SACCSIV – blog ortodox

ECUMENISM TOTAL in numele iubirii de natura …

Posted in ecologism, ECUMENISM by saccsiv on aprilie 4, 2011

Academia Civică Bihor a organizat împreună cu Clubul Kiwanis Oradea şi Zona Metropolitană Oradea un simpozion naţional despre ecologie şi religie care s-a desfăşurat în 11 şi 12 martie la Hotelul Continental Forum şi la Centrul Don Orione din Oradea. Simpozionul a reunit reprezentanţi ai societăţii civile şi ai diferitelor religii şi confesiuni din România, animaţi de grija faţă de starea de suferinţă a naturii, a Creaţiei, în urma agresiunii la care este supusă de către stilul de viaţă modern, orientat preponderent spre consum material, în contradicţie cu preceptele fundamentale ale tuturor religiilor.

Ce-au cuvantat reprezentantii ortodocsi, catolici, islamisti, etc., gasiti in articolul:

Reprezentanţii religiilor s-au reunit la Oradea din iubire şi grijă pentru natură

Comentariu saccsiv:

Altii isi deschid larg bratele spre eretici, in numele luptei impotriva avorturilor:

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA, in materialul lor „DESPRE CONSTIINTA CRESTINA”, PROMOVEAZA CATOLICISMUL si ECUMENISMUL …

Si aidoma fac multi altii in numele unui front comun impotriva promovarii homosexiualitatii …

Altii (uneori aceiasi) se straduie sa edifice o baricada comuna de actiuni lumesti cu oricine se declara „anti sistem”: de la eretici si pana la yoghini si atei anarhisti.

Iar asta nu este bine deloc. Asta este lucratura diavolului.

 

25 comments

25 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. saccsiv said, on aprilie 4, 2011 at 7:37 pm

    Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:

    https://saccsiv.wordpress.com/about/

    Apreciază

    Răspunde
  2. IOAN said, on aprilie 4, 2011 at 7:45 pm

    …am primit INFORMAȚII …că românilor căpșunari li se INJECTEAZĂ MICROCIP ÎN MÂNĂ DE PATRONII SPANIOLI….cei care refuză PUR ȘI SIMPLU pierd SLUJBA…

    Apreciază

    Răspunde
  3. Fulger said, on aprilie 4, 2011 at 8:03 pm

    Mai e un pic si ajungem dinaceia WICCA, sa ne rugam la mama natura.

    Apreciază

    Răspunde
  4. nea Anderthal said, on aprilie 4, 2011 at 8:15 pm

    MAN-OHH-MAN !
    Uitati-va la un alt exemplu de prostituie intelectuala:

    http://smartwoman.hotnews.ro/cum-se-masoara-credinta-in-dumnezeu-este-obligatoriu-mersul-la-slujbe-pupatul-icoanelor-si-tinerea-postului-pentru-a-fi-numit-un-bun-crestin.html

    ps:si femeile „zmart” sunt : Cruda,Zavoianca,Columbeanca,si celelente siliconate?.Toa$a Leana se invarte in mormant de invidie !

    Apreciază

    Răspunde
  5. clement said, on aprilie 4, 2011 at 9:27 pm

    La simpozionul acesta s-a vorbit despre mafia gunoaielor? S-a vorbit despre politicienii care au aprobat construirea de incineratoare in Severin pentru reciclarea gunoaielor din Sicilia?
    Au discutat despre otravirea plantelor cu pesticide, despre faptul ca ne vor obliga sa ne hranim cu carnea animalelor clonate? Tot despre natura este vorba, despre viata, nu?
    Bisericile si papagalii societatii civile se epuizeaza in reuniuni si mondenitati, luind numele Domnului in deşert.
    Ma intreb daca vinul”bio” baut la simpozion venea din podgoriile Isarescu, sau din cele manastiresti.

    Apreciază

    Răspunde
    • clement said, on aprilie 4, 2011 at 10:57 pm

      Offf sol, mare ispititor esti cu acest comentariu..
      Normal ca am ras, pe cine nu il apuca rasul citind aiureala asta? Cred insa ca existanta acestui sit este tot o ispitire bine pusa la punct de cei ce vor sa discrediteze Biserica.
      Pana la urma, trabuie sa acceptam faptul ca este foarte dificil de gerat o institutie de o asemenea talie, care poate fi parazitata de tot soiul de rauvoitori.

