SACCSIV – blog ortodox

Mark Twain: Daca prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lasa sa votam”

Posted in alegeri, VOT by saccsiv on iunie 5, 2024

A se vedea si:

Caricaturi alegeri

 

Tagged with: , ,

7 comments

7 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. guti flo said, on iunie 5, 2024 at 9:27 pm

    No comment..

    Apreciază

    Răspunde
  2. Radu Humor said, on iunie 5, 2024 at 10:16 pm

    Un manifest populist pentru Europa națiunilor

    5 iunie 2024, 20:17 Călin Marchievici Extern 11

    Tinerii sunt atrași de nou si de risc. Partidele ecologiste au fost o noutate, însă par să aparțină trecutului acum. Studiile arată că tinerii sunt atrași de partidele de extremă-dreapta – Chega (Destul) din Portugalia sau Vox din Spania. Atracția este exercitată acum de partidele anti-imigrație și anti-sistem. La finalul acestei săptămâni se va vedea cât de departe poate merge această atracție.

    ”Nu este un fenomen care se manifestă doar în categoriile celor cu venituri mici sau cu fără educație superioară. O postare pe social media cu tineri germani din familii bogate cântând cântece împotriva imigranților arată că ceea ce până acum se petrecea în spatele ușilor închise, prin frățiile din universități, începe să iasă în public”, scrie Eurointelligence.

    ADVERTISING

    ”Marine Le Pen și Giorgia Meloni au devenit modele pentru multe femei tinere care vor să intre în politică. Agendele acestor lidere includ componente culturale cu care tinerele de azi se identifică. Tinerii sunt arași de Jordan Bardella, liderul Adunării Naționale, de Tom Van Grieken, de la Vlaams Belang, în Belgia, sau de Andre Ventura, de la partidul portughez Chega”, mai scrie Eurointelligence.

    Partidele tradiționale nu par să mai atragă. Întrebarea este dacă cei care acum au 18-24 de ani și se îndreaptă spre partide antisistem vor reveni la partidele tradiționale odată ce se vor așeza la casele lor. Nimic nu este sigur. Partidele antisistem de acum ar putea deveni noua normalitate, iar partidelor tradiționale le va fi foarte greu să se reinventeze într-un mediu în permanentă schimbare, în care prezența pe Tiktok este mai importantă decât orice conferință de presă.

    Partidele populiste și anti-sistem au fost asociate în ultima vreme cu extrema dreaptă. Însă asta ar însemna să uităm de revolta Occupy Wall Street, de protestele populiștilor din Hong Kong, de Brexit, de Vestele Galbene din Franța, cazuri în care populiștii de stânga s-au unit cu cei de dreapta. Obiectivul a fost mai multa democrație și mai puțină cârdășie între marile afaceri și guvern. Nu este vorba nici măcar despre o mare mișcare împotriva elitelor, pentru că elitele sunt absolut necesare pentru a conduce guvernele lumii, iar președintele Joe Biden a demonstrat cel mai bine acest lucru: când liderul SUA are probleme cognitive, este în pericol de prăbușire nu doar America, ci întreaga lume. Iar ascensiunea populismului și toate spaimele produse în redacțiile marilor ziare ar putea înceta repede dacă elitele care guvernează și-ar folosi și jumătate din energie în slujba oamenilor simpli, dacă ar începe să-i asculte și să-i respecte.

    Se pare că în Europa se răspândește un soi de revolta în silul Brexit pentru a ”prelua controlul” de la oligarhia de la Bruxelles. Suveraniștii sunt cotați cu șanse bune la alegerile din 6-9 iunie, când aproape 400 de milioane de europeni vor vota pentru a-și alege reprezentanții în Parlamentul European.

    ”Parlamentul European este o entitate ciudată. Spre deosebire de legislativele naționale, PE nu poate avea inițiativă legislativă. Toată legislația UE este produsul Comisiei Europene, care nu este aleasă. Spre deosebire de parlamentele naționale, PE nu este răspunzător în fața electoratului, pentru că eurodeputații din țări puternice, precum Germania sau Franța, pot stabili legi pentru țările mai mici”, scrie jurnalistul Mick Hume, pentru Spiked.

