ASTA E BINE: Tot mai multi parinti refuza sa-si vaccineze copiii la scoala
Iata ce aflam din articolul Tot mai mulţi părinţi refuză să-şi vaccineze copiii la şcoală:
Din ce în ce mai mulţi părinţi refuză să-şi vaccineze copiii la şcoală. Motivul e neîncrederea în sistemul medical şcolar. În Bucureşti, doi din zece părinţi au anunţat deja, în scris, instituţia de învăţământ că nu acceptă imunizarea.
La o școală din sectorul 1 din București, în ziua de vaccinare, circa 15% dintre elevi nu au avut acceptul scris al părinților, pentru imunizarea împotriva rubeolei, rujeolei şi oreionului. Nu există o statistică oficială, dar estimările directorilor de şcoli din capitală arată că aproape 20 la sută dintre părinţi refuză vaccinarea.
În alte zone din ţară, unde chiar preoţii ar predica împotriva vaccinării, numărul e dublu.
În Neamţ, jumătate dintre părinţii care au elevi în clasele primare refuză vaccinarea. Una dintre explicaţii pare desprinsă din alte timpuri, preotul a sfătuit împotriva vaccinării.
Paradoxal, în alte judeţe este cerere, mai ales pentru vaccinarea antigripală, dar dozele oferite gratuit de stat sunt insuficiente.
În luna octombrie, se vaccinează elevii de clasa întâi, în noiembrie urmează cei din clasa a treia, iar în decembrie cei de la clasa a opta.
Cititi va rog si:
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:
https://saccsiv.wordpress.com/about/
ApreciazăApreciază
Tocmai am dat cu subsemnatul la scoala fiului meu acum o ora vizavi de motivele pentru care nu am fost de acord cu vaccinarea. Era o foaie A5 (jumatate de A4) si nici aceea plina cu numele celor care au refuzat, insa poate erau pe ani, sper…
ApreciazăApreciază
Off
Parintele Gheorghe Calciu – 1978
Al doilea cuvant catre tineri
SA ZIDIM BISERICI !
Motto:”… ca tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea, si portile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18)
Iti aduci aminte, tinere, cand ti-am spus ca un glas nou te cheama si ca este glasul lui Iisus? Dar unde si la ce te cheama? Ce fagaduinta ademenitoare pentru setea ta de cunoastere si de adevar iti face Mantuitorul?
Glasul lui Iisus te cheama la Biserica Lui.
Traiesti intr-o familie, intr-o societate, intr-o lume. Te leaga de familia ta acel inefabil glas al sangelui, pe care nu-l poti renega si care se razbuna prin suferinta ta, atunci cand il tradezi. Traiesti in mijlocul neamului tau, pe care il simti ca pe o entitate metafizica; nu ca pe o grupare de indivizi izolati, ci ca pe un suflet imens si unic, in care tu esti totul si totul traieste prin tine. Existi intr-o lume cu bucuriile si durerile ei, si vibrezi la aceste bucurii si dureri, fiindca este ceva in tine care te leaga si te unifica inextricabil cu toti semenii tai.
Unde este atunci Biserica lui Hristos, la care esti si tu chemat?
Ea este peste tot. Ea cuprinde in sine toate fiintele omenesti, ba mai mult: si toate fiintele ceresti; caci Biserica nu cunoaste istorie: istoria ei este prezentul spiritual.
Familia, societatea poarta in ele destinul tragic al limitarii lor prin circumscriere in istorie. Istoria este, prin definitie, cronologia nefericirii si drumul spre salvare.
Dar tu, tanarul meu prieten, esti chemat la Biserica lui Hristos, care a fost gandita din vesnicie in Dumnezeu si care poarta in ea desavirsirea, asa cum lumea isi poarta in ea propria esenta. Societatea te socoteste un simplu element constitutiv, o caramida intre celelalte caramizi; libertatea ta este de a fi o caramida odata pentru totdeauna fixata. Libertatea aceasta este libertatea constrangerii si aici incepe drama ta, fiindca libertatea este in tine, dar tu nu stii s-o descoperi in sensurile ei adevarate, nici nu stii s-o folosesti atunci cand, in sfarsit, vei fi descoperit-o. Ti s-a spus ca tu nu ai libertate, ca libertatea ta este intelegerea necesitatii, iar necesitatea iti este impusa de un element cu totul exterior tie, ca intr-o constructie moarta.
Biserica lui Hristos este vie şi liberă. In ea ne mişcăm şi trăim prin Hristos, Care este cap al Bisericii, având libertate deplină, căci în ea cunoaştem Adevărul, iar Adevărul ne face liberi.