      Apreciază

      Răspunde
  7. WORLDLINES - June 28, 2009 said, on aprilie 4, 2011 at 10:32 pm

    […] View full article on Saccsiv’s Weblog […]

    Apreciază

    Răspunde
  9. Mihai said, on aprilie 5, 2011 at 7:27 am

    off topic: http://apologeticum.wordpress.com/
    Ungurii si-au facut de cap, la Cluj, la inaugurarea statuii lui Matei Corvin din Piata Unirii. Au arborat steagul Ungariei in locul celui romanesc si s-au tinut discursuri de catre oficialitati in limba maghiara. Vi se pare normal???

    Apreciază

    Răspunde
  10. kosk said, on aprilie 5, 2011 at 9:27 am

    pai ateii de la noi pe langa faptu ca sunt prosti de baune, reductionisti si copypasteri din „dogmele” lui r.dawkins sunt si infocati pro-sistem. au toate calitatile „omului nou”.

    Apreciază

    Răspunde
  11. kosk said, on aprilie 5, 2011 at 10:18 am

    ps-un exemplu de nefericit cu creierul intrat la apa de atata spalat; #bezbojnicul.blogspot.com/2011/03/bezbojnic-originea-numelui.html
    in prostia lui are un moment de sinceritate si recunoaste ca inainte de a se adapa din maculatura lui dawkins a fost influentat de corifeul bolsevik- iaroslavski-gubelman.
    si ca asta sunt multi..

    Apreciază

    Răspunde
  12. Cosmin S. said, on aprilie 5, 2011 at 10:36 am

    IOAN said, on aprilie 4, 2011 at 7:45 pm

    „…am primit INFORMAȚII …că românilor căpșunari li se INJECTEAZĂ MICROCIP ÎN MÂNĂ DE PATRONII SPANIOLI….cei care refuză PUR ȘI SIMPLU pierd SLUJBA…”
    ………………………………………………………………………………………
    Ce tot spui?
    Cum adica ai primit informatii?
    Da mai multe detali, dezvolta te rugam! Chiar asa departe s-a ajuns?

    Apreciază

    Răspunde
    • Ayan said, on aprilie 5, 2011 at 3:36 pm

      Cosmin , ma scuzi ca-ti raspund eu . Nu stiu cat adevar e in mesajul lui IOAn. „A primii informatii” despre un subiect sau altul nu inseamna o dovada ci mai degraba lansare de zvon. DAR pot sa dau lamuriri despre cum se efectua munca in Spania prin 2004 , 2005 in agricultura… Eu am fost acolo in perioada aceea si nici cu gandul nu gandeam la microcipuri… Insa practica numarului exista. Adica : ni se dadea cate un numar si un set de cartoane care ne ajungeau pt. o luna ( cu numarul respectiv) Nu ne striga nimeni pe nume : eram numere . Chiar mi-am zis atunci ca parca am fii intr-un lagar de concentrare…. Cartonasul cu numarul respectiv al atasam la fiecare lada cu fructe pe care o duceam la palet … Asa ne era monitorizata calitatea muncii . Cand fructele ajungeau in depozit si lada era rasturnata pe banda rulanta …se vedeau fructele care au fost culese dar si numarul din lada . Daca erau puse acolo fructe stricate la dosul lazii iar la suprafat erau ok … pe banda rulanta smecheria nu tinea. Te puteau sanctiona drastic insa nu o faceau , ai preocupa volumul de munca . Se punea in schimb accent pe norma ( adica pe numarul de lazi culese / zi) . Oricum norma in sine ( nu doar numarul pe care al primeai) te facea sa te simti ca un sclav pe plantatie. Din 2005 nu mai stiu ce mai e prin Spania in domeniul acesta , acum am cu totul alte preocupari …mai asezate si mai umane . Pastrez si acum setul de cartoane … ca sa nu uit vreodata sclavia numarului . Chiar am avut atunci ca un presentiment ( un flash) insa nu m-am gandit ca 7 ani mai tarziu ne vom pune problema microcipurilor implantate in trupurile noastre .