    Eurodeputatul polonez Ryszard Legutko a susținut recent, pentru European Conservative, că ”Parlamentul Europeana nu ar trebui să existe. Este conceput pentru un viitor ipotetic, când ar urma să existe un popor european”.

    ”Totuși, aceste alegeri contează. Parlamentul a devenit mai influent în afacerile UE. În ultimii ani, Comisia condusa de Ursula von der Leyen a introdus politici care să ”europenizeze” – adică să centralizeze la Bruxelles –  domenii cheie care afectează națiunile europene, de la Pactul Verde care îi afectează pe fermieri, până la Pactul pentru Migrație, care este unul împotriva existenței frontierelor”, scrie Mick Hume.

    ”Aceste alegeri au și rolul de a măsura temperatura politică în Europa. Ele ar putea marca încă un pas înainte pentru revolta populistă.

    Ascensiunea partidului populist Chega (Destul) la alegerile din Portugalia a fost reconfortantă. Mesajul pe care milioane de europeni par să-l transmită elitelor UE este că s-au săturat să li se spună ce este bine pentru ei și ce nu.

    Revolta populistă democratică a modificat puternic ordinea politică prin apariția unor partide suveraniste și conservatoare chiar în bastioane socialiste și social-democrate precum Portugalia și Olanda. În Germania, inima puterii UE, Alternativa pentru Germania este al doilea partid în sondajele naționale, iar lidera Adunării Naționale, Marine Le Pen, este favorita sondajelor pentru alegerile prezidențiale din Franța.

    Convoaiele de tractoare care blocau șoselele mai peste tot în Europa la începutul acestui an, când fermierii furioși protestau împotriva dogmei Zero Net care le distruge comunitățile și viețile, au fost imaginea revoltei populiste din Europa. Când fermierii s-au ciocnit cu forțele de ordine în fața Parlamentului European, a fost vizibilă o pancartă pe care sintetiza sentimentele fermierilor și a milioane de oameni care îi susțineau: ”Nu aceasta este Europa pe care o vrem”.

    În 1848, au avut loc în Europa mai multe revoluții democratice, oamenii s-au ridicat împotriva vechilor regimuri, monarhii, aristocrații și guverne nereprezentative. Momentul a rămas cunoscut drept Primăvara Națiunilor. Și acum putem avea o Primăvară a Națiunilor în Europa. Firește, asocierea voluntară de state care se numește UE nu este un imperiu de modă veche care distruge independența națională. Însă este un sistem în care puterea se concentrează tot mai mult în mâinile unor birocrați nealeși de la Bruxelles și ale altor jucători importanți; este un sistem în care răspunsul elitelor la orice întrebare este ”mai multă Europa” (iar asta înseamnă mai puțină voce pentru popoarele Europei). Milioane de oameni spun că este ”Destul”.

    În timpul Primăverii Națiunilor, Karl Marx și Friedrich Engels au scris infamul lor Manifest Comunist, care începe astfel:  ”O stafie umblă prin Europa — stafia comunismului. Toate puterile bătrînei Europe s-au unit într-o sfîntă hăituială împotriva aceste stafii: Papa şi Ţarul, Metternich şi Guizot, radicali francezi şi poliţişti germani”.

    Dacă ar fi să scriem acum un manifest revoluționar, el ar putea începe prin a reda spaimele elitelor liberale legate de noua Primăvară a Națiunilor: ”O stafie umblă prin Europa – stafia populismului. Toate puterile bătrânei UE s-au unit într-o sfântă hăituială împotriva acestei stafii: papa schimbărilor climatice și președinta Comisiei, cancelarul Scholz și președintele Macron, islamo-stângiștii francezi și politia gândirii din Germania”.

    Sistemul politic al UE și aliații săi din presă s-au unit pentru o campanie care să denigreze și să delegitimeze revolta democratică a timpurilor noastre. Ei vor să transforme populismul într-un cuvânt murdar, un „virus” împotriva căruia vor să vaccineze democrația. Ei încearcă să catalogheze orice protest sau mișcare politică din afara curentului lor tot mai îngust drept ”extremism de dreapta”, despre care spun că trebui interzis, cenzurat, șters sau chiar pus după gratii.

