Fericirile

Foto: http://tannarh.narod.ru/person02.html

Matei IV, 25; V, 1-12:

În vremea aceea mulţimi multe mergeau după Iisus, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Văzând mulţimile, Iisus S-a suit pe munte şi, aşezându-Se, ucenicii Lui au venit lângă Dânsul; iar El, deschizându-Şi gura, Îi învăţa zicând: Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăţia Cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este Împărăţia Cerurilor. Fericiţi veţi fi când, din pricina Mea, vă vor ocări şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.

Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa:

Prin toate sistemele ei de legi, prin toate obiceiurile lumeşti, prin toată tradiţia aceasta materială, lumea ne leagă, ne subordonează, ne face sclavi. Iar dacă nu devii sclavul acestor concepţii eşti un corp străin, un element străin în lumea aceasta. De aceea spune Iisus: „Fericiţi cei săraci cu duhul!”. Sunt fericiţi cei care nu s-au legat de lumea aceasta, nu şi-au făcut un idol din lume, nici din învăţătura lumească, nici din gloria lumească, nici din bogăţia lumească. Ei trăiesc ca o fiinţă străină într-o lume plină de păcate.

Cititi va rog mai multe la:

Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa: Fericirile

Cititi va rog si:

Cuvantul Sfantului Luca al Crimeei la Duminica a IV-a din Post (a Sfantului Ioan Scărarul)

DUMINICA SFANTULUI IOAN SCARARUL – Predica Sfantului Teofan Zavoratul

 

SCARA

Cititi va rog:

30 martie – Sfantul Ioan Scararul. SCARA: cuprinsul lucrarii

 

30 martie – Sfantul Ioan Scararul. SCARA: cuprinsul lucrarii

Crestin Ortodox: Scara – autorul si cuprinsul lucrarii:

Autorul scrierii numite „Scara”, s-a nascut cu putin timp inainte de anul 579 si a trait pana in jurul anului 649. A fost deci contemporan cu sfantul Maxim Marturisitorul.. Autorul „Vie­tii” lui pe scurt, calugarul Daniil din Manastirea Raith, declara ca nu se cunoaste patria de origine a sfantului Ioan Scararul, dar Meletie, Arhiepiscopul Atenei, in „Istoria Bisericeasca” spune ca ar fi fost de obarsie din Palestina. Dupa Daniil din Raith, tanarul Ioan a intrat in Manastirea din Muntele Sinai la varsta de 16 ani. Din faptul ca pana la varsta aceea isi fa­cuse o educatie solida in toate stiintele timpului, Veniamin Costache deduce ca trebuie sa se fi nascut dintr-o familie mai instarita. Aleasa lui pregatire in stiintele vremii i-a adus numele de Ioan Scolasticul; iar petrecerea in muntele Sinai, numele de Ioan Sinaitul. Insa cu vremea, nu­mele de Scararul, provenit de la calitatea de autor al „Scarii”, le-a coplesit pe celelalte doua.

Sfantul Ioan Scararul. SCARA

Trei gropi ne deschid diavolii: întâi, ne opresc de la facerile de bine, apoi, dacă nu reuşesc, caută să ne determine să facem binele fără Dumnezeu, iar, dacă nici aşa nu pot, ne laudă pentru binele făcut pentru a ne mândri.

Cititi va rog si:

Sfantul Ioan Scararul. SCARA: cuprinsul lucrarii

 

Cum ar trebui un creștin să reacționeze la vise?

Foto: vse42.ru

I.

ORTHODOX CHRISTIANITY: HOW SHOULD A CHRISTIAN REACT TO DREAMS?

Cum ar trebui un creștin să reacționeze la vise?

Preot Gregory Diachenko

Chiar și printre păgâni a existat o diferență de opinie cu privire la vise. Un înțelept păgân (Protagoras¹), a declarat: „Fiecare vis are propriul său sens, propria sa semnificație, și este util în viață să fim atenți [la ele]”. Un alt înțelept păgân (Xenofon²) a explicat că toate visele sunt zadarnice și înșelătoare, și că cine le dă atenție și își aranjează afacerile bazându-se pe ele, va rătăci. Trebuie să căutăm adevărul în interior, adică în primul rând nu trebuie să acordăm atenție tuturor viselor și, în al doilea rând, nu trebuie neapărat să ignorăm toate visele ca fiind zadarnice și fără sens.