      Apreciază

      Răspunde
    • IOAN said, on aprilie 5, 2011 at 3:54 pm

      Cosmin S.
      ….informațiile le-am primit prin surse* telefonice…
      …mai multe INFORMAȚII le vom afla pe parcurs…
      …văd că nu există încă* niciun articol în mass media privitor la acest lucru…
      …din sursele telefonice rezultă că PATRONII SpaNIOLI AU INTRODUS CIPURILE nu numai pentru IDENTIFICARE PRECISĂ a fiecărui român căpșunar*…ci și pentru a număra exact fiecare lădiță* cu căpșuni*…astfel știu PRECIS și AUTOMAT cât muncește fiecare muncitor* și deci…fiecare muncitor este remunerat în funcție de câte lădițe cu căpșuni *produce*….

      Apreciază

      Răspunde
      • Ayan said, on aprilie 5, 2011 at 4:10 pm

        Si pe atunsi stiau precis cat munceste fiecare si cum . IN perioada in care am fost eu in Spania existau pontatori /pontatoare care numerotau lazile . Nu scapa nimeni nepontat doar exista norma de facut . Fara norma asta (minim 25 lazi pe zi a cate 6 kg fiecare ) riscai sa fii trimis acasa. Patronul nostru expediase numai la o saptamana un autocar cu 50 de muncitoare din Bulgaria care protestasera impotriva normei .

        Apreciază

      • Ayan said, on aprilie 5, 2011 at 5:14 pm

        Ce ma nedumeste pe mine IOAN este : culesul fructelor in Spania este o munca de sezon adica de maxim 3 luni dupa care te intorci acasa. Adica iti introduc cipul acela in piele doar pt. 3 luni si apoi ramai cu el asa , o viata …ca amintire ? :))
        Eu am pastrat cartonasele ca „amintire” amara … dar asa ceva nu as dori …

        Apreciază

  13. fanu said, on aprilie 5, 2011 at 11:30 am

    să citiţi cartea Ortodoxia şi religia viitorului astfel vă veţi putea feri de plaga ecumenistă…

    Apreciază

    Răspunde
  14. graduate said, on aprilie 6, 2011 at 9:49 am

    Să ne ierţi Căpitane că nu ne-am învrednicit, până acum, să-ţi scriem.

    De când aţi plecat, pentru românii nevoitori în Hristos, timpul parcă a înţepenit. De atunci s-au petrecut multe şi păgubitoare pentru neamul nostru. După cum ai prevăzut, bestia roşie s-a năpustit asupra noastră – ne-a orbit sufletele, apoi ni le-a colectivizat. N-am fost pregătiţi – cei pregătiţi, voi, nu mai erau printre noi. Mulţi muriserăţi, iar o mare parte se muceniceau în temniţele de pe tot cuprinsul ţării. Ceilalţi s-au născut prevăzători. De urâciunea urâciunilor n-am scăpat nici astăzi. În timp năpârca bolşevică a fătat; astăzi puii de lighioană ne conduc – ei spun că nu au nici o legătură cu mama lor şi se numesc exact ca pe vremea voastră: democraţi. După 20 de ani de terorism ateu, progeniturile și-au aranjat viitorul democrat: în 1989 l-au executat pe Ceaușescu și au preluat puterea. Copiii își înlocuiau părinții la distrugerea țării – acest lucru este cu mult mai rău decât putea fi prevăzut. Acela a fost momentul când în Piața Universității o mână de tineri studenți au încercat desprinderea de comunismul care se arăta fără sfârșit. Piața a eșuat, boala a continuat.

    În ceea ce vă priveşte, însă, lucrurile au rămas neschimbate, tot aşa cum steagurile voastre şi frontul pe care l-aţi deschis şi pe care aţi căzut, sunt neatinse, în locul în care le-aţi lăsat. Nici mână de voinic să le ridice şi nici curaj de ticălos să le fure, nu s-au aflat. Dar, ca să nu le fie nici o primejdie, şi pentru că vitejia le este la fel de străină cum le este şi crucea, hidoşeniile pământului au ales să ne orbească pe toţi, ca să nu vă mai vedem nici pe voi şi nici lupta voastră mântuitoare; n-au îndrăznit să atingă nimic – au găsit o modalitate foarte eficientă de a rezolva în felul lor problema: ne-au orbit pe noi. V-au ascuns de noi, orbindu-ne. Ne-au orbit pe toţi, ne-au orbit şi ne-au colectivizat sufletele. Am ajuns să vedem şi să nu înţelegem – vedem doar cu ochii de carne, iar ochii sufletului nu-şi mai pot ridica pleoapa.