    Ei încearcă să reducă importanța revoltei populare, spunând, spre exemplu, că fermierii care protestează sunt niște țărani netoți exploatați de extrema dreapta. Un așa-zis expert a si sugerat că fermierii ar trebui să agațe steagul LGBT pe tractoare, probabil pentru a-i ține departe pe nenorociții de extremiști de dreapta, așa cum se credea că usturoiul ține departe vampirii.

    Elitele din UE profită de orice ocazie pentru a proclama ”sfârșitul populismului”, anunțând, de exemplu, că revenirea la guvernare în Polonia a eurocratului Donald Tusk înseamnă că adulții s-au întors acasă, iar copiii neascultători au fost trimiși la culcare.

    Însă național-populismul nu vrea să cedeze, ripostând prin noi reveniri în multe țări europene. Contrar denigrărilor, Primăvara Națiunilor nu este o invenție a ”extremiștilor” politici. Furia popoarelor Europei împotriva sistemului s-a manifestat înaintea furiei populiștilor. Nu politicienii i-au organizat pe fermieri. Și nici pe cei care au protestat împotriva migrației în masă. Politicienii au încercat doar să țină pasul cu acești oameni nemulțumiți.

    Suntem martorii manifestării unei falii adânci între două Europe. Există o Europă cu centrul în citadelele elitiste de la Bruxelles, Luxemburg și Frankfurt, unde comisarii UE, judecătorii și bancherii centrali decid ce este mai bine pentru restul. Și există o Europă reală, unde milioane de europeni trebuie să suporte consecințele asupra modului lor de viață. Această falie face ca populismul să nu cedeze. În revolta acestor oameni nu este nimic superficial. Ea se pregătea de multă vreme.

    Democrația, așa cum a fost ea inventată de vechii atenieni, are două părți constitutive: demos și kratos. Odată ce democrația a reapărut în forma sa modernă în Europa, oligarhiile au făcut tot ce au putut pentru a ține poporul și puterea cât mai departe una de alta.

    De la nașterea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și apoi a Comunității Economice Europene, în anii 1950, până la Uniunea Europeană, în 1993, elita UE a creat un sistem care separă puterea și controlul de orice expresie a voinței populare. Scopul UE nu este să „reprezinte” popoarele Europei, ci să constrângă suveranitatea și democrația. De aceea, puterea Bruxellesului a fost construită pe baza unui sistem de control de sus in jos, cu comisari care nu pot fi trași la răspundere, cu instanțe și funcționari care conduc un sistem despre care fostul președinte al Comisiei Jacques Delors, supranumit arhitectul UE, spunea că este un ”despotism benign”.

    Astăzi, acest sistem încearcă să redefinească democrația astfel încât să le servească interesele. Se ajunge în situația în care încearcă să apere democrația în fața demosului însuși – acei oameni care se încăpățânează să voteze cu cine nu trebuie, cu populiștii. În fața Parlamentului European de la Bruxelles stau panouri mari pe care scrie ”Folosește-ți votul”, dar care ar trebui citit altfel: ”Folosește-ți responsabil votul, pentru că altfel…”.

    Când termenului populism i se dau conotații negative, să ne uităm la definiția lui din dicționarul Cambridge: ”Populism – idei politice și activități care urmăresc să obțină sprijinul oamenilor de rând dându-le ceea ce vor”. Dându-le oamenilor ceea ce vor! Ideea asta ar putea îngrozi elitele UE. Însă, în condițiile actuale, noi ar trebui să considerăm că populismul este sinonim cu democrația.

    Iar când despre protestele populiste se spune că sunt ”de extremă dreapta”, ar trebui să ripostăm și să întrebăm dacă ”extremă dreapta” înseamnă să-i susții de fermierii care luptă pentru a-și apăra modul de viață și a hrăni întreg continentul, dacă ”extremă dreapta” înseamnă să insiști pe faptul biologic că exista doar două sexe și că bărbații nu pot cere să fie considerați femei, dacă părinții care nu vor ca copiii lor să asistei la spectacole cu travestiți sunt de ”extremă dreaptă”.