Când surâzi unui întristat; când ajuţi unui bătrân să păşească mai uşor; când dai pomană săracului şi-l vizitezi pe bolnav; când rosteşti: „Doamne, ajută-mă!” – eşti în Biserica lui Hristos. Când eşti bun şi îngăduitor; când nu te superi pe fratele tău, chiar dacă acesta ţi-a rănit sensibilitatea; când zici: „Doamne, iarta-l!” – eşti în Biserica lui Hristos. Când munceşti cinstit acolo unde te afli şi când seara te întorci ostenit, dar cu zambetul pe buze la ai tăi, aducând cu tine o lumină calda şi plină de omenie; când răscumperi răul prin iubire – eşti în Biserica lui Hristos.
Vezi dar, tânărul meu prieten, cât de aproape eşti de Biserica lui Hristos? Tu eşti Petru şi Dumnezeu îşi zideşte Biserica Sa pe tine. Tu eşti „piatra” Bisericii Lui, pe care nimeni şi nimic nu o va clinti, pentru că eşti o „piatră” liberă, un suflet care se realizează pe sine în această Biserică, nu un condamnat la încremenire.
Să zidim biserici, prietene al meu! Să zidim biserici din inimile noastre fierbinţi, în care străfulgera soarele cel luminos al dreptăţii, Hristos, Cel ce ne-a spus că prin credinţă suntem liberi de păcat. Să zidim bisericile credinţei noastre, pe care nici o putere omenească nu le poate zdruncina, fiindcă temelia ultimă a Bisericii este Insuşi Hristos. Să-l simţi pe semenul tău alături de tine, mereu prezent, şi să nu te întrebi niciodată: „Cine este omul aceasta?“, ci să-ţi spui: „Nu este un străin. Este fratele meu. Este Biserica lui Hristos, ca şi mine“.
Priveşte înapoi, prietene, şi te cutremură! Priveşte înainte şi te bucură! Istoria este un şir de evenimente osificate din care se ridică, din când în când, mărturiile vii ale credinţei voievodale, întruchipate în biserici şi mănăstiri. Tezaur al sufletului românesc şi creştin, ele reprezintă duhul ce dă viaţă tradiţiei noastre naţionale. Tot ce cade în afara acestei spiritualităţi este sortit pieirii. S-au prăbuşit munţi, au ars păduri, au pierit popoare. Dar bisericile au rămas vii, iar mănăstirile sunt căţuia din care urcă încontinuu spre cer fumul rugăciunilor.
Nu putem afirma continuitatea unei spiritualităţi româneşti, nu putem susţine că am preluat nealterate tradiţia şi sufletul neamului, dacă vom dărâma bisericile care le-au exprimat plenar. Nu putem vorbi de voievozii români dărâmându-le ctitoriile; nu putem vorbi de Mihai Viteazul făcând să dispară într-o singură noapte Biserica Enei! Nici o cramă, nici o cârciumă „Dunărea”, nouă sau veche, nu poate echivala măcar o singură piatră din temelia Bisericii Enei. Nici o doctrină ateistă, nici un argument aşa-zis „ştiinţific” nu te poate opri, tinere prieten, de la interogaţia despre existenţă şi sensul ei, despre Dumnezeu şi mântuire. Această interogaţie este dovada libertăţii tale faţă de orice constrângere, faţă de materia însăşi; este drumul tău spre Biserică şi poarta prin care pătrunzi în ea.
Nu ezita în prag, prietene! Intră! De atâţia ani stai pe pragul Bisericii, fără să ştii. De atâţia ani auzi glasul Iui Iisus spunându-ţi „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi da afară“.
Lumea te alungă, te oprimă, te alienează. Iisus te primeşte, te mângâie şi te redă ţie însuti.
Vino să construieşti biserici alături de noi! Să recon¬struim în suflet o Biserică a Enei hristică şi voievodală, vie şi nemuritoare, până ce o vom vedea ridicată şi aievea, pe locul ei – mărturie straşnică a credinţei noastre creştine şi a afirmării noastre naţionale!
Fără biserici, fără mănăstiri, suntem venetici. Cine dărâmă biserici, dărâmă însuşi argumentul dăinuirii noastre materiale şi spirituale pe acest pământ hărăzit nouă de catre Dumnezeu.
Tinere prieten, nu mai eşti singur. Eşti în Biserica lui Hristos.
ApreciazăApreciază
sa speram ca se vor trezi cat mai multi:
ApreciazăApreciază
Sa zicem si asa: 8 din 10, nici in 2011 nu stiu pe ce lume traiesc. Nicio sansa!
ApreciazăApreciază
XYZ
Pai nu-i asa. In trecut mult mai putini erau impotriva vaccinarii.
ApreciazăApreciază
Da, poate ca ar trebui sa se scrie si despre presiunile si intimidarile la care sunt supusi parintii care refuza vaccinarea copiilor; vorbesc aici in primul rand de ROR pentru clasele I
ApreciazăApreciază
Copilul meu este in clasa I si nu a facut nimeni presiuni. Primul pas este de a spune NU si apoi vezi cum evolueaza lucrurile.
ApreciazăApreciază