    Unii spun că sunteţi cei mai mari criminali ai istoriei – ştim, sigur că noi ştim că nu este nici cea mai mică legătutră între voi; de altfel, şi cei care fac aceste asemănări ştiu adevărul foarte bine, dar acesta le este slujba murdară. Ne străduim să arătăm lucrurile aşa cum au fost – însă, în cea mai mare măsură efortul nostru merge în gol.
    După cum am scris mai sus, lumea e oarbă. Pe vremuri, se mai găsea cineva care măcar auzea. Acum au şi surzit cu toţii – orbi şi surzi complet, scândură, lemn; numai că, ei au renunţat cu voia lor să mai vadă şi să mai audă. Unii, doar chiori – cei care mai vedeau, chiar dacă prin ceaţă – atunci când au avut în faţa ochilor adevărul, s-au temut atât de tare, încât au intrat în panică. Ceea ce vedeau le cerea să revină asupra a tot, asupra vieţii lor întregi, asupra relaţiilor pe care le aveau cu ceilalţi. Aşa că – au considerat ei – mai bine şi mai bine ar fi fost să nu fi văzut. Şi, de atunci, nu mai văd.

    Căpitane, trebuie să ştii că, toată povestea ta şi a mişcării, deranjează pe toată lumea. Nimeni sau aproape nimeni, nu-şi doreşte „să se expună” „fără rost”, să-şi „complice viaţa”, cunoscându-vă povestea. Ei nu văd, şi atunci cum ar putea înţelege, că povestea voastră este de fapt şi povestea lor, că ei sunt parte din poveste – o parte foarte ruşinoasă şi ticăloasă, ce-i drept; şi că, dacă nu îşi ştiu şi nici nu vor să îşi cunoască propria poveste, înseamnă că lovesc într-una cu piciorul în ţăpuşă, şi că…
    Toţi sunt de acord că tu, ultimul căpitan al românilor şi mişcarea legionară aţi adus multă durere în ţară – noi ştim că nu-i aşa, dar uite cum gândesc ei, tocmai pentru a-şi ascunde complicitatea şi a se dezvinovăţi; uite-i cum se ascund după orbire. Căci, mai spun o dată, nu sunt orbi din naştere, nu aşa i-a lăsat Dumnezeu, ci sunt orbi fiindcă aşa vor ei, aşa le e cel mai confortabil – acum se spune că sunt „politically corect”, adică fac tot ce li se cere şi cum li se cere.

    Ei spun că e mult mai bine fără tine şi fără şcoala de educaţie creştină a neamului, pe care ai făcut-o tu. Fiindcă, spun cei mai instruiţi dintre ei, toate acestea nu fac decât să îi împiedice să gândească liber. Mai trebuie să ştii că şi credinţa noastră tinde să devină o credinţă „liberă” – acum conducătorii pământeşti ai Bisericii vor să renunţe la Învierea lui Hristos ca realitate mântuitoare, şi, împreună cu ceilalţi rătăciţi, plănuiesc o „credinţă comună” ecumenică, care desigur este mult mai „comodă” şi mai „liberă”. Cu alte cuvinte, acum se împlineşte ceea ce a început patriarhul mason Miron Cristea, atunci când a schimbat calendarul. Umblă, prin târg, şi vorba după care cel mai mare duşman al progresului românilor este credinţa creştin-ortodoxă.
    Ca atunci, în vremea voastră. Astăzi, au rămas tot cele două lucruri care au stârnit atâta ură şi atâta teamă printre cei care deja Îl urăsc şi se tem de Hristos: Hristos şi neamul românesc. Printr-o mecanică de ceasornicar, marele mecanic şi tehnolog al universului, dracu, împrăştie această ură şi teama printre români; teamă şi ură de cei pe care ar trebui să-i iubim şi să-i cinstim – dacă am cunoaşte povestea, dacă am vedea şi am înţelege. Dumnezeu şi neamul, cu tot ce pleacă de aici şi se întoarce spre slava lui Hristos şi mântuirea neamului.
    Dacă mai găseşti un chior şi dacă vrei să-l întristezi, vorbeşte-i despre toate acestea: despre sfinţi, mântuire, jertfă, martiri sau despre mişcarea legionară şi despre Căpitan – orbeşte pe loc! Şi, tot pe loc, i se şterge şi bruma de memorie pe care o avea. Şi poţi fi sigur că n-ai să-l mai întâlneşti vreodată – din acel moment, te simte după miros şi te ocoleşte de departe. Este un fenomen coordonat – produs şi experimentat pe sufletele noastre şi pe mântuirea noastră.