    Alegerile din iunie sunt o ocazie pentru a trezi oligarhia de la Bruxelles. Într-un moment în care elitele progresiste au acaparat instituțiile din societățile occidentale, democrația ne dă speranța că-i putem opri. Desigur, nimic nu este sigur la aceste alegeri. Lipsa entuziasmului față de Parlamentul European face ca prezența la urne să fie mică. Însă rezultate precum cel de la referendumul din Irlanda, unde oamenii s-au opus modificării definiției familiei în Constituție, ar trebui să ne dea speranță.”

    Apreciază

    Răspunde
  4. geo said, on iunie 6, 2024 at 3:31 pm

    Ca fost susținător al fenomenului „Piața Universității” îmi e destul de greu să vorbesc. Doar e viața mea, credința mea de-atunci. Însă nu pot să nu-mi dau seama de faptul că, în ciuda mistificărilor, dreptatea e de partea minerilor. Iar explicația e cât se poate de simplă: minerii nu erau minerii, ci întreaga societate, acei 80% care-l votaseră pe Iliescu. Piața Universității nu era nimic altceva decât începutul unei societăți grobiene, în care dorința majorității nu e respectată. Culmea, în ciuda faptului că ideologia democratică tocmai asta statutează, în realitate majoritatea nu doar că nu ajunge să-și spună punctul de vedere, ci chiar este călcată în picioare de ideologie. Privind prin această prismă înțelegem că Piața Universității este începutul societății ideologice, iar eșuarea acțiunii minerilor ne-a condus în dezastrul în care ne aflăm acum. Dacă atunci, cu adevărat, mușchii minerilor ar fi câștigat, probabil că țara ar fi arătat altfel acum. Doar că atunci a câștigat cea mai mare jigodie a istoriei: intelectualul, această deformare grotească a ideii de om.

    Dacă vrem să căutăm un motiv pentru care ne ducem la fund, uitați-vă spre inflația de intelectuali. Ce este intelectualul? Este, în general, un individ neterminat. Îl vei găsi teribil de abil, îți va prezenta diplome peste diplome, recunoașteri, articole și cărți de care este mândru. Îți va prezenta, cel mai probabil, și-o gașcă de neica nimeni care-l adulează. Doar că, în ciuda așa-ziselor dovezi, intelectualul este un neterminat din toate punctele de vedere. Studiile sale sunt superficiale, școlile le-a trecut fentând, cunoștințele sale sunt așezate unele peste altele, haotic, fără o fundație, rezultând astfel o construcție fără nicio logică. De aceea intelectualul este „flexibil”. El se alungește în direcția în care bate vântul ideologic.

    În fapt, unica menire a intelectualului este aceea de a răspândi ciuma ideologică.

    https://trenduri.blogspot.com/2024/05/unde-s-gresit-si-cine-e-in-plus.html

    Dovada:

    https://putereaacincea.ro/un-racnet-numit-aur/

    https://putereaacincea.ro/vladimir-tismaneanu-aur-vine-din-misticismul-legionar-si-din-stalinismul-national-ceausist/

    https://www.activenews.ro/opinii/PORNO-COALITIA-TICALOSILOR-PSD-PNL-PCR-Partidul-Comasatilor-din-Romania-vrea-iar-la-Bruxelles-189820

    Le este extrem de frica…pentru tot ceea ce au facut cu mascarada covid, cu ucraina…s-au invatat cu luxul de la brusel…si mai vor…si inventeaza inamici…cine este mai fascist?

    Apreciază

    Răspunde
    • saccsiv said, on iunie 6, 2024 at 3:37 pm

      geo

      Autorul de pe „trenduri” n-a inteles Piata Universitatii:

      Apreciază

      Răspunde
    • gheorghe said, on iunie 6, 2024 at 9:07 pm

      „Ce este intelectualul? Este, în general, un individ neterminat.” = Lenin.

      Studentii din „piata” erau altceva decat tinerii de azi.

      Nu ei au luat puterea ca sa aduca tara in „dezastrul în care ne aflăm acum.”