În primul rând, am spus că nu trebuie să acordăm atenție tuturor viselor. Prin Moise, Dumnezeu Însuși i-a prevenit pe oameni să nu folosească visele pentru a ghici care le este destinul („…să nu vrăjiţi, nici să ghiciţi.” Leviticul 19,26). Sirah explică „Deşarte nădejdi şi mincinoase îşi face omul cel neînţelegător şi visurile fac pe cei neînţelepţi să-şi iasă din fire. Ca şi cel care se prinde de umbră şi aleargă după vânt, aşa este şi cel care crede visurilor. Numai oglindire este vederea viselor; asemănarea feței înaintea feței adevărate.”( Ecclesiasticul 34: 1-3). Majoritatea viselor sunt pur și simplu rezultatul natural al unei imaginații active. Omul visează la ceea ce îl interesează cel mai mult, la ceea ce își dorește sau nu își dorește cu pasiune. Sfântul Grigorie povestește despre un om oarecare care credea nebunește în vise, și căruia i s-a spus într-un vis că va trăi o viață lungă. El a economisit o sumă mare de bani, pentru a-și asigura resursele pentru o viață lungă și fericită. Cu toate acestea, el s-a îmbolnăvit brusc, și la scurt timp a murit. Astfel, el nu a putut să-și folosească comoara și, în același timp, nu a fost în stare să ia cu el nici o faptă bună în eternitate. Rezultă că există multe vise zadarnice și înșelătoare care sunt lipsite de sens, vise cărora nu ar trebui să le acordăm nici o  atenție.

Totuși, în al doilea rând, există vise care sunt semnificative pentru noi, și cărora ar trebui să le acordăm atenție. Un exemplu este ceea ce a visat Iosif, unul dintre cei doisprezece fii ai Patriarhului Iacob. Iosif a visat că el, tatăl său, și frații săi culegeau recolta pe câmpul de grâu. Claia de grâu al lui Iosif stătea ridicată drept, în timp ce cele ale tatălui și fraților săi l-au înconjurat și s-au înclinat în fața lui. Ceva timp mai târziu, s-au întâmplat următoarele: Iosif, a fost vândut de frații săi în Egipt [ca rob], a devenit conducătorul Egiptului, iar tatăl și frații săi, care se mutaseră în Egipt, au trebuit să se plece în fața lui și să-l trateze cu respect. În același fel, un vis pe care l-a avut Faraonul, regele Egiptului, s-a dovedit a fi profetic și, după o perioadă de timp s-a întâmplat. Dacă Faraon nu ar fi acordat atenție acelui vis, dacă nu ar fi pregătit hambarele de cereale din anii cu roade bogate pentru a le folosi în anii fără roade, ar fi ajuns să regrete amarnic acea decizie: cei care locuiau în Egipt, precum și tatăl și frații lui Iosif ar fi murit de foame.

Există multe persoane, poate chiar și printre noi, care au motive să regrete că nu au reușit să ia în seamă anumite vise. De exemplu: Un oarecare tânăr capricios nu a ascultat sfaturile celor mai buni prieteni ai săi, care doreau să-l îndrume pe un alt drum mai bun. El l-a visat pe tatăl său, care, în vis, i-a poruncit aspru să renunțe la modul său de viață destrăbălt și ateu, și să ducă o viață mai bună. Cu toate acestea, după cum ne-a spus Iisus Hristos, „Dacă ei nu ascultă [legea] nici nu vor fi convinși, chiar dacă un om care era mort, a înviat…” Tânărul nu a acordat atenție visului său. Mai târziu, a avut un vis similar: L-a văzut din nou pe tatăl său, care i-a spus că, dacă nu-și va îndrepta calea în viață, se va confrunta cu moartea la un moment dat, și va trebui să facă față Judecății lui Dumnezeu. Tânărul a glumit în fața prietenilor săi, care împărtășeau aceeași părere cu el despre vis. Nu numai că nu s-a gândit să-și îndrepte modul în care trăia, dar a vrut chiar să-și bată joc de amenințarea pe care o primise în vis. El a planificat o mare petrecere cu băutură împreună cu prietenii săi, care urma să aibă loc chiar la data la care tatăl său îl avertizase că va muri. Ce a urmat? În timp ce bea vin, fiul a fost lovit de apoplexie și a murit după câteva minute! Din poveștile relatate aici, putem vedea că nu toate visele sunt zadarnice și înșelătoare. Există vise care se împlinesc.

Câteva recomandări despre modul în care ne raportăm la vise

1) Dacă visele tale te inspiră să faci bine și te feresc de rău, ar trebui să le consideri ca fiind degetul lui Dumnezeu care-ți arată calea, indicând drumul către cer, și îndepartandu-te de drumul spre iad.