    Suntem în Postul Mare. Rândurile acestea sunt un fel de răspuns la o scrisoare tristă, de despărţire, pe care tu nu ai scris-o niciodată. Poate nu ai avut timp sau poate despărţirea nu era importantă. Unii spun că nu te-ai aşteptat că istoria o să înnebunească. Noi credem că ai ştiut. Şi mai credem că nu ne-ai scris scrisoare de rămas bun, fiindcă n-ai plecat de tot. Credem că împreună cu oastea cea mare – cu Ionii, Vasilii, Gheorghii, Neculaii, Alexandrii, şi toţi ceilalţi, care stau la fel ca altădată, în jurul tău – te-ai alăturat oştilor cereşti. Mai credem că întoarcerea din cruciadă, pe care o povesteşte Radu Gyr este expresia unui superb moment de tristeţe dar şi de nădejde.

    Căpitane, să ne ierţi că am îndrăznit să-ţi scriem, dar nici noi nu prea vedem bine, iar astăzi unele lucruri s-au schimbat; astăzi, muntele stâncos se ridică chiar în mijlocul mlaştinii deznădejdii, şi pădurea fiarelor este în tot locul. Astăzi trebuie să le treci pe toate dintr-o dată, fiindcă astăzi toţi dusmanii credinţei şi ai neamului şi-au dat mâna şi luptă împreună împotriva noastră. Pare că ne apropiem de sfârşit.

    Dar noi, Căpitane, vă aşteptăm să veniţi, să vă întoarceţi, aşa cum ne-aţi promis: uşori, ţinându-vă de mâini; vă aşteptăm pe voi cei cu duh fecund, să ne ajutaţi şi să vă iviţi cum trec fântânile-n fântâni. Vă aşteptăm, noi cei de azi, pe voi cei de ieri şi de totdeauna.
    Noi, care suntem o mână de oameni – câţiva.
    Ne străduim să reaprindem focul care luminează drumul neamului spre mântuire, spre Biserica lui Hristos. Să facem văzută axa neamului nostru, care duce în acelaşi loc. Suntem şi puţini şi nevolnici. De un timp ne adăpostește Palatul Legionarilor, în strada Gutenberg 3. Ne nevoim, după puterile noastre, să readucem la viaţă Palatul care v-a fost furat tâlhăreşte, imediat ce l-aţi ridicat; aşa cum jefuită v-a fost tinereţea şi întreaga viaţă, pe care aţi înţeles să o duceţi în Hristos, pentru mântuirea neamului românesc.

    Căpitane, ţie îţi scriem toate acestea, pentru că ştim că tu ne înţelegi. Ceilalţi Căpitani ai românilor – Horea, Tudor, Avrămuţ – ne sunt puţin mai departe. Tu eşti chiar aici, lângă noi. Cunoaştem oameni în ochii cărora încă te mai oglideşti. Mai sunt foarte puţini. Încet pornesc şi ei, se sting. Ţie îţi scriem, fiindcă tu ai spus: ”Cel ce luptă chiar singur, pentru Dumnezeu şi neamul său, nu va fi învins niciodată”.
    Acum, avem nevoie de rugăciunile tale, Căpitane; de rugăciunile voastre, ale sfinţilor închisorilor şi ale martirilor mărturisitori ai lui Hristos, spre mântuirea neamului românesc. Te rugăm şi vă rugăm să vă rugaţi la Maica Domnului, la toţi sfinţii să mijlocească pentru noi. Nu te uita la ceata noastră că e mică şi păcătoasă. Ajută-ne. Noi vrem doar să aprindem focul.

    http://axa.info.ro/raportul-orbului/scrisoare-catre-capitan

    Apreciază

    Răspunde

Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.