      Respingerea marxismului clasic (anatagonismul claselor economice, burghezie-proletariat), apararea credintei – manifestate atunci in Piata Universitatii – sint in opozitie fata de globalism si homosexualitate, ideologia de azi tot marxista dar „cultural” (antagonismul opresor-victima).

      Minerii au inlaturat opozitia fata de marxistii de la „butoane”, lasandu-le „puterea”.

      Ei sint si azi „sus”, … nu ai ce regreta!

      Minerii nu au „luptat” sa faca o societate mai buna; ei au ajutat sa ramana puterea marxista si sa conduca la ” dezastrul în care ne aflăm acum.” Complici perdanti in fata istoriei.

      O fi intelectualul „neterminat” – omul cat traieste, invata… – dar si ceilalti sint neterminati invatand mai greu sau deloc.

      Apreciază

      Răspunde
  5. Geo said, on iunie 9, 2024 at 9:18 am

    ULTIMA GĂINĂ DIN UE / A opta țară ca suprafață și a șasea ca populație. România ar trebui să fie o forță în UE. Din nefericire este codașă la multiple capitole.

    Potrivit Institutului Național de Statistică, unul din cinci români trăiește în sărăcie. Veniturile celor mai săraci români sunt de șase ori mai mici în comparație cu media Uniunii Europene. De luna viitoare, unul din trei angajați va trăi cu salariul minim de circa 78 de lei pe zi, iar alte milioane bune de cetățeni (șomeri, pensionari) nu vor câștiga nici măcar atât.

    În România, 6 din 10 persoane nu își pot permite o vacanță anuală de o săptămână departe de casă – cel mai mare procentaj din UE. Muncim doar ca să achităm facturile la final de lună și să contribuim cu drag și spor la creșterea ”fenomen” a PIB-ului, cauzată în mare parte de inflație și de majorarea taxelor și impozitelor.

    Doar bulgarii au pensii mai mici decât noi în Uniunea Europeană. Pensia medie în România este de 382 euro (la un număr de aproape 5 milioane de pensionari), față de o medie în UE de 1.294 euro. Foarte mulți bătrâni trăiesc cu 30 de lei pe zi după ce își plătesc facturile. Unii dintre ei au rămas singuri, neputincioși și adesea bolnavi, departe de copiii plecați să caute un trai mai bun. Statul român nu mișcă un pai pentru a-i ajuta, așa cum se întâmplă în multe din statele civilizate ale UE.

    Suntem în topul celor mai sărace țări din Europa raportat la puterea de cumpărare, însă mass-media insistă să promoveze minciuna cu miliardele de euro de la Bruxelles care au adus bunăstare. O bunăstare doar pentru unul din zece români. În realitate, o sărăcie cruntă, ascunsă sub preș de mass-media corporatistă.

    Diferențele regionale sunt și ele relevante. București-Ilfov și Ardealul sunt cele mai dezvoltate, având niveluri de trai mai apropiate de media UE, în timp ce Moldova și Oltenia au rămas printre cele mai sărace zone ale blocului comunitar.

    Atât guvernul, cât și mass-media aservită, fac trimiteri la țări irelevante din afara UE atunci când vor să scoată în evidență ”dezvoltarea economică” și progresele din ultimii 17 ani. Realitatea este că am fost și am rămas ultima găină din Uniunea Europeană, grație performanțelor politicienilor noștri atât în țară, cât și în raport cu puterea de la Bruxelles și Washington.

    România are un potențial imens. Ar trebui să se situeze în primele 8 state din cele 27 ale Uniunii nu doar ca populație și suprafață.

    Politicienii slugarnici din partidele mainstream ne-au condus din 2007 spre sărăcie și impotență în cadrul UE, reușind să evite falimentul doar prin intermediul unor împrumuturi masive, cu dobânzi maximale. Împrumuturi prin care practic ne-am vândut libertatea.

    A venit momentul ca acești politicieni-marionetă să-și piardă locurile călduțe de la Bruxelles și Strasbourg.

    Așadar, duminică votăm suveraniști pe listele pentru europarlamentare.

    https://t.me/onciu/6377

    Ar mai trebui enumerați printre cei afectați copiii si tineretul…

    Apreciază

    Răspunde

Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.