr-82-din-4-decembrie-2012-pentru-modificarea-si-completarea-unor-acte-normative-privind-evidenta-persoanelor-actele-de-identitate-ale-cetatenilor-romani-precum-si-actele-de-143696.html
ApreciazăApreciază
@ cristian
Ceea ce spui tu e foarte adevarat….dar, pina acuma ai mai scris pe acest blog? Caci, mi se pare suspecta luarea ta de pozitie, tocmai acum cind se incearca sa se puna cap la cap niste idei si niste atitudini, tu vii si arunci cu anateme intr-un loc unde si asa e prea multa dezbinare. Tu nu costruiesti ci darimi, darimi si bruma de atitudine care a mai ramas. Pricep ca nu poti fi sustinator al unei lupte ce se da pe un teren noroios, dar iarta-ma, de ce trebuia sa o spui exact acum, si de ce nu ai spus-o acum cu citeva zile in urma, cind intr-adevar se vorbea foarte urit, multumita unor asazisi „crestini”, de ce nu te-ai departat in liniste, asa cum ai stat si pina acuma? De ce urechezi acuma…. din mindrie, din ciuda, din interes, caci din smerenie nicidecum.
Nu vreau sa iau apararea nici unuia de pe aici, care de-a lungul timpului a arucat cu laturi si mizerie, dar nici sa-i bagi pe toti in aceeasi oala nu e drept.
Asa cum ai facut-o exact acum, mi se pare o actiune diversionista, menita sa duca la deznadejde.
Poate gresesc, si daca gresesc….iarta-ma!
Doamne ajuta!!
ApreciazăApreciază
@ cristian
Legat de ceea ce ai scris poate veni un incepator pe acest blog si da de comentariul tau si il ia de bun si pleaca poate pe alte bloguri si alte religii si tu l-ai smintit.
Nu ti-e groaza de ce mare pacat e sminteala ca din cauza ta se poate pierde un suflet sau mai multe.?
Aici nu e totul frumos si nici marmura sau granit pe jos ci e noroi caci toti suntem pacatosi si ne asemanam cu dobitoacele. Noi suntem pacatosi, nu avem nici a miliarda parte din : blandetea, rabdarea si smerenia sfintilor, nu ne compara cu ei ca ii jignesti.
Atat putem, atata facem si ne exprimam cum putem, daca tu crezi ca iti poti aduce contributia aici pe blog te rugam sa o faci sa fie mai bine si in folosul tuturor.
Nu uita ca aceasta lupta impotriva diavolului, a oamenilor si a trupului este cea mai grea lupta posibila iar terenul de lupta impotriva dracilor e asa cum e.
ApreciazăApreciază
iertare ,caci nu ma pricep sa vorbesc ,ca nicidecum nu am vrut sa-i adun in acelasi loc pe toti.si nici aceia nu sunt de vina caci au si ei neputintele lor,ci impotriva duhului tulburator ce se ascunde in spatele lor.aici sa ne impotrivim,impotriva duhului ce aduce tulburare si cauta orice mijloc de a face aceasta.
sa ma iertati inca o data pentru tot ce v-am gresit in cuvint
Domnul sa ne daruiasca pace si sa ne miluiasca pentru rugaciunile Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor.Amin
ApreciazăApreciază
Numai cine nu e pe drumul mantuirii nu are lupte. In momentul cand te pui pe post si rugaciune si mergi pe calea mantuirii si dracii vad ca le scapi incepe lupta si fiecare din noi o ducem cum putem, de aceea gresim in fiecare clipa. Conteaza sa facem fiecare ceva cat de cat bun dupa cum avem putere.
Eu te iert si te asteptam sa ducem lupta pe noroi sau cum o fi.
ApreciazăApreciază
N-am zis cu rautate. Ca este plin blogul de infractori si securisti, nu este o notate. Tot internetul este plin de ei, intregul internet este la cheremul lor. Cu discutiile dogmatice s-a facut un rau imens pe acest blog si multi, prea multi cititori s-au smintit si au cazut . Mai bine, pentru discutii teologice, trimiteti cititorii nestiutori dar interesati la duhovnici buni recomandati de voi, la biserici sau in loc sa le explicati voi prost si cu cutitul la bru, mai bine le dati linkuri sau exemple de carti patristice, din vietile Sfintilor sa le citeasca ei. Si cred ca astfel vor inceta disputele aici. Cine va citi si va intelege luminat de harul lui Dumnezeu va fi castigat, cine nu, ne rugam pentru el. Eu cred ca daca ne vom opri noi din vorbarie dogmatica aiurea si ii vom lasa pe Dumnezeu pe sfinti si pe duhovnici sa vorbeasca (prin scrierile si cuvantarile lor) va fi mult mai bine, ca noi, ati vazut, numai sa stricam si sa ucidem ne pricepem.
Insa lucrul la care cred ca ne-am pricepe cel mai bine ar fi lupta impotriva dominatiei digitale, a controlului total, impotriva vaccinurilor, medersuri si dezbateri. Atit cat se mai poate. Am citit si pe Ric un articol recent in legatura cu viitoarele buletine de identitate, articol mult mai asezat si mai calm.
Atunci can s-a scris mult pe seama vaccinurilor si mai ales a periculozitatii vaccinului AH1N1, pe multe bloguri ortodoxe, ceva s-a miscat , lumea a aflat si a reactionat iar autoritatile au dat inapoi. Cred ca si acum se poate face ceva in legatura cu viitoarele buletine. Acum cat se afla ei la faza de „comunicat” prin care incearca sa ne puna in tema cu viitoarele lor reglementari pentru a ne testa vigilenta. Sper ca m-am facut inteles. Doamne ajuta.
ApreciazăApreciază
victor,
in afara de „calendar”, niste ecumenisme, ce mari discutii dogmatice s-au mai facut?
Ce se vorbeste in general se vorbeste despre provocarile momentului. Si asta pt ca biserica nu se implica in pr asta. Despre ce sminteli vorbesti ca nu am inteles?
Normal ca cine vrea sa se puna la punct cu problemele duhovnicesti citesti Sfinti Parinti din vechime, Patericul… iar cine vrea sa priceapa mai bine ce se intampla acum citeste un pr Serafim Rose, din Sfintii Inchisorilor, din parintii Calciu, Arsenie Papacioc, N steinhardt, Iustin Parvu, Paisie Aghioritul…
Uite ce spune sf Ioan Gura de Aur:
„Nu vedeti ca asa numitii pentatleti, cand n-au pe nimeni cu care sa faca exercitii, umplu un sac de nisip, il atarna si asa isi exerseaza forta lor? Nu vedeti ca atletii mai tineri fac cu colegii de aceiasi varsta exercitii in vederea luptelor cu adversarii lor? Pe acestia imita-i si tu si exerseaza-te in luptele filozofiei (crestine)!”
Deci, ne antrenam, ne informam, mai recomandam o carte, mai dam un citat, un fragment dintr-o carte…
Nimic smintitor dupa mintea mea.
ApreciazăApreciază
Mircea V.
Foarte frumos fragmentul din Steinhardt ! Si eu i-am studiat pe Karl Popper si Platon si Hegel in facultate, dar nu m-am asteptat sa ma intalnesc cu ei aici.
Ai toata simpatia mea !
ApreciazăApreciază
cei nascuti intre 1ianuarie 1946-31mai 1946 au fost omisi de pe lista de schimbarii ei cand vor face schimbarea mai ales ca este valabil pana in anul 2050?
i
ApreciazăApreciază
am gresit perioada1 ianuarie1946-30iunie 1946?
ApreciazăApreciază