Dumnezeu vorbește o dată și dacă omul nu pricepe, El vorbește a doua oară, „într-un vis, într-o viziune a nopții, când somnul adânc cade peste oamenii care dorm în pat; atunci deschide urechile oamenilor și pecetluiește instruirea lor… „Vezi că Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când într-alt fel, dar omul nu ia aminte. Şi anume, El vorbeşte în vis, în vedeniile nopţii, atunci când somnul se lasă peste oameni şi când ei dorm în aşternutul lor. Atunci El dă înştiinţări oamenilor şi-i cutremură cu arătările Sale. Ca să întoarcă pe om de la cele rele şi să-l ferească de mândrie, ca să-i ferească sufletul de prăpastie şi viaţa lui de calea mormântului.” (Iov 33, 14-18).

Sfântul Varsanufie³ învață că atunci când vedeți imaginea Crucii într-un vis, să știți că visul este cu adevărat de la Dumnezeu, dar, străduiți-vă să primiți o interpretare a semnificației sale de la sfinți, și să nu vă bazați pe propriile idei (Varsanufie și Ioan, Învățături despre viața spirituală, p. 368).

2) Dacă nu sunteți sigur că un vis este de la Dumnezeu, sau dacă nu aveți nicio bază rezonabilă ca să credeți că este, mai ales dacă se ocupă de chestiuni lipsite de importanță, nu este necesar să luați în seamă astfel de vise, sau să vă bazați comportamentul pe ele. Fii atent, ca nu cumva acordând atenție fiecăruia dintre visele tale, să nu devii superstițios și cazi pradă păcatului.

3) În sfârșit, dacă un vis îl ispitește pe unul să păcătuiască, acesta este rezultatul imaginației noastre stricate, tulburate, a fanteziei noastre, sau provine de la cel de care Dumnezeu să ne păzească prin harul Său, adică de la diavol.

Viața parohială
O publicație lunară a Catedralei Ortodoxe Rusea Sfântului Ioan Botezătorul, Washington, DC
Noiembrie 2019
Preot Gregory Diachenko(link)

11/1/2019

Nota traducatorului:

1 – Protagoras din Abdera (greacă: Πρωταγόρας, n. 486 î.e.n., Abdera, Grecia – d. 411 î.e.n., Marea Ionică), a fost un filosof grec, considerat a fi cel mai timpuriu și mai important dintre sofiști. Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Protagoras

2 – Xenofon (n. 430 î.e.n., Erchia[*], Atena clasică – d. 354 î.e.n., Corint, Grecia) a fost un istoric, soldat și mercenar grec, precum și un discipol al lui Socrate. conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Xenofon

3 – Filocalia XI, conține „Scrisorile duhovnicești” ale Sfinților Varsanufie și Ioan  – https://biserica-sfantulvasile.ro/documente/Filocalia_xi.pdf

Comentariu saccsiv:

Sfantul Ioan Scararul. SCARA

Trei gropi ne deschid diavolii: întâi, ne opresc de la facerile de bine, apoi, dacă nu reuşesc, caută să ne determine să facem binele fără Dumnezeu, iar, dacă nici aşa nu pot, ne laudă pentru binele făcut pentru a ne mândri.

Cititi va rog si:

30 martie – Sfantul Ioan Scararul. SCARA: cuprinsul lucrarii

DUMINICA SFANTULUI IOAN SCARARUL – Predica Sfantului Teofan Zavoratul

DUMINICA SFANTULUI IOAN SCARARUL – Predica Sfantului Teofan Zavoratul

Citez din articolul Sfantul Teofan Zavoratul – predica la Duminica Sfantului Ioan Scararul: Cum sa urmeze fiecare treptele dumnezeiescului urcus al Scarii:

Duminica de azi e inchinata pomenirii Sfantului nostru Parinte Ioan, scriitorul Scarii. Si nici nu e nevoie sa mai spunem de ce este acest asezamant in Sfanta Biserica. Sfantul Post a fost randuit nu numai pentru curatirea noastra, ci si pentru intarirea noastra in bine – nu doar pentru a pune inceput bun, ci fi pentru a ne misca mai departe pe calea spre desavarsire. Astfel, iata, pentru ca nu cumva careva, dupa ce s-a ostenit putin in savarsirea binelui sau a dus o vreme viata crestineasca, sa creada ca a facut deja totul sau ca a ajuns departe in calea spre desavarsire, fiecaruia dintre noi i se aduce aminte de Sfantul Ioan Scararul, asa incat, amintindu-ne de el, sa ne zugravim in minte sfanta lui Scara si, masurand cu ea ostenelile noastre, sa putem hotarnici mai limpede cat din cale am strabatut si cat ne-a mai ramas. Pentru a va ajuta in aceasta lucrare, cel mai bine ar fi sa va descriu pe scurt sfanta Scara a urcarii la desavarsirea asemanarii cu Dumnezeu. Cred, insa, ca la acelasi tel se poate ajunge prin povestirea vietii Sfantului Ioan Scararul: fiindca nu numai prin ceea ce a scris, ci si prin viata sa el ne arata scara pe care trebuie neaparat sa urce toti cei ce doresc a se desavarsi in viata duhovniceasca. Ascultati, deci.
Viata Sfantului Ioan Scararul este scurta; dar ea, in mica sa intindere, incape mult – sau, mai bine zis, totul. Iata cum s-a scurs viata lui.
Sfantul Ioan L-a indragit pe Domnul din tinerete si, neluand seama la nadejdile mincinoase pe care i le dadeau inzestrarile firesti si multa sa invatatura, a parasit lumea si s-a retras departe de patria sa – in Sinai, pentru a se slobozi prin instrainare de multe piedici in calea vietii duhovnicesti, si a primi chiar prin locul de trai invatatura cu privire la ce si unde trebuie sa caute.
Punand in acest chip inceput bun, el s-a incredintat din tot sufletul, chiar de la inceput, unui indrumator bun, si s-a pus intr-o astfel de stare ca si cum sufletul sau n-ar fi avut nici intelegere [ratiune], nici voie proprie. Inabusind in sine, prin aceasta, increderea in sine si lucrarea dupa voia proprie, el s-a izbavit in curand de ingamfarea proprie oamenilor inzestrati, a dobandit cereasca simplitate si s-a aratat desavarsit in osteneli si in virtutile ascultarii.
Atunci cand povatuitorul lui a plecat, mai apoi, la Domnul, Sfantul Ioan, arzand de dragostea dupa o mai mare desavarsire, ca unul ce era deja intarit in virtutile calugaresti, atat in cele dinafara cat si in cele launtrice, a iesit in stadia linistirii [arena isihiei]. Alegandu-si pentru aceasta nevointa un loc indemanos la cinci stadii de biserica, a petrecut acolo patruzeci de ani viata sihastreasca, in aspra infranare si nevointa, in necurmata rugaciune si cugetare la cele dumnezeiesti, si mai ales in lacrimi, care alcatuiau pentru el paine ziua si noaptea.
Ca atare, a urcat grabnic la treapta cea mai inalta a curatiei si s-a facut vas al unor deosebite harisme dumnezeiesti: al vederii duhovnicesti, al indraznirii in rugaciune si al facerii de minuni. Mai apoi, cand trebuia sa fie ales intai-sta-tator, fratimea l-a pus intr-un cuget carmuitor peste ei, ca pe un nou Moisi – si el, coborandu-se din muntele vederii de Dumnezeu, le-a infatisat, ca pe niste alte table ale Legii, sfanta sa Scara, unde a zugravit chipul vietii crestine desavarsite, pe care el insusi o strabatuse si care i se intiparise, prin harul lui Dumnezeu, in inima. Astfel calauzindu-i pe acei monahi alesi, el a ajuns la hotarul vietii celei vazute si s-a mutat in Ierusalimul cel de sus.

30 martie – Sfantul Ioan Scararul. SCARA: cuprinsul lucrarii

Citez din articolul Scara – autorul si cuprinsul lucrarii:

Autorul scrierii numite „Scara”, s-a nascut cu putin timp inainte de anul 579 si a trait pana in jurul anului 649. A fost deci contemporan cu sfantul Maxim Marturisitorul.. Autorul „Vie­tii” lui pe scurt, calugarul Daniil din Manastirea Raith, declara ca nu se cunoaste patria de origine a sfantului Ioan Scararul, dar Meletie, Arhiepiscopul Atenei, in „Istoria Bisericeasca” spune ca ar fi fost de obarsie din Palestina. Dupa Daniil din Raith, tanarul Ioan a intrat in Manastirea din Muntele Sinai la varsta de 16 ani. Din faptul ca pana la varsta aceea isi fa­cuse o educatie solida in toate stiintele timpului, Veniamin Costache deduce ca trebuie sa se fi nascut dintr-o familie mai instarita. Aleasa lui pregatire in stiintele vremii i-a adus numele de Ioan Scolasticul; iar petrecerea in muntele Sinai, numele de Ioan Sinaitul. Insa cu vremea, nu­mele de Scararul, provenit de la calitatea de autor al „Scarii”, le-a coplesit pe celelalte doua.